6,508 matches
-
Palmotičeva, cu tot ce era demn de reținut, cu locatarii care, În subsolul clădirii, vor supraviețui, Împreună cu noi și cu tata, bombardării Belgradului, cum a fost descrisă și casa din strada Stepojevac (numele proprietarului, planul casei), unde tata ne va adăposti În timpul războiului, tot acum sînt date prețul pîinii, cărnii, unturii, al cărnii de pasăre și al rachiului. În Cartea morților veți da și de discuția lui cu șeful poliției din Knjaževac, actul de concediere, În anul o mie nouă sute patruzeci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
vreo casă, căci privea pierdut doar În sus, cu ochii Încremeniți și mirați, presimțind doar prezența caselor Înalte de piatră, după cum Îi cădea umbra pe chip și pe ochii-i vlăguiți, presimțind prezența caselor joase de după care soarele nu se adăpostea, dar la fel de prezente, de nevăzute și atît de reale, mai reale decît cerul de deasupra capului său, mai reale decît scîrțîitul oiștii carului și decît larma mulțimii care Îi Însoțea, murmurînd rugăciuni și cîntări. 16. Oh, fiți binecuvîntați, voi cei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
leat 1784, luna noiembrie, în 8 zile, fiind hramul Sfinților Voievozi, au tăbărât la noi mare bejenie de 72 de oameni venind din Bucovina. Și s-au împăcat cu boierul Tescanu (Roset) a lucra pe moșia lui, pentru a se adăposti viața lor, tăbărând la noi în sat. Și tăbărând au stat cele cinci familii la casa lui Ion Ciuchi, Filip Oprișan, postelnicul Chiriac Oprișan, căpitanul de rol Costache Ciută și la mine; au stat toată iarna, iar în primăvară au
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
2, Iacov Vodanovici, Toader Boca, Vortolomei Pușcuță și Petruț Rosetti care nu era membru al Obștii. Apoi s-a procedat la vinderea prin licitație a obiectelor imobiliare din Dobreana ca: hambare, coșere, case în care locuiau hargații boierești, saivane care adăposteau oile și vitele boierului; s-au mai vândut și anumiți pomi izolați de pe cuprinsul moșiei. Banii s-au adăugat fondului de cheltuieli al obștii. Toate au mers bine până la o dată când fostul proprietar Jorj Sterian a dat în judecată Obștea
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
cărări și poteci, în absența unor drumuri amenajate. O mențiune specială facem pentru oi, crescute în număr mare pe lâng fiecare gospodărie. Avantajele oferite (lâna, brânza, laptele, carnea, pielea și blana), în condițiile asigurării unei îngrijiri minime de întreținere (se adăposteau iarna pe sub copaci, în adăposturi improvizate), i-au determinat pe unii dintre români să se ocupe exclusiv cu creșterea oilor. Din această ocupație de mare vechime la români ca și la alte popoare și din caracterul itinerant al acestei ocupații
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
Santa Mónica Într-o ghirlandă de aramă lichidă. — Daniel, ce-ai să vezi astăzi n-ai să poți povesti nimănui, m-a avertizat tata. Nici prietenului tău Tomás. Nimănui. — Nici măcar mamei? am Încercat eu, cu jumătate de glas. Tata oftă, adăpostindu-se În acel zîmbet trist care Îl urmărea ca o umbră de-a lungul vieții. Ba sigur că da, a răspuns cu capul plecat. Cu ea n-avem secrete. Ei poți să-i povestești orice. La scurtă vreme după războiul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
sub unghie. Dintr-o dată, străinul se Întoarse și o porni spre cheiuri, o siluetă evaporîndu-se În beznă, Învăluită În rîsul ei contrafăcut. 8 O mantie de nori scînteind de electricitate călărea dinspre mare. O luasem la fugă pentru a mă adăposti de aversa ce se apropia, Însă cuvintele acelui individ Începeau să-și facă efectul. Îmi tremurau mîinile și ideile. Mi-am Înălțat privirea și am văzut furtuna revărsîndu-se ca niște pete de sînge negre printre nori, acoperind luna și Întinzînd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
idei. În timp ce mă zoream sub aversă către Plaza Real, nu-mi puteam smulge din minte gîndul că o pusesem În primejdie pe Clara atunci cînd Îi dăruisem cartea lui Carax. Am ajuns În piață ud leoarcă. Am alergat să mă adăpostesc sub arcadele de pe strada Fernando. Mi s-a părut că zăresc contururi de umbre tîrÎndu-se În urma mea. Am căutat În mănunchiul de chei setul pe care mi-l dăduse Barceló. Aveam cu mine cheile de la prăvălie, de la apartamentul de pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
neagră se formase În centrul străduței și pătrundea ca o procesiune funebră În inima Ravalului. Am recunoscut vechea poartă din lemn și fațada barocă la care mă condusese tata cu șase ani În urmă. Am urcat treptele și m-am adăpostit de ploaie sub arcada portalului, care mirosea a urină și a lemn mucegăit. Cimitirul Cărților Uitate mirosea a mort mai tare ca oricînd. Nu-mi aminteam că ciocănelul de bătut era un chip de drăcușor. L-am apucat și am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
pînă la capătul holului. Am ajuns la o sufragerie ce dădea În balcon. Se deslușea conturul unei mese răvășite, acoperită cu o față de masă destrămată, care părea un giulgiu. O străjuiau patru scaune și două vitrine pline de murdărie care adăposteau vesela, o colecție de vase și un serviciu de ceai. Într-un ungher rămăsese vechiul pian vertical al mamei lui Carax. Clapele se Înnegriseră, iar Îmbinările abia se mai zăreau sub stratul de praf. În fața balconului pălea un fotoliu ponosit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
sa ființă și-l împinsese irezistibil la acțiune. Cucul își depune ouăle în cuibul unei păsări străine și când puiul iese din ou își împinge frații vitregi afară din cuib, iar în final distruge chiar cuibul în care a fost adăpostit. Dar ce ciudat era ca instinctul creator să-l cuprindă deodată pe acest om de afaceri atât de șters - poate chiar spre propria lui ruină și spre nenorocirea celor care depindeau de el. Și totuși poate că nu era un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
lui Strickland îi cuprinse pe toți o poftă de luptă și, cât ai zice pește, se stârni un meleu ca la rugby. Se răsturnară mesele, se sparseră paharele și halbele. Era iadul pe pământ. Femeile alergară spre ușă sau se adăpostiră îndărătul tejghelei. Din stradă intrară înăuntru trecătorii. Se auzeau înjurături în toate limbile, bufniturile pumnilor și pocnetul palmelor, strigăte; iar în mijlocul camerei vreo doisprezece bărbați se băteau pe viață și pe moarte. Deodată năvăli înăuntru poliția și toți cei care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
in Campidoglio. O construcție masivă, clădită pe fundamentul unei străvechi insula romane, de la care preluase perimetrul dreptunghiular. În față se ridica biserica abației, cu fațada ei simplă din cărămidă, urmată, dincolo de absidă, de un al doilea corp, care o vreme adăpostise o comunitate restrânsă de călugări benedictini. Un alt zid orb, pe stânga, Împiedica vederea spre claustru, strâns Între biserică și clădirile Învecinate. - Spune-mi, messer Duccio, Își apostrofă Dante Însoțitorul În timp ce se străduia să Își croiască drum prin mulțimea care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
se detașa cu mai bine de o palmă pe deasupra capetelor din mulțime. Dante o porni Într-acolo și, În cele din urmă, ajunse până la el. - Messer Alighieri, și domnia ta tot la curtea miracolelor? Îl Întrebă omul zâmbind, În timp ce ambii se adăposteau după un pilastru. Dante rămăsese cu gura Întredeschisă de surprindere. - Da... ca și domnia ta, de altminteri, murmură el, negăsind altceva mai bun. Celălalt zâmbea În continuare, scuturându-și pe spate pletele Încă negre care, ici și acolo, Începeau să fie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
era nimic de zis. Cu gândul la ceea ce tocmai auzise, Dante Începu să se uite prin jur. În afară de bancul de lucru, și câteva rafturi erau pline de instrumente și de componente mecanice. Într-un ungher, văzu o mică nișă ce adăpostea o rogojină și un cearceaf de noapte Împăturit. Pesemne acolo dormea tânărul sclav, se gândi el, În timp ce ochii Îi căzură peste marginea unui codice care răsărea de sub cearceaf. Curios, se aplecă peste rogojină, Înșfăcându-l. Era un codice cu miniaturi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
care comisese masacrul, pentru a coborî În Infern Însoțit de o legiune? Mintea Îi fugi spre miracolul cu Fecioara. Oare era o simplă coincidență apariția acelei opere străvechi, extraordinare, cum extraordinar era lucrul acela cu Înfățișare omenească pe care Îl adăpostea? Dar oare există coincidențe cu adevărat? La un moment dat, strada se Îngusta din pricina scândurilor Înfipte În pământ În jurul unui palat aflat În construcție. O altă manifestare a aroganței noilor Îmbogățiți, se gândi Dante. Se apropie de schelă ca să lase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
patru zări ale Toscanei, atrasă de câștigurile lesnicioase pe care decăderea obiceiurilor, nepăsarea guvernanților, simonia preoților, corupția magistraților și ignoranța triumfală a Învățaților le promiteau. S-au stabilit pe străzile noastre după ce s-au revărsat din haznalele unde s-au adăpostit mai Întâi, iar acum o fac pe stăpânii, pe pământul pe care părinții noștri l-au răscumpărat cu sângele lor de sub barbari. Acum, Florența parcă e o iapă nărăvașă. Priorul se Întrerupse, continuând să fixeze cu ochi dușmănoși acea mulțime
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
În pământ, s-ar fi spus că era vorba de un soi de pavilion, sau de o fânărie mare. Ori poate de un grajd, Însă de o formă cu totul neobișnuită. Iar lemnul scăpat de foc urma oare să fie adăpostit În clădire? Sau trebuia să slujească la construcția Încă neterminată? Dante continua să Înainteze Încetișor către centrul ipoteticului edificiu. După vreo zece pași, observă cum vârfurile negricioase Încetaseră dintr-o dată să mai iasă din pământ, făcând loc, În partea centrală
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
E nevoie de prezența mea undeva, se mărgini să Îi comunice străjerului. Când ajunse, biserica gemea deja de mulțime. Încă o dată, Își croi drum cu coatele, Încercând să revină În locul de observație de data trecută, sub pilastru. Baldachinul menit să adăpostească relicvariul lui Bigarelli fusese deja transportat În fața altarului, iar cineva trăsese perdelele pentru a-l oferi vederii credincioșilor. Dar călugărul și miraculoasa relicvă Încă nu Își făcuseră apariția. Dante profită de acest lucru ca să observe mai bine masa de oameni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
timp ar fi fost nevoie pentru terminarea ei. Acea „comoară”, indiferent despre ce era vorba, putea fi Încă pe drum, ori poate că ajunsese deja la Florența. În acest caz, nu mai putea fi ascunsă În scrinul menit să o adăpostească. Trebuia să se afle altundeva. Între fetru și fetru. O alegorie sau o expresie ce trebuie luată ad literam? Poate că aici stătea explicația. Prăvăliile de postavuri erau concentrate toate În jurul pajiștilor de la Santa Maria Novella, În partea cealaltă a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
cu două fețe. El scapă de ascuțimea minții dumitale? - Nu știu, poate... Începu să spună Dante. Apoi se opri, amintindu-și de strania statuetă de la prora galerei. - Dar domnia ta știi să Îi dai În vileag sensul ascuns? - Nu tot ce adăpostea mintea Împăratului poate fi Înțeles. Dante pricepu că nu va mai adăuga nimic. Era inutil să mai pună și alte Întrebări. Trebuia găsită nu cheia alegoriilor din urmă cu o jumătate de veac, ci a misterelor de azi, din prezent
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
dezmembrat. Dar... - Dar? Îl zori poetul cu nerăbdare. - Dar, cu toate că mașinăria a fost reconstituită și acum se poate mișca, Încă nu izbutesc să Îi Înțeleg rostul tainic. Era constituită dintr-un cub de lemn de circa un picior lățime, care adăpostea complexul roților. Unele părți mai clare dezvăluiau punctele prejudiciate, care fuseseră Înlocuite de artizan. Pe cutie, legată printr-o ultimă roată dințată de mecanismul intern, se afla o lungă axă orizontală din alamă, la ale cărei extremități se găseau fixate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
crăpătură. Ridică opaițul, Încercând să lumineze În interiorul mormântului. Se aștepta să zărească oseminte din vechime. În schimb, lumina tremurătoare se reflectă Într-o mulțime de tăișuri de oțel. Cineva ascunsese acolo un mănunchi de spade. Privi În jur. Cripta mai adăpostea două sarcofage. Le Îndepărtă și lor capacele cu repeziciune, descoperind alte arme. Erau suficiente pentru echiparea unei mici armate. Spade noi, lipsite de cea mai mică urmă de rugină. Dante se opri o clipă, căzut pe gânduri. Apoi, dând armele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
-se din ce În ce mai mult În valul acela căldicel și cleios care Îneca totul. Cu capul plin de bâzâitul muștelor care infestau Întregul cartier, fără să bage de seamă, se Îndepărtase de drumul cel mai direct spre San Piero, căutând să se adăpostească pe la umbra micilor grădini din spatele bisericii Santi Apostoli. Ieși de pe străduțe În josul rampei ce urca spre Ponte Vecchio. Locul părea neobișnuit de pustiu, de parcă un farmec ar fi oprit acel du-te-vino al mulțimii care, la orice oră a zilei, se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
care fusese construită în stânga, dincolo de gard. Via rămasă la margine, lângă gard, este atent tăiată an de an și ridicată pe spaliere cu patru, cinci rânduri de sârmă. La mijlocul lui octombrie 2005, în grădina aceasta, sub unul dintre merii care adăpostește o masă din nuiele împletite, uscate de timp, și trei fotolii așezate de jur-împrejur, stau două femei, Frumoasa Neli, grădinăreasa, iar în fața ei, stăpâna casei, o tânără actriță despre care nu știm ce să spunem: e frumoasă, nu e frumoasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]