65,481 matches
-
și-și aranjează fusta. " Cînd mergem o dată la o cafea normal să vorbim amîndouă?" Nu știu, sînt cam ocupată." " Da' ce-ai de făcut? Că bărbat n-ai normal, copii de crescut n-ai. Te duci la serviciu și vii acasă. Asta faci normal toată ziua." " Fac niște reparații în apartament." "Cîte camere ai? îți pui aer condiționat?" " Nu, altceva." "Ascultă aici! După ce termini normal cu reparațiile ălea, ne-ntîlnim și dacă nu te-oi învăța normal cum să pui mîna pe
Mireasa cu șosete roșii (fragment) by A () [Corola-journal/Imaginative/12856_a_14181]
-
astfel, împotriva voinței lui, elev în clasa I a Școlii primare israelito-române mixte din Piatra Neamț, pe care o absolvă peste trei săptămîni, obținînd premiul I cu cunună "pentru bună purtare și silință la învățătură". Nivelul cunoștințelor cu care venise de acasă întrecea cu mult exigențele programei. Bătaie de cap îi dăduse numai memorarea, într-o singură după amiază, a poeziilor unui an întreg. "ŤAl cui ești, băiețaș?ť, m-a întrebat un bătrîn profesor, după ce coborîsem îmbujorat de pe estradă, purtînd pe
Dimineața copilului by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Imaginative/12855_a_14180]
-
cui ești, băiețaș?ť, m-a întrebat un bătrîn profesor, după ce coborîsem îmbujorat de pe estradă, purtînd pe creștet cununa dobîn-dită la sfîrșitul clasei întîi. Luat prin surprindere și fîstîcit de ambianța festivă, am îngăimat: ŤAl mamei...ť. Cînd a aflat acasă cele întîmplate, tata a rîs și m-a povățuit ca, pe viitor, să răspund că sînt Ťal patrieiť!"2) "Sans prendre garde a l'ouragan" Clasa a doua primară (1940-1941) începe sub auspicii rele. Localul școlii israelite, o clădire frumoasă
Dimineața copilului by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Imaginative/12855_a_14180]
-
în vitrinele unor magazine din centru niște afișe mari colorate, cu inscripția ŤArisches Geschäftť. Cunoștințele mele de germană erau neîndestulătoare (deși puteam citi și în alfabetul gotic) spre a înțelege despre ce este vorba... Am memorat însă enigmatica formulă, iar acasă mi s-a tradus: ŤIntreprindere aerianăť. Suna, pe românește, la fel de criptic! Am priceput totuși, ceva mai tîrziu, că fercheșii ofițeri germani nu trebuiau să cumpere din prăvăliile evreiești. Afișele cu ŤArisches Geschäftť au avut viață scurtă. în schimb, magazinul ŤLa
Dimineața copilului by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Imaginative/12855_a_14180]
-
e chiar cea mai bună reprezentație a mea machiajul prăfuit și crăpat surprinde perfect suferința hainele lipite de trup mă fac incredibil de uman decorul plesnit și copt pare încă mai autentic sufleorul e inutil căci monologul meu repetat noapțile acasă transcede cortina uscată și face scena să se rotească plutind în vârtejul posibilelor replici urmate de foarte probabilele aplauze... și ce afiș frumos colorat se vede în stradă când în poemele mele apare doar absența
Poezie by Marius Chivu () [Corola-journal/Imaginative/12905_a_14230]
-
aș scrie un singur cuvînt, repetat de cîte ori intră-n cele două pagini liniate: tristețe. Ieri, după o audiență în care solicitarea mea a fost respinsă net, ieșit afară, în lumină, nu mai știam pe unde s-o apuc acasă. Și cînd am ajuns, în cutia poștală, am găsit un aviz: sosiseră volumele de autor! Eram atît de supărat, încît n-am simțit nici o bucurie, dar nici una, cărînd pachetul și desfăcîndu-l și uitîndu-mă la cele 30 de dulapuri. Ce păcat
Mi-e sufletul strivit. Să nu vă supărați pe mine by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/13134_a_14459]
-
somnul ei adînc și cam crăcănat, îi venise (cum ziceau toate femeile din D) “regula”, nereușind s-o trezească! Îmbujorată, cu ochii parcă și mai albaștri, a îndesat cearceaful trădător într-o tașcă de piele, să-l spele la ea acasă. Celesta Tenzi! Cu stimă și grație, Emil Brumaru 9.IX.1980
Celesta Tenzi by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/13058_a_14383]
-
în stare să intru în ritmul normal de lectură și scris. E totuși bine să te aștepte, cînd sosești de undeva, o scrisoare. Nu m-a așteptat nici una! Îmi dau seama de absența scrisorilor mai ales cînd sînt plecat de acasă. Mi-ați arătat plicul mare, albastru, în care băgați scrisorile mele și pe care scrie: Emil Brumaru către Lucian Raicu!! Știu că scrisorile mele exclud, oarecum, răspunsurile, dar, din spirit diavolesc, voi lua și eu un plic enorm pe care
Cred că obiectele simt mai bine! by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/13340_a_14665]
-
umflată./ Și într-un colț,/ o ladă stranie,/ cu zile și nopți/ ce ni le bate o secure cosmică în cap/ ca pe niște piroane ruginite.” Ioan Alexandru oferă o viziune sumbră a acestei existențe. Pentru cei care se întorc acasă după o zi de osteneli la câmp și aiurea, satul este ,,o groapă de nord”, unde ajungi atât de istovit încât îți vine să plângi. În această așezare rurală, casa natală este ,,împrejmuită cu sânge” - sintagmă obscură, dar nu gratuită
Ioan Alexandru, în câteva poeme by Ilie Constantin () [Corola-journal/Imaginative/13115_a_14440]
-
schiță un salut cu mâna, înainte ca ușile să se închidă clăpănind. Stelian luă tramvaiul în direcția opusă și trei sferturi de oră mai târziu suna la poarta fiicei sale, în strada Grădina cu Tei. O găsi, ca de obicei, acasă, ocupată cu treburile gospodărești și un pic necăjită din cauza zburdălniciilor lui Tudorel, care îi luase niște jucării surorii sale mai mici. Ca să-i împace, Stelian îi chemă pe amândoi la el, îi descusu puțin în privința faptelor bune pe care le
Daniel Dragomirescu - Două vizite by Mihai Cantuniari () [Corola-journal/Imaginative/13067_a_14392]
-
spună. Sever o ținea mai departe pe-a lui și nu-l mai contrazise. De la familia Polizu, el o luă pe jos până în Lizeanu și se urcă în cele din urmă într-un tramvai, cu gândul de-a se întoarce acasă la Ticu. Pe drum îi veni însă ideea că n-ar fi stricat să-i facă o vizită și lui Mișu Leibovici. Ceasornicarul din Calea Văcărești l-ar fi putut ajuta dacă nu în alt fel, măcar cu niște sfaturi
Daniel Dragomirescu - Două vizite by Mihai Cantuniari () [Corola-journal/Imaginative/13067_a_14392]
-
Securitate. Poate-ai auzit de el?”...” “Colonelul Sticlaru”, completă binevoitor cel vizat. “N-am avut ocazia”, negă Stelian. Acum însă reușise să-și amintească bine. Aronică trecuse pe vremuri drept oaia neagră a familiei. În glumă ai lui îi spuneau acasă Belzebut. Colonelul își săltă statura masivă și întinse spre Stelian o mână vânjoasă și lungă. Glasul îi suna oficios, dar în ochi avea un licăr de zâmbet. “Spuneți că n-ați avut ocazia? E bine că n-ați avut”, vorbi
Daniel Dragomirescu - Două vizite by Mihai Cantuniari () [Corola-journal/Imaginative/13067_a_14392]
-
a zis decît: „Vaco!” Cafeaua am băut-o dintr-o strachina, cu lingură, ca pe un borș! Altă dată, Gîl, venit singur la mine, stă în picioare! După niște pahare, mi-a explicat fenomenul. Cu o zi înainte, sosit afumat acasă, Anișoara l-a pus pe pat cu față-n jos, i-a tras pantalonii și izmenele și a început să-l ardă peste cur cu-n melesteu! Dînsul a numărat pînă la șapte (lovituri), apoi a adormit! Dar a doua
De la o vîrstă preferi ca proștii să tacă by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/13258_a_14583]
-
melesteu! Dînsul a numărat pînă la șapte (lovituri), apoi a adormit! Dar a doua zi, la scoala, nu s-a mai putut așeza la catedră. Îl dureau bucile înfiorător! Mai avea o meteahna cînd se îmbată prea tare, seara, întorcîndu-se acasă, smulgea parii podețelor din fața portițelor caselor și-i aducea, cadou, Anișoarei! Părinții nu-l reclamau, era profesorul de matematică, omul temut al copiilor lor! Gîl și Anișoara!! Am auzit că el s-a îngrășat, cu mașina și trei copii...! Pornisem
De la o vîrstă preferi ca proștii să tacă by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/13258_a_14583]
-
ale curmalelor la care nici visînd nu puteam gîndi. Repere, ele păstăile, ale unor campanii obștești din a căror liber consimțită muncă patriotică urma să fie stors nu știu ce ulei. Vîndut apoi, profitabil, de statul socialist, îmbuibaților capitaliști. După externare, vizitîndu-l acasă pe veneratul pictor, îl asist, un timp, în bucătărie (unde-și are și atelierul), la definitivarea compoziției care tratează, evident, patrioticul subiect. Nici o mirare. Cum mirare nu e nici cînd, pentru ultimele tușe, meșterul întinde mîna spre dulap și, luînd
Însemnări by Val Gheorghiu () [Corola-journal/Imaginative/13422_a_14747]
-
am dus pe la dînsul și m-am trezit din nou invitat prin intermediul unei asistente. Am fost ieri la el și am plecat înarmat cu un bilet pe baza căruia, contrar normelor în vigoare, voi putea lua unele cărți de la biblioteci acasă. Din păcate, nu ceea ce mi s-ar năzări mie, ci ceea ce a stabilit Rosetti, adică tratate de lingvistică, istorii ale limbii ș.a.m.d. Aceste studii nu pot nicidecum să-mi dăuneze atîta vreme cît mă aflu pe băncile acestei
Din roase plicuri by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Imaginative/13166_a_14491]
-
D***, îmi puneam fotografia lui pe masă, și vrînd-nevrînd, mă apucam de scris. Ca o datorie față de încrederea ce mi-o arătase, primul, cînd, căzîndu-i niște versuri de-ale mele, întîmplător, în mînă, m-a declarat poet! Ba a venit acasă la mine ca să-l convingă și pe taică-meu! De ce mi-am amintit de toate astea? Fiindcă, de cîte ori mă întîlnea, îmi spunea: Dar cît se poate face chestia asta? Am zile în care durerea mea nu mai știe
„Sois sage, ô ma Douleur, și ține-te tranchilă.” by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/13546_a_14871]
-
Constantin Mateescu Plecam în fiecare luni la șase dimineața, mă întorceam marți seara, a doua zi luam trenul la aceeași oră și reveneam acasă vineri - acesta a fost programul meu doi ani de zile cât am funcționat pe state la Școala agricolă Nucet. Naveta (obositoare, agasantă, fastidioasă) mă obliga să mă trezesc la patru și jumătate dimineața, afară întuneric, în cameră răcoare - toaleta repede
Viața la țară by Constantin Mateescu () [Corola-journal/Imaginative/13194_a_14519]
-
bine să mă aflu la Râmnic sau în altă parte, mergeam împleticit pe străzi cu nume de voievozi, aveam senzația că mă trezesc buimac de sub anestezie, peste o oră mă aștepta la gară garnitura care urma să mă aducă înapoi acasă. *** Când nu aveam învățământ politic îmi petreceam duminicile cu Cornelia la tanti Marioara; mătușe-mi îi intrase în cap că viața mea la țară și naveta îmi dăunează, nu se gândea în mod expres la sănătate sau la oboseala excesivă sau
Viața la țară by Constantin Mateescu () [Corola-journal/Imaginative/13194_a_14519]
-
sau incongruența dintre firea cu care mă pedepsise soarta și funcția de director, (fie el „adjunct”), cu întreaga cohortă de compromisuri, responsabilități și umilințe ce o însoțește ci la situația duplicitară în care viețuiam, mă suspecta că în lipsa mea de-acasă o duceam tot într-un chef, în zaiafeturi și distracții, (știa ea bine ce hahalere sunt bărbații, cu osebire cei în funcții de conducere), dar mai ales - aici roșea discret - mă bănuia că mă înhăitasem cu vreo târfuliță cu care
Viața la țară by Constantin Mateescu () [Corola-journal/Imaginative/13194_a_14519]
-
Anglia!” “Nu mori pentru Anglia, aici e chestia, mori din cauză că ai principii care nu mai cadrează cu lumea de azi, plină de cadre. Te privește. Adio!“ Arthur ieși nervos, trântind ușa care se mai rupse dintr-o balama. Se duse acasă, înnegurat, și începu să-și facă bagajele, de fapt strictul necesar, într-o valiză de lemn scrijelit cu briceagul, pe care o avea de la bunicul lui, Richard Inimă de Leu. Porunci să i se înhame calul pentru Londra. Dar la
După-amiază cu o nimfomană () [Corola-journal/Imaginative/13420_a_14745]
-
mirosul grîului copt, intru să mă ultra-sonorizez și să mă dia-dinamizez ( cuvintele misterioase pe care nici acum nu le înțeleg). Cireașa de pe tort, este masajul medical, executat de mîinile pricepute și binecuvîntate, ale unui om care nu vede. Mă-ntorc acasă toropită și iau în mînă un ghid al Egiptului, pe care iubitul meu a făcut sublinieri. Înțeleg astfel ce-l interesa, ce gîndea și ce iubea la ținutul acela îndepărtat. Descopăr, uimită, de exemplu afinitatea pentru gnostici, care predicau salvarea
Luna lui Cuptor by Elena Brădișteanu () [Corola-journal/Imaginative/13748_a_15073]
-
bancheta din spate a mașinii de serviciu a generalului Gabi, se felicitaseră reciproc pentru frumoasele lor unghii și pentru alte preocupări și aspirații comune. Trei zile mai târziu, spre seară, mașina de serviciu venea s-o conducă pe Lisa de acasă direct la aeroport, destinația New-York, via Paris. Ea coborâse purtând rochia, pantofii și poșeta preferate, și șoferul care o aștepta pe trotuar în poziție de drepți a deschis portiera. Ezitase câteva secunde cu privirea ridictă la ferestrele apartamentului, după care
O proză de Constantin Stoiciu by Constantin Stoicu () [Corola-journal/Imaginative/13439_a_14764]
-
de chitare, / de pantaloni în carouri”...) propune o lirică de atmosferă, de album vechi, cu evocări de interioare și mici întâmplări domestice ori de viață socială de “belle époque” (“Fiecare zi e o pleoapă închisă la birou / manuscrise, table, bonton; acasă Șaliapin / la patefon... “), readuse în memorie cu un soi de elegantă oboseală, variantă a spleenului simbolisto-decadent, detensionat, însă, și lipsit de “nevroze”. Fluența muzicală a poemelor servește în chip ideal această atmosferă amintind oarecum de “crepuscularul” italian Guido Gozzano și
Note despre poezia Norei Iuga by Ion Pop () [Corola-journal/Imaginative/13548_a_14873]
-
atenția... Mai bine zis se ocupă de economie politică..." Acest fluture ce palpită, ah, între literatură și economie politică!! De ce oare iubesc, îmi strecoară-n suflet, ca prin mărarul proaspăt al copilăriei, o bucurie intimă, adîncă, astfel de fraze? „Ajuns acasă, îmbrăcă un halat vechi și se așeză preocupat la pian". „Conacul Dariei Mihailovna Lascevscaia, trecea drept cea mai de seamă casă din toată gubernia." „Toată gubernia N... spunea că Alexandra Pavlovna e fermecătoare și gubernia N... nu se înșeală." „Deodată
Un fluture ce palpită by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/13815_a_15140]