1,416 matches
-
de altfel, în finalul romanului, sfârșește sărind din ce în ce mai sus, sub ochii fiului său Asmaan, nume sugerând cerurile, as-saman. Viața e furie, care ne mână spre înălțimi și adâncuri - iată cât de modern era pe vremuri ironizatul, de către elevii noștri, Coșbuc, adăpat și el la înțelepciunea indiană, cu "o luptă-i viața"!) Dar pulsul pe care Rushdie vrea să-l salveze dintr-o posibilă bruscă uitare (posibilă bruscă și finală pace) e chiar vârful, tensiunea Americii: ritm tot mai accelerat, cu dezlănțuirile
Pentru lumile care dispar... by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/14634_a_15959]
-
m-a iubit frumos. A doua zi din nou surîse: " De vrei să te iubesc adînc, Vino deseară, în culise, Cu o fîntînă la oblînc." Ci eu, mai sprinten decît vîntul, Cu o fîntînă la oblînc, Sosit-am să-i adăp veșmîntul. Dar ea nu m-a iubit adînc. A treia zi șopti ca-n vise " De vrei să te iubesc mereu, C-un glonț, deseară, în culise, Omoară-te de dragul meu." Ci eu m-am dus tăcut acasă Și despicînd
Videoclip cu Maia Morgenstern by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/16392_a_17717]
-
și-o poate potoli decât prin înălțarea către Hristos, Care o satură, umplându-o și mai mult de dorul după iubirea Lui. De aceea a fost trimis Duhul Sfânt în lume, pentru a ne dărui apa înnoirii duhovnicești, pentru ca noi, adăpându-ne prin Duhul, (să primim și să) iubim pe Hristos<footnote Sf. Atanasie cel Mare, Epistola I către Serapion, P.G., XXVI, col. 576. footnote>, iar prin Hristos, pe Tatăl. Parafrazându-l pe Sfântul Nicolae Cabasila, putem spune că, dacă ochiul
Editura Ortodoxia. Revistă a Patriarhiei Române by Liviu PETCU () [Corola-journal/Science/137_a_147]
-
intense participări la viața dumnezeiască, ceea ce Sfântul Grigorie, după cuvântul psalmistului, simbolizează prin grăsimea casei lui Dumnezeu și râul desfătării (Ps. 35, 8<footnote Sf. Grigorie de Nyssa, In Canticum canticorum, P. G. XLIV, col. 989C. footnote>), din care se adapă cei duhovnicești. El arată că precum orice beție produce un extaz (ieșire) al minții, luată în stăpânire de vin, la fel și cea duhovnicească produce o strămutare spre cele mai bune, „spre cele mai dumnezeiești (πρός τά ϑειότερα)”<footnote Ibidem
Transilvania by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/139_a_423]
-
zero) numărul Unu s-a prăbușit în zero mărturisește-i substanța! Prefer-o! acolo-n întunericul umed se zămislește nucleul meu muced (10 mai 2008) Ritual (târziu) mă umplu cu spirit precum lutul cu apă pe-amândoi același Logos ne-adapă eu sunt mai sărac cu trei spice albina-n zadar încearcă să mă ridice dar e prea târziu cerul îmbătrânește mi se învârte inelul morții pe dește cele trei spice ritualic le tund și-n sănătatea pământului mă scufund (28
Simple ritualuri by Gheorghe Istrate () [Corola-journal/Imaginative/7197_a_8522]
-
viitoare. Rostirea lui mă tulbură. Simțeam că mă încărcase cu o obligație, a cărei înfăptuire se prefigura într-o activitate continuă la care visasem în adîncul ființei mele, de cînd începusem să cunosc taina și atracția lecturilor de la care mă adăpam. Am ajuns la timp la gară. Lovinescu săltă cu un avînt tineresc pe scară și apăru în cadrul largului geam al vagonului. Părul lui argintiu strălucea sub lumina din interiorul cupeului. Figura lui de distins pretor roman se aplecă peste marginea
Evocări esențiale din aproape o sută de ani de viață by Ioana Postelnicu () [Corola-journal/Imaginative/14432_a_15757]
-
a zidit și viitorul strălucea pentru adolescența mea, pentru tinerețea mea. Năzuirile mă îndreptau spre căi atrăgătoare, romantice, care duceau la împlinirea mea pe un tărîm, care îmi rămînea necunoscut, dar tulburător. Creșteau muguri noi în copacul desăvîrșirii mele. Mă adăpam la literatura vremii cu nesaț, descopeream bucuria de a mă cultiva. Îndeletnicirea mea era lectura și bineînțeles visarea. Mi-a fost hărăzit să trăiesc cea mai neașteptată întîmplare din viața mea, întîlnirea, cu E. Lovinescu. Cum s-a întîmplat minunea
Mărturisiri la o prezumtivă aniversare by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Imaginative/15454_a_16779]
-
cu care am pus Întrebarea. “s-a lăsat din zbor un albatros Bănuind sub aripi un catarg; Poate se temea de glasul Mării, Poate Îl chema un vis spre larg. ............................................................... l-am privit cu mii de ochi deodată cum Își adăpa-acolo sus sufletul... apoi s-a dus spre zare, dar de ce venise-nu ne-a spus...” (Albatrosul Obosit) Colțul acesta de răi al sufletelor noastre numit România, Își pierde parcă, din ce In ce mai des, reperele. Oare copacii ei unde Își Îndreaptă ramurile? Către
Editura Destine Literare by Elena Dordea () [Corola-journal/Science/76_a_297]
-
Le pute, proștii, nici nu bănuiesc ce berechet a dat peste dânșii, își spunea popa Grigore în barba-i rară, roșcată. Cum pe uliță era și multă cărăușie, țăranii din alte sate se opreau la fântâna popei, beau și-și adăpau boii și caii. Părintele Grigore se uita pieziș... �îmi beau apele", își zicea el înciudat. Fântâna nu mai avea apă, ci �ape"... Nu se frământă însă mult cu gândul și găsi leacul. A treia zi ea era acoperită cu niște
E. Lovinescu - proze uitate by Gabriela Omăt () [Corola-journal/Imaginative/14906_a_16231]
-
voi tînji o vreme Firav și ferit de gloată. Îngerii prind să mă cheme, Să mă tragă-ncet din haine, Trupul alb să mi-l desprindă Ca să poat-ajunge-n nouri, Gol și proaspăt, ca-ntr-o tindă, Mai pur decît dobitocul Adăpat sub grinzi de cedru. Doamne, încălzește-mi locul În pămîntul tău integru...
Doamne, incalzeste-mi locul by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/10116_a_11441]
-
a lăsat-o mie. Lângă cărarea de sub pruni Mai pune între pietre văruite Un cuib în care crește rugăciuni Și-a mele rădăcini înghesuite. AI STRÂNS DOAMNE Doamne! Ai strâns cerneală din toate călimările Și ai umplut fântână pribegiei S-adape lutul sterp în care-mi cresc cuvintele Sa-nece ciutura melancoliei. Doamne! Ai strâns sihăstria pădurii și-a haiducilor vină Si-ai făcut pântec de liniște S-adune-n hârbul de ură chirpic de hodina S-adoarma războaie pe tăcutele flinte. Doamne
Editura Destine Literare by Mariana Gheorghe () [Corola-journal/Science/76_a_313]
-
fluier Din dor și jelanii rămase acasă. ac CIREȘII În cireșii târzii de afară Inflorit-au gânduri de plumb Pe smicelele de-odinioara Ce-ntarcau iubirile strâmb. În cireșii cu poale curtate Albine astrale culeg înțelesuri Cu trompele-n stele-mbaiate Adapă polenul teluric din șesuri. Nuntiți pe vecie cu astrele Își scutur-adesea o glumă Din zaua-nfipta-n braniște Să crească umbră de huma. Și dacă vară mustăcește Sub salul copt de ghidușii Plămada de iubiri le amintește Să-și ningă chitele de
Editura Destine Literare by Mariana Gheorghe () [Corola-journal/Science/76_a_313]
-
de abnegație amoroasă... mda... fraza se lățea fără sens, degeba mai încercam să scriu...trebuia să termin povestea... sau să o tîrîi... la cheremul... la pofta cui? Pe urmă , brusc, au năvălit ștrumpfii, s-au dat peste cap, s-au adăpat din linguri, au desfăcut papiotele multicolore din sertărașul mașinii de cusut și s-au înfășurat vioi în ațe, au deschis televizorul, frigiderul, mașina de spălat, calculatorul, radioul, dulapurile, ce hoardă, Dumnezeule!... au încercat pixurile la culoare... fîșșșșșșșșș...pe coli vernil
Tu trebuia să vii rîzînd by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/10842_a_12167]
-
a izbucnit revoltă de care erai gravidă după o gestație de decenii în scîncete și înfometare căci fuseseși copilă orfana înfiata într-un funest crepuscul de viitorul ei violator vai nu am nici eu lacrimi cîte s-ar cuveni să adap setea acestor nori ce nu pot umezi buzele însetate ale sfinxului din Bucegi căruia timpul i-a lăsat expierea acestei singure întrebări: încotro?... patrie ce renaști epuizîndu-te... Inventar de potop Cum (deocamdată) ei nu reușesc să înșface din marele tot
Poezii by Dinu Flămând () [Corola-journal/Imaginative/16449_a_17774]
-
Dumnezeu. C-un șold din iad zmulgi raiul ruginit. O, între sfîrcuri prinzi un curcubeu Ce dănțuie cînd sînii ți-i agiți Și peste care îngerii trec doritori Să se prelingă spre buricu-n nori Ca să-i hrănești și să-i adăpi, lihniți. Genunchii crini înșurubează-n vînt. Morișc-a poftelor de carne sacră Alții-ți vor fi. Eu slujitor trist sînt. Vai, numai trupul pentru dînșii ți-l dezbracă. Căci sufletul tău tăvălit prin sos Este-al Arhanghelului cel cu Nimb Stufos
Sonetul regăsit sub pat by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/16433_a_17758]
-
de vreme ce la alegerile trecute, s-a văzut că n-are ce căuta picior de independent dacă electoratul, chipurile, a preferat-o pe EBA personalității cunoscute și simpatizate a generalului Abraham. Dar, ca să putem surclasa acest pesimism electoral a cărui cronicizare adapă sentimentul de delăsare națională, la fel cum a făcut-o și dezindustrializarea țării și deșertizarea agriculturii și emigrarea medicilor la îndemnul președintelui iubit, nutrim speranța că, făcându-și sau făcându-i-se partid, Elena Udrea o va proteja matern pe
Editura Destine Literare by CORNELIU LEU () [Corola-journal/Journalistic/101_a_273]
-
dai porunci ; Luceafărului eu cunună Smulgând-o ți-o voi da în dar , Si roua ce-oglindește luna Pe-a ta cunună-am să presar ; Ți-oi fauri o cingătoare , Din asfințit fâșii rupând , Și tot văzduhul străbătând Le-oi adapă cu-arome rare ; Cu melodii a ta ureche Necontenit o voi vrăji ; Din nestemate-ți voi zidi Palate fără de pereche ; Oi cufunda în mari , că vântul , Voi săgeta spre stele-n zbor , Ți-oi dărui întreg pământul- Iubeste-mă !... XI
Astrolog rus: Conflictului din Ucraina va declanșa Al Treilea Război Mondial by Crişan Andreescu () [Corola-journal/Journalistic/21839_a_23164]
-
aibă parte de noroc la fel de curat ca apa din cofă. Pe la sate mai există credința că în noaptea de Crăciun animalele vorbesc. Sătenii se feresc ca nu cumva să le audă, că ar fi semn rău. De aceea, ei le adapă și le hrănesc de cu seară, și nu mai dau pe la grajduri până în zori; între timp, primesc colindătorii și stau la masa sărbătorească. V. RUBANSCHI Sărbătorirea Crăciunului de-a lungul timpului Crăciunul se află tocmai în miezul iernii. Solstițiul de
Agenda2004-52-04-supliment () [Corola-journal/Journalistic/283213_a_284542]
-
mereu aceleași gesturi simple, în ocupații știute, moștenite din tată în fiu, fără surprize și posibile încălcări. "Bade Mitre! Ca în toate serile, și astăzi s-au hrănit porcii, apoi s-au închis, s-au muls vacile, apoi s-au adăpat, s-au adăpat și boii și caii; plugurile sunt în car; sămînța e în saci, grăpile la îndemînă. Mîine dimineață, cînd răsare luceafărul boului, noi adăpăm - și ziua ne prinde pe cîmp". Angrenați în această ordine prestabilită, în care rolurile
Integrala Slavici (II) by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/15857_a_17182]
-
simple, în ocupații știute, moștenite din tată în fiu, fără surprize și posibile încălcări. "Bade Mitre! Ca în toate serile, și astăzi s-au hrănit porcii, apoi s-au închis, s-au muls vacile, apoi s-au adăpat, s-au adăpat și boii și caii; plugurile sunt în car; sămînța e în saci, grăpile la îndemînă. Mîine dimineață, cînd răsare luceafărul boului, noi adăpăm - și ziua ne prinde pe cîmp". Angrenați în această ordine prestabilită, în care rolurile sunt bine distribuite
Integrala Slavici (II) by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/15857_a_17182]
-
au hrănit porcii, apoi s-au închis, s-au muls vacile, apoi s-au adăpat, s-au adăpat și boii și caii; plugurile sunt în car; sămînța e în saci, grăpile la îndemînă. Mîine dimineață, cînd răsare luceafărul boului, noi adăpăm - și ziua ne prinde pe cîmp". Angrenați în această ordine prestabilită, în care rolurile sunt bine distribuite iar contextul mereu același, oamenii sunt închiși în sine, rostindu-se rar. Chiar clipele de mare încleștare afectivă se consumă în aceeași tăcere
Integrala Slavici (II) by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/15857_a_17182]
-
de nebunie imaginativă. De fiecare dată cînd a trebuit să descrie nevăzutul, inimaginabilul, Heliade a simțit că îi cresc aripi: „Înalt, mai sus de ceruri, la locul nemuririi, în sînta atmosferă luminei celei vii, De unde-emană viața și rîul fericirii Adapă, răcorește cereștile cîmpii, Pe muntele de aur, în stînci de adamante, Cu pulbere de stele, venit de imortali, Umbrit de cedri-eterii, florat de amarante Și unde se dezvoltă virtuțile florali.” (Anatolida, I, 1). Cu proza lui Heliade s-a întîmplat
Întemeietorul by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/5539_a_6864]
-
sărăcăcios al lui Kavafis se salvează prin două elemente: exactitatea și sensibilitatea care constituie un amestec indisolubil de sentiment și meditație. Limba lui, așa cum s-a configurat în cele din urmă, ciudată pentru obișnuința și tradiția noastră, rezistă fiindcă este adăpată de sentimentul lui, fiindcă sa maturizat în el. Acest lucru este vizibil când este comparată cu limba puriștilor, și a lui Kostas Karyotakis uneori, sau a celor care folosesc o limba mixtă, specifică presei - limbă care transmite forme, nu sensibilitate
2013 – Anul Kavafis La aniversare by Elena Lazăr () [Corola-journal/Journalistic/3608_a_4933]
-
popor aflat la confluența Europei Centrale cu Peninsula Balcanică, a unui popor ortodox prin raportările sale, dar neolatin prin limbă și scriere. Legăturile românilor cu grecii? Nu se poate vorbi despre o relație între frați de același sânge. Ne-am adăpat, timp de 700 de ani, de la aceeași obârșie. Noi, cu o istorie de peste trei milenii, și ei, niște tinerei care tot caută și se caută. Comunicarea noastră nu este contradictorie. Sunt definitiv inoculați cu elenism și, cu deosebire, au mândria
Georgios D. Poukamisas: Gânduri despre România și greci by Elena Lazăr () [Corola-journal/Journalistic/7026_a_8351]
-
unor Iosif Chișinevschi, Ana Pauker, Gheorghiu-Dej, Petru Groza sau Mihai Ralea, acesta din urmă văzut drept canalia nr.1 a României intelectuale". Oare? Oricum, Pandrea rămîne nu numai "un ideolog descumpănit și dezabuzat", ci, mai presus, o personalitate extrem de vie, adăpată din belșug la diversitatea izvoarelor cărturăriei occidentale, adesea înflăcărat de generozitate, la colosală distanță de comportarea autistă. Traseul său biografic frînt atît de dureros emană o mare autenticitate a spiritului, în contrast cu egotismul sec al ultimei generații, care, prin modă, n-
Predecesori și autiști by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/6621_a_7946]