3,115 matches
-
nevoi! PĂTIMAȘA IUBIRE Cenușa visărilor noastre, De mult s-a cernut printre noi Întoarcere nu-i printre astre, Nici timpul nu merge-napoi... Iubirea-ntre noi azi s-a stins Și cu-amar visu-acesta lovește, Între cer și pământ,în abis, E-un tăciune, ce-abia mai mocnește. Și clipa durerii ce ne-a secerat Cu-adevăr, nemilos, ne-a lovit, Tren cu doi, tren cu noi, deraiat, Un păcat din trecut revenit. A fost o clipă, o eternitate, Sau poate
PĂTIMAŞA IUBIRE (POEME) de ALEXANDRU ŞI MARICUŢA MANCIUC TOMA în ediţia nr. 45 din 14 februarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/351934_a_353263]
-
ne-a secerat Cu-adevăr, nemilos, ne-a lovit, Tren cu doi, tren cu noi, deraiat, Un păcat din trecut revenit. A fost o clipă, o eternitate, Sau poate-o părere, un vis O iubire cu intensitate, Pătimașă, venind din abis. TE-AM REVĂZUT... Ieri, pe strada mea, te-am văzut trecând Și mi-am amintit iar de ziua când noi ne-am despărțit... Mi-ai zis doar: Adio! Și-ai plecat... fugind, Ne-mai-revenind, m-ai lăsat plângând mulți,mulți ani
PĂTIMAŞA IUBIRE (POEME) de ALEXANDRU ŞI MARICUŢA MANCIUC TOMA în ediţia nr. 45 din 14 februarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/351934_a_353263]
-
scoică Pe care-am pescuit-o Din adâncul Oceanului? De-a valurilor mișcare, E splendid sculptată, Dantela-i sofisticată De zbuciumul vieții E îndelung cizelată. Ea poartă urme De lacrimi și durere Ce-n perle s-au prefăcut Și în abisul mării s-au pierdut. Du scoica la ureche Și ascultă-i șoaptele Ce din adâncul inimii vin, Sunt șoapte, șoapte îndurerate. Îți dăruiesc această scoică Pe care s-o păstrezi Lângă inima ta Ca pe un magic talisman, Universul întreg
TALISMANUL de FLOAREA CĂRBUNE în ediţia nr. 790 din 28 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/351997_a_353326]
-
atârnă deasupra sufletului ca o zdreanță, nicio tăcere pe râul care curge mereu prin noi nu stă la hotarul înțelepciunii, toate drumurile care trec nu mai au întoarcere, curgem la vale cu ele odată cu acea curgere a amurgului și a abisului spre neființă... femeile coboară dintr-un opiu de culori spre străluciri de tinichea prin racle de mac pe drumuri ce se mișcă lent dintr-o Persie cu povești. în bruma ploilor semințele dansează pe vârfuri de lut, stejarul se naște
POEZIA CA SPOVEDANIE de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1327 din 19 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/352261_a_353590]
-
lung se făcea aer de noapte, viscol de val, prin somnul vameșilor treceau încolonate culorile buclelor tale, piciorul clintit prin iarbă răsuna ca aroma-n somnul meu pierdut. umbra lui Holderlin plutea peste noi și ne blestema, curgea întunericul și abisul și steaua curgea către stingerea sa numai noi eram fericiți cum vine fericirea din neant, așa ca o boare care ne amețea printre amurgul tot curgând spre neființă și tot curgând la marginea tipului în edenul etern. marți, 19 august
POEZIA CA SPOVEDANIE de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1327 din 19 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/352261_a_353590]
-
construi zăgaz Să sorb pentru o clipă... al vieții elixir. La ceas târziu, când Luna merge la culcare, Cu lacrima pe geană eu mă afund... în vis. De undeva s-aude o șoaptă de iertare... Pe aripi îngerești... plutesc peste abis. © D. Theiss Referință Bibliografică: Secunda... despletită / Doina Theiss : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1265, Anul IV, 18 iunie 2014. Drepturi de Autor: Copyright © 2014 Doina Theiss : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai
SECUNDA... DESPLETITĂ de DOINA THEISS în ediţia nr. 1265 din 18 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/352268_a_353597]
-
fi Sadoveanu, Gorki și Gogol, mărturisire pe care o descoperim în nuvela Donna Alba, dar este atras și de Claude Farrere și Pierre Loti. Îl preocupă obsesiile conștiinței turmentate. Toate nuvelele lui Gib poartă amprenta analizei stărilor sufletești ce populează abisul ființei umane, inconștientul acesteia. Explicația freudiană a genezei stărilor nevrotice este plauzibilă. În analizele psihice ale situațiilor și ipostazelor eroilor săi, face o autentică explorare psihanalitică, prin instinctul său de analist și mai puțin printr-o aplicare a informațiilor sale
DIMENSIUNEA PSHIPATOGRAFICĂ ŞI DE OBIECTIVIZARE ÎN PROZA LUI GIB I.MIHĂESCU de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1026 din 22 octombrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/352306_a_353635]
-
singur ți-o alegi: profană sau inițiată. Este foarte adevărat că omul aparține lumii însă ca trup, nu ca existență. Unul se înalță în vigoarea minții strălucinde a universului, altul se ascunde în întunericul faptelor mărunte care îl coboară în abisul nimicniciei, altul perturbă cu energiile lungilor sale zile timpul, pe când un altul se stinge încă din neînceperea creației: „Copil degenerat - / Învinețit, transfigurat, / Ieri, a murit în delir” (Proză, 1965:133). Un Patriarh al prevestirii, George Bacovia a fost cel care
ANAMNEZA, SENTIMENT AL RETRĂIRILOR ÎN VOLUMUL BACOVIAN CU VOI de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 1023 din 19 octombrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/352472_a_353801]
-
Autor: Mihaela Tălpău Publicat în: Ediția nr. 1707 din 03 septembrie 2015 Toate Articolele Autorului Ne-am împărțit unul altuia pământul Cu rădăcini avide de plăcere Din reavănul prea verde s-a crispat avântul Nu ne-a păsat! Vrut-am abisul să ne dea durere Din pieptul meu de ceară s-au mai topit fiorii Din mintea ta de sculptor s-au amăgit apusuri Am înghițit lumina, am sărăcit și norii Cu ale noastre buze am sfârtecat răspunsuri Cu degete de
NE-AM ÎMPĂRȚIT UNUL ALTUIA PĂMÂNTUL de MIHAELA TĂLPĂU în ediţia nr. 1707 din 03 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352585_a_353914]
-
el e cu mine/ de la nașterea Lumii/ în arborele gânditor din steaua/ urechii drepte”. Urechea este, în mai toate mitologiile, revelația, ascultarea învățăturii, înțelegerea. În țesătura densă de simboluri a poemului, arborele gânditor creează imaginea din imagine, adevărată punere în abis nu numai a discursului, ci a întregului volum. Viziunea antropocentristă de factură renascentistă trimite la reprezentările lui Leonardo da Vinci și orientează cititorul spre înțelegerea ciclicității cosmice și a dinamicii universale. Ochiul unic, simbol al Esenței și al Cunoașterii divine
O NOUĂ CRONICĂ DESPRE VOLUMUL TRILINGV NUNTA CUVINTELOR de NICOLAE NEGULESCU în ediţia nr. 1244 din 28 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/350585_a_351914]
-
analizei semiotice intră, acum, ochii. Privirea pare a nega aproape tot ce afirmă liniile dure și sigure ale frunții, toată detașarea clasică a surâsului și a bărbiei. Ba chiar zâmbetul însuși, prelungit prin linii incerte, ce alunecă în vid, în abis, crispează, ca într-o interfață, fizionomia în întregul ei, lăsând să transpară, sub învelișul ferm, datele centrifuge ale unei persona tragica. Iar pomeții, sporiți de două adaosuri, ne vorbesc, aidoma arcadelor, de insomnie, de evadări în vis, de prăbușiri în
UN MARE SCULPTOR AL PERSOANEI UMANE de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 1244 din 28 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/350597_a_351926]
-
O fi departe, aproape, acel Dumnezeu?//...// Aud lebăda/ în roșul amurg -/ cântecul trecerii/ de pe urmă./ Cocorii străpung văzduhul de nea,/ fiarele urlă și scurmă./ Nu deslușesc fereastra,/ e troienită de vis,/ Veni-va curând și-nălțarea -/ori,/ poate, căderea-n abis?/ Aproape,/ departe,/ aproape,/ lebăda cântă mereu./ Sfâșie norii cei negri/ un obosit,/ prea bătrân,/ curcubeu.// Și totuși nige,/ ninge cu sori/ peste sufletul meu.” Pasărea Phoenix este „verticală nălucă/ spre nemărginire”, în glasul cerbului se ascunde un „violoncel/ cu corzi
MARIANA CRISTESCU AMOR PROHIBIT de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 674 din 04 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351261_a_352590]
-
CINE EȘTI? Autor: Vavila Popovici Publicat în: Ediția nr. 346 din 12 decembrie 2011 Toate Articolele Autorului Cine ești de vii noaptea somnul să mi-l furi? Că din povești aduci fior, aduci un vis; plecând în zori lași un abis, neîncetat mă tulburi. Iar când lipsești, îmi este teamă; înfrigurata eu te caut să nu fi pierit și nu-mi dau seama, de ești un vis ascuns în gândul ostenit. Numai în poezie, în singurătate, poți cuprinde rază cea mai
CINE ESTI? de VAVILA POPOVICI în ediţia nr. 346 din 12 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/351451_a_352780]
-
certitudinea nemuririi-non omnios moriar. Iradiind în neodihna nopții, această purificare pune avanposturi față de orice noapte a spiritului.Viziunea focului atestă înflăcărarea lui Pascal în lupta cu Hypnos și Morfeu, titanica sforțare să mântuie sufletul uman de oroarea nopții, de volbura abisurilor și bezna necunoașterii. În opera lui Pascal, aventura trestiei cugetătoare are un sens unic, ireversibil, de a aprinde focul sacru pe culmile spiritului, pentru a alunga somnul rațiunii și să sporească lumina cunoașterii. Al.Florin ȚENE Referință Bibliografică: Hypnos și
HYPNOS ŞI MORFEU ÎN LUPTĂ CU PASCAL de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 338 din 04 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/351471_a_352800]
-
ca o mânușe pe “mâna “ ideilor trasmise de autori, cu ochii dilatați de lumina culorilor și a metaforelor, realitatea apare sacralizată, înfășurată în aburul frumosului policolor: “Pe creste de stâncă visăm/ Că trupurile ni se ating,/ Deși între noi este abisul,/ Dar și vulturii ce vor a ne-nvăța/ Să zburăm“.( Ceasul pasiunii).Cele două stânci din pictură, contopite cu trupurile ancestrale, venind din mitologie, ce privesc albastru infinitului, par “o punte de vis “, cum spune poeta. Armonizarea dintre poeme și
POEZIA CULORILOR ÎN ALCHIMIA VERSURILOR de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 723 din 23 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351581_a_352910]
-
din 10 aprilie 2012 Toate Articolele Autorului Arată-mi un drum smălțuit cu iluzii, Din care să-mi iau picătura de bine Și scoate-mă, Doamne, din negre confuzii În timp ce mă scurg în cuvinte spre Tine. Cuprinde-mă-n hora abisului frate Și tâmpla hrănește-o cu proaspete clipe, Învăluie-mi visul în rugi murmurate, În picuri de pace pe albe aripe. Apleacă-mi genunchii în tainica tină, Să simt revărsarea iubirii divine, Învață-mă, Doamne, să curg spre Lumină, Ca
ARATĂ-MI, DOAMNE! de CURELCIUC BOMBONICA în ediţia nr. 466 din 10 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351591_a_352920]
-
personală cu Dumnezeu prin rugăciune, credința rămâne o convingere teoretică, cultul o lucrare de formă externă. Fără rugăciune, lucrării noastre morale îi lipsește profunzimea religioasă, fără rugăciune iubirea lui Dumnezeu nu se manifestă în toată plenitudinea ei, se deschide un abis între Dumnezeu și om” - Remarcă și subliniază Părintele Ioan Bunea în cartea sa „Psihologia Rugăciunii”. - În abordarea unui asemenea subiect este greu să găsești drmul, calea și traiectul care să definească o stare de lucruri, motiv pentru care dintru început
INTERVIU CU Î.P.S. ACAD. PROF. UNIV. DR. IRINEU POPA – ARHIEPISCOPUL CRAIOVEI ŞI MITROPOLITUL OLTENIEI... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 654 din 15 octombrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346423_a_347752]
-
Acasa > Manuscris > Scriitori > CU RÂNDUL Autor: Leonid Iacob Publicat în: Ediția nr. 399 din 03 februarie 2012 Toate Articolele Autorului cu rândul Pe linia aceea atât de subțire din palma destinului pășim și sufletele noastre suspendate între zenit și abis devin clovni admirați de alți clovni. Ne-aplaudă când urcăm spre albastrele sfere dar huiduiesc când pașii noștri nesiguri ne prăbușesc în adânc. Atunci, în locu-ne vin alți clovni să încerce marele salt de dincolo de destin. Leonid IACOB Referință Bibliografică
CU RÂNDUL de LEONID IACOB în ediţia nr. 399 din 03 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346568_a_347897]
-
Îți spun acuma, între două flori, Că e schimbarea gerului la față. Cai negri ne gonesc întru galop Spre înălțimea muntelui Parnas Chiar dacă uneori mi-e versul șchiop Și ninge cu colinde fără glas. (3) Georgeta RESTEMAN: ALUNG-ACUM ÎNGHEȚURI ÎN ABIS Alung-acum înghețuri în abis Și lasă-ți inima-n caldura lină Să împletim cuvinte-n paradis Țesute-n doruri fine de lumină. Te-ntoarce-n basmu-acela ostenit Al viselor meleag care te-mbată De-n brațe-ți tremur, poate-am
POEME ÎN OGLINDĂ (I) de ION VANGHELE în ediţia nr. 403 din 07 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346616_a_347945]
-
două flori, Că e schimbarea gerului la față. Cai negri ne gonesc întru galop Spre înălțimea muntelui Parnas Chiar dacă uneori mi-e versul șchiop Și ninge cu colinde fără glas. (3) Georgeta RESTEMAN: ALUNG-ACUM ÎNGHEȚURI ÎN ABIS Alung-acum înghețuri în abis Și lasă-ți inima-n caldura lină Să împletim cuvinte-n paradis Țesute-n doruri fine de lumină. Te-ntoarce-n basmu-acela ostenit Al viselor meleag care te-mbată De-n brațe-ți tremur, poate-am amețit Mă iartă-n
POEME ÎN OGLINDĂ (I) de ION VANGHELE în ediţia nr. 403 din 07 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346616_a_347945]
-
-MĂ OCEAN STRĂIN Autor: Stelian Platon Publicat în: Ediția nr. 404 din 08 februarie 2012 Toate Articolele Autorului Oceanul meu Atlantic Cu taine sigilat reci și nepătrunse, Se-mpinge pe nisip oceanul, către mine; În galop de spume și cadențe-ascunse Abisul somnoros îi mormăie în sine. De-acum ascultă-mă oceanul meu străin, Eu te măsor cu degetul de la o mână, Azi lângă tine-mi pun suspinul meu creștin Și tot ce mi-a rămas din țara mea Română. Bolnav de
ASCULTĂ-MĂ OCEAN STRĂIN de STELIAN PLATON în ediţia nr. 404 din 08 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346723_a_348052]
-
și le presară lin mărgăritare venite din al ochilor senin. O ramură de cer să-mi pui pe frunte și mângâiere mâinii ca un vis... Eu sunt aici în răzvrătiri de munte și scriu cu dor pe cer și pe abis, Nu mă căta, iubito, prea departe sunt lângă tine, nici nu am plecat, și te-aștept cu suflet de lumină sub cerul meu de doruri înălțat. Leonid IACOB Referință Bibliografică: întinde mâna / Leonid Iacob : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr.
ÎNTINDE MÂNA de LEONID IACOB în ediţia nr. 351 din 17 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/351014_a_352343]
-
Os Și stau la pândă, cocoșați de ură, În buncăre de aur și de zgură. Fiindcă nu-i lasă prin a Lui Nemoarte, Spre moarte omenirea să o poarte Și Îl împroașcă cu vorbe și înscrisuri, Otravă adunată din marile abisuri. Dar nu au cum și ce să-i facă lui Isus, E prea aproape, prea prezent, prea Sus Și e în fiecare muritor de rând Ce-L poartă pân-la nesfârșire-n gând Și care tot așteaptă să Se-ntoarcă Într-
LIRICĂ PASCALĂ 2012 de GEORGE ROCA în ediţia nr. 469 din 13 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351164_a_352493]
-
lui mă învăluie și soare devin! ÎNGERUL PĂZITOR Sunt vulturul rotitor deasupra munților iar teama-mi fuge-n trecut, speriată! Alături, îmi zâmbești enigmatic, ascunzând scara sub aripă. Rămâi, cu mine, pasăre rară și nu voi mai privi niciodată în abis ci numai cerul, casa mea și a ta! DOUĂ VIEȚI Viețile noastre, două pâraie, cu albii bine croite, revărsându-și preaplinul din beția ploii care a trecut. Libere, undeva pe bărăgane, șuvoaiele se îmbrățișează. Pentru câtă vreme însă?! DARUL MEU
SECTIUNEA MEA DIN ANTOLOGIA SIMBIOZE LIRICE de IOANA VOICILĂ DOBRE în ediţia nr. 733 din 02 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345665_a_346994]
-
simpatie din partea studenților într-un entuziasm comun. Locuind de mulți ani la Lugano, împreună cu iubitul său fiu, campionul de șah Vladimiro Paleologu, ea a dat la lumină câteva lucrări de mare profunzime și valoare perenă. Astfel, cartea sa „Eminescu și abisul ontologic” prefațată de Nicolae Steinhardt și apărută la Aarhaus în 1988 a fost reeditată la București în 1994 de către „Editura Științifică” și apoi la Editura „Augusta” din Timișoara în 2007, fiind primită cu multă prețuire de-a lungul timpului de către
DOUĂ LOGODNICE STELARE EMINESCIENE: SVETLANA PALEOLOGU MATTA ŞI LUCIA OLARU NENATI de GEORGICĂ MANOLE în ediţia nr. 794 din 04 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345591_a_346920]