33,912 matches
-
dintr-o familie ce avusese un rol activ în înfăptuirea României Mari. În anul 1921 a devenit membru al Societății Scriitorilor Români, în anul 1926 a primit premiul Academiei Române pentru activitatea publicistica iar în 1935 premiul „C.Hamagiu” al aceleași Academii pentru lucrările dramatice și poetice din ultimii ani. Începând cu anul 1926 îl regăsim în diplomație unde a funcționat peste 15 ani că atașat de presă, apoi consilier în cadrul legațiilor României de la Varșovia, Praga, Berna, Viena și în calitate de ministru plenipotențiar
Eu cu lumina mea sporesc a lumii taină Lucian Blaga. In: Editura Destine Literare by George Georgescu () [Corola-journal/Journalistic/82_a_231]
-
Catedrei de Filozofia Culturii a Universității din Cluj transferată la Sibiu, unde a redactat și revista „Saeculum”. În acel an în care se dezlănțuise teroarea stalinista a fost îndepărtat din învățământul superior fiind numit bibliotecar în cadrul Institutului de Istorie al Academiei, cu interdicția de a publica sub nume propriu, fiind urmărit de agenții securității pas cu pas în cadrul „Obiectivului Blaga”, având înfiltrați informatori în cercurile lui cele mai intime. În anul 1953 i s-a permis publicarea traducerii lui „Faust” de
Eu cu lumina mea sporesc a lumii taină Lucian Blaga. In: Editura Destine Literare by George Georgescu () [Corola-journal/Journalistic/82_a_231]
-
a teoretiza (ca și cum aceasta ar fi fost obligatorie pentru un poet): "Însuși Ion Minulescu, care trecea de cap sau fruntaș al mișcării, nu s-a priceput niciodată să "teoretizeze" cît de cît, dincolo de grupul pestriț și întîmplător, de cafenea, de la "Academia Terasa", unde "Minu" își cheltuia toată verva și bonomia lui de copil teribil al literaturii noastre". Dar spre a încheia cronica de față, să relevăm următorul pasaj din Memorii, în care, punîndu-se sub scutul analogiei cu Ulise, autorul își mărturisește
Memoriile unui hedonist by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16697_a_18022]
-
în mod sigur, cercetătorul cel mai potrivit pentru un asemenea gen de investigație. Artist plastic de un extrem rafinament, atît în pictură, cît și în seria de obiecte realizate din materiale textile, profesor, vreme îndelungată, de istoria artei universale în cadrul Academiei de Arte Frumoase București, aparținînd, prin opțiunile teoretice, dar și prin practica propriu-zisă, valului avangardist de dinaintea celui de-al doilea război mondial, D-na Yvonne Hasan are, în relația directă cu subiectul Paul Klee, cîteva avantaje greu de regăsit laolaltă
Paul Klee și pictura modernă by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/16722_a_18047]
-
sosită de pe meleaguri mai apropiate geografic), iată datele unei mini-biografii esențiale: Putnam reprezintă în ce are ea mai bun școala americană de pragmatism, predînd în această calitate ca profesor cu scaun onorific la facultatea de filozofie de la Harvard. Membru al Academiei Americane de Arte și Științe și membru corespondent al Acedemiei Britanice, filozoful este autorul unor cărți care au schimbat în bună măsură înțelegerea unor concepte esențiale precum acela de "realism" sau chiar de "pragmatism". Asociat îndeobște unor nume la fel
Vechi dileme, noi răspunsuri by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16742_a_18067]
-
ore. Cine va vrea să cerceteze, respectînd normele oricărei alte instituții sau biblioteci românești sau occidentale, va avea acces aici, va fi încurajat. Cei pasionați de avangarda românească pot folosi timpul foarte eficient. În loc să meargă în zece locuri, la Biblioteca Academiei, la Muzeul Literaturii, la diverse persoane particulare, găsesc toată documentația aici." Și mai ce?: Facem ediții critice bilingve: Vinea, Tristan Tzara. Am încheiat contract cu celebra editură Flammarion de la Paris, în valoare de 42.000 franci, pentru a publica toată
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/16724_a_18049]
-
2454, 2000, 4; sublinierile, aici și în continuare, îmi aparțin). Mult mai des e folosită forma machedon :" Ce dacă a semnat Caramitru, păi ăsta-i azi ministru, mîine Hamlet, și poimîine Desdemona, și nu pățește nimic, că-i machedon deștept" (Academia Cațavencu = AC 49, 1997, 8); "Urmașul? Tot un machedon" (Jurnalul național = JN, 26 aprilie 2000, 14, varianta pe Internet), ca și adjectivul corespunzător, derivat, machedonesc, -ească: Veți adopta și ceva din obiceiurile machedonești ale nașilor...?" (EZ 2478, 2000, 3); "eram
"Machidon" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/16736_a_18061]
-
10, 1990, 6); "Măi să fie! Sediul central F.S.N. din nou jefuit" (Adevărul, 195, 1992, 1); "toate concurentele au răspuns: donații și construcții de case pentru săraci, orfani și handicapați. Măi să fie!" (VIP, 33, 1996, 5); "Măi să fie!" (Academia Cațavencu = AC, 23, 2000, 3). Celelalte mijloace sînt mai flexibile (se pot intercala în diferite puncte din frază, precizînd locul sensibil al dezacordului) și mai insinuante, presupunînd o intonație ceva mai puțin indignată. Altminteri, toate aceste forme și construcții lingvistice
Expresiile neîncrederii by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/16787_a_18112]
-
termenul (ușor) învechit sau popular e foarte puternică în anumite zone semantico-pragmatice: în exprimarea indefinitului, a impreciziei (oarece, niscai, niscaiva) ori a temporalității (deunăzi, mai an, anțărț, estimp - de exemplu: "fără să ne trezim că, estimp, cineva ne golește băncile" - Academia Cațavencu = AC 23, 2000, 5). "Registrul ironic" (care stabilizează inovațiile contextuale) nu se limitează însă la nivelul lexical: există chiar structuri sintactice, marcate cultural de apartenența la o epocă trecută și la un stil înalt, care se văd reluate cu
"A sa cronică..." by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/16803_a_18128]
-
Premoniții asupra victoriei sale în cursa pentru Cotroceni și imbolduri de a candida din cauza sărăciei din România. Mai toate ziarele n-au scăpat prilejul de a publica spusele dlui Roman despre amintitele probleme viscerale ale domniei sale, luînd pîinea de la gura ACADEMIEI CAȚAVENCU * ADEVĂRUL și alte cotidiane îl citează pe dl Traian Băsescu. Primarul general al Capitalei a declarat săptămâna trecută că mafia buticurilor ar fi pus un premiu pe capul său. Sperăm că n-a pus nimeni vreun premiu pe capul
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/16813_a_18138]
-
arătat îndată un mesteacăn tânăr. Cel vechi de 33 de ani, de când se mutase el aici, în casa parohială, a fost smuls de furtuna din zilele Crăciunului, anul trecut. Aflând de la radio că, în acea urgie, Michel Tournier, membru al Academiei Goncourt, a pierdut un mesteacăn, șeful unei pepiniere l-a sunat îndată ca să-i trimită un puiet. Prozatorul regretă că nu a apucat să cunoască numele acelui om ai cărui lucrători au operat cu atâta măiestrie încât, la întoarcerea stăpânului
Michel Tournier, între mituri și documente by Radu Sergiu Ruba () [Corola-journal/Journalistic/16773_a_18098]
-
coquille - o eroare de tipar absolut savuroasă: în loc de chanoine, stătea scris chat noir, desigur, tot de la Notre-Dame. Acest abate Munier a fost la rândul său, un personaj de mare valoare, un cleric monden care cunoștea toate saloanele literare, pe membrii Academiei Franceze, întreaga lume bună. Era invitat peste tot și apărea în niște bocanci enormi, cu o sutană țesută grosolan, avea o înfățișare mai degrabă rustică. El a spus un lucru foarte frumos pe care l-am reluat în volumul meu
Michel Tournier, între mituri și documente by Radu Sergiu Ruba () [Corola-journal/Journalistic/16773_a_18098]
-
pe vremea Ciuruitului" (Luceafărul 14, 2000, 2), "din cauza Cîrmaciului" (Evenimentul zilei = EZ 2472, 2000, 12); "așa se făcea pe vremea lui Ceașcă" (EZ 2486, 2000, 12) - și nu lipsesc cu totul nici inovațiile: "marea boală a lui nea Nicu mondialu'" ("Academia Cațavencu" = AC 7, 1997, 1); "Nicușor-Dictatorul Minune" (AC 1, 2000, 1). Amintesc, fără alte comentarii, cîteva din formulele - unele mai frecvente, altele cu o singură atestare - prin care a fost numit Ion Iliescu, în timpul mandatului său; multe sînt deja uitate
Nume prezidențiale by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/16825_a_18150]
-
perspectivă istorică, cea mai caracteristică întrupare a conștiinței criticii românești din perioada contemporană, cu o funcție similară celei împlinite odinioară de Titu Maiorescu sau E. Lovinescu. *** În raport cu atîția oficiali ai literelor românești, de mai demult ori din prezent (președinți ai Academiei ori ai Uniunii Scriitorilor ori ai vreunei mari Fundații, universitari, senatori, miniștri, directori de publicații sau de edituri, notabilități de partid etc.), Virgil Ierunca e o autoritate neoficială, spontană. Devenită ea însăși instituție, precum E. Lovinescu. E o voce menită
Glose la Virgil Ierunca (III) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16819_a_18144]
-
intrigă spirituală pentru răscumpărarea finitudinii ce sugrumă proiectul și întunecă speranța. O carte fără început, nici sfîrșit: țelul ei este de altfel nu de a defini, ci de a in-defini". *** O serie de comentatori marginali și unul "central" (președinte al Academiei, mă rog) bat monedă, în ultima vreme, din acuza "demolării". "Demolatori" principali: Monica Lovinescu și Virgil Ierunca. În ochii acestor patetici gardieni axiologici, realitatea însăși apare subversivă în raport cu sine, se autodevoră. Căci altfel cum ar putea fi apreciate textele doveditoare
Glose la Virgil Ierunca (III) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16819_a_18144]
-
din București, între 1951-1995. După absolvirea facultății, devine redactor la ESPLA. în 1956 debutează, în Gazeta literară. Având probleme "de dosar", își pierde postul, în 1959, și lucrează ca librar, până în 1962, când se transferă, ca bibliotecar și redactor, la Academia de Studii Economice. în 1968 revine în activitatea editorială, fiind numit redactor la Editura Meridiane. La sfârșitul lui 1969 se transferă la Editura Minerva, unde i se încredințează conducerea redacției de istorie literară (în 1991 va ajunge director al acestei
Z. Ornea la 70 de ani by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16818_a_18143]
-
ale lui Z. Ornea cuprind studii și eseuri pe teme de istorie literară (o parte dintre ele publicate inițial în România literară). Practic, tot timpul care îi rămâne liber după îndeplinirea obligațiilor sociale Z. Ornea și-l petrece la Biblioteca Academiei, dezgropând din "colbul vremii" trecutul literaturii române. Devotamentul său față de disciplina aleasă, ca și capacitatea - cu totul ieșită din comun - de a interpreta și integra în construcții sintetice mii de informații îi sunt răsplătite de diferite premii literare și mai
Z. Ornea la 70 de ani by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16818_a_18143]
-
de a interpreta și integra în construcții sintetice mii de informații îi sunt răsplătite de diferite premii literare și mai ales de respectul cunoscătorilor de literatură (inclusiv al adversarilor). în mod curios, cel care a frecventat cu atâta asiduitate Biblioteca Academiei nu este și membru al Academiei. (Se poate consola cu gândul că există și situația inversă: unii membri de azi ai Academiei n-au frecventat niciodată Biblioteca Academiei.) Scrierile lui Z. Ornea oferă o imagine de ansamblu a literaturii române
Z. Ornea la 70 de ani by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16818_a_18143]
-
construcții sintetice mii de informații îi sunt răsplătite de diferite premii literare și mai ales de respectul cunoscătorilor de literatură (inclusiv al adversarilor). în mod curios, cel care a frecventat cu atâta asiduitate Biblioteca Academiei nu este și membru al Academiei. (Se poate consola cu gândul că există și situația inversă: unii membri de azi ai Academiei n-au frecventat niciodată Biblioteca Academiei.) Scrierile lui Z. Ornea oferă o imagine de ansamblu a literaturii române din a doua jumătate a secolului
Z. Ornea la 70 de ani by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16818_a_18143]
-
respectul cunoscătorilor de literatură (inclusiv al adversarilor). în mod curios, cel care a frecventat cu atâta asiduitate Biblioteca Academiei nu este și membru al Academiei. (Se poate consola cu gândul că există și situația inversă: unii membri de azi ai Academiei n-au frecventat niciodată Biblioteca Academiei.) Scrierile lui Z. Ornea oferă o imagine de ansamblu a literaturii române din a doua jumătate a secolului nouăsprezece și prima jumătate a secolului douăzeci (căreia i se adaugă frecvente referiri la literatura română
Z. Ornea la 70 de ani by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16818_a_18143]
-
adversarilor). în mod curios, cel care a frecventat cu atâta asiduitate Biblioteca Academiei nu este și membru al Academiei. (Se poate consola cu gândul că există și situația inversă: unii membri de azi ai Academiei n-au frecventat niciodată Biblioteca Academiei.) Scrierile lui Z. Ornea oferă o imagine de ansamblu a literaturii române din a doua jumătate a secolului nouăsprezece și prima jumătate a secolului douăzeci (căreia i se adaugă frecvente referiri la literatura română veche și, mai ales, la cea
Z. Ornea la 70 de ani by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16818_a_18143]
-
bulgarista Elena Siupiur, care mă ajută în partea de slavistică. Cea mai mare bucurie a mea, cînd vin în România, e să lucrez în bibliotecă, la București sau la Cluj. Am remarcat și eu că secția de manuscrise de la Biblioteca Academiei e în ultimii ani foarte puțin frecventată, ceea ce m-a întristat. Pentru mine acolo e locul minunilor și sufăr că niciodată nu pot să stau atît de mult cît aș vrea. Oare cît ar mai fi de așteptat pînă să
Luisa Valmarin - Trei decenii de românistică la Roma by Adriana Bittel () [Corola-journal/Journalistic/16812_a_18137]
-
în Albania de astăzi, cu o populație apreciată, după mărturii de la 1800, la 40.000-60.000 locuitori, dl M. Peyfuss propunînd, relativ-recent, cifra de 20.000 locuitori. Aici, finanțate de bogații păstori și negustori moscopoleni, funcționau școli, o tipografie, o Academie inaugurată la 1750, o bibliotecă și zeci de biserici. Din cauza invidiei provocată de bogăția lui, a conflictelor cu albanezii musulmani, a războaielor ruso-turcești sau ruso-austro-turcești, Moscopole a fost prădat de două ori (în 1761 și 1769) fiind apoi jefuit și
Din nou despre tragedia aromânilor by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16824_a_18149]
-
mai fi trebuit reeditat. În climatul unei mentalități culturale încă în bună parte postideologice, oficial încurajate atît înainte cît și după 1996, criticul exilat continuă a fi resimțit ca o primejdie. E cu adevărat un trouble fête al praznicelor de la Academie ori de la alte simandicoase instituții care se îndărătnicesc a se bizui pe semicaracterele oportuniștilor, pe semiconștiințele unor "oameni ai momentului" de ieri, de azi și probabil de mîine, de un mîine nu se știe cît de prelungit. *** Fariseii literelor noastre
Glose la Virgil Ierunca (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16838_a_18163]
-
se explică astfel: Este adevărat: dar nu de idei duceau lipsă scriitorii și cărturarii noștri care au ales colaborarea fără nuanțe cu inchizitorii culturii și spiritualității românești, ci de o minimă demnitate. În plus, aservindu-și conștiința, ei au ales Academia, în aceeași vreme în care mulți dintre colegii lor preferaseră Temnița". Enervante rînduri, pentru unii academicieni! Azi, termenii contrastanți se schimbă: pe de o parte Academia (cu minime schimbări, aceeași ca-n "epoca de aur"), pe de alta exilul sau
Glose la Virgil Ierunca (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16857_a_18182]