1,205 matches
-
și țesături). Cea mai mare parte din restul de 20% din oxigenul produs comercial e folosit în scopuri medicale, sudare și tăiere, ca oxidant în combustibilul de rachete, și în tratamentul cu apă. Oxigenul e folosit în sudarea oxiacetilenică, arderea acetilenei cu pentru a produce o flacără foarte fierbinte. În acest proces, metalul cu o grosime de până la 60 de cm e încălzit, prima dată, cu o flacără oxiacetilenică mică și apoi tăiat rapid cu un jet mare de .uti În
Oxigen () [Corola-website/Science/297158_a_298487]
-
de chimistul german Friedrich Wöhler (1800 - 1882) care reușește să obțină în laborator acidul oxalic în 1824 și ureea în 1828. Seria sintezelor organice continuă. Chimistul german Adolph Wilhelm Hermann Kolbe (1818 - 1884) sintetizează acidul acetic în 1845, iar Berthellot acetilena în 1862. Chimistul rus Aleksandr Butlerov (1828 - 1886) obține: iodura de metilen, trioximetilenul, urotropina. Toate aceste descoperiri au relevat faptul că nu există nicio "forță vitală", că toate procesele chimice se supun acelorași legi Pasteur a observat în 1849 că
Istoria chimiei () [Corola-website/Science/308466_a_309795]
-
izolat substanța din gudroanele rezultate din distilarea uscată a cărbunilor de pământ. În 1855, acesta a folosit pentru prima dată termenul „aromatic” pentru a numi caracterul compușilor chimici înrudiți cu benzenul. În 1868, Marcellin Berthelot a sintetizat benzenul prin trimerizarea acetilenei. În petrol, compusul a fost identificat ulterior, iar în cel din România a fost descoperit de Petru Poni în 1900 și de Lazăr Edeleanu în 1901. Modul de aranjare a atomilor din structura benzenului a fost îndelung disputată. După ce Stanislao
Benzen () [Corola-website/Science/310905_a_312234]
-
ea. În anul 2003, producerea la nivel global era de 10 tone pe an. Metoda principală de producere este oxidarea etilenei prin intermediul procedeului Wacker: Procesul Wacker are la bază etena și sărurile de paladiu: formula 1 formula 2 formula 3 Alternativ, din hidratarea acetilenei, catalizată cu săruri de mercur, rezultă etanol, care duce la acetaldehidă. Această metodă a fost folosită înaintea descoperirii procesului Wacker, iar acum se utilizează foarte puțin. În mod tradițional, acetaldehida a fost folosită în principal ca un precursor de acid
Acetaldehidă () [Corola-website/Science/305923_a_307252]
-
persoană care a construit un monoplan funcțional. Blériot a fost un pionier al acrobațiilor aeriene. Născut în satul Dehéries, lângă Cambrai, Blériot a studiat ingineria la École centrale de Paris. și a pus bazele unei reușite afaceri cu faruri cu acetilenă, care i-a adus o mică avere. Blériot și-a folosit banii din această afacere pentru a experimenta pe Râul Sena cu planoare remorcate, învățând despre aeronave și dinamica zborului. Interesul său față de aviație s-a manifestat și în 1900
Louis Blériot () [Corola-website/Science/322615_a_323944]
-
ce au o structură chimică inelară mai sunt numiți și cicloalcani, având formula chimică generală CH. Alchenele pot avea de asemenea forme ciclice ca ciclopentanul. Alchinele sunt hidrocarburi ce conțin mai multe triple legături chimice, cel mai reprezentativ fiind etina (acetilena): CH. Ultima grupă mai importantă a hidrocarburilor nesaturate este benzenul care are o formă structurală ciclică: CH; dintr-o subgrupă a acestor hidrocarburi aromatice face parte naftalina: CH, pe când terpenele (terebentina) nu sunt hidrocarburi pure din punct de vedere chimic
Gaz natural () [Corola-website/Science/306386_a_307715]
-
produce simptome similare cu cele ale iperitei, dar mai grave, cu o cicatrizare mai diminuată. Este o substanță lichidă, de culoare galbenă sau brună, toxică, în special vezicantă, insolubilă în apă, solubilă în majoritatea solvenților organici. Se obține prin acțiunea acetilenei asupra triclorurii de arsen, în prezența clorurii de aluminiu. Produsul este neinflamabil. Fiind dispersat sub forma de aerosoli sau gaze penetrează ușor prin îmbrăcăminte sau prin cauciuc natural sau latex, care era o componentă a primelor măști de gaze. Producția
Lewisită () [Corola-website/Science/328261_a_329590]
-
și 1B1 în țesutul tumoral contribuie potențial la eliminarea prin metabolizare a erlotinibului . 14 Există trei căi metabolice principale identificate : 1 ) O- demetilare a unei catene laterale sau a ambelor , urmată de oxidare la acizi carboxilici ; 2 ) oxidarea restului de acetilenă urmată de hidroliză până la acid arilcarboxilic ; și 3 ) hidroxilarea aromatică a restului fenil- acetilenă . Metaboliții principali OSI- 420 și OSI 413 ai erlotinibului obținuți prin O- demetilarea lanțului lateral au potență comparabilă cu a erlotinibului în dozările non- clinice in
Ro_1016 () [Corola-website/Science/291775_a_293104]
-
Există trei căi metabolice principale identificate : 1 ) O- demetilare a unei catene laterale sau a ambelor , urmată de oxidare la acizi carboxilici ; 2 ) oxidarea restului de acetilenă urmată de hidroliză până la acid arilcarboxilic ; și 3 ) hidroxilarea aromatică a restului fenil- acetilenă . Metaboliții principali OSI- 420 și OSI 413 ai erlotinibului obținuți prin O- demetilarea lanțului lateral au potență comparabilă cu a erlotinibului în dozările non- clinice in vitro din studiile preclinice și în modelele de tumori in vivo . Aceștia sunt prezenți
Ro_1016 () [Corola-website/Science/291775_a_293104]
-
și 1B1 în țesutul tumoral contribuie potențial la eliminarea prin metabolizare a erlotinibului . 30 Există trei căi metabolice principale identificate : 1 ) O- demetilare a unei catene laterale sau a ambelor , urmată de oxidare la acizi carboxilici ; 2 ) oxidarea restului de acetilenă urmată de hidroliză până la acid arilcarboxilic ; și 3 ) hidroxilarea aromatică a restului fenil- acetilenă . Metaboliții principali OSI- 420 și OSI 413 ai erlotinibului obținuți prin O- demetilarea lanțului lateral au potență comparabilă cu a erlotinibului în dozările non- clinice in
Ro_1016 () [Corola-website/Science/291775_a_293104]
-
Există trei căi metabolice principale identificate : 1 ) O- demetilare a unei catene laterale sau a ambelor , urmată de oxidare la acizi carboxilici ; 2 ) oxidarea restului de acetilenă urmată de hidroliză până la acid arilcarboxilic ; și 3 ) hidroxilarea aromatică a restului fenil- acetilenă . Metaboliții principali OSI- 420 și OSI 413 ai erlotinibului obținuți prin O- demetilarea lanțului lateral au potență comparabilă cu a erlotinibului în dozările non- clinice in vitro din studiile preclinice și în modelele de tumori in vivo . Aceștia sunt prezenți
Ro_1016 () [Corola-website/Science/291775_a_293104]
-
și 1B1 în țesutul tumoral contribuie potențial la eliminarea prin metabolizare a erlotinibului . 46 Există trei căi metabolice principale identificate : 1 ) O- demetilare a unei catene laterale sau a ambelor , urmată de oxidare la acizi carboxilici ; 2 ) oxidarea restului de acetilenă urmată de hidroliză până la acid arilcarboxilic ; și 3 ) hidroxilarea aromatică a restului fenil- acetilenă . Metaboliții principali OSI- 420 și OSI 413 ai erlotinibului obținuți prin O- demetilarea lanțului lateral au potență comparabilă cu a erlotinibului în dozările non- clinice in
Ro_1016 () [Corola-website/Science/291775_a_293104]
-
Există trei căi metabolice principale identificate : 1 ) O- demetilare a unei catene laterale sau a ambelor , urmată de oxidare la acizi carboxilici ; 2 ) oxidarea restului de acetilenă urmată de hidroliză până la acid arilcarboxilic ; și 3 ) hidroxilarea aromatică a restului fenil- acetilenă . Metaboliții principali OSI- 420 și OSI 413 ai erlotinibului obținuți prin O- demetilarea lanțului lateral au potență comparabilă cu a erlotinibului în dozările non- clinice in vitro din studiile preclinice și în modelele de tumori in vivo . Aceștia sunt prezenți
Ro_1016 () [Corola-website/Science/291775_a_293104]
-
tăiere oxi-gaz sub apă, utilizându-se pentru prima dată la efectuarea operațiilor de tăiere pentru ranfluarea submarinului S-51 de la adâncimea de 40 m, în anul 1925. Tăierea oxiacetilenică a fost primul procedeu de tăiere utilizat sub apă. Datorită proprietății acetilenei de a fi explozivă la o presiune mai mare de 2 bar (sc.abs.), acest tip de tăiere nu poate fi făcută decât până la adâncimea maximă de 7 m, sau 1,7 bar (sc.abs.). Utilajele folosite la tăierea oxiacetilenică
Tăiere subacvatică () [Corola-website/Science/313939_a_315268]
-
livrează în cinci tipuri calitative, A, B, C, D și E, cu puritatea de 97%...99,7% conform STAS 2031-77. Conform STAS 5189-69, buteliile pentru oxigen tehnic trebuie vopsite în culoarea albastru, cu inscripția OXIGEN de culoare albă. Buteliile de acetilenă au aceeași capacitate și aceleași dimensiuni ca și cele de oxigen, cu excepția lungimii, care este de 1640 mm. O butelie conține aproximativ 5500 litri la presiunea de 15...17 bar (sc.man.). Buteliile sunt vopsite în culoarea maro și poartă
Tăiere subacvatică () [Corola-website/Science/313939_a_315268]
-
și cele de oxigen, cu excepția lungimii, care este de 1640 mm. O butelie conține aproximativ 5500 litri la presiunea de 15...17 bar (sc.man.). Buteliile sunt vopsite în culoarea maro și poartă inscripția cu alb. Buteliile de oxigen și acetilenă sunt reglementate conform prescripțiilor tehnice ISCIR C5-98. Tăierea cu gaze naturale, funcție de gazul utilizat, poate fi: Tăierea oxipropanică Tăierea oxipropanică utilizează propanul drept gaz combustibil. Metoda poate fi utilizată până la adâncimea maximă de 60 m, datorită pericolului de explozie al
Tăiere subacvatică () [Corola-website/Science/313939_a_315268]
-
C5-98. Tăierea cu gaze naturale, funcție de gazul utilizat, poate fi: Tăierea oxipropanică Tăierea oxipropanică utilizează propanul drept gaz combustibil. Metoda poate fi utilizată până la adâncimea maximă de 60 m, datorită pericolului de explozie al propanului la presiune mai mare, ca acetilena. Tăierea cu gaz MAPP Gazul MAPP mai este cunoscut și sub denumirea de metilacetilenă-propadienă, se îmbuteliază în butelii din oțel la presiunea maximă de 150 bar. Gazul MAPP se îmbuteliază în stare gazoasă în butelii din oțel la presiunea maximă
Tăiere subacvatică () [Corola-website/Science/313939_a_315268]
-
Gazul MAPP se îmbuteliază în stare gazoasă în butelii din oțel la presiunea maximă de 150 bar (sc.man.). Buteliile de MAPP sunt vopsite în alb cu inscripîia roșie. Calitatea suprafețelor tăieturii cu gaz MAPP este similară celei obținute cu acetilenă. Tăierea oximetanică Tăierea oximetanică utilizează drept gaz combustibil metanul. Metanul se îmbuteliază în butelii din oțel la presiunea maximă de 150 bar., vopsite în culoarea roșie, având inscripția METAN de culoare albă. Calitatea tăieturii este superioară celei obținute cu flacăra
Tăiere subacvatică () [Corola-website/Science/313939_a_315268]
-
treia trecând oxigenul de tăiere. Arzătoarele trebuie prevăzute atât cu un arestor de flacără cât și cu o supapă unisens pentru alimentare la buteliile de stocaj. Tăierea oxihidrică se utilizează pentru lucrări sub apă la adâncime mai mare, hidrogenul înlocuind acetilena și gazele naturale. Tăierea oxihidrică a fost realizată până la adâncimea de aproximativ 100 m, fiind primul procedeu oxi-gaz utilizat la adâncimi de peste 8 m. Hidrogenul poate fi utilizat și la adâncime mult mai mare fiind stabil și la adâncimi de
Tăiere subacvatică () [Corola-website/Science/313939_a_315268]
-
poate fi considerată ca fiind și alchenă și alchină). Vinilacetilena a fost obținută pentru prima dată prin eliminarea Hofmann a sării de amoniu cuaternară respectivă: De obicei, se prepară prin dehidrohalogenarea 1,3-dicloro-2-butenei. De asemenea, se poate obține prin dimerizarea acetilenei sau prin dehidrogenarea 1,3-butadienei.
Vinilacetilenă () [Corola-website/Science/332104_a_333433]
-
mai veche clădire de teatru din Banat. În prezent adăpostește Muzeul de Istorie a Teatrului și a orașului Oravița. De asemenea, reprezintă prima clădire de teatru din Banat construită din piatră, precum și prima clădire din Europa luminată cu ajutorul lămpilor cu acetilena. Teatrul a fost inagurat în anul 1817 de împăratul Francisc I al Austriei și de împărăteasa Carolina Augusta. Un episod aparte din istoria teatrului este legat de vizita trupei lui Mihail Pascaly, din care făcea parte și Mihai Eminescu, ca
Teatrul din Oravița () [Corola-website/Science/313231_a_314560]
-
similară și se comportă ca un ion halid; (CN), este înrudită. Cu metalele reactive, precum wolframul, carbonul formează fie carburi, C, fie acetilide, C, aliaje cu puncte de topire foarte înalte. Acești anioni sunt de asemenea asociați cu metanul și acetilena, ambii fiind acizi foarte slabi. Cu o electronegativitate de 2,5, carbonul formează de obicei legături covalente. Unele carburi au matrice covalente, de exemplu carborundul, SiC, care seamănă cu diamantul. Carbonul are capacitatea de a forma lanțuri lungi cu legături
Carbon () [Corola-website/Science/300751_a_302080]
-
fulerenă fără a le descompune.. De asemenea este unicul anion capabil să formeze o sare stabilă cu benzenul protonat CH. Unul dintre cei mai intens studiați carborani este CBH, cu pucnt de fierbere 320 C. Este preparat prin reacția dintre acetilenă și decaboran, sau o altă variantă ce utilizează dimetil acetilenedicarboxilat ce dă naștere la CBH(COC H), ce poate fi degradat la CBH. 1,2-closo-dicarbadodecaboranul (numit mai simplu carboran), a fost simultan sintetizat de către at Olin Corporation și de către Reaction
Carboran () [Corola-website/Science/317521_a_318850]
-
cu proprietăți speciale. De numele său se leagă contribuțiile aduse la sinteza mecanochimică a compușilor macromoleculari (poliamide-poliesteri), complexarea cu metale pentru obținerea polimerilor semiconductori, grefarea compușilor macromoleculari pe cale mecano-chimică. A dezvoltat chimia de sinteză a unor compuși macromoleculari proveniți din acetilenă și derivați cu proprietăți semi- și fotoconductoare. A elaborat teoria conducției în compuși organici. De mare însemnătate sunt cercetările în domeniul copolimerizării și al obținerii copolimerilor secventați. A inițiat cercetări într-un nou domeniu: sinteza polimerilor prin metode ionice pe cale
Cristofor I. Simionescu () [Corola-website/Science/307153_a_308482]
-
utilizarea și în prezent în cazul baloanelor meteorologice, de ridicare și transport și de reclamă. Pe lângă sudarea oxiacetilenică, la sudarea cu gaz (tot mai rar utilizată, temperatura flăcării cca. 3100°C) se poate utiliza energia de ardere a hidrogenului în locul acetilenei. De fapt pentru prima dată în anii 1838/40 francezul Desbassayns de Richmont a reușit să sudeze cu o flacără de hidrogen două plăci de plumb. La sudura cu arc cu hidrogen atomic se utilizează energia de recombinare (-436,22kJ
Utilizarea hidrogenului () [Corola-website/Science/308015_a_309344]