3,016 matches
-
prea singur, departe de lume În gând îmi apari și o vraja se simte Și toate acestea poartă un nume FURTUNĂ Când pe cer pleacă furtună Soarele iese din nori În suflet îmi ești într-una Răsăritul meu din zori ADIEREA Eu te-am visat azi-noapte și crede-mă că simt Al tau parfum discret, o dulce adiere Aș vrea să te sărut, aș vrea să te alint Să iți depun pe trup o caldă mângâiere NIMENI Nimeni nu mă-nțelege
CRISTIAN GABRIEL GROMAN [Corola-blog/BlogPost/355943_a_357272]
-
poartă un nume FURTUNĂ Când pe cer pleacă furtună Soarele iese din nori În suflet îmi ești într-una Răsăritul meu din zori ADIEREA Eu te-am visat azi-noapte și crede-mă că simt Al tau parfum discret, o dulce adiere Aș vrea să te sărut, aș vrea să te alint Să iți depun pe trup o caldă mângâiere NIMENI Nimeni nu mă-nțelege și nu stie ce simt În sufletul meu trist e numai chipul tău ... Citește mai mult SUFLETULÎn
CRISTIAN GABRIEL GROMAN [Corola-blog/BlogPost/355943_a_357272]
-
în dimensiunea celor inițiați în tainele artelor divine. În urma ta s-a strecurat tiptil, neștiută de nimeni, arșita dorului de oameni. Enigmatică, a ramas ascunsă în inimile celor ce duc mai departe mesajul darurilor tale. Fluturii zâmbetului zboară hoinar în adierea dimineții solare. Camelia Constantin 2011 Referință Bibliografică: ASFINȚIT / Camelia Constantin : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 244, Anul I, 01 septembrie 2011. Drepturi de Autor: Copyright © 2011 Camelia Constantin : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este
ASFINŢIT de CAMELIA CONSTANTIN în ediţia nr. 244 din 01 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356154_a_357483]
-
colo, mai trece grăbit câte-un om Îl cheamă rostul lui, pâinea să-și câștige, Clipa sărind dintr-o oră în alta pare un atom Când vântul suflă-n rufe prinse cu cârlige. Femeie îngândurată trece pe sub geam ca o adiere, O trestie onduindu-se pe geana zorilor, Gândul visează la sărutul cu gust de miere, Doar râul s-aude lovind în roțile morilor Măcinând timpul cu gust amar de fiere... Ascuns în cuvinte Din când în când mă ascund într-o
ASCUNS ÎN CUVINTE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 247 din 04 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356186_a_357515]
-
Destinul lor e-acolo pe câmpie. În glastra plâng, se scutură și mor. Acolo unde leagăn le e vântul Și apa beau când roua cade-n zori. De hrană lor se bucură pământul Și au prieteni zecile de flori. Din adieri se leagănă cicoarea Roșind în fața firului de mac. Îi-ntinde fericirea și candoarea Ce prea demult în florile ei zac. În zborul lui un puf de păpădie Desprins parcă din lumea de povești, Plutește peste macii din câmpie Cu frumuseți
DIN FLORI DE MAC AM ADUNAT IUBIRE... de MARIN BUNGET în ediţia nr. 247 din 04 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356181_a_357510]
-
ca și mierea, Cu un strop de Nepăsare-alină Dorul Și cu Ură-astupă-i Dragostei izvorul, Fă Mărirea vieții una cu Nimicul Și, în somnu-i, Pâinea să își vadă Spicul, Pune Graiurile lumii toate-ntr-un Cuvânt Și Furtuna domolește-o-n Adieri de vânt... Apoi...uită aluatu-acesta la dospit Ani...și secole, milenii..., timp nedefinit..., Până când vei fi convins că este gata Și că Forma ce vei da-o Vieții va fi Alta, Că vom trăi, CU-ADEVĂRAT, și nopți, și zile
ÎN CEA MAI BUNĂ DINTRE LUMILE POSIBILE... de GHEORGHIȚA DURLAN în ediţia nr. 2234 din 11 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/368802_a_370131]
-
creștină înmuguresc, înfloresc și rodesc toate miresmele frumosului: legănarea, îmbrățișarea, sărutul, cântarea, binele, adevărul, credința, dorul, conștiința, libertatea, răbdarea, divinul și copilul-mugurele de Dumnezeu. În ființa Mamei dacoromânce surâde și lăcrimează plinirea bucuriei celeste:revărsarea zorilor, susurul dorului, legănarea vântuluiu, adierea pădurii, îmbrățișarea Viței de vie, tremurul verde al ierbii, candelabrul păpădiei, iscusința albinei, subțirimea razei de soare, catifeaua trandafirului, ciripitul rândunicii, plânsul izvoarelor, tresărirea iepurelui, nectarul mierii, dogoarea focului, albul porumbiței, refrenul cucului, trilul ciocârliei, simfonia mierlei și fastul imperial
FEMEIA-MARTISORUL FRUMUSETII SI AL IUBIRII de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 2252 din 01 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/368897_a_370226]
-
prin nuci zeci de cuci, Solitari și clandestini Își mai uită-un ou, săracii, În ogradă la vecini... Sus în nuci, printre cuci, Ești și tu... Hai pe pământ! Golgota iubirii tale Te așteaptă-n prag de vânt. A iubirii adiere Cu miros și gust de fragi... Nu-ncerca să te sustragi!... Gustă, cuc, a vieții miere!... Mugurel Pușcaș ( Liga Scriitorilor din România) Referință Bibliografică: CUCULUI... / Mugurel Pușcaș : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1649, Anul V, 07 iulie 2015. Drepturi
CUCULUI... de MUGUREL PUŞCAŞ în ediţia nr. 1649 din 07 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/368915_a_370244]
-
chiar încerc să mă refac din mine, Ca să-mplinesc dorita reverie. Mai lasă timpul, meșter să ne fie Acestei reîntoarceri din nimic. Să pot iubirii iar să-i fiu solie Și casă pe vecie să-i ridic. În neputință, orice adiere Mă clatină și drumul rătăcesc. Rămâne dorul ca o mângâiere Și chiar dacă-s pierdut, tot te iubesc ! *** Referință Bibliografică: Nu pot lipsi / Ovidiu Oana Pârâu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1649, Anul V, 07 iulie 2015. Drepturi de Autor
NU POT LIPSI de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1649 din 07 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/368919_a_370248]
-
toate marile poeme ce s-au născut în temniță au fost elaborate în duh și mintal. Autorul pe care Bunul Dumnezeu mi-a îngăduit să-l cunosc, să-l prețuiesc și să-l iubesc, crea cu o ușurință ca de adiere cerească, ca o revărsare de har, cum numai Atotcreatorul binecuvintează ființele gingașe, îmbrățișindu-Le cu splendoarea Sa divină. În Noaptea sfântă a Crăciunului poetul și-a îmbrăcat sufletul într-un cântec de leagăn, împodobind inimile celor mulți, prea mulți și prea
NAŞTEREA DOMNULUI ÎN PORFIRA VERDE A SUFERINŢEI ŞI A JERTFEI MARTIRILOR DACOROMÂNI de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 1454 din 24 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/369000_a_370329]
-
-i cați... Vai, da e o față așa senină, luminată, Cum nicio zână pe străzi nu se arată, Ce pe mulți îi ia mirarea că tu ești, Un astru ca din acele cărți cerești! Cum ți-aș vrea a fi adierea de vânt Să-ți fiu aerul ce Tu-l inspiri în cânt, A fi vorba caldă ce te liniștește-te în gând, Și șoaptele ce vitalitate-ți dau venind.. Al nopții astru stingher de-aș fi fost Cântând în beznă
FERMECAT! de VALERIAN MIHOC în ediţia nr. 1990 din 12 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370813_a_372142]
-
întunericului. Lumina care triumfă ocupă cea mai mare parte din tablou. Omul, o mare fărâmă din marele Tot, se bucură sincer și modest de tot raiul pământesc concetrat într-un copac, ce se zbate între realitate și legendă, între o adiere de vânt și haină rece de brumă, între o mângâiere de raze aurii și umbrele din amurg. Privind această expoziție mi-o imaginez pe autoare cu zâmbetul pe buze, gândind luminos, reflectând înțelept asupra rosturilor lumii, viețuind în armonie cu
VERNISAJUL EXPOZIŢIEI “COPACUL” de ELENA TRIFAN în ediţia nr. 1928 din 11 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370832_a_372161]
-
Nicolae Podișor Publicat în: Ediția nr. 214 din 02 august 2011 Toate Articolele Autorului Vedeam cum i se închideau ochii de somn și la toate rugămințile mele de a se duce în pătuț, primeam un neașteptat refuz. Bosumflată și cu adierea unei exasperări pe care credeam că o va depăși ușor, își va stinge însă curând mugurii încruntării și va lăsa vălul cald și argintiu al luminii să-i mângâie obrăjorii. Bucuria împlinirii rugii pe care o avea ticluită încă înainte
ULTIMA POVESTE PENTRU ANAMARIA !... DE ION DOREL ENACHE ANDREIAŞI de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 214 din 02 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/370849_a_372178]
-
măruntă / cerneală într-o călimară.” (“Tablou de toamnă 2”) Întâlnim, în aceleași tablouri “pictate” din condei, asocieri sensibile între anotimp și timpul de suflet: “Plouă mărunt ca-ntr-o iubire/ ce-și cată rostul său fragil/ dar întâlnește remușcarea/ prin adieri de dor nubil.// Spinii din suflet îi culege,/ patima unei flăcări vii/ moare-nșelată doar de timpul/ care s-a spart în clipe mii.” (Tablou de toamnă 3) Frumusețea versului sporește odată cu frumusețea figurilor de stil folosite abil de către autor, o
PARFUM DE TEI (TRILINGV: RO-FR-EN) de GHEORGHE STROIA în ediţia nr. 2309 din 27 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/370766_a_372095]
-
pot fi / cer, / ce nevoie am / de stele? // SOARELE / răsare / lângă mine, / în fiecare dimineață!” (Răsărit) Apoi, iată, cât de frumos poate George Stroia să ilustreze dragostea în poezia Nisip: “Curg peste noi / flori albe de cireș./ Suntem brize ,/ efemere adieri / ținând / în mână / clepsidra de aur - / jertfă ascunsă / la poalele cerului. // Inimile noastre - / versete de nisip.” Mi-a plăcut enorm! Dragostea asemuită cu sfințenia, o ”jertfă ascunsă la poalele cerului”... Stări, trăiri, toate purtând pecetea iubirii, ne coboară din sferele
PARFUM DE TEI (TRILINGV: RO-FR-EN) de GHEORGHE STROIA în ediţia nr. 2309 din 27 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/370766_a_372095]
-
asta nu se face ! Sper că nu l-am rănit (prea tare !) pe poetul Gheorghe A. STROIA ! Citim în continuare cu o plăcere reală : „Plouă mărunt ca-ntr-o iubire,/ ce-și cată rostul său fragil/ dar întâlnește remușcarea/ prin adieri de dor nubil.” Apoi: „ S-au așternut peste cuvinte / Mătăsurile albe, grele, / Cu frumusețea lor pribeagă / La vis, la viață să ne cheme”. Iată aici cuvintele care construiesc catedralele spiritului ! Ce ar fi viața fără farmecul absolut al metaforei ? Și
PARFUM DE TEI (TRILINGV: RO-FR-EN) de GHEORGHE STROIA în ediţia nr. 2309 din 27 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/370766_a_372095]
-
sălbăticia câmpului interior. S-au așezat la pândă simțurile în iarba așteptării, și-au ascuțit ghearele, s-au mlădiat mișcările înspre răsturnarea direcției. Și din aproape în aproape, ai mușcat din carnea contactului cu firescul. Ba se puneau curmeziș cerești adieri, ba se frăgezea inima, azimă dospită la soarele potrivirii. S-au frânt dumicații chemării în luni iernatice, s-au hrănit visele cu umbrele înflăcărate, cuvintele s-au înfipt în pieptul scindării, între linia de plutire și apoteotica despicare a temeliilor
ÎNTÂLNIRE de IULIA DRAGOMIR în ediţia nr. 1990 din 12 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370897_a_372226]
-
într-o seară, Copacii cu frunze aurii cântau la vioară Și n-am putut refuza o așa minunată. Cânta despre iubiri, melodia mea preferată! M-a invitat toamna la vals într-o noapte, Obraz pe obraz ținându-mă aproape, Pe adieri de vânt îmi șoptea liniștit: "- Îmi place de tine, te-aș lua de iubit." Ce dans minunat dansam amândoi! Doi pași înainte și unu-napoi... Pluteam ca fluturii albaștri, visam trandafiri, Era valsul toamnei plin de amintiri ! M-a invitat
VALSUL TOAMNEI de VASILE COMAN în ediţia nr. 2041 din 02 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/370910_a_372239]
-
gând ai poposit cu speranța de-a găsi legende, chiar cu însemnele explorării echivalente muncii de Sisif, ori pline de utilitate? Legende utile ca zefirul care adie și răcorește sufletul, dându-i vigoare. Călătoru: Înainte, pe acest făgaș într-o adiere și-ntr-un sunet de izvor, la umbra brazilor, presimțeam că a început să se înțeleagă, că nu palatele, nu mașinile bengoase...Nici măcar alergătură înspre a umfla conturi în bănci , nu înseamnă vis măreț. Aliatul... : Călătorule, Călătorule, iarăși ești poet
MONUMENTUL DE LA …URSOAIA! (LUMINA DE LA CERNICA STRĂLUCEŞTE ŞI ACASĂ) TABLOUL (SCENA) 2 de DUMITRU K NEGOIŢĂ în ediţia nr. 1990 din 12 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370900_a_372229]
-
străbuni, pășim încet, încet spre mâine căci este Sfânta Joie Mare.... un colț de pagină ruptă dintr-un măr înflorit ... seceta gândului peste buze arse poposind însetate pe trifoiul cu patru foi zâmbind sub poveri înrourate chemări depărtări visuri patimi adieri de zefir pribeag narcise firave îndrăgostite de iriși-vâslași unduind miresme crude înoată într-un ostrov de verde crud ploaie de raze călduțe prinse-n hora florilor de liliac pământ reavăn mirosind a pâine iubiri îngălbenite de păpădii roiuri de fluturi
FLORILEGIU DE PRIMĂVARĂ (1) de GEORGETA RESTEMAN în ediţia nr. 867 din 16 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/370996_a_372325]
-
-n zboruri își desfac Mov aripi de saten să-ți mângâie durerea, Cu praf de acuarela pe buze să-ți picteze, O lacrima de-alean să-ți tulbure privirea, Cu flori turcoaz de stele un vis să-ți contureze. În adieri de șoapte poți desluși chemări, Minute-mpotmolite de timp pietrificat, Un înger adormit în cuib de neuitări Și-un suflet ce în taină cu dor l-ai sigilat. Am să te-ating o clipă cât minte să mă ții, Voi fi
ÎȚI LAS ZĂLOG UN MAC de INES VANDA POPA în ediţia nr. 1608 din 27 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/369803_a_371132]
-
purtau de sus, Să reaprindă bobul de jar dintre imunde Cochilii sfărâmate și putrede-n apus. Doar licăr de siliciu mai dormita pe mal, Pierdut printre ruina luminii ce-nsera, Veghind ca urnă rece, sub spuma unui val, Cât timp o adiere, un bocet murmura. *** Referință Bibliografică: Pe plaja fără nume ... Ovidiu Oana Pârâu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1589, Anul V, 08 mai 2015. Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Ovidiu Oana Pârâu : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a
PE PLAJA FĂRĂ NUME … de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1589 din 08 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/369818_a_371147]
-
din palmă o cupă delicată, Ca diminețile, Zăpăcite de emoție, Să nu se sperie și să fugă. Au venit grăbite, pe rând, Hotărâte să se alăture: zâmbetele suave, privirile îndrăgostite și gândurile tainice. S-au mai strecurat pe furiș Curcubeie, adieri blânde de vânt, Licori din cupe de crini înmiresmați, Cântecul greierilor, cristalul munților calcaroși, Maci purpurii, frânturi de răsărit și apus, Si, brusc, Am închis palmă. Zbang!!! lntemnitate sunteți, Pe vecie, Dimineți magice și grăbite, Roabe pătimașe și nemuritoare Ale
DIMINETI, ROABELE SUFLETULUI MEU de ELEONORA STOICESCU în ediţia nr. 1691 din 18 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/369836_a_371165]
-
se lasă purtată de heruvim „spre sălașul ceresc”. Așa ajunge poeta la „Înflorire‘’ - din iubire, trăind prima tresărire, neliniștea la „glasurile chemării inimii” ce se pregătește să înflorească pentru că „luceafărul/ Coboară la fiecare poartă”. În „Metafizica punctului” regăsim irizări și adieri din N. Stănescu: „Eu eram un punct, el era un punct/ Eu eram un cântec irepetabil/ El era un cântec neîntrerupt”. „Recunoașterea sinelui” se petrece când Miracolul se naște descoperind Supremul Semn al recunoașterii. Urmează un „Apel‘’ pentru a lăsa
O POEZIE A CĂUTĂRII FIINŢEI de LOLA NOJA în ediţia nr. 1811 din 16 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369889_a_371218]
-
construiește declarații de dragoste desprinse parcă din nemuritoarea poveste a sultanei Hafsa și a lui Yavuz Sultân Selim Khan (conducător al imperiului otoman, dar și un erudit creator de poezie arabo-persană din secolul al XVI-lea): „ ... acum sunt ca o adiere a brizei care-ți șoptește, suspinând de dor, numele în noapte, când nisipul umed mi se împletește în părul răsfirat peste umerii goi, dezmierdați de răcoarea mării. Sunt marea care-ți sărută buzele înfierbântate de arșița iubirii încă nenăscute sau
ÎN LOC DE PREDOSLOVIE de STAN VIRGIL în ediţia nr. 671 din 01 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/369929_a_371258]