3,107 matches
-
are ceva mai bun de făcut (vorba lui...). Văzând ce scriu i s-a cam zbârlit părul pe ceafă ( că în partea din față și porțiunile adiacente nu mai are demult) și mia șoptit că aș putea fi pus sub acuzare de către cine trebuie, pentru subminarea puterii de stat, în fața calculatorului și ca un adevărat duhovnic, m-a sfătuit să mărturisesc păcatele grele de nerecunoaștere a uimitoarelor rezultate, obținute de guvernarea actuală pe linia bunăstării a acestui popor, pentru a le
Apocalipsa după nea Grigore by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/325_a_572]
-
culcare. Nimic nu se schimbă, în nici un sens. — S-a schimbat acum, spuse inspectorul. Soția dumitale a dispărut de pe fața pământului, împreună cu un tânăr savant sclipitor și cu soția lui, iar tu stai aici și aștepți să fii pus sub acuzare pentru uciderea lor. — Pe care, accidental, nu am comis-o, zise Wilt. O, da, asemenea lucruri se mai întâmplă. O Mână-Ascunsă scrie și trece mai departe... — Mă fut în mâna aia ascunsă! Unde sunt? Unde le-ai pus? Știi că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
corespondența Toma. Tăceau, citeau, se priveau, ridicau sprânceana suspecta, se priveau, cicatricea lumina scurt, fosforescent. Apăruse, vaporoasă, valsând, blondina în luna a șasea. Îmbujorată, depusese pe masă un pahar mic mic cu apă, lângă tânărul care citea, transpirat, referatul de acuzare. Tânărul zâmbise: „Da, da, așa da... acum e altceva“. Ajunsese la finele primei pagini. Și-a umezit buzele subțiri, violete, în apa sfințită. A lovit cu pipa irlandeză scrumiera, capetele s-au ridicat de pe foițele pătate. S-a păstrat un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
a prelungit timp de zece luni, cu probe adunate lent din locuri îndepărtate precum New York și Seattle, Amsterdam și Tokio, Londra și Buenos Aires, după care procuratura districtului Cook a emis pe numele lui Harry treizeci și nouă de capete de acuzare pentru fraudă. Presa a anunțat știrea cu titluri groase pe primele pagini. Dacă pierdea în instanță, se putea aștepta la o sentință între zece și cincisprezece ani de închisoare. La sfatul avocatului, a preferat să își recunoască vinovăția și apoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
sălbatice care, după ce pune pentru prima dată piciorul afară din vizuină, decide, În urma unei mature chibzuințe, că lumea largă s-ar putea dovedi prea dificil de suportat. Am sperat totuși că avea să arate ceva mai mult curaj În fața avocaților acuzării. — ăăă, cine crezi că a omorât-o, de fapt, pe Linda Fillman? Întrebă el, scoțându-și cravata din gură doar cu puțin după ce Începuse să vorbească. — Sinceră să fiu, Gavin, i-am răspuns eu, habar n-am. 19 Trebuia să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
trecute mi-a venit o idee. Se aplecă peste masă, purtând pe chip cea mai serioasă expresie de care e capabil. — Sammy, ți-a trecut vreodată prin cap că domnul Mușchi chiar ar putea fi vinovat de toate capetele de acuzare? Ar fi o mare ironie, nu-i așa? M-am uitat lung la el. — Dacă Îl mai aud pe Încă unul spunându-mi asta, i-am răspuns eu posomorâtă, Îmi predau definitiv legitimația de detectiv amator. * * * — Sam! Sam! Aici! Tocmai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
de război să hotărască a priori să nu ia În seamă În deliberările sale dorința ingenuă de viață eternă care sălășluiește dintotdeauna În inima omenească, Unde s-ar ajunge dacă toți am trăi veșnic, da, unde s-ar ajunge, Întrebă acuzarea folosind o lovitură de cea mai joasă retorică, iar apărarea, bineînțeles, nu avu prezența de spirit să găsească un răspuns la Înălțimea momentului, nici ea nu avea habar unde s-ar ajunge. Să sperăm că cel puțin nu-i vor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
-
o atitudine pozitivă? - dar toți dau din cap cu entuziasm, așa că îmi închipui că Finn a nimerit direct la țintă. În minutele care îi sunt alocate, nu scapă din vedere nici cel mai neînsemnat defect al Vanessei. Iată capetele de acuzare: totdeauna aștepta ca el să plătească, îl critica tot timpul și era mereu nemulțumită. E egoistă, obsedată de propria ei persoană și superficială. Se consideră cea mai grozavă ființă din lume și așteaptă mereu complimente. Finn e în elementul său
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
templierii mărturisesc numai acolo unde cineva vrea ca ei să mărturisească și numai ceea ce se dorește să mărturisească”. „Un proces inchizitorial normal. S-au mai văzut și altele la fel”, observă Belbo. „Și totuși, comportamentul acuzaților e bizar. Capetele de acuzare sunt, că În timpul riturilor de inițiere cavalerii Îl renegau de trei ori pe Hristos, scuipau pe crucifix, erau dezbrăcați și sărutați in posteriori parte spine dorsi, adică pe șezut, pe ombilic și apoi pe gură, in humanae dignitatis opprobrium, În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
tradițional ? — Nu, conform standardelor de piață, fișa postului de bărbat tradițional nu cere ca acesta să fie și mitocan ! a răspuns prompt F., specialist în marketing și alte astfel de viziuni eficiente. — Bun, deci am scăpat de un cap de acuzare. Mai departe : bărbatul tradițional este sexist ? — Ăăă, mde... Păi... — Nu neapărat ! a tranșat din nou problema F. Avem literatură antropologică-feministă de calitate care neagă generalitatea acestei trăsături. Ne-am liniștit cu toții și am purces să elaborăm un proiect cum se
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
găsesc Înăuntru trei decupaje. Încerc să Înțeleg ce vor să spună hîrtiile, de ce vrea atît de mult să le citesc. E un interviu În serial dintr-unul din ziarele cu acoperire națională, cu generalul Voinea, cel care a fost vocea acuzării din completul ce i-a judecat și condamnat la moarte pe soții Ceaușescu și care ulterior a fost desemnat să se ocupe de dosarul Revoluției și al mineriadei. Ce ciudat se leagă lucrurile! Citesc interviul și pentru cîteva clipe am
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
pe Emma în camera de zi. Tom își strecură la iuțeală în buzunar pieptenele cu care încercase să-și descâlcească buclele ude. Se înclină stângaci în direcția lui Pearl, care îl salută din cap. Tom era acum acut conștient de acuzarea implicată în cuvinte lui Emma, și anume că nu o remarcase pe Pearl pentru că aceasta era clasificată în categoria servitorilor. Pentru prima dată percepu frumusețea și forța prezenței ei. Emma stătea deoparte și se uita de la unul la celălalt. Camera
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
vinovăției proprii înaintea lui Dumnezeu, mijlocirea sfinților, credința bine exercitată, convertirea aproapelui și conducerea acestuia la mântuire, iertarea și uitarea ofenselor primite. Treptat, în secolul al III-lea, practica penitenței își conturează un ritual mai stabil, structurat în trei părți: acuzarea păcatelor, îndeplinirea penitențială și reconcilierea publică. Aceasta din urmă era oferită de către episcop doar când se încheia perioada de penitență. Procesul dialogic este deja mai structurat, organizat, fiind precizate destul de clar rolul penitentului, al comunității și al episcopului în tot
Procesul dialogic în sacramentul reconcilierii by Bogdan Emilian Balașcă () [Corola-publishinghouse/Science/101002_a_102294]
-
atmosfera de confuzie și lipsă de claritate în a face diferență între un păcat adevărat și o simplă eroare sau greșeală. Aceasta se observă practic când uneori creștinul mărturisește păcate obiective alături de greșeli subiective, adică așază pe același nivel, în acuzarea pe care o face, atât lucruri importante cât și lucruri ridicole. De aceea, Papa Pius al XII-lea afirmase că „păcatul secolului este pierderea simțului păcatului”. 3.2.3 Pierderea sentimentului de vinovăție Crearea unei confuzii cu privire la ideea de păcat
Procesul dialogic în sacramentul reconcilierii by Bogdan Emilian Balașcă () [Corola-publishinghouse/Science/101002_a_102294]
-
indică o modalitate de percepție față de Dumnezeu, ca și cum ar fi în fața unui judecător, sau cu „îi cer iertare Domnului pentru...”, fapt ce demonstrează că penitentul trăiește înaintea lui Dumnezeu sentimentul pe care un fiu îl are față de tatăl său. 2) Acuzarea păcatelor. Prin mărturisirea pe care penitentul o face înaintea confesorului, el realizează o autodezvăluire, descoperindu-și identitatea sa în modul cel mai sincer. Deși nu este un lucru ușor, acuzarea propriilor păcate este „un act etic (...). Prin intermediul acuzării, răul încetează
Procesul dialogic în sacramentul reconcilierii by Bogdan Emilian Balașcă () [Corola-publishinghouse/Science/101002_a_102294]
-
pe care un fiu îl are față de tatăl său. 2) Acuzarea păcatelor. Prin mărturisirea pe care penitentul o face înaintea confesorului, el realizează o autodezvăluire, descoperindu-și identitatea sa în modul cel mai sincer. Deși nu este un lucru ușor, acuzarea propriilor păcate este „un act etic (...). Prin intermediul acuzării, răul încetează să mai fie considerat o fatalitate” și începe să piardă teren în fața deciziei penitentului de a se reconcilia. Penitentul nu consideră externă vina pentru păcatele sale, ci internă, pentru că el
Procesul dialogic în sacramentul reconcilierii by Bogdan Emilian Balașcă () [Corola-publishinghouse/Science/101002_a_102294]
-
său. 2) Acuzarea păcatelor. Prin mărturisirea pe care penitentul o face înaintea confesorului, el realizează o autodezvăluire, descoperindu-și identitatea sa în modul cel mai sincer. Deși nu este un lucru ușor, acuzarea propriilor păcate este „un act etic (...). Prin intermediul acuzării, răul încetează să mai fie considerat o fatalitate” și începe să piardă teren în fața deciziei penitentului de a se reconcilia. Penitentul nu consideră externă vina pentru păcatele sale, ci internă, pentru că el însuși își însușește responsabilitatea pentru ceea ce a comis
Procesul dialogic în sacramentul reconcilierii by Bogdan Emilian Balașcă () [Corola-publishinghouse/Science/101002_a_102294]
-
nu se cunosc, pentru că un alt principiu psihosociologic afirmă că tocmai acolo unde nu există o cunoaștere reciprocă între două persoane, nevoia de autodezvăluire este mai mare. Mărturisirea păcatelor pe care o face penitentul nu trebuie privită doar ca o acuzare propriu-zisă și nici ca o enunțare fidelă a propriilor păcate săvârșite, ci, mai mult, ca o căutare pe care o face împreună cu preotul-confesor în vederea identificării rădăcinii păcatelor sale și a comportamentelor greșite. b. Intervenția confesorului În practica actuală a sacramentului
Procesul dialogic în sacramentul reconcilierii by Bogdan Emilian Balașcă () [Corola-publishinghouse/Science/101002_a_102294]
-
ci că, alături de aceasta, mai sunt necesare și operele, faptele de iertare pe care el le poate împlini față de aproapele; - există o logică: Dumnezeu ne iartă, dacă și noi iertăm celor ce ne greșesc; - în reconcilierea sacramentală, mai importantă decât acuzarea este căința; - poate să povestească și altora ceea ce el cunoaște despre Dumnezeu, având astfel „bucuria de a fi mărturisitor al lui Cristos în mediul specific în care trăiește”; - penitența face parte din viața de zi cu zi a creștinului, iar
Procesul dialogic în sacramentul reconcilierii by Bogdan Emilian Balașcă () [Corola-publishinghouse/Science/101002_a_102294]
-
d’Arc se găsea în centrul atenției. Pentru judecarea și condamnarea Jeannei, dovezile se adunau una câte una și în teancuri mari. Minciunile. De aici și până la încropirea unui tribunal nu mai rămăsese decât o jumătate de pas. Actul de acuzare era ca și întocmit. Acesta putea în orice clipă să fie condensat în doar două cuvinte: „Erezie, vrăjitorie”. Pierre Cauchon, care se dovedise deosebit de abil și de perfid pe tot parcursul măsluirii cazului, era și posesorul unor titluri care îi
Tainele istoriei: mirajul legendelor by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91790_a_92336]
-
i-am zis că dăduse o sentință greșită. Atunci mi s-a interzis accesul la arhivă. Mă mulțumeam să asist la procesele care se judecau, cele care mi se păreau complicate și importante. Îmi notam ce spuneau martorii, ce spunea acuzarea, ce spunea apărarea. Odată, după ce s-a citit sentința, m-am ridicat să protestez împotriva verdictului. Am fost scos din sală. A doua zi, directorul liceului unde eram profesor mi-a pus în vedere că de multă vreme îmi neglijam
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
biblioteci, căutam în colecții de ziare, mă interesam, dacă era cazul, de jurisprudențe. Când aveam toate amănuntele, mă închideam în casă. Mă așezam pe pat, ca pe vremuri când jucam șah, și începeam procesul. Audiam martorii, ceream probe, dădeam cuvântul acuzării, rosteam rechizitoriul, dădeam cuvântul apărării, rosteam pledoaria avocatului și pe urmă deliberam. Totul în gând, bineînțeles. Uneori procesul dura câteva zile. Nu ieșeam decât ca să-mi cumpăr ceva de mâncare. Atunci evitam să mă întîlnesc cu cineva, de teamă să
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
pe o eroare. Ce modifică, de fapt, acceptarea unei circumstanțe atenuante? Mai poate fi înviată victima? Nu, moartea unui om rămâne ireversibilă, din păcate. Atunci? Să recunoaștem că circumstanțele atenuante acționează numai contra victimelor și în favoarea criminalilor. De aceea, convingerea acuzării e că singura realitate de care trebuie să ținem seama este că un om, un criminal, a ridicat viața altui om, unei victime. Și pe urmă o crimă este ea însăși un proces. E adevărat, un proces în care criminalul
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
va rezolva simplu și acest caz. Oedip și-a omorât tatăl și s-a culcat cu mama sa, nelegiuiri ireversibile. E, deci, un criminal care trebuie aruncat în prăpastie. A-l ierta înseamnă a încuraja paricidurile și incesturile, după teoria acuzării. Din punctul de vedere susținut de procuror în ajun, pentru ca nici un Oedip să nu îndrăznească să mai ridice mâna asupra tatălui său și să se îndrepte spre patul mamei sale, justiția trebuie să-l judece pe Oedip fără milă. Or
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
n-a făcut decât să cedeze în fața fricii, să lase frica din ea să ucidă. Nu ea a ucis, ci frica. Iar în acest proces nu există o singură victimă. Există două victime. Nu voi susține, în replică la pledoaria acuzării, că judecătorul ucis de soția sa era de vină. Și că și-a meritat parțial soarta. Nu, el rămâne, cum a zis acuzarea, o victimă. Numai că alături de el, mai tragică, este o altă victimă. O femeie care va trăi
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]