1,151 matches
-
colț din buză-ncet îți gust. gura ta, de-acuma are gustul toamnei, iz de must. Iu al meu, e toamnă, dară! Te iubesc și te-am iubit! stau ciorchinii-n vii povară îmi respiră-a fân cosit și-mi adie a răcoare ... și miresme-n ceruri suie. pielea ta-i de vină, oare, de în fiecare searăîmi miroase a gutuie? Antologia Esențelor 190 nici sf dar nici dramă nu-i așa că-i ciudat nu-i așa că e trist n-ai
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
ce mparte zâmbet după cum îi place. Așa copilă ... nici un anotimp n-ar îndrăzni să-și lase vreo amprentă și ea pășește falnic peste timp, prezentă-n toate și-uneori absentă. Așa de fină ... pasul ei suav de-abia se-aude adiind cărarea; pământu-ntreg suspin-așa grozav când ea, culcată,-și cugetă visarea. Așa plăcută-i greu să n-o iubești, dar grijuliu, apare-așa fragilă; e-nvăluită-n taine îngerești, puțin femeie, dar mai mult copilă. Așa e ea și nu găsesc cuvânt
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
lui Isaac și despre cum suferise ea alături de el. Dar pentru mine nu era limpede ce anume făcuse exact bunicul meu. Mi se păruse blând și inofensiv atunci când venise în acele zile fierbinți, să se bucure de vântul răcoros care adia sub terebinți. Mă bucuram că Isaac nu avea nevoie să fie îngrijit de Rebeca. Era bine îngrijit de Debora lui cea acoperită cu văl. Se zvonea că umbla acoperită pentru a-și ascunde buza de iepure, dar așa ceva era de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
roșii, raze de somn, dulce somn. Ochii tresar, ochii tresar de durere, Spre nopți de tăcere, nopți tăcute, tăcere plăcută, tăcere cerută Durerea apasă, durerea amăgește frumos Clipirea vieții, clipire de aur, clipire leneșă, aurul leneș al clipirii simțite. Lumina adie, lumina, privirea de foc, ochii, pielea fierbinte, Fierbinte de somn, de amor, fierbinte și-arzând, fierbinte pe mine, fierbinte plăcut, contopirea fierbințelii pe mine. Și șoapta ajunge, și șoapta atinge ușor Vise de dor, vise de agonie. Noaptea-i pustie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
iar păpădiile ce încep să se îngălbenească îi însoțesc. " Fluturaș, nu mai ai aripioare / Domnul conte ți le-a retezat" Peste ei, în tot, toate există pace și armonie, așa cum numai în natură poate și ar trebui să existe. Vântul adie. Încet fructele cresc. Cine vrea cu noi să vină, poate să o facă. Veniți, vă așteptăm! Unde duce cărăruia, acolo aș vrea să fiu. Fericit, ferit de toate, lângă pajiște să fiu. În mijlocul tuturor. Și acolo să îmi cânte insectele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
nu doarme niciodată). Câte filme nu văzusem cu acest oraș, cu întreaga Americă: acțiune, thriller-uri, polițiste. Am dorit civilizația aceea. Și acum eram la o petrecere, ceva șic de după serviciu pentru a-l serba pe un coleg. Vântul îmi adia prin păr. Mă chema. Mă numesc Anca Negru și în această noapte eram tristă pe viață. Pentru că nimic nu era ideal, pentru că nu exista ce căutam. Și pentru că nu exista, se părea, nimic la fel de bun. Plecai de la petrecere, coborâi cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
contabilitate. Visul meu e roșu, un roșu perfect suprapus peste toate astea. Visul meu e viteza și ținuta verticală. Pe colină sunt flori multicolore, fluturi ce se învârt fără a pleca nicăieri, albinuțe și furnicuțe harnice, copacii sunt înfloriți, vântul adie, razele soarelui sunt calde și blânde, și cântă păsărelele lângă izvorul mic, cu pietre. Eu stau pe iarbă și mângâi o pisică neagră. Nu, de aici nimeni nu vrea să plece. Ici și colo zburdă dalmațieni și căprioare sprintene. Doi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
cu săpun, în interiorul trupului lui Cristi, sufletul său. Dar, din sforțarea aia, i-au ieșit lui Cristi ochii din orbite. De la efort îi tremurau lui Cristi brațele de la încheieturi. Din încordare, un sfert din spiritul lui Cristi a rămas să adie pe afară. Îl simți, când te apropii de el, cum te înalță 20 de centimetri de la caldarâm și-ți fâșâie peste față ca o algă... Și despre tipul ăsta - făcu Ho diábolos vocea conspirativă, Aplecîndu-se mult înainte, ca și cum tot
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
trecuseră să ia în seamă protestele chelneriței cum că unitatea deja se închisese. 297 CEI ȘAPTE REGI AI ORAȘULUI BUCUREȘTI Buzeștilor, cu mobilier străvechi, din lemn, șantaliu, din Războiul de Independență, cu dușumelele subțiate ca foița de țigară, vălurite și adiind a petrosin, dar ducîndu-i-se buhul C.E.C-ului de acolo că achită cle mai impozante retrageri și mandate poștale din colțișorul acela de București. Cât Iarba gâdilă cu instrumentarul său de spărgător broaștele celor două bulbucături nemțești de metal, și
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
continua doar să-i zâmbească. Privind-o atent, sesiză uluit că fata se legăna ușor, ca o pânză atârnată, că, de fapt, tălpile ei nu atingeau partea de jos a balconului. Așa cum plutea, semăna cu o superbă păpușă de hârtie adiată de vântul serii. Persoana căreia Îi fuseseră adresate semnele ajunsese În dreptul său. Era un bărbat atletic, peste măsură de vânjos și cu fața acoperită de mult păr. Bărbatul Îl izbi violent În piept, făcându-l să se prăbușească peste un
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
dorință, eterna lui așteptare, dorul său fără margini era acolo!?... Tresări cu un surâs reținut și, ridicându-și mâna fremătător, Își deschise pleoapele. Se cutremură dezamăgit când constată cu stupoare că atingerea aceea delicată se datora vântului de primăvară, care adia ușor, mângâindu-i fața cu faldurile vaporoase ale draperiei. Îngenunche la picioarele scaunului și, chircit, vomită din nou, cu sălbăticie, În repetate rânduri, o pastă groasă, vineție, amestecată cu așchii mari de os. Apoi, rămase așa mult timp. Un timp
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
la trunchiul unui, visez la ea deștept, În ploaia de flori roze pe dânsa o aștept. Ea vine și pe sînu-mi cu dulce ea se lasă! În pletele-mi și-ncurcă micuță mâna ei, Și umeda-i suflare, pură, copilăroasă, Adie blând pe frunte-mi și peste ochii mei, Apoi fața-i uimită de pieptu-mi ea apasă Și lacrimi de iubire i-nnundă ochii săi, Iar eu pe mâni, pe gură, pe ochi, pe albu-i gât, Încet, beat de iubire, o mângâi
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
noaptea neființei înfiorat apare... Acolo el de veacuri, de îngeri salutat Trecea - un basmu palid - cu stele coronat, Dar auzi o rugă, o dulce rugă - a ta! La al tău glas de jale lumina tremura, {EminescuOpIV 312} Chiar Dumnezeu ce-adie în ceru-i înflorit Ascultă blânda rugă, ce trece liniștit 465Prin nopțile-nstelate - o muzică de vis -, Ce-inundă fața-i veche c-un dureros surâs Și inima-i bătrână din nou o mai inspiră De cugetă lumi nouă - cum
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
Speranței, fii îngerul de pază La capul României, ce bolnavă... deșteaptă, Privirea-i limpezită, la Tine o îndreaptă! Trezit din groapa-mi rece, din noaptea mea cea mută, Ca binecuvântarea cea sântă și tăcută În aerul de nuntă al țărei adiez Și mă închin la tine, o stea, în care crez, De poate ca să facă faptele mele sânte Ca inima română să bată mai fierbinte - Și inspirat în taină de-un cuget de proroc Eu văd fericea țării în Tine și
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
mai pierduse o fată, la fel de tânără Îi luă hotărâtă copilul din brațe, Îl Întinse Doriței, dădu o scurtă poruncă, indică un loc și spuse În șoaptă o consolare pentru tatăl care, sub privirile mulțimii, se pierdea În alte lumi. Nu adia nici o boare de vânt. Acea parte de luncă, era cultivată invariabil cu grâu și cu lucernă. Cele două culturi erau despărțite, de când se știe, de „Drumul Mare”, la jumătatea căruia, o fântână cu ciutură și cumpănă oferea, de la o adâncime
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
doritorilor, fără părtinire, eșantioane de parfum a cărui destinație inițială nu cred să fi fost oamenii, altfel nu se explică fericirea Olimpului, atunci când i se repartizează pentru distinșii săi locuitori, mici doze din parfumul Sânzâienilor. Nici o boare de vânt nu adia și nici un norișor nu se vedea pe cerul verii, mai senin ca niciodată. Mici tremurături locale ale aerului erau produse de mulțimea de dute-vino ale albinelor harnice și preocupate de perpetuarea speciei și de Îndulcirea oamenilor acriți de neajunsuri. Mai
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
un oficiant să îi facă o slujbă de izbăvire acestui băiat părăsit. Era vară și o neclintire fierbinte tremura între stânci, făcând rocile să sclipească. De acolo, de sus, se vedeau cărări peste piatră, precum niște vene deschise. Nu mai adia pic de vânt, arșița era grea, parcă o vedea atârnând sub cer. Privi mai departe, prin deschizătura din zid, în timp ce raspi-ul scurma cenușa. Nu era nici țipenie pe pavi-urile îngrijit măturate ale templului, așa că ceremonia getig-kharid avea să se piardă
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
îl chema Shams. Era nume de învățat și de alchimist, de profet. Nu-i spusese decât târziu că e mevlevit, fiul dervișului Yassin, despre care armenii ziceau că n-ar fi îngropat, ci că rămăsese o boare de trandafiri, ce adia seara, înainte de lună plină. Dar nici derviștii nu mai erau cum credea, așa că Omar nu dădu prea mult suflet știrii. El, care n-avea prieteni de atât de mult timp, se lăsase în tihna apropierii de acest camarad, care îi
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
la număr, dar el ce mai putea să însemne acum, când orbise? Poate că nu văzul era chiar rostul acestei lumi, nu Omar le spusese, când priveghease, lângă defunct, că sicriul cu toartele de argint, alese cu grijă de Maradona, adia miresme de scorțișoară? Că fața dentistului arăta netedă și atât de bine compusă la loc, ca a unui mire în așteptare? Că Godun părea suplu și tânăr, în doliu, iar Veterinara, încă frumoasă? Că mezelarul era un învingător, iar Artimon
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
se topea zăpada. Bătrânul simțea cum tot pământul acela sterp se trăgea mai spre fund, așezîndu-se strat peste strat. Ieșea afară și chema câinii. Ceata se aduna împrejur. Privea mahalaua adormită și cerul limpezit. Stelele călătoreau peste Cutarida. Dinspre groapă adia vântul de martie. Își aprindea luleaua și aștepta ivirea zorilor. Dulăii se așezau pe labe și moțăiau. Spre dimineață răsunau strigătele ascuțite ale cocoșilor. Se chemau de departe peste câmpul sur. Urechile lui bătrâne auzeau umbletul furiș al unor oameni
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
decadenții dandy, cu precădere pe scriitori, lucrurile sunt ceva mai nuanțate. Anatema pe care „radicalii” o ridică Împotriva clasicismului, a realismului sau naturalismului nu stârnește același ecou În paginile tuturor. Vom observa cu surprindere cum, de pildă, o briză neoclasică adie prin opera multor dandy ai vremilor crepusculare. Teoreticienii decadentismului și ai dandysmului se Întâlnesc Însă de aceeași parte a baricadei În clipa când am Începe să facem bilanțul cuvintelor-cheie din arsenalurile acestora: hiperestetism, cultul formei, individualism, narcisism, spirit antiburghez, negativitate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
carte Îi va deranja poate pe oamenii obișnuiți, dar s-ar putea să fie pe placul celor cu simț de discernământ, fie și numai pentru că Pe fereastra acelui index Se cațără o roză Și uneori o blândă briză ex Ponto adie. Vladimir Nabokov 5 ianuarie 1966 Montreux fig Vorbește, memorie Capitolul 1 1 Leagănul se balansează deasupra unui abis și bunul simț ne spune că existența noastră este doar o crăpătură de lumină Între două entități de Întuneric. Deși cele două
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
sau trei ori pe zi. Dar mai era ceva ce-mi plăcea foarte mult la ea, casa ei. În cămara unde sta ea, era o curățenie pe care nu o mai puteai vedea la nimeni. În acea simplitate și curățenie, adia mereu un miros foarte plăcut. Nu înțelegeam a ce anume mirosea, a flori uscate, a busuioc, a tămâie? Când am crescut mare, am înțeles că acel miros se poate defini printr-un singur cuvânt: sfințenie. Mirosea a sfințenie în odăița
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
chestii să-ți transmit. Întâi, cică să căutăm în safe... ― Nu există nici un safe! ― Pe urmă zicea ceva de rafturi. Să umblăm la rafturi. N-am prea înțeles... ― Rafturile de la bibliotecă? ― Aha! Ochii inginerului străluceau. ― Roagă fluturașii tăi să-ți adie fruntea. Cârnul se burzului. ― Dă-o încolo de treabă! La ora asta dorm! * Melania Lupu privea țintă ghemotocul de hârtie. Căruntul îl lăsase să-i alunece din mână și căzuse la marginea covorului, lângă vitrină. "Trebuie să-l recuperezi ne-a-pă-rat
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
râvnit și să-i descoperim înfometați cotloanele, care nu ascund extazuri cu mult diferite de ungherele altui trup, străin de trupul subjugat prin „afinitate“, iubit... E prea puțin ca să îți strălucească în ochi bronzul inteligenței, e prea mult ca să nu adie prostia parfumată, care întotdeauna trezește în femeie mila necunoscută a dezbrăcării. * Nevoia de „confesiune“ este imensă, ce spun eu, este universală, toată specia e atinsă. Toți profesăm „confesiunea“, mai mult sau mai puțin voalat, sub forma lamenta ției sau a
Singurătatea lui Adam: despre neîmplinire şi alte regrete by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1325_a_2713]