1,392 matches
-
mari se pot folosi cerneluri. De obicei, după uscare acestea sunt rezistente la apă. Alte efecte se pot obține amestecând acuarela cu culori metalice. În caz de compromitere a suprafețelor, în special a celor albe, acestea pot fi refăcute combinând acuarela cu guașă sau culori acrilice, opace, sau chiar cu colaje. Însă în acest caz lucrarea nu se mai poate considera o acuarelă pură. Anumite texturări se pot obține prin stropire, realizată prin acționarea cu degetul a perilor unei perii dure
Acuarelă () [Corola-website/Science/300773_a_302102]
-
culori metalice. În caz de compromitere a suprafețelor, în special a celor albe, acestea pot fi refăcute combinând acuarela cu guașă sau culori acrilice, opace, sau chiar cu colaje. Însă în acest caz lucrarea nu se mai poate considera o acuarelă pură. Anumite texturări se pot obține prin stropire, realizată prin acționarea cu degetul a perilor unei perii dure, de exemplu o periuță de dinți, tamponare cu țesături îmbibate cu vopsea sau prin zgâriere cu vârfuri ascuțite, perii de sârmă sau
Acuarelă () [Corola-website/Science/300773_a_302102]
-
și invită prieteni artiști pentru a lucra împreună. În același an se căsătorește cu Berthe Roblès, o rudă îndepărtată a lui Camille Pissarro. Călătorește pe un mic vas cu pânze, botezat ""Olympia"" în onoarea lui Édouard Manet, realizând compoziții în acuarelă, schițate rapid după natură, pe care apoi le dezvoltă în atelier sub forma unor tablouri mari pe pânză. După 1896, mărește treptat suprafețele culorilor, îndepărtându-se într-o oarecare măsură de tehnica pointillistă, dar păstrând întreaga prospețime și pregnanță optică
Paul Signac () [Corola-website/Science/299608_a_300937]
-
într-o oarecare măsură de tehnica pointillistă, dar păstrând întreaga prospețime și pregnanță optică a materiei colorate. În fiecare an ia parte cu mai multe tablouri la expozițiile "Societății Artiștilor Independenți", al cărei președinte devine în 1908. Începând din 1910, acuarela devine metoda preferată a lui Signac și realizează numeroase tablouri peisagistice în timpul peregrinărilor sale prin Collioure, Port-en-Bressin, La Rochelle, Marseille și Veneția. Fluiditatea monocromă în apă îi asigură mai multă libertate decât pictura în ulei, este mai puțin precisă, dar
Paul Signac () [Corola-website/Science/299608_a_300937]
-
o parte arhitectonică a întregului. Există trei tablouri asemănătoare între ele, cea mai mare intensitate s-a concretizat în tabloul care se găsește în Muzeul de Artă din Philadelphia (USA). Culorile simple și armonice sunt amplasate aproape ca la o acuarelă. Siluetele celor paisprezece femei grupate în jurul copacilor imenși, care se întind către cer, amintind bolțile unei catedrale, formează un tablou cu o armonie strălucitoare. La 15 octombrie 1906, Cézanne pictează în aer liber. Stă prea mult în ploaie și, când
Paul Cézanne () [Corola-website/Science/299392_a_300721]
-
des admis la vernisajele Salonului Oficial, dar își organizează expoziții și în atelierul propriu. În septembrie, Manet suferă de reumatism și are durei foarte mari, ceea ce îl împiedică tot mai mult să lucreze. În această epocă realizează naturi statice și acuarele. În 1881 i se acordă Ordinul "Legiunii de Onoare". Luptându-se permanent cu boala, Manet mai realizează un tablou de mari dimensiuni, ""Bar la Folies-Bergère"", primit de data aceasta cu mult entuziasm la Salonul Oficial. După opinia lui Manet, lumina
Édouard Manet () [Corola-website/Science/299420_a_300749]
-
caracteristici morale sau psihice), sau a unei situații. Având variate modalități de expresie, după țelul pe care îl vizează (șarjă amicală, umoristică, satirică, critică, atragerea atenției), caricatura se realizează cu mijloace grafice diferite, în creion, în peniță sau chiar în acuarelă sau guașă, respectiv mai rar în pictură sau sculptură. Prezentă în arta figurativă a tuturor popoarelor și a tuturor timpurilor, începuturile sale se plasează probabil în antichitatea veche, fiind atestată de desenele pe papirus sau de parodiile scenelor mitologice de pe
Caricatură () [Corola-website/Science/299381_a_300710]
-
Douanier"" ("Vameșul"). În 1895, Rousseau se mută în cartierul parizian Montparnasse, pe malul stâng al Senei, care va deveni locul preferat de întâlnire a avangardei intelectuale și artistice. Începând din 1902 predă în fiecare dimineață de duminică lecții gratuite de acuarelă și pastel, precum și de pictură pe ceramică și porțelan. Din această perioadă datează tabloul ""Furtună în junglă"" (1891), prima sa lucrare cu această temă. Cariera sa artistică evoluează, în 1903 participă la expoziția Salonului Independenților. Se întâlnește cu pictorul Robert
Henri Rousseau le Douanier () [Corola-website/Science/298817_a_300146]
-
său și se străduia să i le vândă. Vincent van Gogh este recunoscut și faimos pentru cele aproape 900 de picturi pe care le-a realizat în cei zece ani ca artist, prea puțini am putea spune. Schițele sale și acuarelele au devenit și ele foarte cunoscute. Totuși, trebuie amintit că van Gogh a mai excelat și într-o altă sferă: schițele din scrisorile sale. De menționat faptul că artistul a folosit în scrisorile sale trei limbi: olandeza, engleza și franceza
Vincent Van Gogh () [Corola-website/Science/297793_a_299122]
-
bogate de galben folosite în faimoasele tablouri Floarea Soarelui. Stilul de maturitate se caracterizează prin culori îndrăznețe și trăsături tactile de impasto. Din anul 1880, van Gogh s-a dedicat vocației de artist, manifestându-și interesul exclusiv pentru schițe și acuarelă. Aproape în cinci ani pictorul a căpătat o tehnică excelentă, originală. Apoi, a urmat cursurile de desen la Academia din Bruxelles. Criticii de artă afirmă că cea mai faimoasă lucrare a sa din perioada olandeză este "Mâncătorii de cartofi" (1885
Vincent Van Gogh () [Corola-website/Science/297793_a_299122]
-
sunt compuse în întregime din linii drepte. Desenele induc în eroare și nimeni nu s-ar gândi că au fost trasate de van Gogh. Într-o scrisoare trimisă fratelui său, Theo, pe 31 iulie 1882, pictorul explica procesul din spatele unei acuarele, dublând tabloul cu o schiță realizată în cerneală și cărbune. Vincent van Gogh voia să fie un țăran-pictor, care să facă artă pentru „muncitori, țărani, pescari și prostituate“, obținând totodată subtilități artistice demne de cei mai mari maeștri. Iar triumful
Vincent Van Gogh () [Corola-website/Science/297793_a_299122]
-
primul, sau cu inflexiuni meditative la al doilea, la Luchian, lumina a devenit arbitru al culorii dând prețiozițăți de nestemată picturii finale. Luchian a fost un febril cercetător în rezolvarea situațiilor ce apăreau în și între diferitele tehnici ale pastelului, acuarelei sau ale uleiului. A încercat uneori rezolvarea problemelor și găsirea soluțiilor prin trecerea lor dintr-o tehnică în alta. După anul 1900 caracteristica picturii sale a constat în strălucirea culorilor folosite în obținerea efectelor de lumină prin transparențe cromatice, aceasta
Ștefan Luchian () [Corola-website/Science/297807_a_299136]
-
și găsirea soluțiilor prin trecerea lor dintr-o tehnică în alta. După anul 1900 caracteristica picturii sale a constat în strălucirea culorilor folosite în obținerea efectelor de lumină prin transparențe cromatice, aceasta după o perioadă semnificativă de căutări în domeniul acuarelei. Vrând să atribuie lucrărilor sale o cromatică de înaltă ținută cu un ecleraj cât mai vibrant, Luchian a preluat din lecțiile impresionismului folosirea culorii pure. El a urmărit să redea realitatea cu caracteristicile sale ce o permanentizează în efemer, respingând
Ștefan Luchian () [Corola-website/Science/297807_a_299136]
-
pânză cu o deosebită măiestrie. Observarea realității și claritatea exprimării au fost apanajul artistic obținut de artist prin îndelungate munci și experiențe în atelierul de creație. În anii următori, Luchian a făcut o mulțime de peisaje în pastel, ulei și acuarelă. În fiecare vară însoțit de familia Cocea în mijlocul căreia a trăit până la sfârșitul vieții, a pictat în mijlocul naturii la Constanța (1903, 1904), la Poiana din Ialomița (1904 și anii următori), la Techirghiol (1903, 1904), Govora (1902), Bărăgan (1902), Filipeștii de
Ștefan Luchian () [Corola-website/Science/297807_a_299136]
-
Pe vremea când locuia în cartierul Filantropia, Luchian a recepționat cu groază știrile care veneau de la sălbatica represiune a țăranilor din anul 1907. Mărturiile despre cum a înțeles artistul durerea țăranilor răsculați, stau în câteva lucrări de compoziție intitulate "1907" (acuarelă), "1907" (sanguină) și pastelul "Sfârșit 1907", în care sunt figurate convoaiele escortate de țărani zgribuliți care înaintau printre nămeți și viscol. Prin acest manifest artistic protestatar, Ștefan Luchian se afirmă ca artist-cetățean împreună cu alți artiști revoluționari din 1848, Gheorghe Tattarescu
Ștefan Luchian () [Corola-website/Science/297807_a_299136]
-
a realizat de-a lungul carierei sale plastice au înfățișat florărese, lucrători, cerșetori și lăutari, oameni sărmani dar plini de demnitate și omenie, exemplu stând în acest sens "Safta florăreasa" pe care a pictat-o de trei ori. executată în acuarelă în anul 1901 are proporții mai impozante ca uleiul din 1895, expresia fiind mai vagă, de dor, însă figura este mai concretă, mai "lucrată" și nu beneficiază de aspectul decorativ al uleiului, specific picturii murale. Luchian nu a pictat niciodată
Ștefan Luchian () [Corola-website/Science/297807_a_299136]
-
a fost un rapsod al modului lor de viață, peisajele lui urbane sunt în totalitatea lor colțuri sărace de periferie. Peisajele "Mahalaua Dracului, Case bătrânești, Ghereta din Filantropia, La marginea satului, Puț în mahala,", obținute prin mijloace artistice superioare în acuarelă sau pastel, evocă viața de mizerie a sărăcimii din Bucureștiul de odinioară. Atitudinea protestatară reiese și din simplitatea cu care au fost pictate. Peisajele realizate la Brebu se impun prin unduirea luminii ce înfășoară formele, toate lucrările de aici fiind
Ștefan Luchian () [Corola-website/Science/297807_a_299136]
-
nouă lucrări executate de marele pictor care au fost supuse unui proces de restaurare, după cum urmează: "Roșiorul" (ulei/carton), "Flori" (ulei/carton), "Albăstrele" (ulei/carton), "Portret de femeie" (pastel/carton), "" (pastel/carton), "Trandafiri" (pastel/pânză), "" (pastel/carton), "" (pastel/carton) și "" (acuarelă/hârtie/carton). Tudor Arghezi a menționat un proces intentat de Take Ionescu, prin 1915/1916, în care Luchian a fost acuzat de escrocherie și „plagiat admis de autor și în colaborare”. Acuzația s-a referit la tablourile pictate împreună cu colaboratori
Ștefan Luchian () [Corola-website/Science/297807_a_299136]
-
de viață urbană. În 1913 participă la ""Armory Show International Exhibition of Modern Art"" iar în 1918 va fi printre primii membri ai clubului ""Whitney Studio"", cel mai vital centru al artștilor americani independenți. Succesele obținute cu o expoziție de acuarele (1923) și una de picturi (1924) contribuie la consacrarea lui ca reprezentant de frunte al realismului figurativ în arta americană. În 1933 ""Museum of Modern Art"" din New York îi organizează prima retrospectivă, următoarea are loc în 1950 sub egida muzeului
Edward Hopper () [Corola-website/Science/297991_a_299320]
-
arta l-a reprezentat mărcile lubiliare ale Olimpiadei din 1896 care erau 11 reproduceri de statui antice. Cu ocazia expozițiilor de pictură care se organizau la Constanța a achiziționat o marină de Dimitrie Florian pentru cincizeci de lei și două acuarele de Gore Mircescu. Cu ocazia Expoziției Jubiliare care s-a organizat la Palatul Artelor din anul 1906, lui Krikor H.Zambaccian i-a venit ideea de a achiziționa lucrări de Nicolae Grigorescu, Vermont, Verona și Kimon Lughi. Pentru îndeplinirea acestui
Krikor H. Zambaccian () [Corola-website/Science/307057_a_308386]
-
României, iar o altă în colecția Simu de la Pinacoteca București. Colecția cuprindea circa 1.200 de piese din toate genurile artistice: pictură, grafică, sculptură, arta decorativă. Colecția de grafică cuprinde lucrări relizate în tehnici diverse, precum: creion, cărbune, tus, guașa, acuarela, guașa, paste, gravura, realizate de artiști români și străini. Colecția de grafică romanesca cuprinde lucrări de:Carol Popp de Szathmáry, Theodor Aman, Nicolae Grant, Mișu Tăisanu, Constantin Jiquidi, Alexandru Severin, Rudolf Schweitzer-Cumpăna, Apcar Baltazar, Vasile Dobrian, Nicolae Brâna,Ignat Bednarik
Anastase Simu () [Corola-website/Science/307155_a_308484]
-
lui George Cantacuzino. Facultatea de arhitectură a Universității din Iași îi poartă numele. 1931 - Sala Ileana, București 1932 - desene, București 1933 - Muzeul Toma Stelian 1939 - Căminul Artei (Crețulescu) 1942 - Librăria italiană 1947 - Sala Armand 1956 - Sala Parcului Herăstrău (3-5 octombrie), acuarele și picturi. Adrien van Tieghem, Pierre Josserand, "Dictionnaire des literatures", tome I, PUF, 1968. J-P. Midant, "Dictionnaire de l'architecture du XXe siècle", Fernand Hazan, 1996. După planurile sale au fost construite următoarele clădiri, în stil renascentist: O reinterpretare contemporană
George Matei Cantacuzino () [Corola-website/Science/308548_a_309877]
-
Astra. În perioada 1898-1899 studiază la Veneția, Ravenna și Florența pentru ca în anul 1904 să studieze picturile bisericești din: Începând din anul 1890, Octavian Smigelschi a făcut o serie de expoziții împreună cu Schullerus și Wellmann, unde a prezentat peisaje în acuarelă ce au avut parte de o critică elogioasă, care le apropia de operele lui Hildebrandt sau Werner. Octavian Smigelschi deschide expoziția de artă religioasă din Blaj, în ziua de 30 august 1903, moment în care intră în atenția autorităților bisericești
Octavian Smigelschi () [Corola-website/Science/308714_a_310043]
-
în situația de a alege și „...aprecia în mod nemijlocit un astfel de decor”. În 14 octombrie 1903, participă la expoziția de la Sibiu din sala "Thalia", prezentând în plus față de cea de la Blaj peste 70 de lucrări în ulei, tempera, acuarelă, precum și desene cu caracter profan. Succesul expoziției a fost marcat în presa vremii de către ziare ardelene, bucureștene și maghiare din Budapesta. Ștefan Gróh, profesor la Școala de arte industriale și la Școala pregătitoare a profesorilor de desen din Budapesta, membru
Octavian Smigelschi () [Corola-website/Science/308714_a_310043]
-
studii în Italia. Din 1843 a activat la București. Prin (1853) a lucrat o vreme cu Anton Chladek. A călătorit intens în țară și străinătate, de unde a adus numeroase imagini pitorești cu caracter de reportaj, dintre care cele executate în acuarelă se disting prin vervă, spontaneitate și poezie. În pictură, limbajul său este migălos și greoi, dar vădind același spirit de observație ascuțit, mai ales în scenele reprezentând bâlciuri sau târguri. Ca litograf, Szathmári a lăsat un "Album cu vederi din
Carol Popp de Szathmári () [Corola-website/Science/308737_a_310066]