96,467 matches
-
și colaboratorul meu, m-a sunat într-o după amiază, să mă invite la o întâlnire cu un titlu parcă predestinat mie însămi: „Vreau să fiu scriitor”. Cum în acea după amiază nu aveam un alt program, am decis să accept această invitație. Acolo am cunoscut oameni frumoși și buni, oameni talentați, oameni dispuși să împărtășească din preaplinul sufletelor lor minunate. După ce ne-am adunat toți cei înscriși, fiecare a fost solicitat să-și facă o mică prezentare. Când a venit
CUM SA-ȚI VINDECI TRUPUL, EMOȚIILE ȘI RELATIILE de NELUȚA STĂICUȚ în ediţia nr. 2155 din 24 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380777_a_382106]
-
orasul meu, nu se cuvine sa merg in alt oras. Insa eu nu il contrazic pe Bunutul, nu ii refuz dragostea si nici nu intorc spatele la usile pe care, acesta mi le deschide cu atata generozitate. Asa ca am acceptat cu mare bucurie invitatia respectiva, care recunosc ca m-a onorat. Pariul cu mine era că vreau să fac toate aceste lucruri, pentru a-mi demonstra mie însămi ca „Viața poate începe la orice vârstă”. Se pare ca Dumnezeu ține
CUM SA-ȚI VINDECI TRUPUL, EMOȚIILE ȘI RELATIILE de NELUȚA STĂICUȚ în ediţia nr. 2155 din 24 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380777_a_382106]
-
un cancer pe piele. Și galeria viclenilor mi se perindă prin fața ochilor fără să am posibilitatea să închei lista. E o situație în care se află tot omul viețuitor pe acest pământ, căci Domnul ne-a lăsat diferiți. Trebuie să acceptăm cu înțelegere, adevărul plin de înțelepciune spus de poetul George Coșbuc: "Și de există alb, nu vezi,/ Că negru-l face să existe?" Elena BUICĂ Toronto, Canada 7 iulie 2015 Referință Bibliografică: Elena BUICĂ - VICLENIA UMANĂ / Elena Buică : Confluențe Literare
VICLENIA UMANĂ de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 1651 din 09 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/380793_a_382122]
-
să vadă. Cârpindu-și zilnic mantia-i de lut, cu sufletul colindă, hăt, pe unde vibrând flămând, nicicând îndestulat, pe coapsa timpului neîntâmplat ritmic lovesc cuvintele rotunde. Cu lacrimile timpului în palmă, un ne-nțeles, e uneori proscrisul ce demn acceptă orișice sudalmă, ori...înțeleptul, cititor în stele, din Căi Lactee alăptându-și ... Citește mai mult La liziera dintre veșnicii,e-un han unde coboară, deseori,din lumea-i de metafore și de viseun trist boem cu ochi pătrunzătoriși sufletul...un
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/380673_a_382002]
-
ochiul minții n-a-ncetat să vadă.Cârpindu-și zilnic mantia-i de lut,cu sufletul colindă, hăt, pe undevibrând flămând, nicicând îndestulat,pe coapsa timpului neîntâmplatritmic lovesc cuvintele rotunde.Cu lacrimile timpului în palmă,un ne-nțeles, e uneori proscrisulce demn acceptă orișice sudalmă,ori...înțeleptul, cititor în stele,din Căi Lactee alăptându-și ... XVI. UN ULTIM RUG, de Elena Glodean , publicat în Ediția nr. 1694 din 21 august 2015. Curând și vara asta o să plece pierzându-se în franjuri de senin
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/380673_a_382002]
-
de supliniri pe la diferite școli în București, fără să am siguranța zilei de mâine, deși eram singura întreținatoare a familiei. Am renunțat la un foarte frumos și spațios apartament situat în zona selecta a Clujului, în cartierul „Grigorescu” și am acceptat să stau în București cu părinții și fiica mea, în condiții foarte diferite. La toate acestea se adăuga efortul pentru îngrijirea părinții bolnavi, dificultățile perioadei adolescenței în care se afla fiica mea și neînțelegerile cu frații mei domiciliați în București
DE ZIUA TATĂLUI de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 2021 din 13 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380800_a_382129]
-
cetate este un rol care depășește limitele culturii și ale esteticii. Nici un scriitor din România n-a luat exemplul extraordinar pe care l-au dat intelectualilor europeni scriitorii cehi care după invadarea Cehoslovaciei de către trupele sovietice, în august '68, au acceptat să facă orice în viața lor particulară pentru a-și păstra puritatea. Unii au plecat direct în închisoare, în frunte cu Havel, alții au ajuns șoferi, spălători de geamuri etc. În schimb, în vremea aceea nu exista nici un scriitor român
Virgil Ierunca: "... chiar când România se afla într-un regim totalitar, adevărata literatură se scria în țară" by Libuse Valentova () [Corola-journal/Journalistic/10202_a_11527]
-
ajuns șoferi, spălători de geamuri etc. În schimb, în vremea aceea nu exista nici un scriitor român (cu câteva excepții de rezistență și dizidență, dacă n-ar fi să pomenim decât de Paul Goma și de Dorin Tudoran) care să fi acceptat să se comporte în cetatea asediată așa cum s-au comportat scriitorii cehi. Cam atât în legătură cu punctul al doilea al întrebării dv. - despre samizdat sau, mai exact, despre lipsa lui în România. Nici în ceea ce privește al treilea punct - literatura de exil - ce
Virgil Ierunca: "... chiar când România se afla într-un regim totalitar, adevărata literatură se scria în țară" by Libuse Valentova () [Corola-journal/Journalistic/10202_a_11527]
-
împroașcă astăzi cu aceleași epitete ca în timpul lui. Numai că pe atunci, toți laudătorii și oamenii în slujba Securității aveau o limită până unde să împingă înjuriile împotriva exilului și împotriva scriitorilor adevărați, democrați, fiindcă era cenzură și politica nu accepta înjurăturile decât până la o anumită limită. Astăzi, presa fiind liberă, prăpastia e mult mai mare. Înjurăturile care se adresează scriitorilor liberi, neoficiali, sau din opoziție, sunt mult mai violente decât în timpul lui Ceaușescu. Iar în ceea ce privește exilul, noi suntem considerați și
Virgil Ierunca: "... chiar când România se afla într-un regim totalitar, adevărata literatură se scria în țară" by Libuse Valentova () [Corola-journal/Journalistic/10202_a_11527]
-
cu spații mult mai vaste și o rampă de lansare către ținte mult mai înalte. Cu impresionanta sa cultură umanistă, construită prin accesul la informație și la documentare în toate limbile de circulație ale Europei, el nu avea cum să accepte captivitatea unei singure expresii culturale. Sedus în aceeași măsură de limbajele narative și de cele vizuale, de anecdotica diurnă a realului, dar și de chipurile lui ascunse, de ficțiunea comună și de retorica înaltă a flosofiei și a teologiei, el
Victor Ieronim Stoichiță sau despre privirea prin tablou by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/10244_a_11569]
-
Urmă, blânda mea educatoare, care ne ruga să-i aducem flori pentru camera fiului ei paralizat, domnul Minoiu, învățătorul meu din altă lume, căruia câțiva părinți îi procurau cu greu tutun pentru pipă, sau diriginta din liceu, doamna Luștrea, care accepta cu bucurie orice carte în engleză pe care-o puteam găsi prin sărăcăciosul anticariat din Arad. Nu-i scuz pe funcționarii al căror metabolism profesional e condiționat de măruntul energizant al șpăgii. Cred că, o dată și o dată, va trebui să
Măruntul energizant al șpăgii by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/10232_a_11557]
-
părintele patriarh Teoctist și-a luat asupra sa toate fărădelegile comise de regimul comunist în timpul predecesorilor săi. Și, mai ales, când i-am spus că, înainte de 1989, Ceaușescu l-a trimis pe Ion Dincă să-l convingă pe patriarh să accepte demolarea Catedralei și Administrației Patriarhale, urmând să fie reconstruite pe amplasamentul fostei Mănăstiri Văcărești, pe cheltuiala statului. La refuzul patriarhului, argumentând că acel loc este încărcat de istorie, Dincă a amenințat că va intra și aici cu buldozerele. „Poate peste
Îndrumătorul meu spiritual, canonizat - Gheorghe Calciu Dumitreasa. In: Editura Destine Literare by TUDOR NEDELCEA () [Corola-journal/Journalistic/101_a_257]
-
și Bucovinei, I.P.S. Daniel, binecuvân tare spre a fi înmormântat la Mănăstirea Petru Vodă, solicitare refuzată prin invocarea unui viciu de procedură (a venit prea târziu). Secretariatul Arhiepiscopiei Iașului „a emanat un comunicat țâfnos, în care se spunea că arhiereul accepta ca părintele Calciu să fie înhumat la Petru Vodă, dar nu-și dă binecuvântarea. Adică, respecta dorința testamentară, dar e nemulțumit că nu au fost respectate rânduielile”<footnote Ultimele sale cuvinte, op. cit., p. 95. Vezi și Viața Părintelui Gheorghe Calciu
Îndrumătorul meu spiritual, canonizat - Gheorghe Calciu Dumitreasa. In: Editura Destine Literare by TUDOR NEDELCEA () [Corola-journal/Journalistic/101_a_257]
-
și Ezra Pound?... Din fericire, repet, opera nu depinde de lașitățile, căderile morale, viciile omului biografic, eului superficial. Ezra Pound era paranoic, Dostoievski a fost cartofor și epileptic, Hölderlin -schizofrenic, Gide, Proust, Montherlant și Genet - pederaști, Drieu de la Rochelle a acceptat nazismul și, spre sfârșit, elogia stalinismul, Jarry și Artaud au murit nebuni, Poe era alcoolic și a sfârșit într-un șanț. Geniul este, prin definiție, bolnav de ceva și a-i judeca opera în raport cu boala lui este, desigur, o eroare
Sous le ciel de Paris by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/10269_a_11594]
-
dacă a fost scris atunci sau astăzi: "Toate proiectele planetare sunt suspecte, inclusiv acelea care prevăd constituirea unei morale a umanității. Ea sugrumă în chip fatal libertățile individului în numele umanității. Sau, mai grav, sacrifică individul în numele fericirii universale. Asta nu accept. Sunt cu hotărâre contra. Avem deja două exemple în secolul nostru. Două experiențe tragice. Amândouă au vrut să construiască un om nou în numele a două ideologii inamice. Asta a costat viața a 50 de milioane de oameni. Iată unde duce
Sous le ciel de Paris by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/10269_a_11594]
-
Octav Șuluțiu, Camil Petrescu, Liviu Rebreanu, Mateiu I. Caragiale, Alice Voinescu, Jeni Acterian, G. Călinescu, Mihail Sebastian. 3. Autoficțiunile perioadei totalitare (cu 12 indicatori - actanți, total diferiți, fiecare având o personalitate bine conturată, încât supratitlul ofertat de domnul Glodeanu trebuie acceptat printr-o metodă a speculației...fictive. Cu atât mai mult, megatitlul II. La vremea potrivită, credibilitatea atașată momentului editorial când au fost tipărite jurnalele (în această ordine, dacă se poate spune așa!), aparținând lui N. Steinhardt (în primul rând, prin
Labişcârlan – UN BENEDICTIN LABIŞIAN. In: Editura Destine Literare by MARIAN BARBU () [Corola-journal/Journalistic/101_a_259]
-
de interpretare critică, i-aș zice de resuscitare a Jurnalului intim, i-a fost rezervată doar literaturii române, și nu în totalitate! I-așteptăm complinirea demersului început prin popasul (tot așa autorizat!) în spațiile literaturilor europene. Universitarul maramureșean va să accepte că seriozitatea sau gravitatea confirmate în cer cetările sale de până acum îl vor determina să alcătuiască o istorie vie a genurilor biografismului. (După modelul Istoriei literare franceze de azi a lui Pierre de Boisdeffre, premiată de Academia franceză în
Labişcârlan – UN BENEDICTIN LABIŞIAN. In: Editura Destine Literare by MARIAN BARBU () [Corola-journal/Journalistic/101_a_259]
-
exceptați de la eventualele controale ale Agenției Naționale de Integritate. A pretinde, pe de o parte, statut de excepționalitate spirituală, dar a te înfrunta din toate avantajele conferite de apartenența la teritoriul pământean denotă, în cel mai bun caz, fățărnicie. E acceptat de orice locuitor cu frica lui Dumnezeu din România că Securitatea a reprezentat o întrupare a Satanei. Cum de îndrăznesc, atunci, înalții noștri prelați să pretindă că nu e treaba nimănui dacă ei au lucrat mână în mână cu acest
Jurământul de castitate și îmbuibare by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/10268_a_11593]
-
aprecia cineva, însă și o soluție disperată de supraviețuire, un recurs la dialectica dintre posibil și imposibil: "consider că, scrie dl Vartic, într-un fel, cazul lui Bulgakov îl reeditează pe acela al lui Kafka, deoarece amândoi doresc să fie acceptați și tolerați ca excluși, ca Ťfiiť rebeli, într-o societate de tip paternalist. Și e foarte probabil că telefonul dat de Stalin i-a salvat viața (scăpându-l de deportare și lichidare), dar asta nu l-a scutit, totuși, de
Bulgakov, magie, absurd by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10254_a_11579]
-
îndeamnă pe Bulgakov a concepe o altă lucrare dramatică. Una despre artistul sortit să rămână perdant și după compromisul său cu oficialitatea, care să consemneze oribilul fapt că regimul comunist a alterat până și pactul faustic în înțelesul său originar. Acceptându-l, artistul rămâne cu mâna goală, eșuează atât în transcendență, cât și în imanență. în perspectiva lui Bulgakov, există două feluri de pacturi: unul mundan, pactul cu autoritățile politice, având o alură de suprafață, și pactul cu transcendentul (cu latura
Bulgakov, magie, absurd by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10254_a_11579]
-
cheful să dezgroape acest trecut, alții, mai puțini, au cerut acest lucru, iar cei care s-au născut prea târziu înțeleg cu greu ce anume s-a întâmplat. Am avut câțiva mari profesori care, pentru a proteja matematica românească, au acceptat o anumită colaborare cu puterea politică; dar dezamăgirea lor a fost atât de mare, încât ei au plătit cu viața creditul pe care l-au acordat unei puteri totalitare. Punctul culminant a fost atins în anii '70, cînd a fost
Solomon Marcus: "De la studenții mei am învățat nu mai puțin decât de la profesorii mei" (II) by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/10241_a_11566]
-
Cronicar Adevărata față a comunismului Relatate în limbajul general și oarecum abstract al tratatelor științifice, ororile regimului comunist pot părea simple accidente sau rezultatele unui exces de zel (interpretare pe care o parte a intelectualității occidentale pare dispusă să o accepte fără rezerve). Adevărata față a comunismului iese la iveală doar atunci când cifrele seci din statistici sunt înlocuite cu poveștile adevărate ale oamenilor care au avut de suferit de pe urma acestui gigantic experiment eșuat. De aceea, existența unei publicații precum revista MEMORIA
Ochiul Magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/10284_a_11609]
-
ceea ce n-ar fi decât o proiecție a propriei personalități asupra unui mediu totuși "fascinant", pentru a anihila impactul unui contact dur. Nu e vorba nici de "modestie", nici de inadaptare ci de o superbie corectivă a eului care nu acceptă delimitări fortuite. O exaltare a ființei intelectualului, o dereglare paradoxală a restricțiilor contextuale (,după câteva zile, începusem să mă simt acolo ca în provincie: deopotrivă acasă și în exil; poate e un dram de nebunie"), prin ieșirea bruscă din claustrarea
Fiziologie de critic by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10273_a_11598]
-
contradictoriu, edificat pe admirația câtorva, pe ura celor mai mulți". Mi-ar fi greu, negreșit, să admit "admirația" ce mi s-ar purta (subiectivitatea criticilor e indicibil complicată, inclusiv, hélas, în cazul unor sancțiuni "pozitive"), dar la fel de greu mi-ar venit să accept că aș avea parte de... "ura celor mai mulți". Nu mai puțin decât de... "ură"! Oare de ce? Deși de-atâtea ori imperfect, cum aș fi meritat-o? îmi dau seama că cele câteva personaje care au format obiectul polemicilor mele mai insitente
Fiziologie de critic by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10273_a_11598]
-
-l înjumătățește, emite pretenția de a fi simbolul identității: întotdeauna comparabilă cu ea însăși. Năravul, ca de altfel și limitele noastre, ne fac să trăim pe uscat. Este motivul pentru care, probabil, fiind pe apă, îmi place să privesc malurile, acceptând incitația de a mă întreba cât balamuc vituperant și câtă sărbătoare tihnită sălășluiește dincolo de limanuri. De pe Sena, Parisul pare un roman pe care îl frunzăresc în speranța că, dacă nu am cum să-i surprind esențialul, pot măcar să-l zăresc
De dor și inimă albastră by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/10261_a_11586]