1,095 matches
-
identități, el își strâmbă voit creația. Mutilarea aceasta nu-i decât străvechea degradare a prototipilor prin materia ostilă. În filozofia culturii, Blaga inventează cadre apriorice suplimentare ale subconștientului și ajunge astfel la interesanta concepție că individul vine cu un spațiu abisal etnic prin care obligă percepția, ceea ce în termenii mai curenți ne conduce la observația verificată de experiență că factorul geografic înrîurește atât de mult asupra organelor de percepție ale rasei, încît acestea continuă a proiecta condițiile locale, ajunse la calitatea
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
îi sunt îngăduite și vârsta sa și a seriei sale are caracterul unui moment absolut, ca trăire irepetabilă. De unde exaltarea "nouei generații". Și problema salvării îl preocupă și se întreabă asupra modalităților: mântuire în secol prin procreație sau creație, "experiența abisală" prin sinucidere. Mircea Eliade ar înclina spre "soluția magică", adoptând dar calea estetică. D. D. Roșca e un kirkegaardian, întristat de condiția tragică a umanității (Existența tragică). Concluziile sale sunt un agnosticism total și un pesimism excesiv, lumea apărîndu-i ca
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
salvării seculare ori spirituale. Într-un eseu, Thanatos, Ion Biberi caută chiar a repeta experiența saltului în neant al lui Pavel Anicet din Întoarcerea din rai a lui Mircea Eliade. El ia codeină, intră în comă și studiază direct momentul abisal. "JURNALUL LITERAR" Jurnalul literar (1939) a urmărit în primul rând să formeze critici și eseiști cu cultură solidă, universitară. El a izbutit, cu toată neprielnicia vremurilor, să ofere presei literare câțiva tineri de un merit inegalabil. Al. Piru continuă a
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
unui abis al limbajului, a unui abis de seducție a limbajului, a unei operații radical diferite de absorbție și nu de producere a sensului"512. La limita dintre comentariu și interpretare, viziunea lui Baudrillard transformă textul Anagrammes în structura ascunsă, abisală a întregului demers saussurian, în indiciul unei situații mai apropiate de adevărata stare a limbajului. De o manieră asemănătoare este apreciată și alegerea ordinii alfabetice de către Roland Barthes în Fragmente dintr-un discurs îndrăgostit, alegere care are menirea de a
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
o dă viața, intransigența unora, greșelile și abuzurile comise tocmai din dorința de a nu greși, spaima de banal, de ratare - toate acestea într-o perioadă când se lupta pentru un ideal în numele căruia părea că merită sacrificat orice. Sondând zonele abisale ale subconștientului, mergând cu analiza dincolo de gest, până la stadiul intențiilor, autoarea le întocmește adevărate fișe biografice personajelor sale - tineri artiști a căror viață, la numai 23 de ani, ia întorsături ciudate. Al doilea roman, Dulce Brigitte, continuă să investigheze lumea
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286507_a_287836]
-
despre "motivul muzical" ce declanșează memoria involuntară și, o dată cu ea, energia creatoare a artistului rupt de lume, cufundat în reveria eului său profund și în ritmul jocului stilistic. Distincția teoretică dintre cele două "euri" (eul superficial, empiric și celălalt "eu", abisal, al artistului), devenită ulterior o dogmă a artei moderne (a cărei diferență specifică trebuie căutată în autonomia estetică, refuzul biografismului și al realismului mimetic), corespunde unui clivaj încă și mai radical stabilit între cele două funcții majore ale memoriei 16
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
par prea sigure, numeroase fiind reminiscențele din Baudelaire, Arghezi, Blaga, Bacovia, chiar din Topîrceanu. Pregnanța și forța brutală a imaginii, pateticul unit, la modul insolit, cu prozaismul (Domestice), atrocele aliat cu persiflajul (Din flașnetă), trecerea, bine susținută, a unor conținuturi abisale în simbol sunt, însă, calități de netăgăduit. Albastrul aproape halucinant, accent cromatic ce domină cele douăzeci și cinci de sonete din placheta Eu și Orientul, ar fi un antidot pentru rănile insului „crescut din otrăvite plante”. Cu Brom, poetul revine în forță
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285811_a_287140]
-
pe Alexa Visarion, în 1984, cu un alt film după Caragiale Năpasta, rămînînd, de data aceasta, în limitele controversatei drame, fără a mai recurge la împrumuturi și ecouri din alte lucrări, ci propunîndu-și o investigație pe verticală, sondînd în adîncimile abisale ale celebrelor personaje caragia lene. După propria-i mărturisire, pe cineast l-au interesat mai puțin contextele sociale în care se desfășoară drama, concentrîndu-și întreaga atenție asupra datelor general umane pe care i le furnizau personajele, asupra complexităților psihologice ale
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
a putut cu dreptate scrie despre Năpasta că "alături de teatrul lui Tolstoi și al lui Strindberg, această dramă a lui Caragiale se numără printre primele din ceea ce avea să fie creația scenică de avangardă. Fixarea intensă a demoniei interioare, subînțelesurile abisale din om se află cu anticipație în Năpasta. În tot cazul, pe la 1890, nici teatrul francez, cu toată noutatea lui Maeterlinck și a lui Claudel, nici cel englez, cu toată vâlva lui Bernard Shaw, nu ajunseseră la acest stadiu"... Filmul
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
Siegel, 2004, p. 155) și a plonja într-o stare ușor modificată de conștiință, care este starea alfa, plasată între 8-12 Hz, așa cum se poate detecta encefalografic. Tehnicile de relaxare provoacă o încărcare energetică, întrucât se nutresc din resursele noastre abisale, chiar dacă doar din cele de suprafață. Mai precis, dintre cele două tipuri de energie existente (constituțională și cea destinată activității), ea o revitalizează pe cea dintâi. Tipul de relaxare pe care îl vizează sofroterapia este unul mai profund, de tip
VIOLENTA, TRAUMA, REZILIENTA by ANA MUNTEANU, ANCA MUNTEANU () [Corola-publishinghouse/Science/804_a_1761]
-
debordante și nici a unor 207TRAUMA ȘI SUFERINȚA elucubrații speculative, ci semnifică rodul unei proeminente capacități de esențializare a unui portofoliu cazuistic impresionant ce reunește circa 6.000 subiecți care, prin intermediul terapiei psihedelice, au realizat „călătorii”în propriul lor ocean abisal. Cartea lui Grof intitulată Tărâmurile inconștientului uman (1975/1987), lansează această nouă hartă a inconștientului, validată ulterior printr-o cazuistică impresionantă, provenind de pe întreg mapamondul și care a beneficiat de respirația holotropică, o altă metodă grofiană importantă. Această digresiune a
VIOLENTA, TRAUMA, REZILIENTA by ANA MUNTEANU, ANCA MUNTEANU () [Corola-publishinghouse/Science/804_a_1761]
-
că prin magnitudinea sa, nașterea poate furniza resurse suficiente pentru a alimenta formarea unei veritabile matrici, a unui sistem Coex care va avea o influență remarcabilă asupra statusului psihologic și social al persoanei în cauză (Grof, 1983, 2002). întrucât zona abisală se structurează pe trei paliere distincte, aceste sisteme Coex sunt prezente la fiecare nivel, chiar dacă sub denumiri diferite. S-a constatat că atunci când o asemenea formațiune este accesată, indiferent la ce nivel, ea se propagă ca o reacție în lanț
VIOLENTA, TRAUMA, REZILIENTA by ANA MUNTEANU, ANCA MUNTEANU () [Corola-publishinghouse/Science/804_a_1761]
-
dacă în capitolul anterior am analizat teorii ale identității adresate în principal conștiinței, raționalului, mundanului, aici o să ajungem să vedem o altă față a abordărilor identității, și anume o perspectivă adresată spiritului și, mai mult decât atît, adâncimilor spirituale, latențelor, abisalului uman. Aceleași întrebări Cum e înțeleasă identitatea? Cum se constituie ea? Care sunt coordonatele sale principale? și Cum poate fi studiată? pe care le-am ridicat în secțiunea anterioară le avem în vedere și aici. Răspunsurile pe care le vom
by Horaţiu Rusu [Corola-publishinghouse/Science/1049_a_2557]
-
trebuie să determine stilul. Ce anume este acel ceva îi este sugerat lui Blaga de distincția psihanalitică între conștiință și inconștient colectiv 22. În vreme ce conștiința este în viziune psihanalitică responsabilă doar de adaptările și orientările momentane, inconștientul e un strat abisal, de profunzime al structurii psihice, este general uman, atemporal, și cuprinde elemente comune mai multor indivizi (la Jung acestea se numesc arhetipuri 23). Orizontul conștiinței e multiplu, caleidoscopic, divers, e străin de ea, în vreme ce orizontul unic al inconștientului este parte
by Horaţiu Rusu [Corola-publishinghouse/Science/1049_a_2557]
-
nu poate să explice nimic din structura intimă și mai profundă a unui stil cultural" (1965:50). Ceea ce face Blaga ca prim pas pentru a rezolva inconsistența teoriei morfologice este transpunerea problematicii spațiale "de pe tărâmul morfologiei culturii pe planul psihologiei abisale, adică al acelei psihologii care vede în subconștient sau inconștient [...] o realitate psihică foarte complexă" (Blaga, 1936:17). Dacă însă la Frobenius și Spengler, sentimentul spațiului ca factor care stă la baza unui stil ca fenomen caracteristic unei culturi este
by Horaţiu Rusu [Corola-publishinghouse/Science/1049_a_2557]
-
conștiinței" (Blaga, 1965:40). Viziunea spațială devine astfel la Blaga "reflexul unor profunzimi sufletești", un produs al inconștientului (1969:45). Stilul implică, așadar, o dimensiune adițională conștiinței, dimensiunea inconștientului 26. Sistemul interpretativ al acestei dimensiuni este numit de Blaga noologie abisală 27: "Noologia abisală se referă la structurile spiritului inconștient (noos, nous)" (1969:13). Teoria noologică nu neglijează însă conștientul, el făcând parte alături de inconștient dintr-o "zonă" sau dintr-un orizont mai larg, denumită spirit, dar se adresează preponderent celui
by Horaţiu Rusu [Corola-publishinghouse/Science/1049_a_2557]
-
40). Viziunea spațială devine astfel la Blaga "reflexul unor profunzimi sufletești", un produs al inconștientului (1969:45). Stilul implică, așadar, o dimensiune adițională conștiinței, dimensiunea inconștientului 26. Sistemul interpretativ al acestei dimensiuni este numit de Blaga noologie abisală 27: "Noologia abisală se referă la structurile spiritului inconștient (noos, nous)" (1969:13). Teoria noologică nu neglijează însă conștientul, el făcând parte alături de inconștient dintr-o "zonă" sau dintr-un orizont mai larg, denumită spirit, dar se adresează preponderent celui din urmă28. Inconștientul
by Horaţiu Rusu [Corola-publishinghouse/Science/1049_a_2557]
-
lui Weber sau la școala interacționistă și cea etnometodologică americană, la Cooley, Mead sau Garfinkel. Concepția noologică a lui Bădescu adusă în sociologie încearcă a fi un sistem de sociologie sofianică, a cărui cheie e înainte de orice metafora revelatoare. Noologia abisală, cum spune Blaga, "surprinde fizionomia etnică în dedesubturile ei câteodată deloc vizibile" (1936:143). Abisalitățile noologice nu au coordonatele spațiului nostru fizic, nici ale timpului nostru istoric, de aceea "a fixa intuiția noastră asupra lor ține de registrul metaforic al
by Horaţiu Rusu [Corola-publishinghouse/Science/1049_a_2557]
-
până la urmă determinantele stilului, culturii, identității. 26 Contribuția noastră la explicația fenomenului "stil" constă în faptul fundamental că introducem în problematica aceasta factorul inconștientului în toată amploarea cuvenită" (Blaga, 1965:40). 27 Conceptul fiind o dezvoltare a denumirii de "psihologie abisală" sau a inconștientului și în prelungirea celei date de Jung studiului inconștientului, și anume de psihologie analitică. 28 Pecetea stilistică este un factor de natură inconștientă: Prin latura stilistică mai profundă, opera de artă se integrează astfel într-o ordine
by Horaţiu Rusu [Corola-publishinghouse/Science/1049_a_2557]
-
glumițelor agreste. Nu mă poate abate nimeni de la raționamentul: așa cum e pictura poetului Mărinică, tot așa e și poezia pictorului Sorescu. Îl aud, într-o dimineață, la radio, divulgîndu-ne tainele picturii sale, care aprofundează acum tema, neliniștitoare prin metafizica ei abisală: cocoșul. Ce mai! Cam ăsta e cucurigul picturii lui Mărinică. Sinaia. Într-un cotlon al marii peluze a Peleșului, în calea cohortelor de vizitatori, un ghitarist și bascul lui pentru bani. Rămîn un timp lîngă băiatul delicat, care, într-o
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
s-ar fi închinat, din contră, unei zeități htoniene. De aceeași părere era, dintre nespecialiștii de seamă, și Lucian Blaga care, într-un studiu din „Saeculum”, contestă explicit teza lui P. Creator al unei metafizici a „adâncului”, al unei „noologii abisale”, era firesc ca Blaga să se ralieze celor ce așază tronul zeului dacilor în tărâmuri subpământene. Dar universul spiritual întemeiat de P. există, nimic nu îl poate desființa, după cum viziunea winckelmanniană a Greciei sau aceea a Renașterii italiene, făurită de
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288699_a_290028]
-
este de aproape 100 milioane, unii autori considerând că este de circa 3 milioane specii, minimum. Unele aproximări sunt mai conservatoare, altele mult mai 22 deschise. Nu se ține cont că zone foarte vaste de pe Terra nu sunt studiate (zona abisală, pădurea tropicală și ecuatorială, etcă. Diversitatea microbiană este în prezent foarte studiată, datorită diverselor întrebuințări ale microorganismelor în diferitele industrii. Unii cercetatori estimează că numai artropodele au 30 milioane specii (Erwin, 1982Ă și până în prezent de exemplu, coleopterele însumeaza 40
CONSERVAREA MEDIULUI ŞI A BIODIVERSITĂŢII by Dana Popa Răzvan Al. Popa () [Corola-publishinghouse/Science/739_a_1106]
-
se clasifică în: tinere sau mature, pentru cele acvatice în oligo-, mezo-, eusau hipertrofe. Odum (1993, citat de Cogălniceanu, 1999), propune următoarele categorii de ecosisteme: A. Marine (seascapeă Oceanul deschis/pelagial Ape litorale Zone cu curenți verticale (up wellingă Zone abisale cu izvoare hidrotermale Ecosisteme costier (lagune, estuare, mlaștini sărate, păduri de mangrove, recifi de coraliă B. Acvatice continentale Ecosisteme lentice (lacuri și bălți) Ecosisteme lotice (fluvii, râuri, pâraieă Zone umede (delte, zone inundabile, mlaștini) C. Ecosisteme și complexede ecosisteme terestre
CONSERVAREA MEDIULUI ŞI A BIODIVERSITĂŢII by Dana Popa Răzvan Al. Popa () [Corola-publishinghouse/Science/739_a_1106]
-
sinteza bibliografiei pe această temă În J.M. Atkinson, 1992). După P. Johnson (2003, p. 349), neoșamanii se deosebesc de strămoșii lor prin Însăși dependența lor de universul modernității: ei sunt preocupați mai mult de „eul” personal și de aportul experiențelor abisale În conturarea identității individuale. De aceea, ei pun accentul pe libertatea indivizilor, pe dreptul lor de a alege orice religie doresc și de a experiemnta oriunde și oricând stările extatice. Resursele neoșamanilor sunt astfel orientate spre Împlinirea personală, și nu
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
și le „variază”. Trilogia culturii sugerează ori chiar numește căile prin care se realizează aceasta. Acolo unde Frobenius sau Spengler căutaseră un numitor stilistic comun în determinantul spațial, autorul român elimină orice factor fizic, interiorizează totul și imaginează niște „coordonate abisale”, care ar dubla categoriile kantiene și ar alcătui o „matrice” inconștientă. Ea își pune pecetea pe caracterele spiritului, silindu-le să urmeze, fără s-o știe, o cale anume. Dictează, cu alte cuvinte, o reprezentare particulară spațială și temporală și
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285754_a_287083]