2,739 matches
-
În marea natură a Americii, pe veranda din spate, lângă un cireș căruia Îi cădeau frunzele. O scurtă văpaie de fericire se aprinse Înăuntrul ei și persistă, aruncând scântei, până când Lefty dispăru prin fața casei. Buna dispoziție a bunicului meu Îl acompanie tot drumul până la stația de tramvai. Alți muncitori așteptau deja În stație. Stăteau lejer, fumau și făceau glume. Lefty observă cutiile de metal În care Își țineau prânzul și, stânjenit de punga lui de hârtie, o ascunse la spate. Tramvaiul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
calory, „cu puține calorii“. Mobilier tradițional oriental. Tiny Tim (1933-1996) - cîntăreț american de muzică pop, o apariție ciudată, de peste un metru optzeci, cu păr lung și creț și cu un nas imens, care cînta cu o voce ascuțită și falsă, acompaniindu-se la ukulele. Scaun de birou extrem de luxos, creat de designerul Herman Miller. Le Corbusier, pseudonimul lui Charles Edouard Jenneret (1887-1965), unul dintre cei mai importanți arhitecți și designeri ai secolului XX. Kaspar Hauser - băiat de șaisprezece ani, găsit pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
cu demnitate din clasă, neavând ieșiri nervoase. Se întoarse în pragul clasei. Nu îi mai curgea sânge, iar fața îi era ștearsă cât mai bine posibil cu mâneca uniformei. M-am îndreptat spre el și l-am luat deoparte, fiind acompaniați de cel care era în spatele său. Dacă îți acord acum șansa să mă urmezi pe mine, o vei face? Stătu puțin să se gândească și răspunse: Da. În spatele nostru ieșeau cu o imensă gălăgie suporterii lui Govar, care urmau exemplul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
Ideea unei revoluții pare încântătoare până când trebuie să pui mâna pe arme, Corvium. Aproape că e romantică... până la fapte. "De ce facem asta, Vladimir?" Pentru ca fiii lor să nu trebuiască s-o facă. Se duse la geamul unei clase. L-am acompaniat. Se uita spre partea cealaltă a străzii, unde, în câteva corturi risipite, doctorii tratau ce-a mai rămas din Gardieni. Parcă se mișcau cu încetinitorul. Nu le vine să creadă că tocmai au luat bătaie, spuse pe un ton amar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
sufletul un minut, două, discutară un plan de acțiune și îl puseră în aplicare. Aerul înghețat le intra benevol în plămâni și îi irita îngrozitor. Fugeau cât puteau de repede pentru că știau că nouă oameni îmbrăcați în mantii gri și acompaniați de cinci dulăi înalți de un metru jumătate erau o imagine dubioasă și că peste tot erau informatori și oameni de-ai Securității care nu aveau somn și urmăreau absolut orice. Dând un colț al străzii, au văzut lumina albă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
să fie văzută. Vipsania suspină cu inima grea. Și ea ședea întotdeauna prin apropiere când Tiberius citea în public. Se ascundea și sorbea cu urechi nesățioase toate elogiile care i se aduceau. Ba și cânta pe versurile lui, compunând și acompaniindu-se la chitară, fără să o fi învățat altcineva decât dragostea - cel mai bun dascăl. Bătrâna o privește compătimitor. Se întreabă de ce, apoi își dă seama. Amărăciunea i se citește probabil pe chip. Dar ce contează? Tiberius, din poet, a
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
temeți la întoarcere, nu de adversarii voștri... Sesizează o privire complice între Vittelius și Pusio. Se indis pune. Termină în surdină: — ...sau de Drusus... Gladiatorii se încolonează în perechi și pornesc: secutorii cu rețiarii, tracii cu murmillonii. La sfârșit, dimacherii acompaniați de veliți și cei doi andabați. După ei, două grupe mixte vor încheia spectacolul cu o încăierare intensă, de o concizie terifiantă, idee născută în creierul dereglat al lui Drusus, un adevărat măcel ce se va termina într-un ritm
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
se Împiedica, la Întâmplare și fără oprire, cu trupul masiv chinuindu-se să mai ia o gură de aer, cu nările fremătându-i Înfricoșate În timp ce biciul i se abătea asupra crupei. —Mamă, ce viață nefericită, spuse Roxanne. Iar ceilalți o acompaniară exprimând sentimente similare. Esmé mai avea puțin și plângea. —Opriți-i cumva. Domnișoara Rong Încercă să le mai risipească disconfortul. — Asta e karma lui, Încercă ea să le explice În engleza ei rudimentară. În alta viața bivol acest făcut mult
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
streșini, se forma o perdea ca de ceață, un fel de peliculă În spatele căreia se afla o fată frumoasă cu un turban pe cap și o haină Într-o nuanță țipătoare de roz care-i cânta unui băiat; acesta o acompania la un instrument cu două corzi, erhu, instrument care posedă acea versatilitate sonoră de a trece de la suspinele unei fete Îndrăgostite la nechezatul unui cal cuprins de spaimă. Călătorii noștri se apropiară, dar cuplul de cântăreți rămânea În continuare indiferent
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
cât suntem În viață. Nu vedem și nouă la sută din minunățiile naturii, căci pentru a reuși să vedem mai mult ar trebui să fim dotați atât cu vedere telescopică, cât și cu vedere microscopică. Prietenii mei Înaintau de zor, acompaniați de o orchestră de sunete: pârâituri de crenguțe rupte, fluierături de păsări și bâzâitul nazal al masculului broască-de-copac prin care-și face publică dorința de a sări pe o femelă. Bennie respira greu. Din când În când se Împiedica. Fața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
domnie a împărațilot; Era Meiji este cuprinsă între anii 1868-1912. În 1964 a XVIII-a ediție a Jocurilor Olimpice a avut loc la Tokio. Politician japonez, a fost Ministru de Finanțe (1980-1982) și Ministru de Externe (1991-1993). Persoană care recită povești, acompaniat de shamisen (un instrument japonez, asemănător cu o chitară cu trei corzi). În japoneză aceste cuvinte să pronunță asemănător și este posibil să le încurci. Pastă făcută din soia. Echinocțiul de Primăvară Emanuel Swedenborg (20 ianuarie HYPERLINK "http://ro.wikipedia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
Unul pentru că tace, celalt pentru că vorbește. Am fost într-o seară într-o tavernă lângă Saint-Julien la Pauvre. Era distractiv. Sub pământ, într-o veche închisoare a Revoluției, se cântau cântece vechi franceze, tandre sau cu o savoare galică. Cornemusa acompania. A cântat romanțe sentimentale și o mică babă vopsită exagerat, sforțîndu-se să pară tânără. M-a străfulgerat o idee: așa va fi Irina la bătrînețe! Într-adevăr, cu toată carnea boțită, avea mult din aspectul Irinei. Silueta, culoarea feții și
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
cer servicii prea complicate, compătimitor pentru durerile vizibile, spiritual și amuzant întotdeauna. Poartă costume ultima modă, nu lipsește de la plajă vara, și la cazino este un punct luminos, de la ceaiuri dansante, iarna. Știe perfect toate dansurile noi, la nevoie chiar acompaniază la piano, improvizează cu dexteritate un jazband și gungurește fără istovire franțuzește. Față de mine a fost totdeauna atent, ceea ce era un merit pentru distracția lui obișnuită. Chiar mi se spusese, când în conversații se găsea că sunt ciudat și poate
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
ca emoțiile mele rele să fie oarecum falsificate. Nu-mi dam seama cum toate aces-tea puteau exista în mine deodată, dar împletitura lor era așa de strânsă, că păreau suprapuse. Întocmai ca la o orchestră unde viorile trebuiesc să fie acompaniate de fagoți și de contrabași. Izbutisem. A venit nebună la mine, plângând în hohote, caldă, mîngîindu-mă, îmbărbătîndu-mă, fără nici o jenă față de Vana. De altfel, Vana părăsi discret și tragic camera. - Nu fi supărat, căci stau cu tine! Mă auzi tu
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
colorează toată conversația.) Nu găsesc că ai vorbit ceva mai însemnat! - Orice vorbă este ridicolă dacă insiști asupra ei și-o analizezi.R... al meu e emoție transformată în literă. Ascultă ce frumos sună: r... și ce emoționată sunt! r... Acompaniază perfect tânguirile tale, o vioară și un fagot. - Voiam să discut cu tine despre ce vom aranja mai târziu. - Iar planuri. Lasă să trăim fără să ne mai gândim la ziua demîine. Sunt mereu atâtea surprize! - Nu vreau decât să
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
Facă-se voia lui Dumnezeu! Spuse, ridicând brațul pentru a-l binecuvânta pe el și pe toți cei ce-l înconjurau. La scurtă vreme după aceea, Sebastianus coborî din nou în stradă împreună cu Dubritius și Rutilius, care trebuia să-l acompanieze la Sangiban. De îndată ce se regăsi în haosul pieței aglomerate, îl văzu venind spre el pe Vitalius, cu o expresie de alarmă ce nu prevestea nimic bun. — Eminentissime... se bâlbâi, aruncând o privire nesigură către Dubritius, Etbinus, băiatul acela care era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
mai mult decât muzica însăși. Mișcările brațelor, ale bustului la dreapta și la stânga, viforul dibaci al mâinii când întorcea pagina, mișcarea piciorului pe pedală, laitmotiv discret al muzicii de imagini, făceau pentru mine cea mai tulburătoare simfonie. Valsul lui Chopin acompania muzica corpului ei... (Cam emfatic, iubitul meu!) La sfârșit, după o linie trasă cu degetul cel mare, parcă mânios, peste toate clapele de la stânga la dreapta, ca o parafă energică a unei iscălituri sub un text, care făcu pianul să
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
Dar n-a spus nimic și, trecîndu-și mâna pe frunte ca pentru a se dezmetici, m-a întrebat ce vreau să mai cânte. I-am răspuns, firește, că acum e rândul ei să aleagă. Rapsodia tumultoasă a lui Liszt îi acompania și ea, pătimaș, mișcările vii ale corpului. ...Ipocrizia e inutilă. Nu am temperatura normală. Dar sper că e un accident trecător. Efectul muzicii... Fânațul, seră imensă de flori sub clopotul cerului sprijinit pe orizont, așteaptă coasa. Sub atingerea fină a
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
sticla geamului deschis, stropea cu fire de aur sonoritățile difuze în atmosfera calmă a odăii. Mi-a cântat apoi andantele din Sonata I-a, supremă debrutalizare a vieții, ritmuri de eter, rătăcite pe pământ din muzica de sfere, și apoi, acompaniind pianul cu vocea ei gingașă, și atât de dulce, un cântec franțuzesc din alt secol, cuvinte de iubire naive și delicate ("blanche comme lait...", "douce comme un agnelet...", "fraîche comme rose..." 1,). Niciodată n-am simțit, ca astăzi, că toată
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
prea înguste pentru imaginea, schimbător detailată și totuși mereu aceeași a Adelei, și tensiunea nervilor, ajunsă până la rupere. La întoarcere, când am trecut prin dreptul casei ei, repeta fără sfârșit, ca într-o obsesie, câteva măsuri dintr-o mazurcă. Își acompania un gînd? O imagine stăruitoare din trecut? De acum? 1 Pichere - bibliecă. A hotărât, fără să mă consulte, că nu mai am voie să fumez când suntem împreună decât două țigări pe ceas, făcute de dânsa. Avea țigările gata. A
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
două butelcuțe de poșircă, din care tot trăgeau pe rând. Văzând că e trecut de patru și bătrâna nu dă nici un semn că ar avea de gând să se trezească, bărbații pitiți printre tufișuri Începură să cânte cucurigu. Cucurigu fu acompaniat de o vioară. Babulea Însă nu dădea semne de trezire. Din cutia violoncelului răzbăteau aceleași sforăituri amestecate cu niște sunete ciudate ce aduceau când cu un chițcăit de șoarece, când cu un guițat de porc. Bărbații Își pierdură rând pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
din cer trâmbițele Apocalipsei de atunci și de acum, dar, În loc de goarne, lângă mormântul ce se afla sub ea apăru un preot cu o șapcă trasă pe ureche, care, cădelnițând peste „sicriu“, cânta „Doamne, miluiește“ În ritm de cazacioc. Îl acompania din dreapta o armonică, iar din stânga o arătare ciudată, clătinându-se pe picioroange, Înarmată În mâna dreaptă cu o goarnă și În stânga cu Sfânta Evanghelie, arunca bulgări de pământ pe pieptul ei. „Pesemne am murit“, șopti bătrâna și, făcându-și cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
Copiii nu se mai nășteau, În schimb se Înmulțiseră peste măsură berzele. Pe fiecare stâlp de telegraf era un cuib, pe fiecare horn, pe fiecare copac mai răsărit sau cumpănă rămasă În picioare. Clămpăneau din ciocurile lor lungi și roșii, acompaniind toaca și bătăile clopotelor ce vesteau sosirea vecerniei. În zori Își părăseau cuiburile și plecau lopătând peste fâșia de pământ ce delimita granița și reveneau la căderea serii, aducând În pliscuri tot felul de lighioane, pe care le lepădau prin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
Înțeles!“, strigă toți, În cor. Iar unii, ascultând povața, nu uită să adauge după cuvântul „Înțeles“ și „să trăiți“. „Așa, așa“, Își freacă palmele soldățelul. „Văd că Începeți să deprindeți bunele maniere, nu-i așa?“. „Așa-i, așa-i“, Îl acompaniază mai multe glasuri de femei și de bărbați. „Atunci strigați după mine: «Trăiască proletariatul. Trăiască Tovarășul Stalin. Trăiască Tovarășul Lenin. Trăiască comunismul atobiruitor!».“ Prizonierii, fără să stea pe gânduri, cu mic, cu mare, repetă Într-un glas cuvintele soldățelului, primesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
a patra zi vaietele au Început să se mai stingă. După o săptămână, gemetele nu s-au mai auzit defel și trenul Înainta prin stepa nesfârșită lăsând În urmă duhoare de cadavre În putrefacție, amestecată cu miros de cărbune ars, acompaniat de zgomotele vesele ce răzbăteau din vagonul rezervat soldaților. Era un miros Îngrozitor, ce ți se imprima În haine și Îți pătrundea În vintre. Ca să scape de duhoare, dar și de liniștea mormântală ce Învăluia vagoanele, soldații au băut din ce În ce mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]