1,177 matches
-
blonde, semăna cu un adolescent uriaș; mi-l Închipuiam jucîndu-se În incinta catedralei Ely, răzbătînd cu privirea lui inocentă și vizionară dincolo de cîmpia mlăștinoasă, către lumea din jur care-l aștepta. Se trezi cu o grimasă pe chip, surprins că ațipise. — Charles, Îmi pare rău... am picat ca bolovanul. — Arăți cam obosit. Dormi acolo, eu ies să mă plimb puțin pe-aici. Mergem mai departe. O ultimă vizită. (Se Înălță și se sprijini de spătarul banchetei, făcînd un efort să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
atinge pe umăr. Cu o hotărîre ce părea surprinzătoare la omul acesta subțiratic și timid, Îi Împinse din calea sa pe turiști și cameramani și reuși să vegheze În continuare asupra tinerei, strigînd-o pe nume de cîte ori părea să ațipească. De cînd plecase Laurie din bungalou, el bîntuise străzile și cafenelele din Residencia, mulțumindu-se fie și cu o imagine fugară a ei chiuind pe locul din dreapta a Porsche-ului lui Crawford sau țipînd În șalupa lui care accelera pe canal
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
se inundară de lacrimi. Sau poate că era de la praf. Următorul autobuz către Yazd pleca într-o oră și stătu în autogara golită, holbându-se pe pereți. Bău un ceai pe aproape, luă peronul în lung și în lat, apoi ațipi și se visă pe platforma dakhma-ului de la răsărit, ca și cum ar fi stat pe cadranul unui ceas fără limbi. Nu își mai amintea când intrase pe Poarta morților și nici ce făcuse cu trupul celui care era de vegheat o noapte
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
clavicula iubitului ei și să-nchidă ochii. Era o îndrăzneală vecină cu moartea, iar Sebas îi auzi inima bubuind, dar își păstră calmul și spuse în șoaptă: — Să ne ierți, frate, nici nu pot să mă mișc. Soția mea a ațipit sprijinită așa cum o vezi. Am fost la spital, e însărcinată și toată noaptea trecută n-a dormit de dureri. Controlorul, care dacă avea douăzeci și cinci de ani, duse mâna la armă și pe urmă la frunte și salută: Lasă, altă dată
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
sufit al artistului Rumi? Poate că rătăcirile lui de aici, de pe un pământ nou, nu avuseseră rost decât ca să afle că lumea nu trebuia copiată la nesfârșit, ca în pastișele lui Godun, ci rescrisă, reinventată și, câteodată, făcută de la început. Ațipi cu puțin înainte să sune ceasul. Tresări istovit și apoi se ridică să oprească alarma deșteptătorului. Când se bărbierea, desluși în el zvârcolirile unor presimțiri sumbre, pe care încercă să le domolească. Când pătrunse în cabinet, nici figura oftalmoloagei nu
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
Christos. Era unica armată în care se putea înrola chiar și șchiop. ― Și ce demonstrează asta? ― Că pentru unii, realmente, pământul nu se învîrtește. XXIX ― Aseară, umblam prin pădure, era liniște, și cerul adânc, ars de stele, pe urmă, am ațipit și am auzit un glas. "Tu trebuia să alegi între rug și dispreț. Și ai ales disprețul. Ai preferat să fii disprețuit decât să fii respectat ca martir." "Oamenii, m-am apărat eu, se împart în două categorii: cei care
Apărarea lui Galilei by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295601_a_296930]
-
pe aproapele tău". Văd numai iarba, pietrele calde, un cer curat, plin de promisiuni și uit restul. Toate furiile mă părăsesc Melancoliile se calmează. ― Dar amintirile de la Inchiziție, nu. ― Când nu mă mai gândesc la procurori, până și aceste amintiri ațipesc, toropite de soare. Ca șopârlele. Încât îmi vine să nu mă mai întorc niciodată în societate. ― Îți atrag atenția că asta e o soluție pentru sfinți și ratați. ― În categoria rataților aș putea aspira să pătrund acum. Am unele argumente
Apărarea lui Galilei by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295601_a_296930]
-
de-atîta-mi ești? Celălalt nu răspunse. Se rezemă de zidul rece. Cel tânăr simțea încă pe obrazul sfâșiat inelele comisarului. Îi țiuiau urechile și ar fi dormit. O durere ascuțită de dinți îl făcu să se perpelească încă mult timp. Au ațipit târziu. La miezul nopții, auziră iar lacătul. Săriră buimaci și înspăimîntați în sus. - Tot așa, Paraschive! spuse repede ăl bătrân. Dacă nu ne dovedesc, n-au ce ne face... Ucenicul simți o mândrie care-i umplea pieptul și parcă rănile
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
deplină, de neegalat, a fost Brummell. Se va vedea din ce cauză anume. IX George Bryan Brummell s-a născut În Westminster, ca fiu al lui W. Brummell, secretar particular al acelui lord North, și el un dandy uneori, care ațipea de dispreț pe banca sa de ministru la cele mai virulente atacuri ale oratorilor din Opoziție. North i-a făcut avere lui W. Brummell, bărbat foarte disciplinat și activ. Pamfletarii care strigau Împotriva corupției (sperând În taină să-i corupă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
jumătate adormit, sprijinit cu o mână fermă de tata, căci toate drumurile erau în pantă, uneori atât de abruptă încât animalul nu mai putea înainta decât cu pas nesigur și șovăielnic. La fiecare zdruncinătură mă îndreptam de șale, după care ațipeam din nou. Deodată a răsunat vocea tatei: — Hassan, trezește-te dacă vrei să-ți vezi orașul! Ieșind din toropeală, mi-am dat seama că micul nostru convoi ajunsese deja la picioarele unei incinte de culoarea nisipului, înaltă și masivă, crenelată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
zâmbet la fel la larg ca și al lui. De acum, nici o piedică nu mă mai despărțea de Cairo. Nu mai aveam decât să mă las dus de scurgerea inexorabilă a timpului și a Nilului. Eram pe punctul de a ațipi, când glasurile marinarilor se înălțară, iar discuția lor se însufleți. Ridicându-mă, am văzut o djerma care venea pe fluviu în sus și tocmai ajungea în dreptul nostru. Mi-a trebuit un lung moment ca să deslușesc ce anume era ciudat în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
Nu avea de gând să dea toate astea pe mâna unui adolescent plin de coșuri din orașul lui Saddam. Un motiv în plus să petreacă cincisprezece ore în compania pulverizatorului de oase care era Racheta Deșertului. În ultimele două ore ațipise, tresărind de fiecare dată când autobuzul făcea o oprire. Ținuse geanta în poală tot drumul, cu mânerele răsucite în jurul încheieturilor, în cazul în care hoților nenorociți din jurul lui le venea vreo idee. Chiar înainte de-a deschide ochii, a pipăit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
fi liberă după atâta vreme. Rămaseră îmbrățișați ore întregi, chiar după ce primul val de pasiune trecu, ardoarea lor potolindu-se cu greu. Poate era ea prea agitată, dar când se trezi, undeva după ora 2.00 a.m., nu mai putu ațipi. Uri dormea profund lângă ea, pieptul ridicându-i-se și lăsându-se de fiecare dată când respira adânc. Își zise că acesta era primul lui somn liniștit de când îi murise tatăl. Îi plăcea să-l privească. Rămase mult timp întoarsă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
ca ieri. BĂRBATUL CU PĂLĂRIE: Nu te mai uita. BĂRBATUL CU BASTON: Nu pot să nu mă uit. Când e așa de negru și stă așa pe capul meu nu pot să nu mă uit. BĂRBATUL CU PĂLĂRIE: Încearcă să ațipești puțin. BĂRBATUL CU BASTON: O să mă trezească. O să mă trezească din nou. Cum simte că ațipesc începe să urle. BĂRBATUL CU PĂLĂRIE: E vina noastră. BĂRBATUL CU BASTON: Nu trebuia să trecem pe aici. BĂRBATUL CU PĂLĂRIE: Nu te mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
mă uit. Când e așa de negru și stă așa pe capul meu nu pot să nu mă uit. BĂRBATUL CU PĂLĂRIE: Încearcă să ațipești puțin. BĂRBATUL CU BASTON: O să mă trezească. O să mă trezească din nou. Cum simte că ațipesc începe să urle. BĂRBATUL CU PĂLĂRIE: E vina noastră. BĂRBATUL CU BASTON: Nu trebuia să trecem pe aici. BĂRBATUL CU PĂLĂRIE: Nu te mai gândi. (Liniște. Cei doi par să fi ațipit.) BĂRBATUL CU BASTON (În șoaptă.): Psst! BĂRBATUL CU
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
O să mă trezească din nou. Cum simte că ațipesc începe să urle. BĂRBATUL CU PĂLĂRIE: E vina noastră. BĂRBATUL CU BASTON: Nu trebuia să trecem pe aici. BĂRBATUL CU PĂLĂRIE: Nu te mai gândi. (Liniște. Cei doi par să fi ațipit.) BĂRBATUL CU BASTON (În șoaptă.): Psst! BĂRBATUL CU PĂLĂRIE: Ce-i? BĂRBATUL CU BASTON: E și mai multă liniște decât ieri. BĂRBATUL CU PĂLĂRIE: Cum? BĂRBATUL CU BASTON: E mai liniște decât ieri. Îți dai seama că e mai liniște
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
bun? GUFI: Când mă gândesc cum a fost... Îmi vine să urlu... GARDIANUL: Mie mi s-a făcut inima ca o ciupercă... CĂLĂUL: Uită-te la degetele astea... Simt cum se topesc de rușine... ARTUR (Se întinde.): Eu am să ațipesc puțin... GUFI (Despre ARTUR.): Ce scârbă! COLONELUL: E atât de uscat și de sfrijit incât... CĂLĂUL: Ar merita să scape. GUFI: Asta nu e om. Ne face de râs dacă-l executăm. GARDIANUL: Mai bine-i dăm drumul. Mi s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
CU VIOLONCELUL alunecă de la unul la altul, dar treptat întrebarea ei obsedantă și neauzită se va orienta spre sală.) DOAMNA CU VIOLONCELUL: Dar cu violoncelul ce facem? BĂTRÎNUL CU BASTON (Către BĂRBATUL CU ZIARUL.): Huh, acu’ chiar că parc-aș ațipi puțin... BĂRBATUL CU ZIARUL: Ațipiți, ațipiți... Vă scutur eu dacă e cazu’... (Pauză. DOAMNA CU VIOLONCELUL traversează sala de așteptare spre BĂRBATUL CU BASTON.) DOAMNA CU VIOLONCELUL: Dar cu violoncelul ce facem? (Pauză.) BĂTRÎNUL CU BASTON (Visător.): Și când te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
păcate, ceea ce ar spune specialiștii În aramaică este complet irelevant, dat fiind faptul că Evanghelia lui Filip - ca și textele celorlalte pergamente scoase la iveală la Nag Hammadi - este scrisă În limba coptă! Asta e: până și bunul Homer mai ațipea uneori și mai scăpa câte-o perlă. Dan Brown picotește și el destul de frecvent... Dar nu despre inadvertențe sau forțări ale interpretărilor e vorba acum, ci despre faptul că majoritatea aserțiunilor „inedite” din Codul lui Da Vinci - ca să nu spun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
aerul condiționat avea proprietăți odorifice, pe care nu le sesizasem de la Început. M-am relaxat, lăsând la o parte orice gând privitor la prezent, trecut sau viitor. O dulce toropeală a prins să-mi dea târcoale și cred că am ațipit puțin - câteva minute, probabil. Eram convins de asta pentru că, atunci când am deschis ochii, am realizat că Încă nu intrasem În Paris. Pentru rigoare, m-am uitat, totuși, la ceas - gest aproape mecanic, cu care, În amfiteatru, din când În când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
T., un chelner foarte bătrân și plăpând, vărsând supa pe profesorul universitar A.E. Housman, care se ridicase brusc În acel moment, de parcă s-ar fi trezit dintr-o transă; S.S., care n-avea nici o legătură cu Cambridge-ul, dar care, ațipind pe fotoliu la o serată literară (la Berlin) și fiind Înghiontit de vecinul lui, s-a ridicat de asemenea brusc - În mijlocul lecturii unei povestiri; șoarecele lui Lewis Caroll, Începând dintr-odată să spună o poveste; E. Harrison dăruindu-mi din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
vii, la nimeni altul nu poate spune. - Doamne, măcar de-ar fi bărbatul acasă, dar așa, ce să fac eu? începuse a se tângui mama. Plecă Natalia. Mama nu putu să doarmă aproape toată noaptea. Era foarte tulburată. Spre dimineață, ațipi și visă următorul vis: Ea se afla într-un lac, având picioarele până la genunchi scufundate în nămol. Nu avea putere să le ridice, ca să poată ieși de acolo, dar nici nu dorea să o facă, pentru că pe mal, din toate
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
atent figura. ― E aici! Uite-l! Îl simt! Îl vezi și tu, nu? Mișcă aripile. Inginerul se crispă. Scăpă țigara, cutremurîndu-se de scârbă. Pe obrazul murdar al cârnului urca încet un păianjen. * Se auzeau doar tic-tac-ul pendulei și sforăitul bătrânului. Ațipise răpus de emoții și oboseală. Melania Lupu își netezi părul pe frunte apoi degetele alunecară în jos, de-a lungul gâtului. " La ora asta Șerbănică doarme, de obicei, dus. Știu cum se întîmplă! El moțăie cu gazeta în mână în timp ce
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
plutonierul intră cu vestea de necrezut că safe-ul străinului nu a fost găsit, deși jumătate din cei prezenți se ocupau cu asta. După ce Fane a fost dus de gardianul Păunescu înapoi în arest, sergentul din încăperea cu safe-ul ațipise puțin, dar ușa era încuiată și cutia, încuiată și ea, acolo, înăuntru. Pur și simplu nimeni n-a văzut și nu știe nimic, au fost toți luați la întrebări, sergentul a mâncat o bătaie cruntă, la fel Păunescu, bătut măr
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
mare și că-și ia zborul spre ea, apoi își dăduse ultima suflare scăldată într-o beatitudine care i se citea în ochi. Tăcură vreme îndelungată. Procopiu se sculă și se duse la fereastră, doctorul Rosenberg se uita, gata să ațipească, spre bolnav, iar conu Costache se refugiase în propriile gânduri. Își răsucea din când în când în jos vârfurile mustăților șatene, care de-obicei stăteau ușor ridicate. Barbă n-avea, renunțase de câțiva ani la ea, după destule ezitări. Dar
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]