3,667 matches
-
o siluiește fără conștiință în fiecare zi!... Nu poți să încropești la repezeală niște soluții miraculoase drept antidot unic al distrugerii de sine a Ființei umane, care să scoată din bezna infernului hidos sufletele oricum risipite în scrumul păcatului etern. Admirabila definiție a cuvântului OM riscă să devină, astfel, prea curând, din lipsa puterii de a înțelege nevoia reală de trai a unei populații cu lehamitea și cuțitul ajunse puternic până la os, cumplita definiție a noțiunii de DISTROFIE A SPECIEI UMANE
ARTA MIZERIEI PE PLANETA BĂSESCU-BOC-UDREA de MAGDALENA ALBU în ediţia nr. 392 din 27 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/362431_a_363760]
-
în zilele noastre noțiunea de examen este pe cale de dispariție, ba mai mult, unele dintre universitățile apărute după Decembrie '89 ca ciupercile după ploaie, își asigură necesarul de cursanți doar cu ajutorul generos al absolvenților... fără bacalaureat. La urma urmei o admirabilă continuitate a românilor la acest capitol, dacă avem în vedere faptul că unii dintre activiștii de frunte ai partidului comunist se trezeau „studenți” mai înainte ca ei să-și terminat liceul. Și atunci, pentru ca voia partidului să fie deplină, așa
SĂRĂCIA – STAREA DE FAPT A ROMÂNILOR de GEORGE PETROVAI în ediţia nr. 392 din 27 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/362430_a_363759]
-
puternică, imensă. Urmează un oraș, la margine de imensitate. Vecin cu infinitul apei și aflat în continuarea lui”. În „Ochiul verde al artistului” ne reîntâlnim cu rafinatul degustător de artă Roni Căciularu, cel pe care l-am cunoscut citindu-i admirabilele texte despre muzeele New-York-ului. Pasionat de muzică și poezie, îi închină lui Leonard Cohen un cizelat medalion, o veritabilă bijuterie. În „Concert de zi” este un inspirat poet al cotidianului străzii. Se poate vorbi îndelung despre virtuțile stilistice ale scrisului
UN DAR DE LA RONI CĂCIULARU de ZOLTAN TERNER în ediţia nr. 1070 din 05 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/362509_a_363838]
-
se schimbă. Dar dacă Nimic nu devine, Totul revine ca reîntoarcere a aceluiași. De această revenire a aceluiași Iov/ Om pare să se îndoiască psalmistul. Consecințele: rugăciune, agonie, luptă, îndoială, credință. Se știe, credința se naște din îndoială. Ce reușește admirabil Dumitru Ichim? Să-și convingă cititorul că locuirea și șederea omului pe pământ au semnificație divină și poetică, iar „obiectul poeziei este universul lucrurilor nevăzute” (P. Claudel). -------------------------------------------- * Dumitru ICHIM, Psaltirea apocrifă a dreptului Iov, Prefață de Aurel Sasu, Editura Eikon
IOV, OMUL LOVIT DE CEL RĂU de PETRE ISACHI în ediţia nr. 2342 din 30 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/360933_a_362262]
-
plină, pe care l-a transmis copilului, care acum compune Operete și cântece populare. A crescut învăluit în povești, cu vorbe bune și cu viersul lăutarilor care cântau de alean la cârciumă. Domnul profesor Ion Chiru îi face un portret admirabil, pe cât de strălucitor pe atât de obiectiv și de profund: „Marin Voican (fiul lui Ilie Voican din Ghioroiu, cătunul Delureni, numit și Dealul Viilor) a fost mereu un împătimit al cântului și al jocului popular, un mare iubitor al folclorului
„ANTON PANN” OPERETA STRĂLUCITOARE A COMPOZITORULUI MARIN VOICAN de ŞTEFAN DUMITRESCU în ediţia nr. 906 din 24 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/364027_a_365356]
-
de veselă și de strălucitoare pe atât de grandioasă. Dacă aș fi regizor, din ceea ce numește dl Voican „Revistă umoristică”, aș face o Operetă de zile mari, care ar dura un ceas și mai mult ... Mai ales pentru că are o admirabilă construcție teatrală, cu decor, cu farse, cu personaje uimitor de viu creionate. Înțelegem și de ce nea Marin l-a ales ca erou al Operetei sale pe vestitul Anton Pann, cel înțelept ca fiul Pepelei. Pentru că-i seamănă, pentru că au un
„ANTON PANN” OPERETA STRĂLUCITOARE A COMPOZITORULUI MARIN VOICAN de ŞTEFAN DUMITRESCU în ediţia nr. 906 din 24 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/364027_a_365356]
-
plăcere e gustată/ Precum șuncă afumată -/ Sărată și piperată,/ Dar... udată după lege,/ Cu-un vin bun, se înțelege!” Marin Voican are vocație de dramaturg, liniile, tușele și acoladele cu care își construiește personajele și situațiile dramatice sunt sigure, redând admirabil și portretul personajului dar și „lumea lui” și ne aduc aminte de Caragiale din prima lui piesă de teatru, de care puțini știu, unde vedem un Caragiale virtuoz. Această notă de virtuozitate ne-a atras atenția lecturând Opereta pe care
„ANTON PANN” OPERETA STRĂLUCITOARE A COMPOZITORULUI MARIN VOICAN de ŞTEFAN DUMITRESCU în ediţia nr. 906 din 24 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/364027_a_365356]
-
XVIII două aripi de clădire ,precum și clopotnița mânăstirii.Cea mai însemnată operă este capela. Mânăstirea XENOFONTOS Distanța dintre aceste două ultime mânăstiri este de numai jumătate de oră.În anii 1810-1820 sa construit o nouă biserică .Biserica cea veche posedă admirabile picturi murale ale lui Antonios-pictor al Școlii Cretane.(1544) Sala de mese a fost decorată cu picturi murale în sec,XVI-lea .Biblioteca conține 4000 de formulare. Deoarece,așa cum am arătat la începutul acestui reportaj,intrarea cere o anumită pregătire
MUNTELE ATOS de PAUL LEIBOVICI în ediţia nr. 2154 din 23 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/364143_a_365472]
-
nu era doar una, ci mii. Oamenii se prăbușeau și erau luați în primire de furnicile carnivore. Nu dura prea mult, fiindcă și ele erau cu milioanele și păreau a avea un apetit de nepotolit. Termitele rodeau cu o eficiență admirabilă tot ce era din lemn și mândrele acoperișuri se prăvăleau peste vetre astfel că incendiile cuprinseseră întreg orașul. Nici o armă nu era eficace împotriva lor, iar pulberăria sări în aer pentru că furnicile duseseră un bețișor aprins în exact camera bombelor
SCURTA DOMNIE A ÎMPĂRATULUI FURNICĂ de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 947 din 04 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/364186_a_365515]
-
Sunt cucerit, deopotrivă, de înțelepciunea și calmul domnului Mirel, soțul pictoriței, aparent un caracter opus. Îl știam din câteva articole citite prin publicațiile de limbă română pe care le am primit, din când în când, din Israel. Formează împreună o admirabilă pereche, artistul sensibil și inginerul dovedind că uneori contrariile fac casă bună. La fel se întâmplă și în pictura doamnei Liana Saxone Horodi, construită adeseori din contraste puternice, cu accente dramatice, expresioniste. Din lumea colorată a marii artiste nu lipsesc
PICTORIŢA LIANA SAXONE-HORODI de ION CRISTOFOR în ediţia nr. 1068 din 03 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363071_a_364400]
-
AL ROMÂNIEI MARI,REVOLTAT ȘI SENTIMENTAL ,CARE A SCRIS ,PRINTRE O MULȚIME DE OPERE LITERARE ȘI PAMFLETE,VERSURILE CÂNTECULUI ´´MULȚUMESC,IUBITA MAMA !´´, LANSAT DE MAREA VOCE A ROMÂNIEI, MIRABELA DAUER , SI DE COMPOZITORUL MARIAN NISTOR (liderul Formației SAVOY). CE VERSURI ADMIRABILE,CE CÂNTEC MINUNAT, SPORESC GINGĂȘIA ȘI ÎNȚELEPCIUNEA LUMII... ASCULTANDU-LE,NU POȚI SĂ NU SPUI ACUM- ´DUMNEZEU SĂ ÎL IERTE PE VADIM ȘI SĂ ÎL ODIHNEASCĂ ÎN PACE ! ( Marin MIHAI,Spania ) ---Poetul Corneliu Vadim Tudor,autorul versurilor cântecului´´ Mulțumesc,iubita
CORNELIU VADIM TUDOR (1949-2015) : ULTIMA CAFEA//EU VOI MURI DEFINITIV,ODATA de MIHAI MARIN în ediţia nr. 1719 din 15 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/363231_a_364560]
-
sentimentului de recunoștință și prețuire pe care urmașii l-au adus cu evlavie și puritate înaintașilor, cartea Profesorului Universitar dr. Cornel T. Durgheu frapează și încântă prin acuratețea, prin limpezimea cuvântului mereu încărcat de sens și savoare. Înzestrat cu un admirabil simț al lexicului subtilizat până la bucuria nuanței, fin orchestrată într-un ansamblu de adevăruri logic argumentate, a oferit tiparului o veritabilă lucrare științifică, dublată de fascinația unor comentarii și confesiuni aureolate de un netăgăduit talent literar. Rigoarea se poate asocia
SCULPTORUL CORNEL DURGHEU ŞI IDENTITATEA NAŢIONALĂ de NEGOIŢĂ LĂPTOIU în ediţia nr. 2357 din 14 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/363223_a_364552]
-
jocul grav, esențial. Își comută stilul cu aceeași ușurință, de la sobru la grațios, de la fantezia jucăușă la frământul lăuntric sau sensibilitatea temperamentoasă. E când metafizic, când trivial, când cotidian, când eternal-celest. E mereu altfel, rămânând pretutindeni, el însuși. E o admirabilă unitate în diversitate. Poemele oscilează între halebardă și floare. Jucărie sau scalpel. Există până și poem în poem. Iată un admirabil catren încastrat într-un poem cu o altă direcție lirică: „Iubito, tu ești doar femeie,/ Femeie, tu ești doar
BORIS MARIAN MEHR de ZOLTAN TERNER în ediţia nr. 2226 din 03 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/368356_a_369685]
-
temperamentoasă. E când metafizic, când trivial, când cotidian, când eternal-celest. E mereu altfel, rămânând pretutindeni, el însuși. E o admirabilă unitate în diversitate. Poemele oscilează între halebardă și floare. Jucărie sau scalpel. Există până și poem în poem. Iată un admirabil catren încastrat într-un poem cu o altă direcție lirică: „Iubito, tu ești doar femeie,/ Femeie, tu ești doar un om,/ Iubire, tu ești doar scânteie,/ În ochii Creatorului - atom.” Jocul asemănărilor în sonoritatea cuvintelor duce uneori la o muzicalitate
BORIS MARIAN MEHR de ZOLTAN TERNER în ediţia nr. 2226 din 03 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/368356_a_369685]
-
Cerului: „Cum să ajung fără scară la Tine, Doamne?/ Astăzi m-am apropiat de Tine cu un cuvânt,/ mâine cu încă un cuvânt,/ Cartea este scara pe care urc,/ până în ziua când mă voi înfățișa Ție, Doamne.” Revin, mereu altfel, admirabile definiții metaforice ale poeziei și ale poetului: „Cuprins de vrajă și de verb,/ poetul e o frunză, herb,/ între nervuri și între nervi,/ o rază ca-n meduză, cerb./.../ Ca să dureze scrisul tău, trebuie să te zidești în el.” Și
BORIS MARIAN MEHR de ZOLTAN TERNER în ediţia nr. 2226 din 03 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/368356_a_369685]
-
a visat la Eminescu? Modalități și tehnici diverse care toate întregesc profilul unei poete aflate pe un drum ascendent, fără întoarceri, ca să-și înscrie veșnicia în Cuvânt, ceea ce mi se pare cu totul remarcabil. De altfel, o mărturisește în chip admirabil, în ultimul poem, intitulat semnificativ,”Veșnicia iubirii”: „Vreau să uit că sunt un simplu om / ce se adâncește în eternitate”. Și cum altfel, decât prin vers, se poate adânci omul în eternitate? --------------------------------- Cezarina ADAMESCU 11 Aprilie 2016 Galați Referință Bibliografică
UN VIS DE NEMURIRE – TRECÂND PRIN ANOTIMPURI de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 2043 din 04 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/368385_a_369714]
-
valoarea glasului, frumusețea repertoriului nu sunt decât pastele colorate pe care, cine-o zugrăvește pe artistă are numai a le folosi fără nicio greutate, pentru că atunci când modelul are calități, înseamnă că are culorile necesare pentru tablou! Anamaria Botezatu este o admirabilă artistă ce reprezintă folclorul Moldovei de Sud și nu-i nimic mai mult de remarcat în biografia sa decât faptul că îl reprezintă apreciabil, cu talent și atenție! Aurel V. ZGHERAN (aurel.vzgheran@yahoo.com) Referință Bibliografică: Anamaria Botezatu, destinul
ANAMARIA BOTEZATU, DESTINUL SNOPULUI DE IN de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1365 din 26 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/368426_a_369755]
-
și încărcat de semnificații. De fapt, aceasta este și arta poetului, de a schița în câteva versuri, o lume, o viață, un destin care merită să fie știut de toți oamenii. Prototipul țăranului, muncind pământul și făcând pâinea, este surprins admirabil și emoționant în poezia „Eroii pâinii”: „Din brazda aspră și trudită, / Din bob rotund, din frământare, / Din mâna mamei, obosită, / Iese franzela, cu sudoare. // Hambarele au obosit / Sub greul lanului cu rod; / Încet, încet au putrezit / Și scândurile lor de
O VOCE CONŞTIENTĂ STRIGÂND ÎN PUSTIU de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 1973 din 26 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/368379_a_369708]
-
nume ca și bunica verișorilor mei din Constanța. Era la fel de înaltă ca și mine. Când am cunoscut-o, era îmbrăcată în alb, cu o fustiță scurtă și plisată, o bluză subțire și transparentă, prin care se vedea sânul bronzat și admirabil pus în evidență de cupa mică a sutienului și cu niște sandale comode, tot albe. De obicei, când treceam prin Satul de Vacanță, îmi cumpăram o floare de la vânzătoarele stradale, indiferent ce era, garoafă sau trandafir, iar acum aveam un
SUZANA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1753 din 19 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/368336_a_369665]
-
taină ca să aflăm după direcția de zbor încotro ne-om mărită” Am citat cest fragment, deliciu de dulce limba românească, pentru poezia lui uimitoare de luminoasă și de concretă, dar mai ales pentru că în aceste rânduri prozatoarea reușește să redea admirabil acel inefabil al sufletului locului, al spiritului românesc, care pe mine mă fascinează și mă cutremura. Sunt absolut convins că numai un prozator mare putea să ivească de sub până să aceste rânduri, conținând poezia pământului românesc, inefabilul primăverii. Cine a
CRONICĂ DE ÎNTÂMPINARE LA CARTEA DOAMNEI ELENA BUICĂ de ŞTEFAN DUMITRESCU în ediţia nr. 2116 din 16 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368471_a_369800]
-
tichie de mărgăritar,/ în alta un nimb strălucitor./ Poate că m-am întâlnit/ cu el într-o poveste,/ sau poate l-am văzut/ pe vreun zid cu grafitti/ și-am dorit să fie bunicul meu.” (Mă doare...) Autoarea relizează portrete admirabile, tatălui, bunicului (cel mai reușit), șomerului singuratic care luptă să supraviețuiască și să pună o bucată de pâine la masa copiilor săi, cerșind pe la biserici. E o realitate destul de tristă, trăită de mulți în zilele noastre. Poeta aruncă o privire
TRISTEŢEA DIN FLOAREA VIEŢII ADEVĂRATE de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 2310 din 28 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/368481_a_369810]
-
dar formată dintr-un întreg și nu fărâmițată? Se uita adesea că și ea e formată din bucățele.” Alterică filozoful venea dintr-o familie de evrei săraci, nespus de frumoși ca oameni. Dl Berthold Aberman reușește două portrete de părinți admirabile, antologice în literatura română: „Părinții, oameni săraci trăiau într-o casă care cu greu putea fi numită astfel dar, ceea ce-i dădea frumusețe și chiar fericirea era numărul mare de copii. Veșnic era ceva care lipsea, care nu ajungea. Consider
CRONICĂ LITERARĂ: „DEZILUZII” ŞI „VIAŢA CA O ILUZIE” – DOUĂ ROMANE DE BERTHOLD ABERMAN de ŞTEFAN DUMITRESCU în ediţia nr. 1894 din 08 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368469_a_369798]
-
privit și ca un roman, ca și cum autoarea ar aduce o nouă tehnică romanescă. Pe parcursul lecturii cititorul, împreună cu autoarea, evocă evenimente, scene de viață și de istorie care se petrec în Canada, sau acasă în România.. Aceste scene de viață, descrise admirabil, comunică între ele străbătute fiind de firul epic care este însăși sufletul autoareei, astfel că după lectura cărții ai sentimentul că vezi în fața ochilor panorama largă, bogată, fastuoasă, neliniștitoare a istoriei. Capitolul dedicat iei românești, această capodoperă de culoare, de
CRONICĂ DE ÎNTÂMPINARE LA CARTEA SCRIITOAREI ELENA BUICĂ de ŞTEFAN DUMITRESCU în ediţia nr. 2198 din 06 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/368472_a_369801]
-
doamnei Buni și din evenimentele care se derulează în plan mondial, nu înseamnă că sufletul autoare nu este deschis către umor, către bonomie, către privirea plină de lumină a realității. Memorabile sunt povestirile-reportaj " Șansa Vieții" și reportajul de la lansarea cărții admirabilului om care este dl Herman Victorov. Este vorba de întâlnirea scriitoarei cu actorul Florin Piersic la această lansare de carte. Povestirea "Șansa vieții", în care este vorba de o întâmplare revelație și mesaj divin, ne relatează o excursie revenire în
CRONICĂ DE ÎNTÂMPINARE LA CARTEA SCRIITOAREI ELENA BUICĂ de ŞTEFAN DUMITRESCU în ediţia nr. 2198 din 06 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/368472_a_369801]
-
etern (ivirea lui fiind așa-zicând, onomaturgică), veșnicia în timp e o iluzie, iar viitorul un deces temporal: aduce și instalează, spre deosebire de trecut care ne sancționează nașterea și trăitul, necontenirea morții, absența nesfârșita. O „Memorie a Vetrei” poemul e, iată, admirabil, ar da seama, după priceperea mea, de această: „ Fecunda vibrare a Totului primordial/ întemeiază dintre genuni de evi fără început/ tutelare Nume de râuri, oameni și cetăți,/ din halucinantele câmpuri marine/ până în muntele sacru în codri, în peșteri,/ în mister
ASTRA de RAUL CONSTANTINESCU în ediţia nr. 1519 din 27 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/367856_a_369185]