1,910 matches
-
să suporți lucrurile Întinse iarna la uscat În fața caloriferului din dormitor. Și Încă ceva: Încearcă să te concentrezi. Să nu mai flecărești toată ziua, să te cerți cu toți și să corectezi pe toată lumea. Nu te transforma Într-o voce acră. Oricum lumea nu ascultă. Poate ar fi bine s-o cauți pe Liat? Sau pe Elya? Sau să pleci În Grecia? Uneori mi se Întâmplă să rămân două zile consecutiv la serviciu, să lucrez singură toată noaptea, să mănânc În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
încremeniți și ei la jumătate de cântec. - Zi-mi „Steluța”, făcu Marcu, care, bălăbănindu-se se întoarse apoi la masa noastră. Romanța plutea ca un vaet de moarte în localul plin de fum de tutun și miros ascuțit de vin acru, Marcu plângea, cu cotul pe masă și cu obrazul sprijinit pe podul palmei. Nădușeala îi dezlipise covrigeii neisprăviți ai mustății galbene, cu vârfurile pleoștite. Laura, neliniștită, îl imploră să se astâmpere. Dar tocmai în clipa aceea, el se repezi la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
mele, țâșnind dintre copitele neastâmpărate ale cailor încălecați de oaste. Depozitul meu de mărfuri, în valoare de câteva milioane, nu prea era al meu. Până și taxele de vamă și transport franco-București, domiciliu, au fost plătite de domnul Șvaițer, pe acre am izbutit să-l conving, expunându-i pe larg posibilitățile de plasament sigur în țara în care se calcă pe galbeni, se arde țițeiul supraabundent și în acre putrezesc grânele devenite neîncăpătoare în hambare și silozuri. - Crapul de patruzeci de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
vamă și transport franco-București, domiciliu, au fost plătite de domnul Șvaițer, pe acre am izbutit să-l conving, expunându-i pe larg posibilitățile de plasament sigur în țara în care se calcă pe galbeni, se arde țițeiul supraabundent și în acre putrezesc grânele devenite neîncăpătoare în hambare și silozuri. - Crapul de patruzeci de chile se răstoarnă din năvod înapoi în Dunăre, i-a spus monstrul cu cap de dovleac, înăbușit în coșul pieptului meu. Fiindcă la noi, să vezi mata, adăugase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
trebuie să uiți, îi spun, că sfecla e semănată și crescută în grădinăriile mele”. - „Eu trec pe la bucătărie, ca să-i dau gustul”, țâșnește Gloria printre dinți, în legitimă apărare. Așezați la masă, sunt pornit pe ceartă. Borșul mi se pare acru și trezit. „E acru și trezit”, zice Gloria, posomorâtă, la un gând cu mine, și vorbim apoi, nepăsători, de alte lucruri, cu toate că îmi simt creierii apăsați de borșul care-mi strânge inima. Gloria ronțăie un pesmete și discută iarăși despre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
spun, că sfecla e semănată și crescută în grădinăriile mele”. - „Eu trec pe la bucătărie, ca să-i dau gustul”, țâșnește Gloria printre dinți, în legitimă apărare. Așezați la masă, sunt pornit pe ceartă. Borșul mi se pare acru și trezit. „E acru și trezit”, zice Gloria, posomorâtă, la un gând cu mine, și vorbim apoi, nepăsători, de alte lucruri, cu toate că îmi simt creierii apăsați de borșul care-mi strânge inima. Gloria ronțăie un pesmete și discută iarăși despre borș. Zice că s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
la cămară și se Întoarce cu o sticlă de porto bun și cu niște scotch pentru sine. — Totodată, putem să Întâmpinăm și Anul Nou, spune el. În timp ce Burgess toarnă băuturile, Joan Anderson pune pe masă niște biscuiți, brânză și castraveți acri. Se așază În jurul mesei și ridică paharele, iar Burgess rostește: — În sănătatea domnului James, fie ca Domnul să Îl aibă În pază. Minnie simte o lumină caldă răspândindu-i-se prin Întregul corp, În timp ce soarbe cu Înghițituri mici vinul gros
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
că Du Maurier Își realizase romanele dictându-i-le Emmei și Își spuse: eu de ce n-aș face la fel, cu o stenografă? În consecință, după ceva cercetări, Își asigură serviciile lui William MacAlpine, un tânăr scoțian pentru care epitetul „acru“ era inadecvat, sugerând un temperament vioi și energic prin comparație cu el, dar care se dovedi extrem de competent când era vorba să stenografieze după dictare și să transcrie la propria mașină de scris, acasă; nu trecu mult Însă și Henry
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
sânge, și treizeci de deca de stafide“. Gustul meu a fost momit cu atâta intensitate înspre viitor, că toată viața mea m-am aruncat ca un căpcăun asupra umpluturilor terciuite din mațele de porc, cu piure de cartofi și varză acră. Nu numai fiindcă sunt ieftini și, în anii ‘50, nu stăteam prea bine cu banii - și astăzi încă îmi plac în inevitabilul Paris-Bar din Berlin acei boudins franțuzești. Tocănița de măruntaie de vânat în sânge, din nordul Germaniei, îngroșată cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
tăia agil tot ce obținuse astfel în cuburi, să înșire tot ceea ce se mai cuvenea adăugat, pe lângă bucata slabă de piept sau de ceafă fiartă deja, în zeama care încă mai fiebea la foc mic: ceapă verde tocată mărunt, castraveciori acri tăiați felii, boabe de muștar, capere, coajă de lămâie rasă, boabe de piper negru zdrobite grosolan. Și, după ce feliase fin ardei verzi și roșii - „dar nu din cei iuți“ - și de îndată ce totul, carnea tăiată în cuburi și toate celelalte ingrediente
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
gheață ca să arunce o privire feței lui tumefiate, iar apoi reglă debitul perfuziei intravenoase pe care Beth reușise să i-o aplice după mai multe tentative nereușite. În venele lui Harry picura o mixtură anestezică. Respirația sa avea un iz acru, de cositor. În rest, era În regulă. Prin radio se auzi vocea lui Beth: Am ajuns la submarin. Acum mă duc la bord. Prin hubloul din DH-7, Norman o văzu pe Beth urcându-se În cupola de lângă submarin. Urma să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
Mamă Bună, te apropie de Dumnezeu. Iar când o să crești puțin mai mare o să-ți spun și cine e Dumnezeu. La duș n-am putut să mă abțin să mă gândesc la James. Fără să fiu însă nici tristă, nici acră. N-am făcut decât să-mi amintesc cât de grozav fusese totul. Cu toate că James mă rănise într-un fel în care nu crezusem c-ar putea să mă rănească, nu puteam să uit cât de extraordinară fusese viața alături de el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
rîu ce treceau Înapoi cu viteza sacadată a personalului. Unu și treizeci de minute. Fieni. Am scos o țigară. CÎt timp a stat trenul În gara Îngropată sub praful de ciment și au urcat, precedați cu un minut de mirosuri acre de castraveți și cuvinte stricate, elevi cu capete mici și țărani cu servietă, am studiat cu interes grafitti-ul uriaș de pe unul dintre stîlpii podului ce se-nălța drept În fața mea. Scria FUCK cu roșu, semn indubitabil că vremurile se schimbaseră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
dumneavoastră. — Nu ești nici măcar polițist al comitatului. — Conținutul stomacului și analiza sîngelui lui Lynette Kendrick. Hai, vă rog... — Asta e ușor, pentru că Lynette Kendrick a cîștigat săptămîna trecută concursul nostru de cel mai bestial stomac. Ești pregătit? CÎrnați cu varză acră, cartofi prăjiți, Coca-Cola, opiu, spermă... Dumnezeule, ce mai cină de pe urmă! Bud Închise. Ellis Loew a spus să se țină deoparte. Kathy Janeway Îi spunea să meargă mai departe. Conduse spre Sunset Strip, timp În care asambla detaliile Într-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
Un afiș publicitar lipit pe ușă: Spade, Dublu Perkins și alte trei fețe palide. La baza afișului, o inscripție ștampilată anunța: „Reprezentați de Nat Penzler Associates, La Cienega, 653 North Los Angeles“. Vizavi: Hot Dog Hut. În meniu: cîrnați, varză acră și cartofi prăjiți. O porni pe Strip, spre Crescent Heights, bine-cunoscut vad al fufelor de ocazie. Un kilometru jumătate mai la sud, la Melrose and Sweetzer: apartamentul lui Lynette Ellen Kendrick. Ușor de ghicit: Spade a agățat-o tîrziu, fără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
agitat, izbucnite din dureri probabil nu atât de mari sau nu atât de sfâșietoare, încât s-o trezească din somn, dar tocmai de aceea sugerând că sunt perene și devenite descurajante, încât culcușul ei, al fiicei, alături de gemetele și mirosul acru de bătrân bolnav, i se părea de coșmar, îi făcea rău, ar fi dat orice să pună capăt durerilor, deși știa însănătoșirea imposibilă. Trează în târziul nopții, lungită pe spate pe patul pliant incomod și urmărind cu ochii ușor bulbucați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
care era tot mai dependent în ultimii ani pentru a-l ocroti de familia sa detestată. Acum, în absența ei, este silit să-și petreacă o mare parte a serii făcând conversație cu sora lui, Olivia; Olivia cea seacă și acră, iremediabil loială pedigriului familiei Winshaw, până într-atât încât s-a măritat cu unul din propriii ei veri și care turuie acum nemilos despre administrarea domeniului, despre iminenta înnobilare a soțului ei pentru serviciile aduse industriei și despre viitorul politic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
făcut datoria de fiu trimițându-i o felicitare și o invitație la ultimul vernisaj private al galeriei, știind prea bine că tatăl lui țintuit în cărucior nu va putea să vină. Mortimer îi transmisese invitația prin Phoebe, cu un zâmbet acru și îi acordase permisiunea de a veni și ea dacă voia. Și iată că venise. Acum, sătulă să fie ignorată de ceilalți invitați, tocmai voia să se ducă să se prezinte încă o dată lui Michael, când văzu că el și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
răscolea gîndurile, deloc plăcut, făcîndu-te să te gîndești la oamenii care, de-a lungul anilor, au dormit În el, au făcut dragoste În el, au murit În el, s-au zvîrcolit În el cuprinși de febră. Degaja un miros ușor acru, asemeni picioarelor Încălțate În ciorapi vechi. Dar Kay se obișnuise cu el, și nu-l băga de seamă. Pentru ea, camera nu era decît un loc În care dormea sau stătea lungită fără să Închidă ochii. Pereții erau goi, fără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
cu cusături minuscule și Îngrijite, de parcă ar fi fost făcute de mîna unei zîne. Își petrecu mîna peste ei, plăcîndu-i să-i pipăie și căutînd defectele. Ar fi dorit să poată face o baie. I se păru că simte mirosul acru de Închisoare Încă persistînd În hainele ei. Dar nu mai era timp. Se duse În hol, folosi toaleta, apoi se Întoarse În cameră și rămase În sutien și chiloți, pentru a se spăla la chiuveta mică. Descoperi că nu era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
Dar copilul plîngea, urlînd cu gura deschisă, ca o sirenă, apoi respira convulsiv și urla din nou. Încăperea era una mică și obișnuită, de Închisoare, cu ferestre de pușcărie Închise. Mirosea a pușcărie - picioare nespălate, mopuri care degajau un damf acru, mîncare proastă, respirații nesănătoase. Dar peste acestea, pluteau și alte mirosuri, mult mai deranjante: parfum, machiaj, păr permanent, mirosurile copiilor, cele din trafic, de cîini, trotuar și aer liber. Viv Își scotea paltonul. Era Îmbrăcată Într-o bluză de culoarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
SÎnt sigur c-am munci cu mult avînt atunci! Sfinte Dumnezeule, poate o să vă dați seama că ne-ați transformat În oameni decenți. Imaginați-vă o Închisoare care să facă așa ceva! Domnul Mundy dădu din cap, cu o expresie destul de acră. — Ești deștept, fiule, zise el, În clipa În care ieși. — Așa Îmi spune și tata, domnule Mundy, răspunse Fraser. Atît de deștept, că o să-mi vin singur de hac. Ei, ce ziceți? Începuse să rîdă și se uita la Duncan
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
Stăteau cu capetele sprijinite de ușa neagră a turnului, și-și Întorseseră fețele una spre alta, pentru a-și vorbi Încet. CÎnd Julia rîse, Helen Îi simți respirația aproape de gura ei: caldă, cu damf de vin și un miros ușor acru, de tutun. — Nu crezi că-i straniu, spuse Julia, să te aduc aici, la ruina unei biserici, În toiul camuflajului? Nu, cred că-i minunat, zise Helen simplu. — Mai bea niște vin, răspunse Julia, Încă rîzÎnd. Helen refuză, clătinînd din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
Stătea de patru ore cu alte șapte persoane Într-un compartiment de clasa a doua, pentru șase. Atmosfera generală era oribilă. Vreo doi soldați se distrau cu chibrite aprinse, Încercînd să dea foc părului celuilalt, iar un ofițer cu fața acră le tot spunea să Înceteze. O femeie tricota, iar capetele andrelelor ei atingeau șoldurile celor care stăteau lîngă ea. Una dintre ele - o fată În pantaloni - tocmai Îi spusese: — Nu vă supărați. Pantalonii ăștia n-au fost ieftini. Andrelele dumneavoastră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
uita În direcția lui, el clipea. Dacă punea picior peste picior, privirea lui se plimba În susul și-n josul pulpelor ei. La un moment dat, Își scoase portțigaretul și se aplecă să-i ofere o țigară, dar ofițerul cu fața acră Îl opri, spunîndu-i: — Îmi cer scuze, dar sînt asmatic. Dacă vreți să fumați, v-aș fi recunoscător s-o faceți pe coridor. După aceea se lăsă pe spate și-i aruncă lui Viv un zîmbet scîrbit și superior, de parcă Forțele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]