3,746 matches
-
al secolului 19 care, între altele a scris poemul Emirul. Nu pot reda versurile dar pot sintetiza conținutul: Trei prieteni se își propun să atingă Emirul, o entitate simbolică foarte greu de cucerit. Situat undeva pe vârfuri inaccesibile, înalte și abrupte Emirul constituie de fapt țelul vieții pe care ți l-ai putea propune. Bine pregătiți cei trei prieteni purced la dificilul drum. Unul dintre ei, ajuns la limita puterilor, împărtășește tovarășilor de drum că moare fericit deoarece a făcut ceva
ÎNTRE DUMNEZEU ŞI NATURĂ de EMIL WAGNER în ediţia nr. 1196 din 10 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347774_a_349103]
-
deschise pofta de cântat. Eminescu îl mai rugă pe Micheru să mai cânte o dată sonataKreutzer. Vioara sub mâinile lui începu să plângă ca o făptură omenească. După care o dădură în cântece de petrecere, struna lăutărească a lui Micheru căzu abrupt pe o melodie de pe la Sucevița, cântau al naibii de frumos; Natalița, cu glasul ei de privighetoare, urca tonurile melodioase cu capul și cu ochii și cu tot corpul în ritmul amețitor al dansului pe care-l încinsese cu Mihai: Frunză verde baraboi
MIHAI ŞI VERONICA (CAP.9-10) de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1211 din 25 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347945_a_349274]
-
pe obraji adierea răcoroasă a vântului ce-i revigoră forțele. Mergea pe firul apei, iar după câțiva zeci de metri se împotmoli în iureșul cascadelor care erau din ce în ce mai înalte și mai furioase. Se furișă cu băgare de seamă pe lângă pereții abrupți ai muntelui, ca să nu alunece în râul din ce în ce mai vijelios. Deodată cheiurile se deschiseră într-un luminiș de unde răzbătea un zgomot infernal și rămase stupefiat de spectacolul desfășurat în fața ochilor. Un șuvoi imens de apă se revărsa de undeva, de sus
COMOARA BLESTEMATĂ de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1060 din 25 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/347246_a_348575]
-
savurând plăcerea valului de aer reconfortant și exclamă entuziasmat: - Iată că visul meu a devenit realitate! De bucurie ridică brațele spre cer și continuă: - Deci, tu, frumoasă cascadă îmi tulburai liniștea nopților!? A meritat să te cunosc! Cândva voi escalada abruptul ca să găsesc locul de unde izvorăște apa ta. Deocamdată nu sunt încă pregătit, dar te asigur că mă voi ține de promisiune! Mă bucur că te-am descoperit, frumoasă împărăție a visurilor mele! Pătru Valdescu admiră minute în șir acest spectacol
COMOARA BLESTEMATĂ de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1060 din 25 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/347246_a_348575]
-
își luă calul de căpăstru și coborî încet și îngândurat printre stânci, brazi și micile cascade până ajunse la ieșirea din munți. Era miezul zilei și ceva parcă îi șoptea că în visul său mai apăreau niște stânci, apoi un abrupt și o pată neagră. Se abătu instinctiv din drumul său pe lângă masiv și păși pe o vale îngustă, fără apă, un fel de povârniș cu conglomerate, apoi se afundă într-o pădure deasă. Oare ce căuta în aceste locuri? Mergea
COMOARA BLESTEMATĂ de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1060 din 25 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/347246_a_348575]
-
se ivea de după câte o stâncă un grup de arbuști. Era o liniște deplină că nici adierea vântului nu se simțea. Nu zări nici o vietate și nu auzi nici un tril de păsărele. În jurul său plutea o atmosferă apăsătoare. De după un abrupt stâncos îi apăru în fața ochilor masivul sterp, rece și amenințător. Câțiva fiori îl cutremurară, întrebându-se ce caută pe aceste meleaguri lipsite de orice urmă de viață. Privirea îi coborî lent de pe crestele amețitoare care se adunau în jurul său ca
COMOARA BLESTEMATĂ de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1060 din 25 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/347246_a_348575]
-
care se ridicau deasupra înălțimilor, cu vulturi uriași, fără penaj... Brrr... Mă trec fiorii! Ce o fi acolo? Să dezleg misterul dacă tot am ajuns până aici! Și Valdescu, care niciodată nu dăduse dovadă de teamă, își lasă murgul lângă abrupt și se cațără cu grijă până sub stânca cu pricina. Când ajunse sus și ridică privirea, descoperi că de fapt acea pată mare și neagră era o grotă în munte. - Măi să fie! - exclamă stupefiat. Atâta muncă pentru o cavernă
COMOARA BLESTEMATĂ de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1060 din 25 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/347246_a_348575]
-
pe obraji adierea răcoroasă a vântului ce-i revigoră forțele. Mergea pe firul apei, iar după câțiva zeci de metri se împotmoli în iureșul cascadelor care erau din ce în ce mai înalte și mai furioase. Se furișă cu băgare de seamă pe lângă pereții abrupți ai muntelui, ca să nu alunece în râul din ce în ce mai vijelios. Deodată cheiurile se deschiseră într-un luminiș de unde răzbătea un zgomot infernal și rămase stupefiat de spectacolul desfășurat în fața ochilor. Un șuvoi imens de apă se revărsa de undeva, de sus
COMOARA BLESTEMATĂ de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1060 din 25 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/347253_a_348582]
-
savurând plăcerea valului de aer reconfortant și exclamă entuziasmat: - Iată că visul meu a devenit realitate! De bucurie ridică brațele spre cer și continuă: - Deci, tu, frumoasă cascadă îmi tulburai liniștea nopților!? A meritat să te cunosc! Cândva voi escalada abruptul ca să găsesc locul de unde izvorăște apa ta. Deocamdată nu sunt încă pregătit, dar te asigur că mă voi ține de promisiune! Mă bucur că te-am descoperit, frumoasă împărăție a visurilor mele! Pătru Valdescu admiră minute în șir acest spectacol
COMOARA BLESTEMATĂ de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1060 din 25 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/347253_a_348582]
-
își luă calul de căpăstru și coborî încet și îngândurat printre stânci, brazi și micile cascade până ajunse la ieșirea din munți. Era miezul zilei și ceva parcă îi șoptea că în visul său mai apăreau niște stânci, apoi un abrupt și o pată neagră. Se abătu instinctiv din drumul său pe lângă masiv și păși pe o vale îngustă, fără apă, un fel de povârniș cu conglomerate, apoi se afundă într-o pădure deasă. Oare ce căuta în aceste locuri? Mergea
COMOARA BLESTEMATĂ de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1060 din 25 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/347253_a_348582]
-
se ivea de după câte o stâncă un grup de arbuști. Era o liniște deplină că nici adierea vântului nu se simțea. Nu zări nici o vietate și nu auzi nici un tril de păsărele. În jurul său plutea o atmosferă apăsătoare. De după un abrupt stâncos îi apăru în fața ochilor masivul sterp, rece și amenințător. Câțiva fiori îl cutremurară, întrebându-se ce caută pe aceste meleaguri lipsite de orice urmă de viață. Privirea îi coborî lent de pe crestele amețitoare care se adunau în jurul său ca
COMOARA BLESTEMATĂ de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1060 din 25 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/347253_a_348582]
-
care se ridicau deasupra înălțimilor, cu vulturi uriași, fără penaj... Brrr... Mă trec fiorii! Ce o fi acolo? Să dezleg misterul dacă tot am ajuns până aici! Și Valdescu, care niciodată nu dăduse dovadă de teamă, își lasă murgul lângă abrupt și se cațără cu grijă până sub stânca cu pricina. Când ajunse sus și ridică privirea, descoperi că de fapt acea pată mare și neagră era o grotă în munte. - Măi să fie! - exclamă stupefiat. Atâta muncă pentru o cavernă
COMOARA BLESTEMATĂ de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1060 din 25 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/347253_a_348582]
-
Hotelul Napoca. Dacă tot sunt aici, e păcat să nu arunc o privire. Horea, Cloșca și Crișan la Grand hotel Napoca Trec podul și mă opresc la capătul lui. La câteva zeci de metri în față, dealul Cetățuiei se înalță abrupt, dominând împrejurimile. În stânga, Grand Hotel Napoca și grupul statuar Horea, Cloșca și Crișan, iar în dreapta, o casă veche de început de secol XX, în spatele căreia se înșiră ciminți, de-a lungul malului Someșului câteva blocuri „noi”, aparținând arhitecturii socialiste a
UN PARC DE POVESTE de IOAN CIORCA în ediţia nr. 1739 din 05 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/347156_a_348485]
-
încă o zi, apoi încă una. Am tăcut amândoi. El a rămas să-și scrie poemele triste. Eu am visat cum alergam peste dealuri, la Solca, În copilărie. Și se făcea și se-ntâmpla că Vasilică iar pleca, În mult abrupții munții Anzi Să lupte el cu unii granzi Ai dulcei, albei cocaine Aduse greu din sudul Chinei, De unde vine și chinina Care ne umflă nouă splina, Că vânătoarea de caimani n-aduce prea mulți gologani, așa credea bravul Vasile pierzând
VASILE TREI de BORIS MEHR în ediţia nr. 1128 din 01 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347315_a_348644]
-
zbor instrumental reușea întotdeauna să poziționeze avionul într-o zonă deluroasă, nelocuită. Când prelua comanda avionului și-mi dădea voie să ies de sub glugă, cobora la o înălțime de 50-100 de picioare și poziționa avionul într-o vale îngustă și abruptă, între dealuri. La ieșirea dintre dealuri, se deschidea o vale în mijlocul căreia se afla o clădire. Ron efectiv ochea ușa acelei clădiri, continuând coborârea. Își calcula exact timpul pentru manevra de urcare astfel încât la atingerea poziției pe verticală să fie
de ŞTEFAN POPA în ediţia nr. 1120 din 24 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347357_a_348686]
-
afle neamul vampiric din întreaga lume că în Carpați s-a născut urmașul meu! Contele îl bate pe Paloș prietenește pe umăr. Contesa își leagănă nepoțelul în brațe. EXT. / REGATUL MUNȚILOR / ZI În depărtare se zăresc culmile munților cu frunțile abrupte scăldate-n soare. O ceată de călăreți, vânătorii de vampiri, aleargă în galop pe un drum spre acele înălțimi, lăsând în urma lor un nor de praf. Norii se perindă pe cer iar orele se scurg una după alta. Călăreții pătrund
REGATUL LUI DRACULA (IV) (SCENARIU FILM) de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1123 din 27 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347341_a_348670]
-
puterile. Întoarce capul și îl vede pe căpitanul Arnăutu călare năpustindu-se spre ea. Prințesa se aruncă în hău. Dar căpitanul nu-i cade în capcană și strunește la timp armăsarul chiar în marginea prăpastiei. Privește cum năluca plutește pe lângă abruptul muntelui la vale. Arnăutu nu se lasă păgubaș și coboară în serpentine printre stanele de piatră cu calul spume la gură. Prințesa continuă să plutească cu voalu-i desfăcut ca niște aripi și cu părul despletit. În cele din urmă simte
REGATUL LUI DRACULA (IV) (SCENARIU FILM) de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1123 din 27 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347341_a_348670]
-
digul gol săltând încet pe pietre ca pe știut pridvor nisipul pân la gleznă mă mângâia și lin îmi coborâse-n palmă o rază de senin. doar eu și marea, straniu țipa un pescărus, și viața mea pornise spre alt abrupt urcuș ... Zăpezi Să conjurăm zăpada să ningă peste noi Cu tulbure uitare, ca vinul de pe masă, Și lupilor din tindă să le-oferim culcuș Și dragoste flămândă într-un ungher de casă. Primește-mă în clipă ca într-o nouă
CRISTINA EMANUELA DASCALU de POMPILIU COMSA în ediţia nr. 1275 din 28 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347482_a_348811]
-
în jocul ideilor, al vieții și al împlinirilor cărora mintea lui lucidă le desface tainele? Drumul creației literatului este greu într-o speranță obiectivă a criticii, tocmai pentru că e nevoit să parcurgă văile adânci ale căutărilor și să urce pantele abrupte ale munților stâncoși, ale înțelegerii sale de către cititor. El scrie pentru cei care sunt, dar mai mult pentru cei care vor veni, numai aceea vor ști să-i prețuiască lucrarea minții lui: Cel ce creează nu trebuie supus dorințelor mulțimii
CURAJUL ŞI LUMEA DIFUZĂ A MANIERELOR de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 737 din 06 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/348827_a_350156]
-
deveneau ciudate, pline de un mister pe care îl sorbeam în lunecarea vijelioasă printre ele. Chiuiam amândoi de ridicam păsările în căutare de hrană, care zburau grăbite din calea noii vijelii. Veneau și câinii, unii, nu toți, după noi. Dealurile abrupte le coboram de-a curmezișul, dar unii cățelandri se dădeau de-a dura, ajungând întotdeauna în picioare. Lătrau la noi să ne grăbim sau poate să avem grijă cum coborâm. Și iar începea tornada. Îmi plăcea să țin frâiele calului
LUNA ŞI MAGUL de DOR DANAELA în ediţia nr. 416 din 20 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346785_a_348114]
-
rămâne la fel de abstract. Aleargă, aleargă! // Nu te opri... între viață și moarte.// Izvoarele vor duce mai departe // taina începutului.” ( Cuvântul răsună în spațiu). Întâlnim în unele poezii cuprinse în acest volum o anumită simplificare și naivitate căutate... Prozaismul voit , versul abrupt nu știrbesc cu nimic din lirismul încărcat de emoție , din valoarea poetică. „Și totuși, cum arată „gloria”? // „Nu știi!” // mi s-a părut că-mi șoptește la ureche / ceva... // venit ca dintr-un vis.// „Ascultă cu atenție!”// Mai întâi și
BIANCA MARCOVICI CRONICĂ LITERARĂ LA VOLUMUL VALENTINEI BECART DOUĂ LACRIMI DE CER , EDITURA ALFA, IAŞI de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 422 din 26 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346840_a_348169]
-
coteț, scheuna și se zbătea să iasă. L-a simțit că pleacă și ar fi vrut să-i mai lingă mâinile, care acum, afară că erau noduroase, miroseau a sânge. Andrei a deschis portița ce dădea spre o râpă destul de abruptă, pe unde putea să se strecoare printre salcâmii plecați deasupra potecuței, care formau o boltă asemănătoare cu cea de la vița de vie din fața casei. A scrutat întunericul ca să vadă dacă-i țipenie de om, a-ntors capul către Leana, iar cînd
ULTIMA SPOVEDANIE (NUVELĂ DE DRAGOBETE) de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 420 din 24 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346838_a_348167]
-
nesfârșit. Când se plimba pe țărmul mării, Sonia murmura cuvinte al căror tâlc numai ea îl cunoștea. Într-o bună zi, oamenii n-au mai zărit-o. Sonia dispăruse fără urmă. În schimb, pe stânca cea mai înaltă și mai abruptă de pe țarmul sălbatic, a apărut o statuie albă. În zori, la răsăritul soarelui, statuia părea vie, iar dinspre ea veneau șoaptele acestea: „Am fost iubită devotată, în templul iubirii, și am devenit zeița încarcerată în marmură ca-ntr-o cetate
MARMURA VIE de FLOAREA CĂRBUNE în ediţia nr. 397 din 01 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/347014_a_348343]
-
cu un prezent târât printre mașini și un viitor cu călcâiele roase de plictiseală. Cineva spune că escaladarea unui munte-om duce în final la legănarea într-un picior pe o punte de iluzii. Îmi spun adesea că aleg căderea abruptă și revenirea cu coatele pline de vânătăi în leagănul unei realități nevăzute, trăită în inima cuvintelor în autentica lor naștere pe buza superioară a vieții. Râdeam acum câteva ore, de riscul pe care-l percep a fi acel "agățat de
OCHI DIN LEMN DE ABANOS de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 657 din 18 octombrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346422_a_347751]
-
Acasa > Manuscris > Scriitori > RĂSPUNSURI Autor: Maria Ileana Belean Publicat în: Ediția nr. 273 din 30 septembrie 2011 Toate Articolele Autorului Răspund florilor de magnolii din colțul abrupt al odăii: -Ai așezat mii de stele pe cerul nopții, ai îmbrăcat de mii de ori cămașa albastră, fâșii rămase sunt vindecate de razele blânde ale apusului, privește, linia orizontului este deschisă! Răspund singurătății: -Ești singura jertfită în oglindă, cum
RĂSPUNSURI de MARIA ILEANA BELEAN în ediţia nr. 273 din 30 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/346467_a_347796]