11,260 matches
-
plină de lună” (Amor mic cu literatura). Sau, atît de explicit: „Un sînge viguros a răsturnat masa cum ai răsturna o propoziție/ cu înțelesul ei de viață spînzurat într-o frăție a pereților/ și cînd ceilalți s-au topit ca aburul înaintînd pe firul/ de păr al vocii care mă striga/ am înălțat nepăsător fruntea cu ochii încă în pămînt/ cu sentimentul că un alt fel de moarte mi se cuvine” (Masa). Cu o trufie neagră, bardul enumeră neobosit eșecurile d-
O partidă de șah cu imposibilul by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/2921_a_4246]
-
paginile confesive, pline de notații de atmosferă, de scene domestice, amănunte de viață privată evocate cu o forță de sugestie care vine în întâmpinarea cititorului avid de astfel de informații capabile să recreeze universul unei epoci uitate, dar învăluite în aburul nostalgiei. O geografie aparte, privilegiată se desprinde din paginile Amintirilor, tributară unei sinestezii care are darul de a reînvia o lume, grație unui talent literar autentic: „Spre deosebire de văzul captator și tactilul posesiv, mirosul și auzul sunt simțurile evanescentului, ale diafanului
Elogiu feminității by Andreea Răsuceanu () [Corola-journal/Journalistic/2939_a_4264]
-
de tip ABC nu poate dura prea mult, așa că pe moment ai șanse să scapi cu viața. Alarmarea populației se va face cu mijloace speciale - acustice (sirene electrice, dinamice cu aer comprimat), optice și de alt fel (clopote, fluiere cu abur, sonerii etc). La recepționarea semnalului de alarmă, cetățenii sunt obligați să înceteze orice activitate, să-și ia echipamentul de prim ajutor și protecție individuală, să-și facă rezerve de apă și în funțtie de felul alarmei să se adăpostească sau
Site-urile ortodoxe ne pregătesc de război. "Ce poate fi mai îngrozitor?" by Anca Murgoci () [Corola-journal/Journalistic/33616_a_34941]
-
le zăgăzuiește, le filtrează printr-o disciplină care le aduce în situația unei așteptări, a unei tînjiri. Ele pulsează doar în subtext. Nu proclamația constituie modul manifestării lor, ci visul transcris ca atare. Nu strigătul pornește din gura autorului, ci aburul respirației. Avem a face, în textele cele mai relevante, cu o elegie a sfielii, a unei candori melancolice: „Ciripitul păsărilor dimineții/ vine mai tîrziu./ Mai întîi - povestioara poetică/ a adolescentului/ furișată în caietul de amintiri,/ desenul din caietul de caligrafie
Un neoromantic by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/3273_a_4598]
-
că numai la o depărtare de trei metri se deschide „drumul real,/ unde poate ajunge/ sărind printrun cerc magic”. În clipele de indispoziție, îi vine în ajutor autoironia. Destinul îi apare ca un tren desuet tras de o locomotivă cu aburi, punîndu-l în situația de-a rămîne, în urma unei mișcări greșite, „aplecat peste golul cimentului,/ cu piciorul (dreptul?) prins (...) în ușa destinului”, indecis dacă evită „un dezastru” sau pierde „cîteva priveliști fericite” (Ușa destinului). Cînd revine la contemplație, își conspectează o
Un neoromantic by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/3273_a_4598]
-
localizarea celor trei are importanța ei în economia simbolică a acțiunii. Wlodek locuiește în Polonia, dar amintirea și călătoria îl reîntorc la o vârstă idilică, undeva la țară, de unde se pot contempla apele unui lac mirific din care se înalță aburii dimineții. Pawel locuiește în Germania, la Berlin, unde dă concerte, și nervozitatea sa se explică și prin tensiunea la care îl supune meseria, iar Maciek locuiește la Londra, unde își face studiile. Trei posibilități de existență, trei bărbați separați, aruncați
Tați, fii și iar tați by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/2970_a_4295]
-
la comana era plină de versuri de bîzîitul albinelor pescari veneau și-o salutau cizme de cauciuc undițe pe pămînt și în aer acum stă în odaia mea între computer și grilajul de fier al ferestrei cînd și cînd un abur de ceai îi învăluie reverele în neștire 5. pe-un pachebot rezemată de balustradă scurta albastră privește spuma incoloră a înserării tangajul îmi împleticește limba-n gură văd linia de plutire apărînd și dispărînd primejdioasă ca un semn de carte
Scurta albastră by Constantin Abăluță () [Corola-journal/Imaginative/14999_a_16324]
-
-n gură văd linia de plutire apărînd și dispărînd primejdioasă ca un semn de carte: o să mă facă să aflu ce mi-e scris? 6. am observat că scurtei albastre îi place să țină covrigi calzi în buzunare să-mpartă aburul cu mine să trecem pe lîngă statui cu ochii goi și-n cine știe ce colț de stradă să mă lase s-o aștept fără rost mușcînd dintr-un covrig sunt clipe cînd cred că scurta asta mă confundă ori
Scurta albastră by Constantin Abăluță () [Corola-journal/Imaginative/14999_a_16324]
-
și zice că a stat la cafele cu picasso în timp ce două uriașe poloneze una cu coc candelabru și râs de ghepard ce din ochi oua peisaje din marchizul de sade aialalată deplin aurie cu sâni strugurii cădelnița deasupra cearșafurilor în aburi de călcător și mă calcula din priviri în uriașa bucătărie a hotelului scandic unde între bucate mai trăgeam câte un skanderbeg cu colegii persani arabi indieni de-i ziceam bucătarului chinez înverșunat practicant de falun-gong și eu care credeam că
Sângele îngerilor by Alexandru Dohi () [Corola-journal/Imaginative/15068_a_16393]
-
cuvintele ce închid masculinitatea într-un trup acoperit cu piei de muflon și să aștept cu masa întinsă personajul principal al iconoclastiei ca pe un bărbat obosit de-acuma știi și tu calea prin care forma noastră se diluează în aburul constelațiilor deschise-s ferestrele și fiara e acolo în firea lucrurilor este să plutesc pe interfața cu care tu mă opui echilibrului stăm în cumpăna neatingerii de prezent și uităm ferestrele deschise spre râu de fiecare dată când ne jurăm
Poezie by Angela Furtună () [Corola-journal/Imaginative/15243_a_16568]
-
de către exegeți, este cuprinsă - după cum se știe - în halucinanta relatare a asediului moral intitulată "Grand Hotel Victoria Română". Dincolo de revelațiile posibile pe care le-ar putea provoca o nouă analiză a acestui text tulburător am putea reține, pînă una alta, aburul terifiant care-l înconjoară pe eroul-narator, spaima contagioasă pe care o răspîndește spectacolul agresiunilor ucigașe asupra unui cîine dar și împotriva unei femei disperate, agresiuni purtînd cu ele obscenitatea loviturilor lașe. Mai cu seamă această prezență a cruzimii triviale, descrisă
Caragiale și sindromul spaimei by V. Mîndra () [Corola-journal/Imaginative/15271_a_16596]
-
Ion Stoica Temelia Pe prea puțin mă sprijin, Prea moale temelia, E piatră ca o apă, E abur poezia, Pe stâlpii de cuvinte Nimic nu se ridică, Nici cuibul de speranță, Nici aripa de frică, Din vorbele de goluri Nu pot să țes veșminte, Nici patimilor oarbe, Nici gândurilor sfinte, Pe roțile împinse Cu mâinile-amândouă Nu pot să
Poezie by Ion Stoica () [Corola-journal/Imaginative/15319_a_16644]
-
Emil Brumaru Cum freci o rufă și o storci așa mi-i Vieața. Vino să o curăți, blîndă, Într-o copaie, cînd buclați se-avîntă Prin aburi îngeri beți de-aroma spumii. Ci-atunci te-aștept să te dezbraci, rîzîndă, De fuste moi, de bluze-n nasturi prinse Și sînii treji și coapsele surprinse, Re-nveșmîntîndu-le,încerc să te cuprindă Chiar carnea mea zvîntată-n frînghioare Întinse sub tavan din
Sonet domestic by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/16129_a_17454]
-
e că vine-un mâne că trec lume-n altă lume și în urma mea rămâne numai umbra altui nume. Deschide graiul psaltire într-o limbă mai bătrână de adânca învățare nici o slovă nu rămână la vorbire cerșetoare. Pune sonda trandafire aburilor din țărână cât suspină în stupină o leoaică de albină filtre cu hemoglobină după rang a împărți la înalte-mpărății pe unde treceau profeții stihuiți în ceara ceții. Povestește-le fântână măștile caleștile ducând Doamna mea stăpână răni și taine
Duminica norilor by Horia Zilieru () [Corola-journal/Imaginative/16158_a_17483]
-
Emil Brumaru Cum freci o rufă și o storci așa mi-i Vieața. Vino să o curăți, blîndă, într-o copaie, cînd buclați se-avîntă Prin aburi îngeri beți de-aroma spumii. Ci-atunci te-aștept să te dezbraci, rîzîndă, De fuste moi, de bluze-n nasturi prinse Și sînii treji și coapsele surprinse, Re-nveșmîntîndu-le, încerc să te cuprindă Chiar carnea mea zvîntată-n frînghioare întinse sub tavan din
Sonet domestic by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/16555_a_17880]
-
scoate cutițele prin fisuri și retează trena prolificei noastre umbre... Fumigații și pentru spasmele memoriei ce sughițe cîrpind laolaltă zdrențe de insomnie. De presupus că am fi fost și ceva mai bravi unde? cînd? sau mai treji în baia cu aburi a somnolentei colective... Ah dacă!... pe cînd locuiam în trecutul imprevizibil mai confortabil decît în prezentul mereu amînat iar Sibila Carpaților era curva... În Périgord Cîinele alergînd în colțul ochiului meu trage după el linia orizontului spre colina ce zace
Poezii by Dinu Flămând () [Corola-journal/Imaginative/16449_a_17774]
-
a fost păcat și gând proscris. Blestemat să fie-acela care Nu știe să-ți cadă în genunchi, Să-l dezlegi de ură și trădare, Să-i trimiți noi seve-n vechiul trunchi. Cântec scris și-n piatră și-n istorii, Aburul ființei ce-o avem, Înfruntând hotare iluzorii Printre-atâtea urme de blestem. Dă-ne cărți în loc de circ, și lasă Pe cei duși, înmormântați de mult, Să se-ntoarcă vii la tine-acasă, Cu tăceri sublime și tumult. Dă-ne frați și neamuri
DEDICAȚII by Ion Brad () [Corola-journal/Imaginative/2575_a_3900]
-
extazul meu când nu simt decât Otrava trecându-mi prin vene Odată cu moartea cu descompunerea timpului În descompunerea trupului său O ultimă cină prin efracție O nouă recoltă de frunze carnale se naște Din brațele mele de balerină boreală Un abur se rostogolește roz De pe buzele mușcate până la sânge Am locuit în imperii stelare Dar nu m-a aruncat acolo rotirea Pământului în jurul axei sale Decât după ce ai plecat Tu și prințul (Așa îmi ziceau omuleții verzi aurii cu ochii bulbucați
Poezii by Ioana Diaconescu () [Corola-journal/Imaginative/2485_a_3810]
-
tabloul lui Mendeleev Timp A căzut bruma peste calmul Fridei și ceața mai estompează cîte ceva din frivolitățile toamnei: ochi mai bătrîni decît inima pielea din fum și hîrtie; trece timp peste măceșul agil peste complicitatea dintre gheară și zbor Abur O mică neînțelegere oglindită în rîu schimonosește lumina care atîrnă de respirația unui iepure obosit aburul intrat în panică răvășește fructele negre murele și porumba umbrele distilate în așteptare toate cîntăresc greu în inimă; oftatul unui ecou în scaieții imponderabili
Poezii by Eugen Suciu () [Corola-journal/Imaginative/2687_a_4012]
-
din frivolitățile toamnei: ochi mai bătrîni decît inima pielea din fum și hîrtie; trece timp peste măceșul agil peste complicitatea dintre gheară și zbor Abur O mică neînțelegere oglindită în rîu schimonosește lumina care atîrnă de respirația unui iepure obosit aburul intrat în panică răvășește fructele negre murele și porumba umbrele distilate în așteptare toate cîntăresc greu în inimă; oftatul unui ecou în scaieții imponderabili Fire subțiri Viteza cuvintelor printre coastele țepene diagnosticate succint vîntul stîrnit cu mîinile înmuiate într-o
Poezii by Eugen Suciu () [Corola-journal/Imaginative/2687_a_4012]
-
crengile lui Norii. Printre frunze Se strecurau tremurând Zorii. * Saveta, mama lui Petre, Strângea în brațe Trunchiul mărului tânăr. Scoarța lucioasă Se lipea de buzele ei Si suflarea fierbinte Năștea picături de apă Ce alunecau ploaie Peste sânii uscați. Un abur argintiu Învălui trupul mărului Lipit de cel al Savetei Si-l ridică Fluturi fosforescenți În jurul luminii. * Alt Petre Pierit cândva într-un râu Îi aștepta Privindu-și oasele Spice de grâu...
Istorii by Doina Cetea () [Corola-journal/Imaginative/2765_a_4090]
-
Monica Nistorescu Luni Încă o zi de luni Toți se pornesc ca niște nebuni Să chinuie internetul Să se întâlnească cu prefectul Să vândă pielea ursului din pădure Să rectifice bugetul Aburii pierdutei duminici se risipesc Oamenii-și drămuiesc Răbdarea , așteptarea , istovirea , mâncarea Până la următoarea Fetele își pun hainele cu sclipici în cui Se pornesc haihui Să găsească un job mai bun , Pentru că de servici , slujbă , loc de muncă Nu mai vorbește
Poezii by Monica Nistorescu () [Corola-journal/Imaginative/3368_a_4693]
-
tomurile sănătății și ale bolilor lumii zeci de tratate ale trecerii cărți despre regi glorioși gladiatori, cruciați, castelani și celebre madone, șamani, zoroaștri, exploratori, prinți ai curajului și papi intermediari ai Bunului Dumnezeu și din fiecare se înălța ca un abur abia perceptibil revoltătorul firesc așa cum din adâncul materiei nimicul. Începusem să mor vizibil. Îmi spuneau iubitele prietenii vecinii: Tu nu observi cum mori cu câtă evidență și impardonabil fast chiar fără un pic de rușine în văzul tuturor te topești
Topirea (Începusem să mor prea devreme) by Daniel Corbu () [Corola-journal/Imaginative/2959_a_4284]
-
de joc gata să cadă dar care nu mai cade odată așa e călătoria noastră de la un colț al odăii la altul (casa în care se află o ții în poala rochiei). Poezia Din suflet iese Forma sa cum un abur care năzuiește la o altă Formă și rămîne așa o vreme adăstînd-o dar dacă n-o mai găsește nu se mai poate întoarce înapoi. Povești Din poveste pornește un șir de povești se desfac în curte în zori cum o
Poezii by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Imaginative/3346_a_4671]
-
repetitiv toți își doresc maximă vizibilitate pentru vidul lor transparent în timp ce degetele bâjbâie să găsească o mică fisură și unghiile să scobească agățându-se de o muchie cât să reziste în viscolul care mătură totul palpitația sexuală a pietrei emite aburii calzi ai acestei spaime pe care doar un copil o suflă ca pe o păpădie... e singurul care nu dorește să fie văzut căci singur se vede ascuns în sine iar întâmplarea aprobă
Poezie by Dinu Flămând () [Corola-journal/Imaginative/3506_a_4831]