1,155 matches
-
mamei să-mi dea să duc o legătură - mama Îmi dă să-i car baticul. Îl arunc și-o iau la fugă-napoi, spre grupul femeilor. Mă apropii de Ileana, Îi dau un ocol, Încă unul, dimpotrivălea, ca să știu cum adie vântul și așa, și așa - o apuc de mână, Îi fac semn să se aplece, Îi spun numai ei, la ureche: - Arată-mi și mie aiciul tău, să văd cum e făcut... Ileana - avea dreptate mama: e o proastă - Începe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
și m-aș fi uitat numai În sus, ca să n-o stric. Nu se cade să strici fata - dar dacă ea se preface că nu mă mai știe; că nu mă vede... Stau lângă foc, În râpă. Aburii din ceaun adie aproape tot atât de bun ca Duda - Înainte de stricăturare. Așteptăm cu sufletul la gură zama de găină pe care o to-ot des-Încântă Mătușa Domnica, venită și ea În-refugiu, la pădure, după două nopți de foc-și-pară, așa zice ea și numaidecât zice că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
și aleargă spre gospodăriile vecine: să coacă plăcinte; cu poalele-n. - Așa, dragele mele, să se bucure bieții soldățeii noștri! Gazda mă vede, nu știu ce va fi Înțeles din ce-a văzut, că mă ia pe dată-n brațe, la țâțoancele-i adiind a pătrunjel, mă duce pe-un capăt de bancă și-mi pune-n poală o strachină cu două rânze și-un șoldan. Și un morcov fiert. Părăsesc banca, prea În calea femeilor, mă trag mai sub gard, ca să pot azvârli
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
și cum ei, vânătorii, nu-i săgetaseră din săgeată - de milă, de minunare mare - și iar veneau școlarii, cu patruvocile lor, cu gurile-covrig ațintite la mâna tatei bătând măsura Învățătorește și dând intrările ne-pricepute de părinți, apoi Începeau să adie femeile, povestind ca un lan de grâu, copt și plin, vălurind dulce, aromitor, de sub broboade de lână, cum e cu mireasa-ceea când Își ia ziua-bună de la frați și de la mumă, de la frați, de la surori, de la grădina cu flori și iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
îndura. Pudra de talc se scurse într-un rîu lăptos de pe fața fetei. — Ce să fac? repetă domnul Chawla. Ce să mă fac cu băiatul ăsta? Transpira în ciuda brizei plăcute, încărcată cu miros de pământ și de vegetație abundentă care adia în jur. El însuși era de vârsta fiului său când se însurase. Kulfi era chiar mai tânără, alarmându-și familia cu apucăturile ei ciudate, astfel încât ajunseseră să se teamă că, dacă îi mai amânau mult căsătoria, avea să le rămână
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
pur și simplu timpul. În State nu e așa. Prudential Centre e atât de curat încât ai putea mânca de pe jos fără probleme. Toată lumea care se plimbă pe aici e bine îmbrăcată și vitrinele sunt mortale. Mirosul de cafea proaspătă adie de la diversele cafenele și ciocolatele făcute manual de la drăgălașele magazine cu delicatese mă cheamă, parcă. Dar nu voi ceda. Sunt foarte autodisciplinată. Amy vrea să viziteze magazinul Warner Bros. ca să îi ia nepoțelului său un cadou de ziua lui. Mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
-
la ferestrele deschise. Dar aeromodelul lui Patrick, construit cu mai multă grijă decît al lui, Încă mai atîrna din tavan. Jim trase salteaua Înapoi pe pat și se Întinse pe ea. Urmări cum aeromodelul se Învîrtea În vîntul rece care adia prin Încăperile pustii ale apartamentului. El și Patrick petrecuseră ore În șir inventînd bătălii aeriene imaginare pe cerul acestui dormitor de pe Avenue Joffre. Jim urmări avioanele Spitfire și Hurricane Învîrtindu-i-se deasupra capului. Mișcarea lor Îl liniștea, potolindu-i durerea din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
drag,/ Cu cât dor, cu ce iubire! Dincolo de acest limbaj al folclorului, al copilăriei, al textului de muzică populară, găsim acea bucurie de exprimare, acea bucurie de a lăsa cuvântul să cânte : E mult soare azi și-i senin, Vântul adie senzual și felin, Gânduri de tine tainice vin Și mie-mi mă simt un străin! Ce mult te-am iubit! E demult Când inima-mi nu am vrut s-o ascult În brațe aș vrea acum să te strâng, Cu
Regăsirea by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91647_a_107362]
-
umple paharul. Zadarnic prin chinuri îmi trec cugetarea Și cifra vieții-mi acopăr cu disperarea, Va spune Timpul care rezolvă probleme: Toate-s fantome pierdute în vreme! CÂND DRAGOSTEA S-A DUS E mult soare azi și-i senin, Vântul adie senzual și felin, Gânduri de tine tainice vin Și mie-mi mă simt un străin! Ce mult te-am iubit! E demult Când inima-mi nu am vrut s-o ascult În brațe aș vrea acum să te strâng, Cu
Regăsirea by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91647_a_107362]
-
trecut în viață ? Pentru toate îți trebuie să ai forță necesară și voință. Singur trebuie să te ridici atunci când cazi, să învingi când ești învins, să iubești din nou când ești pierdut și să renaști prin propria forță.” CÂND CODRUL ADIE Când codrul, pretutindeni adie Și frunza-i în foșnet și-n tremur ușor În sufletul meu plăcerea învie Și simt că plutesc, simt că zbor. Când toamna vântul bate cu putere Iar codrul povestește ca un vrăjitor Prin mine aleargă
Regăsirea by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91647_a_107362]
-
toate îți trebuie să ai forță necesară și voință. Singur trebuie să te ridici atunci când cazi, să învingi când ești învins, să iubești din nou când ești pierdut și să renaști prin propria forță.” CÂND CODRUL ADIE Când codrul, pretutindeni adie Și frunza-i în foșnet și-n tremur ușor În sufletul meu plăcerea învie Și simt că plutesc, simt că zbor. Când toamna vântul bate cu putere Iar codrul povestește ca un vrăjitor Prin mine aleargă o aleasă plăcere Mi-
Regăsirea by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91647_a_107362]
-
-n el sunt așezate, Flori și păsările toate, Râuri șiroind agale Trec neobosite-n vale. Mi-e drag codrul când foșnește, Cerul prin el se zărește, Toate-mi par că îmi vorbesc, Codrul, leagăn strămoșesc. Mi-e drag codrul când adie, Iar când plouă toate - învie, Oxigenul lumii este Vitamină, ne hrănește. Nectarul pentru-îndulcire, Freamătul pentru simțire, Drag mi-e codrul și- l iubesc, Ca în rai simt că plutesc! O ÎNTÂMPLARE ADEVĂRATĂCEASUL CA DESTIN Aveam un ceas din aur, cu
Regăsirea by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91647_a_107362]
-
Ce suflet cald și câtă-înțelepciune De la Dumnezeu oare-i se va pune? Și cu bucurie, cu timide șoapte, Te iubesc, îi spune cu iubire-n noapte. Mama de copil divinizată Cu vise dulci adesea se îmbată Cu zefirul când ușor adie Ca florile de mirt și iasomie. Când mama-i plecată de lângă pruncușor, Inima-i tresaltă răpusă de dor, Pe ascuns atâtea lacrimi pierde Până ce revine și pruncul își vede. Visul ei de mamă adesea se îmbină Lin-încetișor cu raza de
Regăsirea by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91647_a_107362]
-
pace, Glasul inimii vorbește și când tace. Luna plină sus pe cer tresare, Soarele tresare când abia apare, La fel de luminoasă ești iubire, Aceiași minunată strălucire. Și-n orice dimineață ce răsare Te văd pe tine, vânt-înflăcărare, Și-atunci în piept adie-o tresărire Iubirea mea te strigă a iubire. Te strig iubire, vino către mine Ca visele - împlinite să mă aline, Iubirea mea divină, altarul de fior, Te strigă-n noapte freamătul de dor . MĂ TOT GÂNDESC Unde-mi pun banii
Regăsirea by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91647_a_107362]
-
Simbolul Crăciunului Elenă Marin Alexe Ce liniște-adâncă și pace e sus, Întreg Paradisul stă încremenit. Coboară spre zări pământene Isus, Ocean de iubire spre lume venit. Nimic nu se mișcă, nici vânt nu adie, Pe cerul senin nu zăresc nici un nor. E-un mare miracol, sfântă solie Azi, Domnu-n splendoare primește onor. Solemnă natură tace. E seară Și Tatăl divin de durere-i pătruns, Căci Fiul lui drag alege să moară, Trădat mișelește de
Simbolul Cr?ciunului by Elena Marin Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83253_a_84578]
-
Bahluiu, să hie în pace de camănă și alte cheltuiale... oricâte căldări vor pune să lucredze”. Când am terminat de povestit, bătrânul a plecat puțin fruntea, râzând ghiduș. --Păi cum să stai liniștit, părinte - am continuat eu - când de peste zaplaz adie zi și noapte miroaznă de, să nu zic vorbă cu păcat, de rachiu îndrăcit? Cred că sfințiile lor - oameni fiind - aveau coșmaruri!... --Dar să nu facem păcate, dragule. Sfințiile lor cu căldările clocotind, iar noi cu ale noastre povestind. Să mergem mai
Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/550_a_727]
-
așa că se pregătiseră pentru orice fel de întâlniri neprevăzute! Vara încinsă și nopțile scurte păreau interminabile, temperaturile de zi și noapte oscilau între ele cu 12 grade, soarele înăbușea orice tendință de evadare din cotidian obosind oamenii. Permanent doar briza adia la intervale regulate și mult așteptate de toți încât ajunseseră să creadă că zăpușeala nu se va termina nicicând. Laur îmbrăcă slipul din mașină și a pășit pe plaja visurilor, însorită dar pustie spre mirarea lui... de obicei venea lumea
Adev?rul dintre noi by Aurel-Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83164_a_84489]
-
nu i-a zis nimic când a intrat și el a ieșit imediat ca să-și spele mâinile și fața În ligheanul de afară. Apoi s-a dus În cortul-sufragerie și s-a așezat Într-un șezlong confortabil, la umbră, unde adia ușor vântul. — Deci ți-ai marcat un leu pe listă, i-a spus Wilson, și Încă ce leu. Doamna Macomber i-a aruncat o privire rapidă lui Wilson. Era o femeie foarte frumoasă și bine Întreținută, o femeie a cărei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
sus la coroanele pinilor. Își relaxă spatele și gâtul Întinzându-se. Îi plăcea să-și simtă spatele lipit de pământ. Privi cerul printre crengile copacilor și-și Închise ochii. Îi deschise din nou și privi În sus. Sus, printre coroane, adia vântul. Își Închise ochii din nou și adormi. Se trezi Înțepenit și cu dureri. Soarele aproape că apusese. Sacul era greu și curelele i se Înfipseră-n carne când Îl ridică. Se aplecă, cu sacul În spate, Își ridică valiza
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
s-au oprit năuciți privind asupra întinderii de cenușă... Parcă pe acolo a fost coliba calului. Uite că se mai vede un răzlog arzând - a vorbit Toaibă, pornind înainte. După câțiva pași, s-a oprit cu nasul în vânt. Parcă adie a miros de carne arsă - a scâncit Toaibă. 107 Maranda, care îl urma îndeaproape, s-a oprit și ea, adulmecând aerul... Poate ai dreptate, Toadere. Și mie mi se pare... Au pornit mai departe înotând prin cenușa încă caldă. Cu
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
care își zic comuniști? Ce comuniști, omule? Aiștia-s bolșăvici sadea! Aiștia când o pus mâna pe tine ți-o luat tot, ți-o pus gamela la șold și încolonarea! Biciul știe de tine, Făcutule! De nu te supui, simți cum adie vântișor de Siberia. Măi Făcutule, eu am umblat oleacă printre amărâții de colhoznici și am înțeles nenorocirea lor. Vrei ca și noi să ne băgăm gâtul în jug de bună voie? Ba chiar să ni-i ridicăm în cârcă cu
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
merge... De o bucată de vreme, Maranda arăta altfel... Parcă se mai împlinise la trup, ochii îi străluceau într-un anume fel. Acum parcă se uita la el cu altă lumină pe chip și șăguia din te miri ce... Afară adia zefir de primăvară, iar în cornul rediului cucii se jucau de-a v-ați ascunselea. În vinerea aceea, Toaibă a venit acasă mai încărcat ca niciodată. Da’ știu că ai adus de toate, Toadere. Păi nu vine Paștele, Marandă? Vine
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
Întoarce-te repede, cît se mai poate, cît Încă nu ești pierdut. Eu cred că nu te vei pierde niciodată”. În clipa aceea se apropie de mine: nasturii bluzei ei de școlărită străluceau În sidef, ne aflam În aerul primăvăratec, adiind ușor, ca o subtilă răcoare În frunzișul sfîrșitului de mai. Mă privea cu ochii mari, lucind de spiritul ce o domina, fruntea aceea Înaltă, fața de o paloare neîntîlnită. - Mă gîndeam: „Ecaterina Perussi”... un vînt ucigător bătea peste secol și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
24 Antonius nu putu să doarmă. Când Titus se aplecă deasupra lui, chemându-l în șoaptă, întredeschise ochii. — Sunt treaz. Se ridică. — Pleci acum? Se așezară în grădină, la masa de sub copaci. Pe cer sclipeau ultimele stele. O briză ușoară adia dinspre mare, aducând miros de apă sărată și de flori. Lumea părea ieșită din mâinile unui zeu binevoitor. Ce facem acum? Titus tăie câteva felii din pâinea rotundă pe care un sclav o pusese pe masă, împreună cu laptele și brânza
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
din toată vorbăria aia de la han - zic eu. Ei, acolo nu se vorbește chiar tot timpul. Ceva-ceva dimineața, cu cafea și ciubuc, după care o tulesc toți cu limbile scoase și salivând din belșug în restaurantul zarafului. După miresmele care adie dintr-acolo pe la orele prânzului și seara, mai ales, ăia rod oase cu carne, nu glumă! Și pe veresie, nu altfel! În sfârșit, iată că stăpânul și-a înfipt cu nădejde pana într-un ghem de idei! Scrie despre apropiata
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]