6,958 matches
-
era foarte frig, așa că hotărî să continue lucrul acasă. Să lucreze până noaptea târziu, să fie atât de obosită încât să uite și să adoarmă. Știa că la ieșirea din biserică o așteaptă Crăița cu Mădălina, așa că încercă să-și aștearnă un zâmbet pe față. O mașină urca cu greu pe drumul bolovănos din pădure spre mănăstire. Un Ford Focus albastru Arm tresări, Bart avea un Ford Focus albastru... Privirea ei intensă, plină de speranță fu observată de fiica ei cea
KARMA. NOPŢI DE MĂTASE by DANIEL DRAGOMIRESCU MARIA ARDELEANU-APŞAN () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1614_a_2969]
-
într un film vechi, începuseră amândoi să se văicărească ce săraci erau, ce greu o duceau, ce bine ar fi să le dea bani... Crăița îi privea și nu putea să-și creadă ochilor. Pe fața nerasă a bărbatului se așternuse un rânjet șmecheresc. Îi vorbeau despre greutățile lor și-și aruncau priviri viclene. Totul costă, totul trebuie plătit, începând cu pâinea de pe masă și terminând cu încălțările pruncilor... Încercând să pluseze, bărbatul își duse mâinile la ochi cu un gest
KARMA. NOPŢI DE MĂTASE by DANIEL DRAGOMIRESCU MARIA ARDELEANU-APŞAN () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1614_a_2969]
-
Arthur Ceasul din perete arăta orele șase și jumătate post meridian. În stradă, unde mai devreme fusese zarvă mare din cauza unui șofer smintit care intrase în centrul orașului cu o mașină de zece tone încărcată cu fiare vechi, acum se așternuse o liniște relativă. Bart își scrisese editorialul pentru jurnalul de a doua zi și se apucase să-l recitească pentru a treia oară, nemulțumit parcă de ceva. Articolul părea în regulă din punctul de vedere al meșteșugului gazetăresc și ataca
KARMA. NOPŢI DE MĂTASE by DANIEL DRAGOMIRESCU MARIA ARDELEANU-APŞAN () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1614_a_2969]
-
CEI TREI COPIIMOZART CALIGRAFUL Pana mea așterne pe hârtie literă lângă literă cu siguranța unui trăgător cu arcul. Ba mâna ce ține un condei e necesar să fie cu mult mai exersată decât aceea a oșteanului. Fiindcă arcașul, greșind, lasă unui om viața, ceea ce nu e puțin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1901_a_3226]
-
nu mai puțin, apologetul acestui insolit sistem de a desena litera, cuvântul, fraza. Dar, în caz de nereușită, va rămâne scriitura, povestea vieții mele în alb-negru, necolorată, nepictată, mâzgălită, dacă vreți. Pentru că, după cum a fost și este, așa ar trebui așternută pe hârtie. Sunt orgolios însă: în locul hârtiei obișnuite, folosesc pergamentul, pielea câtorva viței și aceasta numai pentru a prezenta o istorie deloc interesantă, un fel de consemnare a nimicului. Fiindcă, de-acum înainte, ce mi s-ar mai putea întâmpla
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1901_a_3226]
-
s-ar fi făcut pe plac. O mulțime înarmată e oarbă, poate mătura tot. Cine ar fi îndrăznit să-mi ia apărarea?! Nici măcar eu nu am făcut-o, mi-aș fi pierdut capul. Însă mai aveam ceva de împlinit: să aștern rândurile de acum. Mi-au retezat mâna pentru ca să nu mai pot să scriu. Un mod radical de a mi se interzice o asemenea îndeletnicire. Au izbutit să mă facă numai bun pentru păzit cireada cetății. Nu am fost pedepsit, ci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1901_a_3226]
-
uneori, în ogradă pătrundeau câini. Tim se vârâse iar în cine știe ce afacere și, dacă avea asociați, nu putea să se retragă chiar așa, după voia lui, Donna Iulia își dădea seama. Se gândea la el, îi va scrie. Totdeauna îi așternuse rânduri oarecare; acum îl va chema. N-a primit scrisoarea, și-a zis Donna Iulia când a sosit, după aproape un an, carte de la Tim. Ar fi zburat! Am să-i trimit alta; două am să-i trimit, să fiu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1901_a_3226]
-
Pentru tine e mai presus de orice. După cum te-ai uitat la mine, mi-am dat seama că mai bine mori decât să-ți calci cuvântul. Nu mai lungesc vorba. Trebuie să plătești, mi se pare drept. Pentru asta, azi, aștern această scrisoare. Până acum ți-am trimis una pe iarnă. Douăzeci și patru le vei primi după ce eu nu voi mai fi. Douăzeci și trei sunt deja scrise și puse în plicuri. Peste cel mult o jumătate de ceas, o voi așeza
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1901_a_3226]
-
mai câte s-ar mai fi putut, de-a lungul vremii, petrece! Șarlatanul câștiga, așadar, încă o dată, poate definitiv! Nu, asta nu, orice s-ar întâmpla! Era așa o harababură în toate, încât nu mai știa nimeni când se va așterne iar liniștea de odinioară. Disputele deveneau tot mai aprige, era de ales între viață și moarte. Orologiul continua să arate ora șapte și paisprezece minute, exact clipa în care bătrânul, cocoțat pe scară, îl oprise. Meșterul și mașinăria lui, chiar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1901_a_3226]
-
ceas, a bătut la ușă. Mai neelaborate, fiindcă se grăbise, sonetele erau totuși mai frumoase ca niciodată. La șase ani, avea scrisă o epopee. Un fel de basm în versuri. Vreo cincisprezece mii. La nouă ani a refuzat să mai aștearnă un rând. Zicea că nu mai poate. Nici bătut. Fiindcă tata ne bătea. Spunea că suntem leneși. Mezinului i se cereau diferite lucrări pentru reviste, era filmat, publicat în volum, câștiga incomparabil mai bine decât părintele nostru, un funcționar oarecare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1901_a_3226]
-
c-un aer îndatoritor. Păreau picați din lună. Automobilistul putea, desigur, să se întoarcă din drum, dar din motive necunoscute, precum și din toată comportarea sa, se desprindea limpede că nici nu se gândește la așa ceva. Privea uneori șoseaua ce se așternea în urmă și avea impresia că nu o să mai revină niciodată în locul de unde plecase. Avea în portbagaj tot felul de conserve, pesmeți, două lădițe cu fructe și o roată mare de cașcaval, învelită în nailon. Și apă avea, câteva bidoane
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1901_a_3226]
-
Vrem să schimbăm fața Lumii! Nu se poate așa ceva, dar un om și o mașină de scris nu sunt chiar un fleac. Ating claviatura, semn că e timpul să continuăm, după puterile noastre. Sunt obosit. Mi se închid ochii. Paginile așternute cu creionul devin ilizibile. Doar pe emailul negru, disting înscris cu galben: ERIKA A.G. vorm Seidel & Naumann. Dresden PAGINĂ NOUĂ SPLEEN Privești pe fereastra tramvaiului și încerci să reții tot. Nu e nimic interesant. Oameni și automobile alergând în toate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1901_a_3226]
-
ales că acesta pare un sentimental cu darul problematizării, dovadă că, ros de remușcări, vrea să se spânzure de mărul de lângă lac, numai că se rupe creanga cu el. Arestat și întemnițat și anchetat sub tortură, Mihai este pus să aștearnă pe hârtie faptele așa cum au avut loc, cu cele mai mărunte detalii. Drept care depoziția scrisă a lui Mihai Loghin devine nu doar propriul dosar penal, ci și în romanul lui Popa, ce radiografiază inclusiv semnele sfârșitului, ca orice "postmodernist din
Dosar penal în formă de roman by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/8055_a_9380]
-
în lume dacă ne ghidăm după teoria marxistă, acolo unde sunt evocate principiile fundamentale ale regimului comunist. Întrebarea, există similitudini între actuala guvernare și regimul dictatorial, ținând cont că în presă au fost utilizate afirmații ca lovitură de stat, a așternut liniște în sală. După numeroase eschivări, Dumitru Borțun a răspuns că ”nu putem vorbi despre dictatură, dar putem vorbi despre un comunism-românism. Actuala generație, actuala societate trebuie resetată, iar asta se face numai prin comunicare”, a mai precizat acesta. Dezbaterea
A fost sau nu comunism? Asemănări între actualul regim și cel de atunci - Dezbatere () [Corola-journal/Journalistic/80679_a_82004]
-
devenit irespirabilă nu are rost să-ți aprinzi paie în cap dîndu-le supraveghetorilor însărcinați cu monitorizarea publicațiilor motive de cîrteală. Iată de ce, cartea lui Stanomir, departe de a fi o cercetare aridă închinată amintirii unor mumii peste care s-a așternut praful inactualității, este indirect o grilă de interpretare a lumii românești actuale. Dar o interpretare prin comparație: căci punînd față în față discursurile politice din trecut cu cele de astăzi, concluzia subliminală a cărții e una singură: conservatorismul a murit
Stigmatul conservator by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8066_a_9391]
-
la literatură în general. Dincolo de gradul discutabil de relevanță, statisticile rămân o premisă și ele reflectă o situație demnă de analiză. În Evul Mediu, Europa trăia „demonizarea femeii" (dacă ar învăța să scrie, susțineau clericii și laicii deopotrivă, femeia ar așterne pe hârtie misive de amor, așa că e de dorit să i se citească doar rugăciuni și scrieri religioase). La începutul celui de-al treilea mileniu, reprezentantele sexului frumos par a fi avide amatoare de lectură, pe când sexul opus pare prins
De ce femeile citesc mai mult decât bărbații () [Corola-journal/Journalistic/80713_a_82038]
-
principale din, Cristina Flutur și Cosmina Stratan: "Eroinele sale sunt atât de adevărate, atât de unice, încât au copleșit publicul la Festivalul de la Cannes. Spectatorii au rămas cu viziunea unei enigme. Dintr-o dată, iată iarna. Un fel de liniște se așterne peste sat. Zăpada îngheață inimile și învăluie câmpurile în alb. Tragedia lovește cu viteza unui ștergător de parbriz murdar de noroi. Poate că este Dumnezeu acela care câștigă, poate că El nu are nevoie de oameni ai bisericii. Acolo se
Le Figaro: "După dealuri, un film al dracului de bun" by Căloiu Oana () [Corola-journal/Journalistic/80736_a_82061]
-
Și soarele răsare dând foc turnului. Scot capul printr-un crenel. Ciorile, hereții se năpustesc afară printr-o tăietură a zidului, fâlfâind, atingându-mă cu aripile. O dimineață limpede... Piatra mare, Postăvarul, Piatra Craiului, Bucegii. Verdele curat al pășunii se așterne ca un covor. Brașovul curgând la vale înspre Tâmpa și Warthe, pe lângă arca de piatră a Bisericii negre...
Păstrăvii (din reportajele de altădată) by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/7852_a_9177]
-
o Românie contondentă după 50 de ani. Nu are realism. Românii nu au nici un indiciu de sus despre tot ce se mișcă înainte. După '90, au sperat în fiecare zi că va veni o mână salvatoare. Iată de ce, decepția se așterne peste societatea noastră".
Ce i-a spus Valentin Ceaușescu tatălui său în 21 decembrie by Covrig Roxana () [Corola-journal/Journalistic/78671_a_79996]
-
un mare artist al scrisului caligraf, el e un caz fenomenal, pentru că începe prin a scrie extrem de mărunt, pe niște pătrățele de hîrtie“. În fazele ulterioare, își rescrie textul, modificîndu-l unde consideră necesar, cu litere ceva mai mari, apoi îl așterne, cu alte modificări, pe cartonașe, cu litere și mai mari. „Iar acest proces de elaborare este ca o cocă care crește, care crește și dospește, pînă cînd pare mulțumit“. Scriitorul portughez rămîne astfel fidel unui proces tot mai complicat de
Cum scriu autorii români? by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7869_a_9194]
-
că primul meu poem profesional pe care l-am publicat ulterior a fost un poem lung care se numea "Căderea" și l-am scris chiar după ce am terminat armata, chiar după ce am împlinit 20 de ani. - Cântăriți mult înainte de a așterne pe hârtie gândurile dumneavoastră sau ele vin pur și simplu? - Eu am foarte multă încredere în mintea mea și în puterea mea de a scrie literatură. E o chestiune de credință, literatura a fost întotdeauna o chestiune de credință. Și
Ochiul Magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/7881_a_9206]
-
un anume rol: Grigore Cugler era născut la Roznov (jud.Neamț), iar familia regretatului Florin Roiu era legată de Roman și de Iași. Din păcate, o mărturie nefericită depusă la procesul lui Iuliu Maniu, în care fusese și el implicat, așternuse asupra d-lui Roiu o anumită umbră care persistă și astăzi, mai mult sau mai puțin justificat, în opiniile unor contemporani. Dincolo de acest episod, merită amintit că lui Florin Roiu i se datorează multiplicarea, în anul 1946, din păcate în
De ce „Apunake“? by Mihai Sorin Radulescu () [Corola-journal/Journalistic/6995_a_8320]
-
diplomație în anul 1926, cariera sa derulându-se în capitalele Mitteleuropei: Bratislava, Berna, Stockholm, Berlin, Copenhaga, Oslo. îl destina poate acestui meridian obârșia austriacă a familiei. în orice caz, fie amintit că șeful său de la Stockholm, Matila C.Ghyka, a așternut pe hârtie în capitala suedeză unicul său roman - având un subiect central-european -, intitulat Ploaie de stele (1933). Vechea Legație a României la Stockholm se afla pe Birger Jarlsgatan 37, o arteră elegantă din centrul orașului. în iulie 2009, cu prilejul
De ce „Apunake“? by Mihai Sorin Radulescu () [Corola-journal/Journalistic/6995_a_8320]
-
însuși, în Istoria critică, îl plasează în categoria "mari scriitori", deși analiza propriu-zisă a operei mateine modulează... în jos generoasa înscriere în loja de onoare. Într-adevăr, cum poate fi socotit "mare scriitor" cineva căruia nu-i tremură pana când așterne pe hârtie astfel de rânduri: "Viața lui, din istoria căreia i se întâmpla rar să dezvăluie ceva, fusese o crâncenă luptă începută de timpuriu. Ieșise din oameni cu vază și stare, fusese oropsit de la naștere, crescut pe mâini străine, surghiunit
Care e cea mai proastă carte românească? by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/7033_a_8358]
-
Chausée d^Antin. Avem apartament în planul întîi, custător den cinci încăperi, sumtuos mobilate după gustul francesc. Tavanul e zogrăfit a fresco cu zeități olimpice, păreții sunt îmbrăcați cu tapeturi de hîrtie velutată înflorită cu roșu și aur, parchetul pretotindeni așternut cu tapete elegante, verzicolore, tablamintele căminelor sunt de marmură carariană, mobilele de lemn de mahagon, îmbrăcate cu velut coloare pompadour. Paturile moi în alcoave provăzute ca și ferestrele cu corune aurate, draperii de catefea roșie și perdele de atlas verde
Rastignacul din Făgăraș, Ion Codru Drăgușanu by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/7368_a_8693]