1,941 matches
-
comunicării putîndu-le fi asociate și elemente de ordin nonverbal și paraverbal (gesturi indicative, mimică, direcție a privirii, ton etc.), cu rol în facilitarea (auto)identificării destinatarului mesajului (eventual, din mai mulți potențiali interlocutori existenți într-o anumită situație de comunicare). Adresarea este prezentată, în literatura de specialitate, nuanțat - ca operație de,,desemnare", dar și de,,solicitare" a destinatarului mesajului de a-și asuma acest rol, asociată acțiunii de,,interpelare", instituind relația (reală sau dorită) locutor-interlocutor în cadrul unui act comunicativ. Termenii de
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
este prezentată, în literatura de specialitate, nuanțat - ca operație de,,desemnare", dar și de,,solicitare" a destinatarului mesajului de a-și asuma acest rol, asociată acțiunii de,,interpelare", instituind relația (reală sau dorită) locutor-interlocutor în cadrul unui act comunicativ. Termenii de adresare, asociați, pe de o parte, deixis-ului personal și celui social (în terminologia lui Ch. Fillmore) și, pe de altă parte,,,universaliilor pragmatice ale dialogului" (J. Habermas), se raportează la contextul social, în general, de unde și variația microsistemului acestora de la o
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
și variația microsistemului acestora de la o cultură la alta (de exemplu, limba franceză vs. limbile asiatice). Acești termeni cunosc, de asemenea, valențe particulare prin prisma actualizării diferitelor valori ale politeții pozitive, respectiv negative, a valorificării - în anumite contexte comunicative - a adresării inverse, precum și a adresării propriu-zise ca formă de,,selectare", de către locutor, a emițătorului următorului mesaj (de exemplu, Nicule, cînd te întorci?). Factorii determinanți care influențează alegerea anumitor termeni de adresare (în detrimentul altora) într-o anumită situație de comunicare sînt de
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
de la o cultură la alta (de exemplu, limba franceză vs. limbile asiatice). Acești termeni cunosc, de asemenea, valențe particulare prin prisma actualizării diferitelor valori ale politeții pozitive, respectiv negative, a valorificării - în anumite contexte comunicative - a adresării inverse, precum și a adresării propriu-zise ca formă de,,selectare", de către locutor, a emițătorului următorului mesaj (de exemplu, Nicule, cînd te întorci?). Factorii determinanți care influențează alegerea anumitor termeni de adresare (în detrimentul altora) într-o anumită situație de comunicare sînt de ordin: (a) individual - trăsături
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
pozitive, respectiv negative, a valorificării - în anumite contexte comunicative - a adresării inverse, precum și a adresării propriu-zise ca formă de,,selectare", de către locutor, a emițătorului următorului mesaj (de exemplu, Nicule, cînd te întorci?). Factorii determinanți care influențează alegerea anumitor termeni de adresare (în detrimentul altora) într-o anumită situație de comunicare sînt de ordin: (a) individual - trăsături specifice, distinctive (sex, vîrstă, statut social, tip de educație, mentalitate etc.) ale interlocutorilor; (b) relațional - elemente ce caracterizează relația existentă (prealabilă momentului în care se realizează
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
dominant este gradul de cunoaștere, în Italia - vîrsta, clasa socială și originea, sexul, apartenența politico-ideologică; în Coreea - rangul social, vîrsta; în China - pentru unii, vîrsta, pentru alții, gradul de înrudire, statutul social etc. Ca elemente deictice și relaționale, termenii de adresare se caracterizează prin valențe specifice, dispuse prin raportare la diferite tipuri de relații (nuanțate, cu precădere, la nivel terminologic): a) relația,,orizontală" - axa distanței, proximității, a distanței/ solidarității, axa intimitate vs. distanță etc.; b) relația,,verticală" - axa dominării sau a
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
pe celelalte două, care pot fi prezentate, în plan orizontal sau vertical, în termeni de conflict sau de consens (valențe manifestate, de exemplu, în valorificarea - pentru primul caz - a unor forme distincte de tipul tu, dumneata, dumneavoastră ca termeni de adresare, respectiv în folosirea reciprocă - pentru a doua situație - a aceleiași forme: tu sau dumneata sau dumneavoastră), cu precizarea că realitatea comunicativă impune, frecvent, relativizări (determinate de factorii prezentați anterior) ale acestor componente, de unde și diferențierea, în cadrul microsistemului termenilor de adresare
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
adresare, respectiv în folosirea reciprocă - pentru a doua situație - a aceleiași forme: tu sau dumneata sau dumneavoastră), cu precizarea că realitatea comunicativă impune, frecvent, relativizări (determinate de factorii prezentați anterior) ale acestor componente, de unde și diferențierea, în cadrul microsistemului termenilor de adresare dintr-o limbă, a mai multor subclase. Realizată, în lucrările de specialitate, din perspective diferite, tipologia termenilor de adresare implică o serie de nuanțări explicate atît prin valorificarea elementelor unui anumit sistem lingvistic (respectiv, ale unui anumit nivel - lexical, morfologic
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
că realitatea comunicativă impune, frecvent, relativizări (determinate de factorii prezentați anterior) ale acestor componente, de unde și diferențierea, în cadrul microsistemului termenilor de adresare dintr-o limbă, a mai multor subclase. Realizată, în lucrările de specialitate, din perspective diferite, tipologia termenilor de adresare implică o serie de nuanțări explicate atît prin valorificarea elementelor unui anumit sistem lingvistic (respectiv, ale unui anumit nivel - lexical, morfologic, sintactic etc. - al unui idiom), cît și prin raportarea la anumite componente ale contextului general, socio-cultural etc. al comunicării
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
sistem lingvistic (respectiv, ale unui anumit nivel - lexical, morfologic, sintactic etc. - al unui idiom), cît și prin raportarea la anumite componente ale contextului general, socio-cultural etc. al comunicării, nucleul acestor delimitări constituindu-l următoarele categorii de termeni: 1) ,,pronumele de adresare" - pronume personale, propriu-zise și de politețe (inclusiv formele reverențiale ale acestora), de persoana a doua, singular și plural: tu, voi, dumneata, mata, matale, dumneavoastră, Excelența Voastră, Magnificența Voastră (precizăm că numărul elementelor sistemului pronominal de adresare este diferit de la o
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
termeni: 1) ,,pronumele de adresare" - pronume personale, propriu-zise și de politețe (inclusiv formele reverențiale ale acestora), de persoana a doua, singular și plural: tu, voi, dumneata, mata, matale, dumneavoastră, Excelența Voastră, Magnificența Voastră (precizăm că numărul elementelor sistemului pronominal de adresare este diferit de la o limbă la alta; de exemplu, franceza dispune de două forme, marcînd opoziția tu - vous, engleza - de o formă: you etc.); 2) ,,numele de adresare", încadrate într-un sistem nominal de adresare, cuprinzînd substantive proprii și comune
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
dumneavoastră, Excelența Voastră, Magnificența Voastră (precizăm că numărul elementelor sistemului pronominal de adresare este diferit de la o limbă la alta; de exemplu, franceza dispune de două forme, marcînd opoziția tu - vous, engleza - de o formă: you etc.); 2) ,,numele de adresare", încadrate într-un sistem nominal de adresare, cuprinzînd substantive proprii și comune, propriu-zise sau provenite din adjective (prin conversiune), numerale cu valoare substantivală etc., caracterizate prin anumite valențe semantice, relaționale, morfo-sintactice (vocative care trimit către anumite ,,roluri" identificabile/reperabile într-
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
numărul elementelor sistemului pronominal de adresare este diferit de la o limbă la alta; de exemplu, franceza dispune de două forme, marcînd opoziția tu - vous, engleza - de o formă: you etc.); 2) ,,numele de adresare", încadrate într-un sistem nominal de adresare, cuprinzînd substantive proprii și comune, propriu-zise sau provenite din adjective (prin conversiune), numerale cu valoare substantivală etc., caracterizate prin anumite valențe semantice, relaționale, morfo-sintactice (vocative care trimit către anumite ,,roluri" identificabile/reperabile într-o situație de comunicare dată sau creată
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
morfo-sintactice (vocative care trimit către anumite ,,roluri" identificabile/reperabile într-o situație de comunicare dată sau creată): a) antroponime - nume, prenume, supranume/porecle: Popescu(le), Ștefan(e), Ursu(le); b) termeni de rudenie: mamă, tată, surioară, mătușă (valorificați și în adresarea inversă - de exemplu, mama i se adresează copilului/unei persoane apropiate folosind termenul mamă); 3) nume generice de persoană, marcînd relațiile interpersonale în plan general - așa-numitele ,,apelative passe-partout" domnule, doamnă, domnișoară și,,termenii de înrudire secundari": fată, băiat, fecior
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
comunicativă a locutorului, acestea pot căpăta valențe opuse celor curente: urîtule, prostule - ca exprimare a afecțiunii; frumosule, deșteptule - ca formă de ironie etc.; 8) numerale cardinale, ordinale, colective - folosite cu valoare substantivală: (cei) doi, al treilea, amîndoi; 9) interjecțiile de adresare: mă(i), bă, bre, fa, fă, bia etc., ultimele trei asociate categoriei femininului, cu specificarea că interjecțiile bă și fă sînt nerecomandate (ca expresii ,,antionorifice") în uz. Se remarcă, pentru sistemul termenilor de adresare din limba română, tendința de asociere
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
al treilea, amîndoi; 9) interjecțiile de adresare: mă(i), bă, bre, fa, fă, bia etc., ultimele trei asociate categoriei femininului, cu specificarea că interjecțiile bă și fă sînt nerecomandate (ca expresii ,,antionorifice") în uz. Se remarcă, pentru sistemul termenilor de adresare din limba română, tendința de asociere a acestora în sintagme adresative de tipul: adjectiv + substantiv în vocativ (dragă tată, stimată doamnă, dragă Alexandre); substantiv în vocativ + adjectiv pronominal posesiv (domnul meu); substantiv în vocativ + substantiv în genitiv (fata mamei, dragul
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
în sintagme adresative de tipul: adjectiv + substantiv în vocativ (dragă tată, stimată doamnă, dragă Alexandre); substantiv în vocativ + adjectiv pronominal posesiv (domnul meu); substantiv în vocativ + substantiv în genitiv (fata mamei, dragul tatei); interjecție + substantiv (măi Ioane) etc. Termenii de adresare îndeplinesc, în derularea actului comunicativ, funcții specifice. Din perspectiva nivelului pragmatic al comunicării, termenii de adresare au, în opinia lui D. B. Parkinson, trei funcții pragmatice esențiale: în raport cu actul de vorbire pe care îl însoțesc (folosiri impuse, uzuale sau facultative - în
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
în vocativ + adjectiv pronominal posesiv (domnul meu); substantiv în vocativ + substantiv în genitiv (fata mamei, dragul tatei); interjecție + substantiv (măi Ioane) etc. Termenii de adresare îndeplinesc, în derularea actului comunicativ, funcții specifice. Din perspectiva nivelului pragmatic al comunicării, termenii de adresare au, în opinia lui D. B. Parkinson, trei funcții pragmatice esențiale: în raport cu actul de vorbire pe care îl însoțesc (folosiri impuse, uzuale sau facultative - în cazul salutului, mulțumirilor etc.); în raport cu așa-numita,,mecanică a conversației" (rol important, cu precădere în cazul
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
un alt punct de vedere, într-o analiză semantico-pragmatică a acestor termeni, se disting funcții precum cea de interpelare și identificare/desemnare a interlocutorului, de marcare a rolului comunicativ al acestuia (funcția conativă) și a relației interpersonale locutor - interlocutor (în adresarea inversă, și de indicare a locutorului, a condiției acestuia și a atitudinii față de interlocutor), funcția de marcă dialogală (funcția de inițiere a unui dialog, funcția fatică, funcția de încheiere a unui mesaj și de transferare a rolului de emițător interlocutorului
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
Actul cererii poate fi exprimat într-un mod care parodiază maniera indirectă (fă-te că te dai la o parte), fie prin transpunerea acțiunilor dorite în scenarii negative (lovește-mă cu o țigară). Interpelarea este adesea ironică, mai ales în adresarea către străinii de grup (Nea Caisă), iar cea către inamici este agresivă și insultătoare. Argoul dispune de o mare varietate de antroponime, porecle în marea lor majoritate, cu corespondent între substantivele comune, sau legate de eroi populari din filme sau
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
tipuri principale de dificultăți: în primul rînd, locurile interlocutive sînt instabile; această caracteristică este inerentă interacțiunii verbale, fiind o trăsătură constantă a discursului natural. Nici chiar în situațiile de comunicare cele mai instituționalizate nu se poate bloca apariția spontană a adresărilor "în afara cadrului", iar această proprietate a discursului este în relație cu fenomenul sincroniei conversaționale, cum notează John Gumperz. În al doilea rînd, indicii de alocuțiune sau regulatorii sînt departe de a asigura o identificare clară a destinatarului, deoarece ei sînt
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
fidele; spre deosebire de vorbirea directă, verbul de declarație este obligatoriu, iar relația sintactică este una de subordonare, enunțul redat fiind introdus printr-o conjuncție subordonatoare și supus unor modificări ce tind către o sintaxă neutră (lipsa elementelor afective, a mărcilor de adresare etc.). Vorbirea directă legată (redarea fidelă a replicii prin intermediul unei conjuncții subordonatoare, fără aplicarea transformărilor specifice stilului indirect) este asociată cu sintaxa populară, iar vorbirea indirectă liberă (mențiunea replicii prin intermediul unei fraze independente sintactic, dar cu transpunerea sistemului personal și
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
față de ceea ce exprimă enunțul, fiind centrată asupra emițătorului mesajului (Mi-e teamă să nu se răzgîndească.; Uf, iar este frig!). Orientarea enunțului către destinatar se realizează prin funcția conativă (sau persuasivă) a limbii, ceea ce produce selecția unor mijloace gramaticale de adresare (Te rog să fii atent!). Funcția referențială (sau denominativă) este primordială în cele mai multe enunțuri, fiindcă ele sînt alcătuite de obicei pentru a transmite informații despre ceva. Ca atare, această funcție este referențială deoarece vizează relațiile cuvintelor cu referenții, cu obiectele
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
mesajele enigmatice pe care zeii le adresau oamenilor. Cea de-a doua activitate trebuie plasată în perioada Greciei clasice și a Romei lui Cicero, cînd necesitatea de a organiza viața cetății și de a rezolva conflictele comerciale au făcut din adresarea în public un instrument de deliberare și de persuasiune juridică și politică. Deși stabilită în raport cu situațiile de comunicare specifice Greciei clasice, tipologia actuală a genurilor de discurs este rezultatul unei combinări de elemente diverse ale situației discursive. Noțiunea "gen" este
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
actul de comunicare, dependență/independență contextuală); i) diferențele biologice, sociale, culturale între indivizi (sex, vîrstă, prezență fizică, statut socio-economic, apartenență la o cultură determinată; particularități individuale privind producția verbală); j) abilități de ascultare; k) tipul de activitate comunicativă (formulele de adresare, formularea de întrebări, ranforsările, reflectarea, autodezvăluirea, susținerea comunicativă a celuilalt, comunicarea conflictuală, exprimarea aluzivă, eufemismele, ironia, jocurile de limbaj, politețea). Pe lîngă acești parametri, interacțiunea orală este guvernată de diverse tipuri de reguli: reguli ale inițiativei verbale, reguli ale accesului
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]