8,856 matches
-
întrebă el după un timp. Nu am văzut nimic acolo. Nu era nici un templu, nici un altar și nici nimic altceva, iar ființe supranaturale nici atât. Ți-am mai spus că acolo poți să-i privești pe zei în ochi, spuse ea absentă. Numai că și ei, la rândul lor se uită la tine și, privirea lor e ucigătoare. Nu, te rog! Nu mă contrazice și, mai ales, nu zâmbi pe sub mustață. Știu foarte bine ce spun. E un secret acolo, o taină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
el nu fuseseră atacați niciodată în taberele pe care le ridicaseră în munți. Mai degrabă avuseseră conflicte în zonele populate decât în pustietățile de acolo. Se lăsă să alunece pe spate și privi la cerul întunecat, spuzit de stele. Trăgea absent din țigară suflând fumul în sus. În jurul lunii se formase un halo care o încingea cu un inel luminos. Gândul îl purtă iarăși la fiul său. Se întreba dacă și el se află undeva pe acolo. Poate că și Rândunel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
adevăr s-a petrecut ceva și mai ales dacă a avut loc aici, preciză Ileana. Mă simt ca în romanele lui Karl May. Winnetou și Old Shatterhand umblând prin pădure căutând urmele lăsate de indienii comanși. Mda, o aprobă Toma absent, rămâne de stabilit cine e Winnetou și cine Old Shatterhand. Ajunseseră la buza ravenei unde găsise șapca lui Costi. Cristian se uita la fundul acesteia și înțelese că nu puteau trece de-a dreptul peste ea. Nu numai că pereții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
Winnetou, însă tăcu amintindu-și de rugămintea ei. Și el ar fi pornit tot în direcția arătată de Ileana dar nu avea siguranța ei. Fără să-l mai aștepte, aceasta porni mai departe prin pădure. Mergea în pas vioi, privind absentă peisajul și se mișca ca și cum nu o interesa nimic. Inspectorul rămăsese în urmă. El se deplasa mai încet, cu capul în jos căutând să sesizeze toate detaliile. Nu se mai aștepta să găsească mare lucru, dar era un tip tenace
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
teamă. Ileana care nu se mișcase din locul unde o lăsase nici cu un pas, îl aștepta cu brațele întinse. Îl prinse de umeri privindu-l în ochi. Cum te simți? îl întrebă ea, îngrijorată. Bine, ridică el din umeri absent. Era obosit și deziluzionat. Se afla în același loc de unde plecase, nu reușise să se apropie cu nici măcar un pas de criminal. Femeia îl îmbrățișă și îl sărută apăsat pe buze. Luat prin surprindere, Toma nu-i răspunse la sărut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
el cu părerea. Dar, de unde știa de disparițiile din Baia de Sus? Să-i fi spus Ileana? Foarte posibil, văzuse el că între cei doi exista o legătură pe care încă nu și-o putea explica. Pierdem vremea! rosti Calistrat absent. Moșule, mi se pare mie sau nu vrei să-ți faci treaba așa cum cere rânduiala? îl luă la rost Ileana. Încep să cred că a început să-ți placă aici și nu te mai lași dus. Lucrurile sunt hotărâte deja
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
el, fără să-l privească pe inspector, în timp ce stingea flacăra scuturând puternic bățul de chibrit. Mulțumesc, tușesc la fel de bine de la ale mele, glumi Cristian scoțându-și din buzunar pachetul de țigări. În locul tău n-aș fuma din alea, rosti Calistrat absent, miros altfel decât ale mele și vâlva o să simtă diferența. Cristi, care nu apucase să-și aprindă țigara se opri brusc. Rămăsese cu bricheta aprinsă și gestul dus la jumătate, privindu-l nedumerit pe bătrân. Pe ale mele le cunoaște
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
întâmplă în orașul meu. Am fost la Pinforest și am pus câteva între bări. Mi s-a spus că omul nu s-a mai prezentat la serviciu. Nu era obligația lor să sesizeze poliția. Pur și simplu l-au pontat absent nemotivat și, după trei zile, i-au desfăcut contractul de muncă. Atunci m-am hotărât să merg acasă la Vișinescu. Ți-am spus ce am găsit acolo. Inspectorul rămase tăcut. Era sleit de puteri. Oboseala își spunea cuvântul, îl durea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
s-a risipit Încetișor În murmurul celorlalți cenacliști, alunecînd spre discutarea unor documente găsite În pivnițele de la Escorial care sugerau posibilitatea ca don Miguel de Cervantes să nu fi fost altceva decît pseudonimul literar al unei păroase muieri toledane. Barceló, absent, nu a participat la bizantina dezbatere și s-a mărginit să mă observe de după monoclul său cu un zîmbet voalat. Sau poate că privea doar cartea pe care o țineam În mînă. 2 În duminica aceea, norii alunecaseră din cer
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
când s-a declarat starea de asediu, spuse inspectorul, Ah, acum înțeleg, de aceea mi se părea ciudat calmul. Mer geau de-a lungul unui parc, unde se vedeau copii jucându-se. Comisarul privi cu un aer care părea distrat, absent, dar suspinul care-i ieși brusc din piept dovedea că trebuia să se fi gândit la alte vremuri și la alte locuri. După ce mâncăm de prânz, spuse el, mă duceți la bază, Da, domnule comisar, spuse agentul, Aveți să ne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
dacă ești foarte grăbit ia-o pe scări. Comisarul băgă, în sfârșit, cheia în ușa de la providențial, s.a., asigurări&reasigurări, aprinse lumina și se precipită spre masa unde întinsese harta orașului și unde luase ultimul mic dejun cu adjutanții săi absenți. Îi tremurau mâinile. Forțându-se să avanseze încet, să nu sară rânduri, cuvânt cu cuvânt, citi una după alta știrile din cele patru ziare care publicau fotografia. Cu mici schimbări de stil, cu ușoare diferențe de vocabular, informația era aceeași
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
de urcare cu liftul ca să-l armez. Taxiul se opri, Am ajuns, spuse șoferul, și exact în acel moment comisarul văzu, lipită de parbriz, o fotocopie a articolului. În ciuda fricii, neliniștile și temerile sale meritaseră. Atriul clădirii era pustiu, portarul absent, decorul era perfect pentru crima perfectă, lovitura de pumnal direct în inimă, bufnitura surdă a corpului căzând pe lespezi, ușa care se închide, automobilul cu numere false care se apropie și pleacă luându-l pe asasin, nimic mai simplu decât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
În Întreg universul. Dar dacă În claritatea desăvârșită a bolților cristaline ale cerurilor ea pătrunde fără variații, ajunsă În lumea sublunară se articulează și se destramă precum valurile mării de stânci. Iar În fundul mâlos al sufletului nostru e cu totul absentă. Acela este infernul, ceea ce vreau eu să reprezint. De aceea voi cânta drumul printre morți. După Ulise și Enea, aceasta e călătoria care lipsește din experiența noastră. Arrigo Îl apucă de un braț. Părea gata să adauge ceva. Apoi Își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
altă femeie? Încă un semn de Încuviințare și, dintr-o dată, Amara mai apucă o piesă, așezând un pion alb lângă regina de aceeași culoare. - Un fiu, murmură Dante. De la o altă femeie. Din nou muta se opri, recăpătându-și imobilitatea absentă. Și totuși, exista o semnificație În clipele acelea de suspensie. Probabil că prin fixitatea ei voia să reprezinte trecerea timpului. În clipa aceea, Amara se dezmetici, căutând iarăși printre piesele Îngrămădite. Mâna Îi reveni pe tablă, unde depuse o piesă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
faptele petrecute sau trăgea concluziile, i se întâmpla să-și frâneze debitul, să privească în gol și să nu mai spună nimic. De parcă nu mai era acolo, pe scena tribunalului, ci se găsea în altă parte. De parcă ar fi fost absent. Asta nu dura niciodată prea mult și oricum nimeni nu se gândea să-l tragă de mânecă pentru a-l aduce înapoi, dar era jenant, iar când se întorcea la rechizitoriu, toată lumea răsufla ușurată, chiar și cel care era judecat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
de vin, făcând cu limba o muzică suplă și cochetă. Afară, zăpada cădea pe înfundate. Se lovea de fereastră și părea să scrie pe geam litere care de abia se vedeau, șiroind cu repeziciune, ca niște lacrimi pe un obraz absent. Vremea transforma zăpada în zloată. Gerul își aduna zdrențele și apoi le împrăștia în dezordine. Ziua următoare avea să aibă chipul mânjit de noroi și fleșcăraie. Chipul unei actrițe netalentate după orgie. Era târziu. Într-un colț al bucătăriei, am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
În șase zile urma să fie acasă, pentru totdeauna. Departe de acel război de încornorați, după cum spunea. O mână pierdută, ani de viață câștigați. Asta îmi tot repeta, fără încetare, arătându-mi mâna lipsă. Îi dăduse și-un nume mâinii absente: Gugusse. Îi vorbea întruna lui Gugusse, luându-l ca martor, apostrofându-l, tachinându-l. Fericirea nu depinde de cine știe ce. Uneori, atârnă de un fir, uneori de un braț. Războiul este lumea întoarsă cu fundul în sus: ajunge să facă dintr-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
ridice privirea, îngână pe ritmul melodiei: „Da, eu am fost, da, eu am fost“. Îi spusei: Nu sunt judecătorul, nici colonelul, nu trebuie să-ți fie frică, mie poți să-mi spui. În acel moment mă privi cu un zâmbet absent, de parcă venea de foarte departe și voia să rămână acolo. Își mișca în continuare capul, ca îngerașii din creșe, cărora le dai un bănuț și care-ți mulțumesc multă vreme. Și, fără să mai adauge nimic, își reluă cântecul, în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
închiși, pleoapele acoperă albastrul care, pe măsură ce secundele trec, se preface în negru. Simte că e sfârșitul. Că restul vor fi aranjamente. Că aici vor muri amândoi. Că a dat-o pe mâna morții. Anita se ridică încet, e ca și absentă, doar lacrimile îi cad pe fața de masă, cele doisprezece plăci tectonice care plutesc pe magma din Pământ se ciocnesc. Sufletul numără secunde lungi. De la celelalte mese, tinerii se uită la ea, studenții o știu, fusese de multe ori acolo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
are mai mult de 12 ani, unul strânge banii, dar va fugi sigur cu ei, am mai văzut și în celelalte nopți scena, și aceasta, și altele mai cumplite, cineva, mai departe, s-a lăsat pe vine, își face nevoile absent la ceea ce se petrece în jurul lui. Marea tristețe a unei mari Românii, țara asta pe care eu o iubesc atât. Atunci când mi-ai scris mesajul cu „Stai și mătură după tine. Așteaptă-mă 30 de zile, până după premiera cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
ardea de poftă să dezbată un punct. Pe stradă, era tot mai distrat și Începuse să fie acuzat de snobism, dar Amory știa că nu putea fi vorba de așa ceva. Odată, când Burne a trecut la un metru distanță, total absent, cu mintea la mii de kilometri, Amory aproape că a făcut un șoc din pricina bucuriei romantice cu care l-a urmărit cu privirea. Burne dădea impresia că se cațără pe Înălțimi unde alții nici nu puteau visa să pună piciorul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
degetele-i de alabastru - heruvimii intrară în pământ. Impropriu spus pământ, de fapt căzuseră într-un nor cenușiu, pentru că visul Contesei avea loc, ca de fiecare dată, în Rai. - Horațiuuu! Horațiuuu! Vocea ei cristalină se lovi de harpa unui înger absent. Undeva, pe Pământ, un puști negru de la N.A.S.A. sări în sus de bucurie - primise în sfârșit semnul că Există. Bucuria negrului străbătu pământul ca o rețea fină de mătase, întunecând ochii lui Zelea, care arseră ușa odăiței în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
-
un mic magazin de mercerie. Pe niște mileuri mici sunt expuse ațe și fire de lână colorate, acele ascuțite sunt în magazin. Pătruns de problemele cotidiene, Hans intră ca o forță elementară în clădirea comunală unde locuiește împreună cu mama sa. Absentă, privirea lui trece prin doamna în vârstă și prin fiica acesteia (ambele în halate negre de lucru), care le aprovizionează pe doamnele ce lucrează la domiciliu. Și mama lui Hans lucrează la domiciliu. În căminul ei neîngrijit, ea scrie, contra
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
iar gura îi era larg deschisă, de parcă fusese înjunghiat în timp ce stătea pe scaunul unui dentist. Sunt multe modalități de a scăpa de un parteneriat, dar nici una nu e la fel de permanentă ca aceasta. Nici nu știam că purta proteză, am remarcat absent, zărind sclipirea a ceva metalic în gura lui Bruno. A fost înjunghiat? — O singură dată, până în inimă. Legiștii cred că de sub coaste și în sus prin stomac. I-am ridicat fiecare dintre mâini și le-am inspectat cu atenție, remarcând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
că vom continua cu toții să găsim rahat pe pantofi până când cineva o să aibă destulă minte încât să-i bage pe toți câinii vagabonzi în adăposturi speciale. Mi-am dus mâna la borul pălăriei: — Gândiți-vă la asta. Korsch își răsuci absent mustața, continuând să citească ziarul. Bănuiam că și-o lăsase să crească într-un efort de a părea mai impozant, la fel cum unii bărbați își lasă barbă: nu pentru că le displace bărbieritul - o barbă necesită la fel de multă îngrijire ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]