1,869 matches
-
mod evident: un călugăr („greu de cap, sărmanul” 552 ), dând crezare vorbelor iscusit întocmite ale unei femei, devine un adevărat intermediar pentru ea, aducându-i în brațe ibovnicul dorit. O singură dată în Decameron un membru al cinului monahal, un abate de Cluny, este privit cu admirație, fără ironie, pentru că se dovedește recunoscător față de un tâlhar care l-a ajutat să se vindece de boala de stomac ce îl chinuia, omul Bisericii înnobilând persoana care s-a dovedit atât de generoasă
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
lansează Într-o teorie unde libertinajul și burlescul Își dau mâna, Luminile propun o variantă cu totul opusă interpretărilor tradiționale. (De altfel, În Franța cuvântul se Încetățenește În această perioadă când, preluat din engleză, desemnează atât actul, cât și actantul. Abatele Prévost e cel care-l Întrebuințează primul, În revista pe care o conduce, Le Pour et Contre, În vara lui 1734, pentru ca apoi, folosit de către Voltaire, să facă o carieră fulminantă 35.) E greu, totuși, de admis că filozofii luminiști
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
imitație în regim serios). Istoricul parodiei îi permite cercetătorului un excurs desfășurat mai ales în spațiul literaturii franceze, dar și al literaturii de specialitate, cuprinzând referiri la tratate precum Poetica lui Aristotel sau Discurs asupra originii și caracterului parodiei a abatelui Scaligero. Trăsăturile parodiei sunt atribuite, cel puțin în capitolul introductiv, poemului eroi-comic, reprezentat în Franța prin scrierea lui Boileau, Le Chapelain décoiffé, operă în care "Boileau, Racine și încă vreo doi s-au amuzat, prin 1664, încercând să adapteze patru
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
a provocat aprige dispute atunci când s-a erijat în modalitatea capitală de compoziție a unor scrieri precum Apokolokyntosis, în care Seneca îi alătură metrului eroic, epopeic, substanța unei ridiculizări semantice fără precedent. Iată confirmate aici spusele de mai târziu ale abatelui Sallier, care sesizase că fiecare epopee conține chiar punctul de pornire al propriei parodii pentru a inova apoi prin intertextualitate: "când el se folosește (...) de aceleași versuri pentru a exprima lucruri diferite"104. De fapt, teoreticianul se referă la două
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
în textul parodiant), se face și trecerea către o altă lucrare de referință, remarcabilă prin acuitatea cu care urmărește să delimiteze teritoriul operelor parodice de altele folosind procedee relativ asemănătoare. Datând din 1733, Discursul asupra originii și caracterului parodiei al abatelui Sallier reprezintă unul dintre tratatele fundamentale asupra căruia se oprește și G. Genette în opera sa. Se identificau acolo cinci tipuri de parodie, constând: "[...] fie în a modifica un singur cuvânt într-un vers (...), fie în a modifica o singură
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
rezumă acțiunea din capitolul respectiv. Punctul de plecare este un manuscris găsit, după voia hazardului, și el un fel de scriere second hand (reproductivă): "În ziua de 16 august 1968, mi-a căzut în mână o carte datorată unui anume abate Vallet, Le manuscript de Dom Adson de Melk, tradus în franceză după ediția lui Dom J Mabillon (Aux Presses de l'Abbaye de la Source, Paris, 1842). Cartea, însoțită de date istorice mult prea sărace, se limita să reproducă cu fidelitate
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
vengeance, 1966, p. 807. 179 Marian Popa, "Parodie și istorie. Modul parodic", în Comicologia, Editura Univers, București, 1975, p. 156. 180 Ibidem. 181 Mihail Bahtin, "Din preistoria discursului romanesc", p. 521. 182 Ibidem. 183 "În secolul al IX-lea, severul abate Rabanus Maurus din Fulda a transpus-o în versuri: Cina era citită la banchetele regale, reprezentată în timpul vacanței de Pași de către elevii școlilor mănăstirești", în M. Bahtin, art. cit, p. 525. 184 Ibidem. 185 Bahtin citează un fragment din finalul
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
într-o configurație care evocă începuturile celei de-a IV-a Republici în Franța. După lovitura de la Praga, din 1948, principalii conducători sînt închiși, exilați sau aruncați în mănăstiri, ca în cazul lui Mgr Sramek, în timp ce liderul extremei-stîngi a partidului, abatele Plojhar, ajunge la conducerea a ceea ce va fi o simplă curea de transmisie a puterii comuniste. În 1968, grație Primăverii de la Praga, Partidul Popular îl îndepărtează pe abatele Plojhar, reia contactul cu organismele internaționale ale democrației creștine și adoptă un
Partidele politice din Europa by Daniel L. Seiler () [Corola-publishinghouse/Science/1118_a_2626]
-
mănăstiri, ca în cazul lui Mgr Sramek, în timp ce liderul extremei-stîngi a partidului, abatele Plojhar, ajunge la conducerea a ceea ce va fi o simplă curea de transmisie a puterii comuniste. În 1968, grație Primăverii de la Praga, Partidul Popular îl îndepărtează pe abatele Plojhar, reia contactul cu organismele internaționale ale democrației creștine și adoptă un program axat pe o viziune creștină a lumii, care este inclusă în tradiția progresistă a creștinismului social. Acest partid a cunoscut un mare succes, dar normalizarea a pus
Partidele politice din Europa by Daniel L. Seiler () [Corola-publishinghouse/Science/1118_a_2626]
-
internaționale ale democrației creștine și adoptă un program axat pe o viziune creștină a lumii, care este inclusă în tradiția progresistă a creștinismului social. Acest partid a cunoscut un mare succes, dar normalizarea a pus capăt acestei evoluții, readucîndu-l, prin abatele Plojhar, la funcția de ornament al unui pluralism de fațadă. În urma "Revoluției de catifea", acest partid a fost considerat dispărut. Nimic mai fals căci, precum pasărea Phoenix, Partidul Popular Ceh și Morav a cunoscut o adevărată renaștere care i-a
Partidele politice din Europa by Daniel L. Seiler () [Corola-publishinghouse/Science/1118_a_2626]
-
războaiele devin afaceri de stat și sunt din ce în ce mai ucigătoare. Războiul de Treizeci de Ani este deosebit de sângeros. Dar și el va fi depășit de cele două războaie mondiale ale secolului XX. O întreagă serie de "producători de valori" William Penn, abatele Saint-Pierre, Rousseau, Kant etc. demonstrează inutilitatea războaielor și imaginează sisteme pentru a le preveni. În sfârșit, mai ales în urma dezastrelor celui de-al Doilea Război Mondial, populațiile aderă din ce în ce mai hotărât la valoarea de pace. Timp de o mie de ani
Sociologia valorilor by Rudolf Rezsohazy [Corola-publishinghouse/Science/1070_a_2578]
-
J. -P., 93 Rajk, L., 37 Reich, W., 119 Riesman, D., 30, 116 Robespierre, M., 63 Rokeach, M., 10, 83 Roosevelt, F., 173 Rousseau, J.-J., 162, 174 Rushdie, S., 41, 201 S Sabinian, Papă, 159 Saint-Just, L. A., 170 Saint-Pierre, abate de, 174 Sartre, J. -P., 119 Sluter, C., 162 Stalin, I., 36, 44, 148 Stasi, B., 92 Stoetzel, J., 10 Strodtbeck, F., 10 T Talleyrand, Ch. M. de, 62, 213 Tocqueville Ch. A. de, 9 V Van Eyck, J., 162
Sociologia valorilor by Rudolf Rezsohazy [Corola-publishinghouse/Science/1070_a_2578]
-
relicvă (Capul Sfântului Ioan) a fost păstrată aici. Astfel se poate explica, cunoașterea în amănunt și marea evlavie a teologului dobrogean pentru renumita scriere aghiografică legată de numele Înaintemergătorului. Mai târziu, el o va traduce în limba latină, la rugămintea abatelui Gaudențiu. Șederea la Constantinopol a coincis cu vremea în care a arhipăstorit Patriarhul Eufimie (490-496). În această etapă a vieții sale, Dionisie Exiguul avea deja reputația unui precoce și erudit teolog. Regele barbar și analfabet, Theodoric cel Mare apăsa Episcopia
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
Exiguul a fost primit și instalat la Roma într-o mănăstire care păstra memoria acelei sfinte daco-romane a influențat în bine activitatea sa teologică, științifică, literară și didactică. Aici se pare că i s-a conferit curând și titlul de abate, respectiv, conducerea acelui așezământ duhovnicesc. Totuși această ipoteză trebuie înțeleasă într-un sens foarte restrâns, pentru că adevăratul conducător al acelui așezământ era cardinalul-preot Iulian, căruia monahul străromân i-a arătat și i-a păstrat o recunoștință deosebită pentru ospitalitatea cu
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
cel care a introdus la latinii veacului al VI-lea dreptul bisericesc grec, deja foarte avansat în formarea lui, și părintele și magistrul științelor juridice...”. Episcopul Ștefan din Salona (Dalmația), episcopul Petronius din Calabria (după unii din Ohrida), cardinalul Laurențiu, Abatele mănăstirii Sfânta Anastasia din Roma și papa Hormisdas (514-523), fiecare la vremea sa, i-au cerut să traducă din limba greacă în limba latină textele canoanelor care circulau în Biserica răsăriteană. Dionisie însuși mărturisea în prefața primei ediții a canoanelor
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
cu anul 4714 al perioadei iuliane, care iarăși coincide cu al patrulea an al celei de a 194-a Olimpiadă, și cu 753 de la întemeierea Romei. Lucrarea învățatului străromân a aflat continuatori de-a lungul veacurilor. Astfel, Felix Gilitanus, un abate african din secolul al VI-lea, realizează prelungirea ei pe alți 95 de ani (627 - 721). Tabela însăși s-a pierdut, păstrându-se doar prefața ei. Pentru aceeași perioadă, o operă similară a rămas de la Sfântul Isidor al Sevillei. Calculul
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
Aceeași concluzie se poate trage referitor la istoria Angliei, care prezintă cazuri de utilizare a erei creștine în actele particulare încă din secolul al VII-lea. De altfel, sinodul din Whitby (664) o adoptă oficial în Anglia. Echipa misionară a abatelui Augustin a purtat-o aici de la începutul acțiunii ei, odată cu preocupările de nouă pascalie romană. În Franța, era lui Iisus Hristos a fost impusă în special de Carol cel Mare, ca unul care și-a numărat anii domniei de la nașterea
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
unii dintre ei trimiteau să-l consulte în mod special. De exemplu, papa Hormisdas l-a solicitat direct în problema edițiilor canoanelor Sinoadelor ecumenice, sau Papa Ioan I i-a cerut ajutorul în privința calculării datei Paștilor. Lor li se adaugă abați, monahi, reprezentanți ai elitei societății capitalei. Pentru competența sa, solicitată în diverse rânduri sau locuri, drept mărturie stau numeroasele dedicații ale traducerilor efectuate de smeritul monah. Cu talent și muncă neîntreruptă, dar și cu o incontestabilă integritate morală, Dionisie Exiguul
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
ca să poată da răspuns tuturor problemelor și să se raporteze la un principiu unic: rațiunea."16 O listă prescurtată a celor responsabili de acest proces teoretic ar cuprinde nume precum Chapelain, Georges de Scudéry, Guez de Balzac, Jules de La Mesnardière, abatele d'Aubignac, Boileau precum și o serie de dramaturgi, romancieri, poeți ai vremii, care scriu la rândul lor diverse prefețe. Numărul mare de lucrări critice atestă faptul că doctrina clasică se realizează în plină luciditate rațională, cu o destul de dezvoltată conștiință
[Corola-publishinghouse/Science/1558_a_2856]
-
Sunt două direcții ce surprind un antagonism etern și universal, care, însă, prin resorturile sale generează întotdeauna un dinamism atât de necesar evoluției literaturii sau societății, în general. De altfel, unul dintre cei implicați în Disputa secolului al XVII-lea, abatele Fénelon afirma în Scrisoarea asupra ocupațiilor Academiei franceze că un astfel de război civil nu îl alarmează deoarece "este vorba de o chestiune în care fiecare își poate urma în mod liber gustul și ideile. Această emulație ar putea fi
[Corola-publishinghouse/Science/1558_a_2856]
-
al conflictului dezvăluie, în fapt, aceleași mecanisme ce țin de raportarea la trecut ce se poate face într-o manieră orgolioasă și disprețuitoare sau într-o manieră ce presupune respect și admirație. O cale de mijloc este însă sugerată de abatele François de Salignac de la Motte-Fénelon prin Scrisoare asupra ocupațiilor Academiei, concepută în 1714, dar publicată postum în 1716. Este un ultim text care marchează sfârșitul conflictului prin găsirea unei tonalități conciliante, a unei punți de echilibru Antichitatea nu trebuie privită
[Corola-publishinghouse/Science/1558_a_2856]
-
în al doilea, al poeziei în al treilea și al științelor în ultimul. Scris sub forma unor dialoguri, textul capătă dinamism și suplețe. Trei personaje sunt angrenate în discuție un președinte de curte, limitat și stângaci, apărător al anticilor, un abate, conciliant și un cavaler zeflemitor, aceștia din urmă ca alter ego al lui Perrault, apărători, așadar, ai Modernilor.62 Deși prin prezența președintelui, autorul încearcă să contureze ambele perspective asupra problematicii avute-n discuție, balanța este înclinată net, desigur, în favoarea
[Corola-publishinghouse/Science/1558_a_2856]
-
crea un poem cu mult mai frumos decât Eneida pentru că ar avea [...] un talent egal cu al lui Virgiliu și ar avea în același timp un plus de precepte pentru a se ghida."68 Teoria lui Perrault enunțată prin vocea abatelui pune, de fapt, în discuție câteva probleme esențiale ale artei: Care este combinația ideală între geniu și meșteșug? Există posibilitatea ierarhizării capodoperelor sau a geniilor? Dincolo însă de aceste aspecte, trebuie observat că Modernii nu contestau regulile în sine, nici măcar
[Corola-publishinghouse/Science/1558_a_2856]
-
papa Pius al IX-lea prin Syllabus. Cuvîntul democrație n-a rezultat aici din idealurile Revoluției franceze (drepturile omului și revendicarea libertăților), ci se referă la o democrație în sens social și nu politic: democrație, dar "după modelul creștin", spunea abatele Six, adică avînd o semnificație în primul rînd religioasă: este concepția catolicilor sociali, care priveau Revoluția ca pe o pervertire a libertății a cărei campioană a fost întotdeauna Biserica. Acesta era și sentimentul lui Leon al XIII-lea, care a
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand () [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
popor, așa cum și-o dorea Antoine-Adrien Lamourette, episcopul constituțional al departamentului Rhône-et-Loire. Acesta a vorbit în 1791 în fața Adunării Legislative despre "principiile luminoase ale democrației creștine" pentru a-și exprima idealul privind o Biserică fraternă a celor umili. Clerici ca abatele Grigore au nutrit speranța de a îmbina Revoluția cu Credința. Divorțul a survenit în urma votării, în Adunarea constituantă, a Constituției civile a clerului (12 iulie 1790), care a răsturnat datele problemei, transformînd unilateral organizarea Bisericii din Franța, provocînd o divizare
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand () [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]