2,175 matches
-
o lume grotescă nu se poate justifica eșecul prin nici un fel de absolut, nici nu se poate proiecta asupra acesteia responsabilitatea înfrângerii. Absolutul nu este înzestrat cu nici un fel de rațiuni ultime; el este pur și simplu cel mai puternic. Absolutul este absurd. Probabil din cauza aceasta, grotescul se slujește atât de des de imaginea unui mecanism pus în mișcare și pe care nu știm să-l oprim. Diverse tipuri de mecanisme impersonale și ostile îl înlocuiesc pe Dumnezeu, natura, sau Istoria
Interferenţe ale urâtului cu alte categorii estetice. In: CATALOG Sincretismul artelor 1 by Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_942]
-
Mi-am răscolit creierul, Încercând să mă gândesc la o băutură cu adevărat cool, dar după ani Întregi de băut doar cu unchiul meu, era imposibil. Absolut era o băutură populară mai nou, nu-i așa? —Ăă... aș vrea un Absolut și un suc de grepfrut, te rog, am mormăit, căci chelnerul se uitase Întâi la mine. — Serios? m-a Întrebat Elisa, privindu-mă cu ochi mari. Nici măcar nu cred că au Absolut aici. Ce-ar fi să luăm câteva sticle
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
o atare situație! Noi l-am instituit pe Omphal rațional, pentru a avea un sprijin și pentru a eluda misterul apariției vieții. Ei au ajuns altfel la omphalul lor, prin credință oarbă, sentimente și multă patimă!... Preamărind absurd Nimicul, interpelînd Absolutul și tăind mii de păduri ca să publice comentarii teologale! E o inepție să te mărginești la ipoteza că Omphal a creat o singură lume sau o singură specie conștientă! Să mai adaugi apoi că i-a mai trebuit și ODIHNĂ
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85073_a_85860]
-
te face om, a educației - prin excelență un proces viu cu un mare preț. Diagnosticul lumii tulburi în care trăim e lipsa caracterului. Or, a învăța e a lucra credința că ești om, în acord cu tine, cu ceilalți, cu Absolutul. Soluția: înapoi la a învăța cu semnificație pentru a fi cu semnificație! Intrinseca legătură între ontologie, gnoseologie și axiologie. Evocarea paideică la V. Fetescu depășește demersul asociaționist de apropiere a imaginilor, simplă acțiune de proximitate. Ea realizează un acord, o
Acorduri pe strune de suflet by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/773_a_1527]
-
umbre călătoare... Taifas Dacă m-ați căutat ieri, nu am fost acasă. Am poposit pe o plajă pustie, pe țărmul Necunoscutului.Se auzea doar ecoul pașilor pierduți. Valurile spărgeau stâncile de atâta așteptare, iar pescărul, pescărușii, ca niște stăpâni ai absolutului, își înăbușeau strigătele sub aripi... M-am oprit să frământ nisipul și gândurile, pentru că aveam prea mult timp. Mâinile mele iscusite clădeau un castel din finețea nisipului, cu foarte multe rafturi. Privit dintr-un anumit unghi, părea chiar o vastă
Dacă aş putea străbate timpul by Dorina Neculce () [Corola-publishinghouse/Imaginative/775_a_1498]
-
irelevante și dialoguri imaginare îi năpădeau mintea. încercă să numere oi, dar se trezi că se gândește la Eva. Draga de Eva, afurisita de Eva, vesela și energica de Eva, Eva cea inevitabil entuziastă. Ca și el, și Eva căutase Absolutul, Adevărul Veșnic care s-o salveze de bătaia de cap pe care o impunea nevoia de a judeca mereu singură lucrurile. îl căutase la cursul de olărit, la cel de meditație transcendentală, la cel de judo, la trambulina elastică și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
ale femeii, exercitându-și puterea dominantè a trupului tânèr, arzètor și dornic, întețind ritmul, atent la rèsuflèrile ei fierbinți din ureche, simțindu-i brațele, înlènțuindu-l, accelerând fèrè grabè, pânè când, luându-și zborul din carne și atingând un fel de absolut imponderal al simțurilor, camera mateianè s-a aprins în strèlucirea unei explozii nemaivèzute de stele, rèsèritul instantaneu a mii de sori colorând cu raze întunericul din camerè al nopții, Dimineața surprinzându-ne în patul mateian de o persoanè, apoi, eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2309_a_3634]
-
unde voiai sè ajungi cu aceste calcule? La faptul, urmèrindu-i eu pe ecran cuvintele tastate, chiar în limba mea! Angel, când ai învèțat limba românè? La faptul cè timpul mèsurabil în secunde nu e purtètor de absolut! Dar nu doresc absolutul, Angel! Matei protesteazè, What do you want, Matei! I want my life back! Where is your life gone? I don’ț know! It stopped behind me somewhere! And now I try to find it! În the real world? Yes! It
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2309_a_3634]
-
Pe de altă parte, descrierea cuceririi se supune și ea convențiilor literare ale epopeii. E așadar de o chestiune mai mult de stil decât de morală. Epopeea îl transportă pe cititor într-o lume sublimă în care relativul lasă loc absolutului. Epopeea în definitiv nu cunoaște căi de mijloc: victoriile sau înfrângerile sunt totale. Este pusă în joc viața și moartea, compromisurile și tergiversările sunt excluse. Din acest motiv, dușmanii lui Israel trebuie să dispară complet. După o bătălie, nu există
Cuvântul lui Dumnezeu în povestirile oamenilor by Jean Louis Ska () [Corola-publishinghouse/Science/100975_a_102267]
-
că găsim aceeași situație în Biblie. Nu ar trebui să fie altfel, în special în acest câmp? Răspunsul este simplu: dacă Dumnezeu intră în joc - și intră în joc destul de energic în Cartea lui Iosue - suntem cu siguranță în lumea absolutului. Era deci potrivită alegerea unui gen literar care să poată traduce această atmosferă în termeni literari. Epopeea, prin stilul său eroic, era alegerea care se impunea firesc. Aceasta permitea să se înțeleagă mai bine de ce adversarii lui Dumnezeu întrupează „răul
Cuvântul lui Dumnezeu în povestirile oamenilor by Jean Louis Ska () [Corola-publishinghouse/Science/100975_a_102267]
-
a însemnat viziunea istoristă a gândirii ca gândire absolută. Abandonarea în plasa dialecticii sale, nu ne pune doar la adăpostul alogicii condiției umane, ci și la adăpost de orice impreviziune publică. Pasiunea individuală și colectivă dispare în conștientizarea raționalității acelui absolut care este istoria ca gândire. Mirarea originară este soluționată astfel în evidența logică, iar ceea ce era problematizat de cele două instanțe interogative este total clarificat. Sensul vieții, destinația și raportul ei cu Absolutul, mai mult, rezolvarea sa în absolutul clar
De ce filosofia by Armando Rigobello () [Corola-publishinghouse/Science/100977_a_102269]
-
și colectivă dispare în conștientizarea raționalității acelui absolut care este istoria ca gândire. Mirarea originară este soluționată astfel în evidența logică, iar ceea ce era problematizat de cele două instanțe interogative este total clarificat. Sensul vieții, destinația și raportul ei cu Absolutul, mai mult, rezolvarea sa în absolutul clar al unei Substanțe sau în cursa rațională a Istoriei, constituie poziția definitivă pe care o adoptă aceste filosofii, oferta de sens pe care ele o acordă existenței noastre. Ajunși aici își face însă
De ce filosofia by Armando Rigobello () [Corola-publishinghouse/Science/100977_a_102269]
-
acelui absolut care este istoria ca gândire. Mirarea originară este soluționată astfel în evidența logică, iar ceea ce era problematizat de cele două instanțe interogative este total clarificat. Sensul vieții, destinația și raportul ei cu Absolutul, mai mult, rezolvarea sa în absolutul clar al unei Substanțe sau în cursa rațională a Istoriei, constituie poziția definitivă pe care o adoptă aceste filosofii, oferta de sens pe care ele o acordă existenței noastre. Ajunși aici își face însă apariția bănuiala că ne-am împins
De ce filosofia by Armando Rigobello () [Corola-publishinghouse/Science/100977_a_102269]
-
rațională a Istoriei, constituie poziția definitivă pe care o adoptă aceste filosofii, oferta de sens pe care ele o acordă existenței noastre. Ajunși aici își face însă apariția bănuiala că ne-am împins dincolo de posibil și că am greșit startul, absolutul gândirii; mai realizăm că neajunsurile experienței sau bogăția alogică a situației concrete nu vor putea fi rezolvate cu adevărat prin asumarea lor în structura conceptuală a marilor metafizici imanentiste. Experiența existențială și singularitatea persoanei rămân elemente ce rezistă structurii logice
De ce filosofia by Armando Rigobello () [Corola-publishinghouse/Science/100977_a_102269]
-
bogăția alogică a situației concrete nu vor putea fi rezolvate cu adevărat prin asumarea lor în structura conceptuală a marilor metafizici imanentiste. Experiența existențială și singularitatea persoanei rămân elemente ce rezistă structurii logice sau dialecticii istoriste. După momentul eliberării de absoluturile eliberatoare, ca și de consecințele lor, ce s-au dovedit a fi mari iluzii, se face auzit apelul nesuprimabil a existențialității, facticității, situației persoanei. Așadar s-a dovedit nucleul ideologic al răspunsurilor metafizicilor imanentiste. Aparatul lor conceptual, analitic și dialectic
De ce filosofia by Armando Rigobello () [Corola-publishinghouse/Science/100977_a_102269]
-
răspuns care să poată cuprinde toate instanțele subînțelese interogației și provocat de mirarea originară, trebuie să ofere sens total, definitiv și atotcuprinzător vieții și realității. Tocmai asta urmăreau să ofere și metafizicele imanentiste, însă răspunsul lor pleca de la plinătatea și absolutul gândirii și nu ajungeau niciodată să-și pună problema reală a singularității persoanei și a evenimentului existențial. Pentru ca răspunsul să poată fi în același timp plin de sens și valabil pentru fiecare singularitate existențială, trebuie să fie eterogen întrebării, adică
De ce filosofia by Armando Rigobello () [Corola-publishinghouse/Science/100977_a_102269]
-
intelectualismul iluminist sau neoiluminist apare ca nivelare, putere culturală constituită, «lume» față de care se ia distanță, regresie față de conștientizarea rupturii inițiale și eliberatoare. O notă ulterioară, esențială oricărei experiențe religioase, este sentimentul de dependență față de realitatea ideală, sau față de un Absolut, ca totalitate de sens ce determină depășirea rupturii și transformarea semnelor descurajării în speranță de mântuire. Din simțământul de dependență izvorăște invocația iar cadrul vieții religioase se completează în experiența rugăciunii. Dependența și invocația izvorăsc din «mirare», din uimirea în fața
De ce filosofia by Armando Rigobello () [Corola-publishinghouse/Science/100977_a_102269]
-
expresie intenționăm să calificăm ca instanță religioasă manifestările cele mai variate ale vieții și culturii orientate spre transcendent prin intermediul aluziilor simbolice, un transcendent ce se prezintă de multe ori prin intermediul participării la o experiență comună provocată de gesturi comunitare. Dumnezeu, Absolutul, este deseori absent în ariditatea tipică timpului nostru; omul se află într-o stare de ariditate seacă, dar are o amplă, indirectă, mascată nostalgie a transcendentului. Aspecte ale unei astfel de nostalgii sunt și câteva expresii ale acelui «sens al
De ce filosofia by Armando Rigobello () [Corola-publishinghouse/Science/100977_a_102269]
-
Nostalgie de ce anume? Obiectul acestei nostalgii are de multe ori un chip nedefinit, dar în urma unei reflecții mai profunde și calme dobândește trăsăturile a ceea ce dă valoare vieții. Această intenționalitate globală este tipic religioasă iar acel chip nedefinit are trăsăturile Absolutului. «Nostalgia Absentului» se identifică cu «lupta pentru sens» căreia îi este și structura cea mai profundă, îi lărgește orizontul și totodată dispune să poată fi primită. O nouă frontieră speculativă Lupta pentru sens, dacă își are în nostalgia Absentului cea
De ce filosofia by Armando Rigobello () [Corola-publishinghouse/Science/100977_a_102269]
-
sau a ne îmbăta în singurătate este același lucru, tocmai pentru că ambele comportamente, atât de deformate în configurarea lor exterioară, odată supuse unei psihanalize existențiale, ne arată aceeași derivare din nevoia, esențială și absurdă în același timp, de a fi Absolutul și de a ne realiza doar în absolut. Sartre supunea psihanalizei existențiale un om care-și dădea seama de dispariția dimensiunii ontologice în momentul apariției conștiinței reflexive, adică în momentul în care devenea conștient de a fi condamnat absolutului. În
De ce filosofia by Armando Rigobello () [Corola-publishinghouse/Science/100977_a_102269]
-
fi Absolutul și de a ne realiza doar în absolut. Sartre supunea psihanalizei existențiale un om care-și dădea seama de dispariția dimensiunii ontologice în momentul apariției conștiinței reflexive, adică în momentul în care devenea conștient de a fi condamnat absolutului. În schimb, în cazul nostru este vorba despre un om care, refuzând o logică închisă și un scientism fără cusur, descoperă o dimensiune în care să-și situeze propriile simboluri și tendințe aluzive, anticipatoare, evocatoare. Omul lui Sartre este pasiune
De ce filosofia by Armando Rigobello () [Corola-publishinghouse/Science/100977_a_102269]
-
să mai facem câteva precizări. Faptul că omul tinde să ajungă la certitudine este incontestabil, și dacă filosofia ar renunța la un «absolut epistemologic» pentru a adopta o cunoaștere provizorie, ar fi împotriva rațiunii ei fundamentale. Mai trebuie spus că «... absolutul epistemologic este în mod cert imposibil fără absolutul ontologic, care combină calitatea de a fi un fundament ce autojustifică lumea, cu înțelepciunea și bunătatea perfectă». Așa se pronunță, pe bună dreptate, Kolakowski. El spune că și Descartes a avut dreptate
De ce filosofia by Armando Rigobello () [Corola-publishinghouse/Science/100977_a_102269]
-
tinde să ajungă la certitudine este incontestabil, și dacă filosofia ar renunța la un «absolut epistemologic» pentru a adopta o cunoaștere provizorie, ar fi împotriva rațiunii ei fundamentale. Mai trebuie spus că «... absolutul epistemologic este în mod cert imposibil fără absolutul ontologic, care combină calitatea de a fi un fundament ce autojustifică lumea, cu înțelepciunea și bunătatea perfectă». Așa se pronunță, pe bună dreptate, Kolakowski. El spune că și Descartes a avut dreptate «când afirma că doar datorită omniscienței divine și
De ce filosofia by Armando Rigobello () [Corola-publishinghouse/Science/100977_a_102269]
-
plan se profilează discursul semantic al lui «homo viator». Referința la Kolakowski ne dă și posibilitatea de a preciza angajamentul etic-cultural al filosofului și, în fond, atitudinea lui etico-politică. Pentru Kolakowski este necesar ca să rămână pe scena istoriei mărturisitori ai absolutului epistemologic, cercetători pasionați și intransigenți ai certitudinii. Pe lângă aceasta, el se situează de partea acelora care, fără speranța absolutului, duc mai departe un discurs, ce nu putem ști cum va evolua în dezbaterea continuă a ideilor. Aceste două imagini ale
De ce filosofia by Armando Rigobello () [Corola-publishinghouse/Science/100977_a_102269]
-
angajamentul etic-cultural al filosofului și, în fond, atitudinea lui etico-politică. Pentru Kolakowski este necesar ca să rămână pe scena istoriei mărturisitori ai absolutului epistemologic, cercetători pasionați și intransigenți ai certitudinii. Pe lângă aceasta, el se situează de partea acelora care, fără speranța absolutului, duc mai departe un discurs, ce nu putem ști cum va evolua în dezbaterea continuă a ideilor. Aceste două imagini ale filosofului angajat în sfera culturală contemporană pot fi prezente în același timp, în aceeași persoană și, de asemenea, pot
De ce filosofia by Armando Rigobello () [Corola-publishinghouse/Science/100977_a_102269]