60,912 matches
-
un câine de pază al somnului”. Imaginația înlocuiește “trupul” (“ce ușor mă pot lipsi / de trupul tău / când îl pot inventa”), dar și, din “locul unde totul e literatură”, poate avea loc și mișcarea inversă - “și deodată litere liliachii / se așează pe lucruri / ca niște vânătăi / se lățesc și dor”, discursul poetic apărând ca un soi de trișerie, mixtură a realului cu amintirea lui, efectuată cu o prefăcută, mimată frivolitate: “vai cum trișez / cum îmi amestec eu amanții / viii și morții
Note despre poezia Norei Iuga by Ion Pop () [Corola-journal/Imaginative/13548_a_14873]
-
economie politică..." Acest fluture ce palpită, ah, între literatură și economie politică!! De ce oare iubesc, îmi strecoară-n suflet, ca prin mărarul proaspăt al copilăriei, o bucurie intimă, adîncă, astfel de fraze? „Ajuns acasă, îmbrăcă un halat vechi și se așeză preocupat la pian". „Conacul Dariei Mihailovna Lascevscaia, trecea drept cea mai de seamă casă din toată gubernia." „Toată gubernia N... spunea că Alexandra Pavlovna e fermecătoare și gubernia N... nu se înșeală." „Deodată se auziră huruind roțile unei trăsuri. O
Un fluture ce palpită by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/13815_a_15140]
-
întru totul, copistului. Pace ție, cetitorule! Pavel Șușară E. Lovinescu Pe Doamna Ioana Pârvulescu am remarcat-o destul de tîrziu, și asta nu din pricină că a sosit mai tîrziu în cenaclul nostru, ci pentru că a avut lipsa de inspirație de a se așeza în colțul ocupat invariabil de doamnele Hortensia Papadat-Bengescu, Cella Serghi, Ioana Postelnicu și de celelalte distinse prezențe feminine. Mărturisesc acum un lucru care nu m-a preocupat niciodată în mod conștient, dar faptul că el se manifestă ascuns și are
...și virtuale () [Corola-journal/Imaginative/13822_a_15147]
-
neplăcute arată că importanța sa nu este neglijabilă, și anume acela că puterea mea de receptare se oprește în fața unui număr mai mare de două pălării. Cînd alături de pălăria doamnei Bengescu, a doamnei Serghi și a doamnei Postelnicu s-a așezat și aceea a doamnei Pârvulescu, nu mi s-a părut nimic schimbat, pentru că întreaga mea capacitate de disociere era evident anulată. A trebuit să treacă destul timp pînă cînd să-mi dau seama că, totuși, în colțul acela ceva se
...și virtuale () [Corola-journal/Imaginative/13822_a_15147]
-
zbura întotdeauna puțin înclinat spre pământ. La joasă altitudine Câinele visător privea matinal pasărea fără pene și cu zbor de metal. Deprindere, meșteșug sau artă? Zborul se învață: dai din aer și prinzi viață. Trista veselie incantată Când timpul se-așază la orizontală cărunt înseamnă că-s zile impare de toamnă. Ha, ha, e trei fără un sfert și în mod cert la fix trei bătăi de pendulă grea vor înțepeni în cer cocorii reci și n-or mai zbura în
POEZIE by Veronica Gavrilă () [Corola-journal/Imaginative/13816_a_15141]
-
O rază de lumină din bucătărie se strecura pe sub ușa. Ilinca era acolo; poate că mă aștepta. N-aveam idee cît e ceasul, dar trebuie să fi fost foarte tîrziu. Am crăpat puțin ușa și am privit prin deschizătura. Ilinca, așezată la masă, cîrpea hainele băieților. Părea epuizata și era foarte palida. - Ilinca! am chemat-o în șoaptă. A tresărit, iar lucrul i-a căzut din mînă. - Țină! a exclamat, repezindu-se spre mine. Ești în afară de pericol? - Totul e-n regulă
Pia Pillat - Zbor spre libertate by Mariana Neț () [Corola-journal/Imaginative/13746_a_15071]
-
ale vieții lui Iisus, cele de după Cina de Taină, comentariul urmărește traseul lui Christos din clipa trădării lui Iuda și a predării, pînă la întîlnirea cu ucenicii întorși la condiția de pescari pe Marea Tiberiadei, secvență pe care Ioan o așează la sfîrșitul evangheliei sale, într-o succesiune care rupe cronologia narațiunii și care-i prilejuiește părintelui Scrima o extraordinară interpretare a sensurilor discrete ascunse de evanghelist în text. Întotdeauna aproape de cuvîntul evangheliei, analiza curge într-un limbaj simplu care e
LECTURI LA ZI by Cătălin Constantin () [Corola-journal/Imaginative/13861_a_15186]
-
fi răsturnate în cele din urmă, acesta ar putea fi înțelesul acestei întâmplări pe care memoria selectivă a scriitorului o rețne. Profesorul de română Iordache criticul literar Vladimir Streinu îi pune nota trei pe o teză în care virgulele erau așezate alandala, ele fiind o "gesticulație a gândirii", după credința rebelului elev. În internat, fără manuale și fără notițe, normalistul preferă să scrie romane de senzațe pentru a-și umple timpul destinat învățării. Aceasta este, altfel spus, prima notație despre începuturile
Portretul artistului la tinerețe by George Geacăr () [Corola-journal/Imaginative/13798_a_15123]
-
până sus călcând pe un ghețar și care privea pe fereastră, pe cerul îndepărtat sfărâmarea ideală a norilor; * despre Nicolae Iorga apropiat de zmeul din poveste. După cum buzduganul acestuia își preceda stăpânul izbind în poartă, în ușă spre a se așeza apoi singur în cui, tot astfel glasul profesorului se auzea indistinct pe scări și pe culoar, înainta intensificându-se viforos; * despre Mateiu Caragiale, cu fața rasă contractată, cu lăsarea mușchilor obrajilor în jos într-o morgă solemnă, rigid în protocol
Cazul G. Călinescu by S. Damian () [Corola-journal/Imaginative/13846_a_15171]
-
unele momente când lupta la care fuseseră înhămați parcurgea o trecătoare destindere, G. Călinescu era tratat cu o anumită bunăvoință, i se permiteau mici tumbe de prestidigitație care să-i mai potolească setea de spectacol. După o scurtă escapadă, se așeza și el în bancă, alături de alți savanți ascultând atent lecțiile insipide ale unor activiști de partid, din care era constrâns să extragă în-vățăminte pentru propria activitate. Din această conviețuire cu stereotipia propagandei s-a nutrit și Scrinul negru. Și în
Cazul G. Călinescu by S. Damian () [Corola-journal/Imaginative/13846_a_15171]
-
debut ale lui Petru Popescu (Moartea din fereastră, 1967). În sfîrșit, pe coordonatele umorului negru (ce stăpînește viziunea autorului despre o lume socialistă prăbușită în cea mai rutinieră mizerie materială și promiscuitate sufletească), schițele și povestirile lui Monciu-Sudinski pot fi așezate alături de o altă "distopie reală" a comunismului, romanul Balanța (1985), de Ion Băieșu. Dostoievskianismul sec al personajelor amîndurora, izolate în vidul existenței totalitare, le plasează la nivelul celor mai percutante figuri epice din întreaga literatură română scrisă sub comunism. Perioada
Pe urmele lui Monciu-Sudinski by Ion Manolescu () [Corola-journal/Imaginative/13772_a_15097]
-
depozita tot trecutul lor glorios, condensat sub formă de spermă. Viitorul - doar o recurență eficient bandajată a unor otrăvuri perpetuu consfințte. O bancă de date. Am încheiat ultimul recensămînt; am adunat impozitul - o dare în viață - și iată, l-am așezat la loc sigur. În grija ei. Și unde ar fi mai pecetluită siguranța decît sub ape... Ultimului îi revine sarcina de a recupera de la toț ceilalț sămînța rămasă nefolosită. [...] Brothel & Co. Unlimited Împingînd ușurel în canaturile cele mari, Moștenitorul șopti
Capitis Deminutio by Angela Marinescu () [Corola-journal/Imaginative/13799_a_15124]
-
de acolo. Se ridicaseră pe malul așezării dobrogene clădiri pitorești și altele extravagante ca arhitectură, ca acea casă care reproducea forma unui vapor. În special artiști, pictori sau persoane care făceau parte din mondenitatea Capitalei ocupau însoritul țărm al Balcicului așezat sub straja promontoriului existent la o apreciabilă distanță de țărmul mării. Bineînțeles am pornit și eu spre stațiunea care zumzăia ca un stup de albine. O noapte întreagă am călătorit cu trenul care gemea de călătorii estivali. Legănată de roțile
Evocări spontane by Ioana Postelnicu () [Corola-journal/Imaginative/13845_a_15170]
-
în peisajul aparent imobilizat. O liniște letală părea că înghițea strada noii mele locuințe. Totul era calm, imuabil și lipsit de inedit, nimic nu avea forță să aducă vreo schimbare în peisajul molcom al apartamentului. În acea dimineață, m-am așezat curmeziș în confortabilul pat care ocupa un perete întreg, răsfoind paginile ziarului "Dimineața" cu totul întîmplător, fiindcă evenimentele notate în paginile lui nu mă interesau. Și deodată interesul meu se trezi ca dintr-o amorțeală la perceperea unui articol din
Evocări spontane by Ioana Postelnicu () [Corola-journal/Imaginative/13845_a_15170]
-
Cioculescu. Lovinescu mă prezentă noilor sosiți pentru care eu, bineînțeles, nu eram mai mult decît o tînără doamnă necunoscută primită în biroul marelui critic. Memorabil rămîne pentru mine momentul în care Lovinescu m-a poftit să iau loc în fotoliul așezat în fața mesei sale de scris, în timp ce inopinații musafiri își luară rămas bun de la amfitrionul pe care au crezut că l-au deranjat probabil într-un moment nepotrivit. După plecarea lor, am deschis caietul cu care venisem și am început să
Evocări spontane by Ioana Postelnicu () [Corola-journal/Imaginative/13845_a_15170]
-
carnea e încă veselă! Dar cînd voi ajunge la vorba franțuzului, ce naiba o să fac? Acum, sînt sigur că niciodată nu voi citi chiar toate cărțile, dar carnea se va întrista treptat și definitiv! Va trebui, odată și odată, să mă așez voinicește pe scaun, să-mi potrivesc cu strășnicie coatele pe masă, să iau o mie de coli albe și-un creion infinit și să scriu, să scriu, să scriu Vaca la țară! M-am obișnuit atît de mult cu culcușul
N-am citit toate cărțile, carnea e încă veselă! by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/13952_a_15277]
-
relatările sale de călătorie, Marco Polo își mărturisește șocul și marea dezamăgire la întîlnirea cu unul din animalele mitice ale imaginarului occidental: departe de a fi grațios, alb ca neaua și ferindu-se de apropierea omenească, dar gata să se așeze în poala fecioarelor, inorogul (despre el era vorba) e scund, gros, negru, se tăvălește în noroi și e dispus mai curînd să atace domnițele decît să se lase mîngîiat. Era, de fapt, evident pentru mintea noastră cea de-acum, rinocerul
LECTURI LA ZI by Iulia Popovici () [Corola-journal/Imaginative/13975_a_15300]
-
delegație îmi face cunoscut că sunt poftit la examenul școlii de analfabeți din localitate. Nu la dispensariu, nu la maternitate, nu la alte alcătuiri ale republicii. Ca un cărturar ce mă aflam, eram poftit să văd școlarii vârstnici care se așezau în rând cu copiii lor, absolvenți mai vechi ai învățământului elementar. Bărbați cu bărbi cărunte, neveste care nu mai aveau tinereță decât în priviri, se supuneau rânduielii timpului nou, deveneau cititori ai bibliotecii căminului cultural, dădeau primăverii de la Pietrile un
Despre cărturar ca soldat credincios by Ion Stanomir () [Corola-journal/Imaginative/13844_a_15169]
-
ați văzut această imagine, scrie pentru cititorii anului 1935 Mircea Damian, în cartea sa dedicată Bucureștilor, "este ca și cînd n-ați văzut în viața dumneavoastră un răsărit de soare, în mai, peste o livadă înflorită". Vînzătoarele de flori se așază pe Calea Moșilor și în Piața de Flori, lîngă Biserica Sfîntu Anton. Ceva mai tîrziu sosesc oltenii cu cobilițele. Se recunosc după chemare, iar vocile care străpung aerul au același impact ca firmele luminoase ale magazinelor. Fiecare are strigătul lui
Fețe cunoscute ale necunoscuților by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Imaginative/13934_a_15259]
-
viață "ambulantă" el însuși, Mircea Damian îi prezintă pe negustorii olteni cu o simpatie vădită și transmisibilă: oamenii duc pe umeri "balanța" cu coșuri, se opresc din cînd în cînd să-și șteargă sudoarea, pornesc mai departe fluierînd ușor, se așază, seara, pe trotuar și-și fac socotelile, ce au vîndut, ce le-a rămas de dat, ce au dat pe datorie. Uneori își înșiră în față grămăjoare de bani. Fiecare grămăjoară, un soi de marfă: ceapa, usturoiul, ardeii, morcovii. Umbra
Fețe cunoscute ale necunoscuților by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Imaginative/13934_a_15259]
-
puncte la șase,dispunându-le într-un dreptunghi cu verticala de trei și orizontala de două puncte. La 16 ani, Louis își definitivase alfabetul. După sute de testări, el a fost omologat în 1829. Ei bine, prin aceste șase puncte așezate sub forma unui dreptunghi care încape perfect sub vârful degetului arătător al unui copil, poate fi codificat întregul univers. Cu alte cuvinte, toate codurile de semne grafice inventate de om până la această oră pot fi transpuse în sistemul Braille care
Revanșa lui Homer by Radu Sergiu Ruba () [Corola-journal/Imaginative/13932_a_15257]
-
Ochii sînt degete". Că acest limbaj este funcțional, la fel ca celălalt, că această convenție e la fel de bună ca oricare alta o demonstrează Josette, care preia perfect noul limbaj: "Am zece ochi ca să merg, am două degete ca să privesc. Mă așez cu capul pe podea" etc. Spre deosebire de dialogul antic, în teatrul de mai tîrziu al lui Ionescu teoria lui Hermogenes o învinge pe cea despre "dreapta potrivire a numelor". Poetul nu și-a luat în seamă cartea de debut, deși nu
Păpușile lui Eugen Ionescu by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Imaginative/14017_a_15342]
-
într-o corabie. Acum "bardul Caledoniei" tronează asupra pieții centrale din Dunedin într-o poză tipic poetică. Doar pana de scris i-a fost - farsă studențească ? - furată. 3 februarie 2003. Citirea gazetei, dolarii-kivi și oamenii desculți La 8 dimineața sînt așezată în Green Acorn, un local cochet cu specific alternativ-biologic, beau o ceașcă de cafea cu lapte și citesc Otago Daily Times. Mi-am propus studierea minuțioasă și zilnică a acestui ziar serios și extrem de citit aici. Vreau să aflu ce
Scrisori de la marginea lumii de Katharina Biegger by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Imaginative/13958_a_15283]
-
Gheorghe Grigurcu Rugăciune Du-mă Doamne spre trecere du-mă înainte ca și cum m-ai duce înapoi un rîu forestier îmi trece între degete așază-mă cu grijă în mine însumi așa cum m-ai așeza în Celălalt sub ferestrele noastre cerșetorii Amarului Tîrg caută aur în Alaska gunoaielor fă-mă să fiu o formă fără obiect precum orice poem ori un obiect fără formă precum
Poezie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Imaginative/14330_a_15655]
-
Gheorghe Grigurcu Rugăciune Du-mă Doamne spre trecere du-mă înainte ca și cum m-ai duce înapoi un rîu forestier îmi trece între degete așază-mă cu grijă în mine însumi așa cum m-ai așeza în Celălalt sub ferestrele noastre cerșetorii Amarului Tîrg caută aur în Alaska gunoaielor fă-mă să fiu o formă fără obiect precum orice poem ori un obiect fără formă precum orice ființă orice-aș face norul bîzîie ca un bondar
Poezie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Imaginative/14330_a_15655]