198,372 matches
-
ei, să coboare în sală. Unul dintre actori are o inerție în reacție preț de cîteva secunde. Nu-și dă seama dacă este o farsă, dacă regizorul a schimbat ceva fără știrea lui. Spectatorii sînt calmi și aproape convinși că așa este mizanscena. Actorul principal este adus de la cabină ca un infractor și alungat de pe scenă în șuturi. Spectatorii cred în continuare că se află în convenția spectacolului. Instrumentiștii sînt scoși, unul cîte unul, din fosă și așezați în primele rînduri
Spectacolul morții by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/14603_a_15928]
-
fiți același carioca 1) de totdeauna? R: În opinia mea, orice om trece printr-un proces asemănător celui al unui vulcan. Masa se acumulează, iar la suprafață nu se transformă nimic. Omul se întreabă: oare viața mea va fi mereu așa? Dar la un moment dat apar simptomele erupției. Dacă el este inteligent, va lăsa lava să țâșnească din străfunduri și să transforme peisajul din jur. Dacă este prost, va căuta să controleze explozia; de atunci înainte, își va cheltui întreaga
Paulo Coelho - academician by Micaela Ghițescu () [Corola-journal/Journalistic/14610_a_15935]
-
ca sunetele să-și întrerupă zbenguiala lor în eter. Și într-un caz, și în celălalt, muzica este servită ca o masă, fie frugală, fie copioasă, care adună în juru-i deopotrivă hămesiți și îmbuibați, pofticioși și inapetenți, hulpavi și simandicoși. Așa se face că muzica este ascultată de unii ca și cum ar lua un mic dejun englezesc, la care se servesc produse condimentate, prăjite în sosuri grase, ce sfârâie în ritmuri rock și răspândesc damfuri de melodii electrocutante. Alții întâlnesc muzica de parcă
Cum ascultăm by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/14632_a_15957]
-
toate cazurile, practicile sale greșite. În acest fel, toți asasinii din regimurile comuniste au fost considerați executanți, în condiții de legalitate și legitimitate, ai ordinelor venite de sus. Cum să pedepsești însă niște oameni care și-au făcut, nu e așa, datoria? A fost sacrificat, cel mult, liderul maxim. În vreme ce toate instrumentele crimelor lui Trujillo au fost lichidate după moartea dictatorului, fiindcă nimeni nu le-a acordat nici o clipă prezumția de legalitate sau legitimitate. Colaboratorii dictatorului dominican, ca și ai lui
Între extreme by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/14614_a_15939]
-
ca și ai lui Hitler, au fost socotiți criminali de drept comun. Și tratați în consecință. Colaboratorii lui Stalin și Ceaușescu (excepțiile au durat un timp scurt și s-au referit la cîteva persoane) au fost iertați, fiindcă, nu e așa, regimul democratic postdecembrist nu-i putea transforma în deținuți politici.
Între extreme by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/14614_a_15939]
-
facă în viziunea ei, după un stagiu la un nivel inferior: "Tu știi că noi am măturat pe jos luni de zile până am prins ceva, și ea, gata, moț la mașină. La noi, știi ce-a fost, dar nici așa, în câteva zile să te faci lucrătoare." Vica are simțul onoarei și se vrea un exemplu pentru celelalte, interesele sale merg exclusiv spre colectivul de muncitoare pe care le vrea eficiente. Ea este "managerul" Anei Roșculeț, îi intuiește calitățile și
Femei, comunism, psihanaliză by Iulia Alexa () [Corola-journal/Journalistic/14598_a_15923]
-
grevă În fața acestora? Nimeni! Înainte de a muri, Nicu Ceaușescu, fiul dictatorului, le-a adresat celor care Îl judecau aiurea o predicțiune, care s-a adeverit ulterior: Nu veți fi În stare să văruiuți blocurile, pe care le-a construit tata. Așa s-a și Întâmplat. Se vede. Zidurile coșcovite ale blocurilor sunt acoperite cu reclame multicolore, care caută să espompeze mizeria din spatele lor. Vreau să mă Întorc acasă, dar din ce În ce mai mulți analiști politici și economici avertizează că România este În mare
Hai acasă!. In: Editura Destine Literare by Ion Anton Datcu () [Corola-journal/Journalistic/81_a_344]
-
ani au dispărut brusc, odată cu rafalele execuțiilor similare. Începând cu anul 1990, siguranța cetățeanului a luat sfârșit. În locul rânduielii a apărut anarhia. Aleșii neamului au prins gustul adulterului politic. Toată suflarea spera Într-un reviriment așteptat. Dar nu a fost așa. A Început prădarea agoniselii ultimelor decenii. Am obținut dreptul la libera exprimare, dar nimeni nu te ascultă. Beizadelele Își fac de cap.
Hai acasă!. In: Editura Destine Literare by Ion Anton Datcu () [Corola-journal/Journalistic/81_a_344]
-
Anticorupție. La noi în țară, independența e bine privită doar atîta timp cît e ianctivă sau își face de lucru de florile mărului. Cînd ea începe să se ia în serios, automat apar întrebări de genul "Pentru cine lucrează acești așa-ziși independenți?" sau "Asistăm la începutul unei campanii politice de discreditare?" Ce să mai spun că în privința acțiunilor secrete ale unor instituții bugetare experiența ne învață că tăcerea e păstrată pînă la un anumit nivel, după care e sacrificată din
Misterele anticorupției by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/14638_a_15963]
-
subordonații dlui Amariei. Procurorii din acel departament au fost anihilați până la unul, iar aceia dintre ei care n-au înțeles regulile jocului s-au văzut puși pe lista neagră. Un exemplu mai apropiat e C.N.S.A.S.-ul. Instituție care, tot așa, trebuia să funcționeze independent și la distanță de presiuni de tot felul. Cîtă vreme aici au fost dați în vileag numai informatori, de preferință cei din partidele istorice, C.N.S.A.S. și-a putut vedea de treabă relativ liniștit. Cînd însă
Misterele anticorupției by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/14638_a_15963]
-
comică de-a se transforma în apărătoarele lui Dan Diaconescu, deși cred că-și propuseseră cu totul altceva. Dar nu mizeria materială e lucrul cel mai grav în România. Săraci lipiți pământului am fost de când ne știm. Suntem, nu-i așa, versați în a apăra nu realizările neamului, ci sărăcia neamului. Dar atâta vreme cât nu se moare, literalmente, de foame pe stradă, înseamnă că ne aflăm în limitele cunoscutului. Dacă românii se mulțumesc doar cu negrul de sub unghiile pesediste, cu atât mai
Negrul de sub unghiile puterii by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/14615_a_15940]
-
intelectuali - cei ce susțineau o scriere în limba "de toate zilele" (la început, chiar Heliade susținea că "trebuie să scriem pentru cei vii, nu pentru morți"!). Pentru V. Haneș, un elev al lui O. Densusianu, aceștia se încadrau într-un așa-numit "curent popular" (Dezvoltarea limbii literare române în prima jumătate a secolului al XIX-lea, București, 1904, p. 97-121). Unii dintre ei erau din Transilvania, precum I. Budai-Deleanu, Vasile Aron, Ion Barac, alții din Moldova (Alecu Russo, C. Negruzzi, V.
Ortografia - o problemă de istorie a culturii românești by Alexandru Niculescu () [Corola-journal/Journalistic/14599_a_15924]
-
Telefil O foarte interesantă dezbatere i-a opus, într-o emisiune a dlui Marius Tucă de pe Antena 1, pe doi membri ai CNSAS unui reprezentant al SRI și unuia al Comisiei parlamentare de control al SRI. Ghinionul, ca să numesc așa ideea dlui Tucă, dnilor Pintilie și Stan a fost de a fi confruntați cu dnii Pleșu și Patapievici. Meci inegal: interlocutorii țineau de categorii diferite, unii în A, alții undeva prin D, ca să mă exprim în limbaj sportiv. Dl. Pintilie
Cui i-e frică de foștii securiști? by Telefil () [Corola-journal/Journalistic/14637_a_15962]
-
is to be indecent." Tot ceea ce ar fi putut aduce excelență, individualitate, calitate, tot ce nu era "comun" risca să fie exclus. Ortega își închipuia că omul maselor nu va controla procesul civilizației, că va fi zdrobit de complexitatea evenimentelor. Așa s-a dovedit a fi, dar a durat ceva. în comunism, "omul de rând" a făcut destul de multă vreme față, am spune astăzi. Ortega y Gasset presimțea deja barbaria (lipsa culturii, individualizante), absența standardelor, fascismul care impunea "rațiunea non-rațiunii", forța
Pentru lumile care dispar... by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/14634_a_15959]
-
și pe cele din perioada Georgescu-Gheordunescu, vom constata, șocați, că tot ce știm despre Securitate, despre organizarea, funcționarea și rolul ei se datorează "Șarpelui cu Ochelari", și nu celor doi "tehnicieni" ridicați pe valul societății civile și reprezentând, nu-i așa, setea de dreptate și cunoaștere a iubitorilor de democrație. Prin urmare, dl. Constantinescu, ca om de știință obișnuit cu exprimarea adevărului, ar fi trebuit să fie mai explicit: "Am fost învins de amicii mei Costin Georgescu și Mircea Gheordunescu!" Am
Arcadia cenușie by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/14641_a_15966]
-
game, deuce și celelalte? Dl Pruteanu contează în acest caz, după cum a declarat în cîteva rînduri, pe impunerea unor cuvinte, scutite de traducere. Ne-a promis și o listă. Dar cine stabilește ce cuvinte și cînd s-au impus? Avem așa-numita primă atestare pentru a ști cînd a fost folosit prima oară un cuvînt străin, dar n-avem nici un criteriu pentru intrarea lui în circulație curentă. O atare prevedere are hazul ei: art. 2, par. 3, se referă la Decizia
Legea Pruteanu by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/14640_a_15965]
-
Răsvan Popescu, întors acasă după o zi de muncă, la 7 iunie 1998, pune mîna pe jurnal și își pictează șeful de care abia s-a despărțit: "Nu-i deloc simplu să-l descriu pe Radu Vasile. Rar am văzut așa un cocktail: băiat bun și în același timp neam prost, hotărît să facem ceva, să nu pierdem trenul Europei și-n același timp șovăielnic la prima scuturătură sindicală. Debordînd de energie pînă la prînz, cînd se culcă în camera din spatele
Culisele unei mari dezamăgiri by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/14642_a_15967]
-
fidelă pe la 1930. Mă îndoiesc că traducerea franceză, excelentă și de altfel revăzută chiar de Joyce, ar fi fost rațiunea pentru care Camil Petrescu nu-l aprecia pe Joyce. Bănuiesc că îl irita virtuozitatea stilistică (remarcabilă) care plutește, ca să spun așa, singură în spațiu. Iată o metaforă prin care Star Trek, Star Wars și Ulise stau foarte bine alături...Să ne întoarcem în mările noastre. Citiți acum, cu întîrziere, Dimineața pierdută. Ce vă atrage în romanul Gabrielei Adameșteanu? Ce părere aveți
Toma Pavel: "Nouă ne place lumea asta păcătoasă, cu cărți..." by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Journalistic/14629_a_15954]
-
antrenare cu manechine în sala de arme... Impresia mea, de persoană care a fost și continuă să fie atrasă de teoria literară este că și aici, ca la Turnul Babel, îndrăzneala cercetătorilor fiind prea mare, zeii literaturii au încurcat limbile, așa încît constructorii ( sau "decontructorii" ) nu se mai înțeleg unul cu altul, din cauza terminologiei. De fapt, cei mai mari sau, hai să spun, cei mai populari teoreticieni lansează cel mult un termen-cheie, o formulă norocoasă și scriu cărți în care cele
Toma Pavel: "Nouă ne place lumea asta păcătoasă, cu cărți..." by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Journalistic/14629_a_15954]
-
abisale, naște, firește, o reacție nostalgică, o așteptare. Așteptarea reîntoarcerii la făgașul originar s-ar cuveni să fie antidotul său măcar în plan afectiv, o alinare în sine. Dar ea se izbește de enormitatea dezamăgirii, de proporțiile catastrofice ale prăbușirii, așa încît e blocată chiar în mecanismul propriu: "ce-ar putea să se uite/ ce-ar putea să se retragă/ ce-ar putea să intre în secetă/ ce-ar putea să revină din exil// ce-ar putea să se întîmple/pentru
Un imperiu crepuscular by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14650_a_15975]
-
databile și localizabile, ci și expresia unui tragism al existenței în fondul său, o furioasă revărsare de irațional rezultată din spargerea membranei aparențelor. Materia văduvită de grai suferă laolaltă cu omul, în chip uman, într-o confuzie ce înghite disparitățile, așa încît nu ne dăm seama dacă omul își proiectează criza asupra materiei sau aceasta și-o prelungește în ființa omenească (din punctul de vedere al evoluției lirismului românesc, avem a face în orice caz cu o prelungire a expresionismului optzecist
Un imperiu crepuscular by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14650_a_15975]
-
frigului" (să bată ploaia din partea refuzată). O liturghie neagră, a descompunerii și pieirii, înfrățește organicul și anorganicul, veghea și visul, văzutul și nevăzutul într-o demonică "prezență" finală. Tromba vitalității rebele are un caracter iluzoriu, nefiind decît un act agonic: "așa ne-a fost dat nouă/ să ne naștem între două căderi/ aflați totdeauna în dosarele călăilor/ victimele necesare echilibrului// visurile noastre/ sunt insomniile gropii/ umbra îngerului/ și confidenții negației suntem/ de la o vreme numai asfințituri// prezenți la ora aceea/ cînd
Un imperiu crepuscular by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14650_a_15975]
-
Constantin Țoiu Doamnei Doris Jurgea Colombina și-a scrântit glezna; pe teren plat, se descurcă, însă când urcă și trebuie să îndoaie articulația piciorului drept, mai greu... Așa-i spun în gând, ca servantei agere și poznașe din teatrul italian. Pe față, nu mi-ași permite... La început, ce-i drept, nu înțelegeam de ce Gh. Jurgea-Negrilești, autorul volumului memorialistic de succes Troica amintirilor, proprietar pe timpuri al unei
Reflexe pariziene XII by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/14656_a_15981]
-
fiecare își zidește din ore casa sa, fiecare își înalță din vreme prisaca sa și-și culege mierea sa, ținem timpul în burduf ca să ne stîrnească focul. Așa cum în pungă sunt amestecați ducații cu creițarii, ca oile albe și negre, așa și în zidirile noastre marmura albă și neagră stau amestecate. Și vai și amar de cel căruia arama din pungă i-a înghițit aurul, ori nopțile i-au mîncat zilele. Va zidi pe nevreme și pieziș... Leandru, care asculta toate
Milorad Pavic - Partea lăuntrică a vîntului by Mariana Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/14635_a_15960]
-
cîntările lui de la petreceri, arunca în instrument ceva creițari de aramă. Într-o așezare de pe firul Savei trăiau pe atunci patru bătrîni chirigii-tîrgoveți faimoși prin cîntările lor la santură. Se întîmplă ca unul din ei să se îmbolnăvească pe drum, așa încît al patrulea din formație le era lipsă la cîntare. Într-o dimineață, taman cînd tatăl Cihoric se-nvoise să-și deprindă fiul cu slovele scrise și abia ce-i arătase prima slovă de mînă, litera cu care începe cuvîntul
Milorad Pavic - Partea lăuntrică a vîntului by Mariana Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/14635_a_15960]