6,323 matches
-
ologit al destinului, pentru ca ea să știe cu cine stă de vorbă și să nu-i reproșeze cândva, mai târziu, că îi înșelase încrederea și așteptările... Sporadic, prin minte îi mai trecuse și altă idee, pe care însă o găsea absurdă: că această femeie nu era de fapt, dincolo de spațiul virtual, ceea ce părea, ci o entitate oarecare și că el era, din cine știe ce motive, victima unei tenebroase conspirații. Spațiul acesta virtual, cucerit, nu-i așa, cu puterea minții unora ca Bill
KARMA. NOPŢI DE MĂTASE by DANIEL DRAGOMIRESCU MARIA ARDELEANU-APŞAN () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1614_a_2969]
-
avea încredere. Moderația, aerul calm, de "cumsecădenie" nu-i suprimă opiniile nefavorabile, ci, dimpotrivă, le coroborează. Nina Cassian, nimfa realist socialistă căreia i se atribuie fabulosul ( donjuanescul!) număr de o mie de bărbați posedați, îl stupefiază prin traiectul său literar absurd: Este incredibil cum o persoană cultivată precum Nina Cassian, cu o serioasă și complexă pregătire artistică (...), care a debutat editorial în anul 1947 cu un volum de factură avangardistă, La scara 1/1, a ajuns să se înscrie într-o
Fondul existențial by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8048_a_9373]
-
întăia. Cînd strofa primă s-a isprăvit și pornește ascuțitul, trebuie să înaintăm brusc trei ori patru pași, într-un fel de dans. Această înaintare precipitată printre primejdii și brusc oprită în poziții întîmplătoare, de multe ori tot așa de absurde ca ale unui model de sculptură, se repetă într-un ritm neregulat, căci, dacă am atins un vreasc sau am scrîșnit cu încălțămintea într-un ghețar, cîntărețul pare a voi să cunoască ce se întîmplă în preajma lui. Deci tace, așteptînd
Epistolă către Odobescu (IX) by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Journalistic/7874_a_9199]
-
acesta e adevărul - i se declară superioară, o judecă într-un spirit condescendent, îi vânează erorile și râde de ele. Ideea (exagerată) a noii critici (a unui Jean Ricardou, de pildă) on écrit pour apprendre ŕ lire, nu e deloc absurdă. A învăța să citești - în felul cum citește nu oricine, și nu orice spirit critic, ci un critic - nu mi se pare cu putință dacă n-ai încercat tu însuți articulațiile unei fraze, dacă nu știi (cu prețul propriei ființe
O cale de acces by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/7011_a_8336]
-
cărți remarcabile de estetică, cum este cea a lui Kant, care avea un gust artistic foarte discutabil, dar a făcut o estetică foarte frumoasă în sine ca desfășurare teoretică, poftim! Estetica lui Hegel, care are părți superbe, dar care este absurdă în concepția ei de devenire ascensională". Cît privește Estetica lui Max Dessoir, "o carte groasă, de vreo 700 de pagini", situația nu e deloc mai favorabilă: "Eram foarte dispus s-o citesc, dar după ce am făcut efortul să citesc 100
Recitindu-l pe Alexandru Paleologu (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7015_a_8340]
-
din partea unui gînditor care nu prididește să-ți explice că motivațiile vieții nu fac doi bani. O infuzie de toxine sarcastice care îți sporesc imunitatea sufletească. Te întărești în fața răului înghițind hapuri crescînde din el. Și cum într-o lume absurdă și oarbă nu există criterii după care să separi înfrîngerile de izbînzi și destinele împlinite de sorțile frînte - căci totul stă pe netezimea egală a ratării universale - într-o astfel de lume plafonată în eșec dezgustul și ratarea nu numai
Leacuri împotriva urîtului by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/7034_a_8359]
-
simplu cei mai cinici. (19.10.1996) (...) 6) Ce s-a întâmplat cu milionul de coroane care aud că mi l-ar fi adus într-un geamantan o doamnă? Dacă era un dar personal, ar trebui să plătesc un impozit absurd. De aceea, rog să se discute cu doamna în cauză, să ofere darul respectiv fundației (oricum l-aș ceda fundației, dar suma ar fi mult mai mică). 7) Ce s-a întâmplat cu moaștele Sfântului Václav? Trebuie să ho-tă-răsc, dacă
Václav Havel - Pe scurt, vă rog.Cartea de după putere by Heliana Ianculescu () [Corola-journal/Journalistic/7372_a_8697]
-
acelea în care te duci la fund împotrivindu-te din răsputeri, chiar dacă presimți că zarurile au fost aruncate. Acelea pe care le înduri neavînd nici o perspectivă de a le depăși. Cine înfruntă absurdul și implacabilul fără să poată da sens absurdului și fără să poată îmblînzi implacabilul are implicit o latură tragică. Dacă aceasta e definiția lapidară a tragicului, atunci e lesne să înțelegem cît de netragică e viața modernă. Ea e mai curînd dramatică în sens facil, atunci cînd nu
Tragic sau creștin by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/7379_a_8704]
-
de aici spolierea, orice formă ar lua aceasta: războaie, imposturi, violențe, restricții, fraude etc., abuzuri monstruoase dar consecvente cu gândirea care le-a dat naștere. Trebuie să urâm și să combatem opresorii, nu putem doar să spunem că ar fi absurzi. Sclavia s-a dus, grație Cerului, și pe de altă parte, dispoziția noastră de a ne apăra bunurile, face ca Spolierea directă și naivă să nu fie ușoară. Un lucru a rămas totuși. Această înclinație primitivă pe care o poartă
Frédéric Bastiat - Statul by Bogdan C. Enache () [Corola-journal/Journalistic/7395_a_8720]
-
agenților săi, va lărgi cercul atribuțiilor sale; va sfârși prin a dobândi proporții împovărătoare. Dar ceea ce trebuie bine remarcat este uimitoarea orbire a publicului în toate acestea. Când soldați fericiți reduceau învinșii la sclavie, ei erau barbari, dar nu erau absurzi. Scopul lor, ca și al nostru, era să trăiască pe cheltuiala celuilalt; dar, ca și noi, nu duceau lipsă. Ce ar trebui să credem despre un popor care nu pare să creadă că jaful reciproc e mai puțin jaf, pentru că
Frédéric Bastiat - Statul by Bogdan C. Enache () [Corola-journal/Journalistic/7395_a_8720]
-
decât acest film, fără nicio retorică, fără nicio morală. Poate tocmai de aceea, prin prisma acestui film, grupajul filmic al Epocii de Aur pare cumva frivol, inconsistent, făcut să amuze. Riscul cu noul film este tocmai acest amuzament, sesizarea situației absurde se face fără dificultate, comicul de situație, mai mult decât cel de limbaj satisface ușor un public care nu cunoaște câtuși de puțin ceva despre întregul tablou al regimului totalitar. Mungiu et Co apelează adeseori la gag și la scheci
Trăind decenii de împliniri mărețe by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/6850_a_8175]
-
să trăiesc. Deznodământul nu este, pentru mine, deosebit de deprimant, pentru că citesc în el ușurarea de a fi concordant cu legile definitive ale fatalității. Deprimantă e sala de așteptare, deprimante sunt zilele de amânări și recursuri care asigură stabilitate celei mai absurde suferințe. (Mă refer la acel tip de viață atârnată de un fir, alunecând iremediabil spre tubulatura comei, cu apropieri tot mai clare de distrugerea trupului și a conștienței care îl iluminează.) Nu prea mă împac cu această sensibilitate atât de
Moartea actorilor by Dinis Machado () [Corola-journal/Journalistic/6854_a_8179]
-
explicate cum se cuvine nici până la ora actuală. Ar trebui să mă bucur însă că n-am fost pus eu în situația de a decide. - În aceeași ordine de idei, ați putea încerca să puneți punct câtorva dintre cele mai absurde "locuri comune" care circulă în prezent, la nivelul mediu al societății, cu titlu de certitudine - cum ar fi: că Regele Mihai ar fi plecat în '47 cu un tren garnisit cu bogății care constituiau o parte din Tezaurul țării, că
Alexandru Zub by Astrid CAMBOSE () [Corola-journal/Journalistic/6869_a_8194]
-
acest lucru, când vă aflați acolo? Tot așa, la Salcia, colonie de exterminare prin muncă, mormintele au rămas nemarcate. Cum își simte un om țara, când pe teritoriul ei sunt atâtea locuri unde el și apropiații lui au înfruntat moartea, absurda moarte roșie? Ați putea răspunde la această întrebare? - În loc de "colonie" (termen menit să înnobileze realitatea) ar trebui folosit cuvântul lagăr, fiindcă lagăr de muncă forțată erau zecile și sutele de "unități" diseminate în mai toată țara. Giurgeni e numai un
Alexandru Zub by Astrid CAMBOSE () [Corola-journal/Journalistic/6869_a_8194]
-
a fi, pe care toată atmosfera poeziilor îl cheamă, de fapt îl atestă. Rotițe învîrtindu-se în gol, dintr-un mecanism deraiat. Amploaiatul, care la romantici e nesemnificativ - poetul-funcționar e o tristă figură, la Caragiale ridicol (un „ăla"), ajunge la Bacovia absurd și înspăimîntător. Toamna e anotimpul lor, al celor care-și iau servieta și pornesc, furnicar, pe străzile orașului. Așa încît romanul realist pe care nu lam avut, al micilor amărîți de duzină, ducîndu-și existența între ziduri cenușii de cancelarie, la
Obligații by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/6877_a_8202]
-
mai mult rău decît bine. Mă consolez totuși cu gîndul că lumea are, pentru fiecare individ și pentru fiecare timp, o altă față. Să sperăm că „fața" pe care o văd eu e numai o mască grotescă dintr-un carnaval absurd, care se apropie de sfîrșit. În final, actorii își vor dezvălui fizionomiile lor adevărate, frumoase, zîmbitoare, amicale, normale ...
România - o perspectivă londoneză by Codrin Liviu Cuțitaru () [Corola-journal/Journalistic/6875_a_8200]
-
clinică. Descrierea seamănă cel mai adesea cu un diagnostic. (Întărit și de stranietatea celorlalți locatari ai conacului cu aspect de ghetou). Numai că, de fapt, mai toate aceste fire epice conduc către o imensă butaforie. De la o scenă ea însăși absurdă (un rege iberic fugărit și linșat inexplicabil de supuși) se ajunge la o adevărată apocalipsă socială. Ieri monarhiști, azi republicani, toți vor să învețe, în noile condiții, suedeza. De aici, o întreagă fantastă epocă a Cincizecimii, la regula căreia Don
Romanul nimănui by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/6883_a_8208]
-
vânător și Pepe Le Pew voia să o violeze pe Penelope pentru că era francez ...și violator. În 1949, scriitorul de animație Chuck Jones a vrut să aducă o schimbare clasicului gen: un desen animat “de urmărire“, dar dus la extreme absurde. În timp ce clasicii Tom și Jerry prezentau o bătălie a inteligențelor, Jones vedea un coiot înfometat alergând după un Roadrunner impertinent și cu un IQ mai ridicat, gadget-uri ridicole și un univers cu reguli comic inconsistente. A fost ridicol, lipsit
Top 6 parodii ajunse celebre pentru că nimeni nu s-a prins de poantă () [Corola-journal/Journalistic/68864_a_70189]
-
Și publicul l-a iubit. Debutul Coyote / Road Runner a reușit să schimbe animația de urmărire pentru totdeauna. Mai târziu, chiar celebrii Tom și Jerry au schimbat tactica renunțând la predominanța farselor și concentrându-se mai mult pe gadget-uri absurde și scheme scandaloase.Toate acestea pentru că Jones a făcut o parodie în tipul "Vedeți cât de proști sunt?". Animația a devenit celebră pe cont propriu, iar creatorul ei pretindea că este dezamăgit de reaua interpretare a oamenilor. Acest lucru părea
Top 6 parodii ajunse celebre pentru că nimeni nu s-a prins de poantă () [Corola-journal/Journalistic/68864_a_70189]
-
este repetată la nesfârșit de copii suficient de inteligenți încât s-o considere o enigmă. Erwin Schrodinger nu a încercat să explice ceva sau să creeze o ghicitoare, a încercat, pur și simplu, să-și bată joc de o idee absurdă. Încă din textul inițial reieșea: “Se pot prezenta chiar și cazuri destul de ridicole. O pisică este închisă intr-o cuție de oțel ...." Deasemea, situația descrisă poate avea loc doar la nivel atomic- dacă pisica este blocată în felul acesta, nu
Top 6 parodii ajunse celebre pentru că nimeni nu s-a prins de poantă () [Corola-journal/Journalistic/68864_a_70189]
-
citirii ziarului de către jupân Dumitrache sau la dialogurile dintre conu Leonida și Efimița. Încercările ridicole ale Fridei de a-i contacta pe foștii ei superiori la numerele cunoscute pentru a le transmite raportul se transformă în savuroase scene de teatru absurd: "- Alo, domnul colonel Pufu? ceru ea autoritar./ - Nu, Pufu-i la Ťcartușerieť, eu sunt Fulgu./ - Aici raportează locotenent-colonel Tereza, 042./ - Patruși cât?.../ - ...Și doi./ - Aha. Și care-i factura?/ - Nu-i nicio factură, domnule colonel, dar ultima mea notă informativă pe
Ruleta vieții by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/6887_a_8212]
-
nu mai era capabil să-și vadă propriile contradicții; nu mai era în stare să confrunte faptele și cuvintele sale cu realitatea, cu logica sau pur și simplu cu bunul-simț; dimpotrivă, era convins că toate ordinele sale, indiferent cât de absurde, nedrepte și necoordonate între ele, erau și pline de sens, și drepte, și perfect coordonate între ele doar prin simplul motiv că sînt date de el însuși." Cui aparțin aceste fraze și la cine se referă? La Stalin? La Hitler
Țarul și emulii săi by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Journalistic/6750_a_8075]
-
la tulburări care își au sursa într-o idee pe jumătate refulată." 2 Care ar fi, în cazul de față, respectiva idee? Convingerea intimă a lui Ceaușescu, în concordanță cu adevărul, că ritualul pe care îl prezidează este inutil și absurd. Episodul consemnat mai sus nu reprezintă o excepție. Cu vreo patru ani mai devreme, la 11 septembrie 1985, în cuvîntarea rostită la congresul al III-lea al consiliilor populare, Nicolae Ceaușescu spunea: „Aș dori ca în 1990, la congresul următor
Țarul și emulii săi by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Journalistic/6750_a_8075]
-
mai mare dezamăgire a oamenilor cumsecade", cum se rostea scepticul cu acest prilej Blaga. O înșiruire de evenimente cu înclinație catastrofică, din care ar fi cu neputință să alegi un fir director, o legitate, un sens care s-o sustragă absurdului, mult împovărătoare pentru făptura umană. Să fie la mijloc acea reflexă rezervă față de cursul evenimentelor supraindividuale, înscrisă în gena etnică românească, acel „boicot al istoriei", teoretizat de Blaga, acel dispreț suveran față de istorie ilustrat de Noica? E posibil, deși Ion
Impactul cu istoria by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/6756_a_8081]
-
Din perspectiva noastră, rațională și matură, poate că da. Totuși, teoria lui despre republică este coerentă și atractivă. Ba chiar și gustoasă, dacă s-ar promulga și „legea de murături". Cărei norme i se subsumează această teorie? Este rațională, mistică, absurdă, fantastică? Nici una, nici alta. Convingerile lui Leonida sunt axiomatice, nu el se înclină în fața realității, ci realitatea se pliază canoanelor lor. Trei mari valori sunt axiomele sale - trei mari mofturi: Garibaldi, Republica și procesul de degradare a Ideii în ipohondrie
Profilul științific al moftangiului by Vladimir SIMON () [Corola-journal/Journalistic/6774_a_8099]