1,462 matches
-
știind că ea Îl văzuse, știind că ea știa că aceasta era ultima lor Întâlnire. Îi Întinse un șervețel de hârtie. Emma Încerca să deschidă ușa, dar nu reușea, căci Antonio blocase centralizat ușile. Se aplecă peste ea și-i adulmecă mirosul binecunoscut al corpului ei și al șamponului de mere și parfumul acela Îl excită și-l impresionă. Îi apăsă șervețelul pe gură cu duioșie, cu ură, repetând Într-una iartă-mă, n-am vrut, iubire, nu voiam să-ți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
la bucătărie și îl zărise doar de departe. În noaptea de Înviere îl văzuse la biserică, dar el părea aiurit, se uita pe deasupra mulțimii, preocupat parcă de mirosul de mărgăritar amestecat cu tămâie. Stătea cu nările umflate, ca omul care adulmecă. Ziua de Paște fusese cu adevărat de coșmar. Spătarul plecase fără să-i spună la revedere, iar ea privise din foișor hora din fața bisericii. Îl vedea destul de bine, chiuind și zbătându-se în ritmul dansului, și-i venea să plângă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
din mormântu-ți, tu poete. Și floarea grea, de tei, o scutură! Zbor frânt O porumbiță dalbă și voioasă, Plutea-n văzduhul azuriu și auster, Nu intuia că viața e o cursă Plină de aventură și mister. Din când în când adulmeca huceagul În zborul ei șăgalnic, efemer, Privea și ciripea îmbujorată, Urcându-se voioasă iar spre cer. Și-așa-n, zburdalnicul ei zbor, Înaripații toți o admirau, Iar unii, mai puțin timizi, Din când în când, în jocu-i se prindeau. Și
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
chiloții și, în mijloc, locul ăla moale și fierbinte, și atunci Iza, foarte-foarte tare, a dat un țipăt ascuțit, mi-a țipat de-a dreptul în ureche, iar mie mi s-a umplut tot trupul de țipătul ăla ascuțit, am adulmecat, mai viu ca niciodată, acel miros de fată mare, și am văzut cum sendvișul meu galben se desfăcuse-n două, iar feliile zăceau în praf, cu partea unsă cu magiun în jos, dar de asta nici că-mi mai păsa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
bunicul m-a apucat de umeri, șoptindu-mi să mai așteptăm, și atunci mâța a plonjat și, cu coada ridicată și picioarele rigide, a făcut câțiva pași prin iarbă, s-a oprit de vreo două ori, și-a arcuit spinarea, adulmecând ceva prin buruieni, ba chiar s-a și uitat spre noi o dată, dar ori nu ne-a văzut, ori ne-a luat în seamă, pentru că s-a așezat pe labele din spate, ușurându-se-n iarbă, și atunci am vrut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
le aparține lor, iar Prodan să zică mulțam că nu l-au împuns în burtă, rana de la umăr e un fleac, se vindecă într-o săptămână, pentru că frate-su nu i l-a înfipt prea adânc, doar cât să-l adulmece, apoi a început să bată mingea, spunând că asta e, iar dacă nu ne convine, atunci n-avem decât să ne luptăm cu ei, ne vor trimite o declarație de război în care vor fi precizate toate amănuntele, să ne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
unde lucrurile și vânătorii se văd În ultima clipă și unde totul poate să fie dosit, ajungeai să te gândești la asemenea vorbe pe care le meșteșugisem, parcă, pentru oameni cu mai multe fețe. Încă nu răsărise soarele când am adulmecat un miros greoi, adânc și dulceag. Dintre copaci se ridica un bâzâit neîntrerupt și am Început să simt nenumărate pișcături, mai rele parcă decât ale purecilor de acasă, din peștera iernii. Ajunsesem la mlaștină, după cum mă prevenise Vindecătorul, așa că m-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
păpuriș) și-mi arătă un pește care abia se mai zvârcolea. Mi-au ieșit ochii din cap. Nu mai văzusem nicicând un pește atât de mare. Gras, lucios, argintiu, nu ca ai noștri - subțiri, numai mușchi, cafenii sau verzui. Am adulmecat peștele ăla. Mda. Nici mirosul nu era ca al peștilor noștri, dar tot pește era. Un bălos de pește gras, asta era. - Cum l-ați prins pe tatăl ăsta al peștilor? am Întrebat, dar uscățivul mi-o reteză: - De ce vrei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
afumat primit În dar la plecare. Era sărat potroacă dar m-am chinuit să-l mănânc. Când s-o iau iarăși din loc, am simțit un miros pătrunzător care se ridica dintre niște ciulini deși și Înalți. Eram gata-gata să adulmec, dar m-am oprit brusc, astfel Încât cel ce mirosea astfel să nu-și dea seama că-l iscodesc. Mda. Cel ce răspândea mirosul ăla era un om nemișcat, Înfricoșat peste măsură, dar curios nevoie mare. Simțeam asta din felul În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
Apoi, am rostit În minte, cât de tare puteam: - Hei, tu! Ia vino lângă mine, că se lasă seara și putem să legăm frăție! Mirosul celui ce mă pândea se făcu mai acrișor. Iar se Înfricoșase. De data asta am adulmecat cum știam eu mai bine. Omul nu era departe. Abia dacă Împlinise verile cât să meargă la vânătoare cu ai lui. Era slab, dar vânjos. Stătea Întins și Își ținea respirația - simțeam asta din felul În care mirosul lui devenea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
el și se așeză În fața mea. Enkim era, Într-adevăr tânăr, scund și vânos dar, sunt sigur că nu vânase În viața lui. Cel mai ciudat era că nu avea deloc păr pe față și nici pe creștet. L-am adulmecat mai bine și l-am cântărit din ochi. Nu era spân, nu. - Enkim, repetă el. Enkim face la tine așa, Îmi arătă el cu semne și cu vorbe din minte că ar fi putut să mă lase și pe mine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
lăsat Tatăl. De ce nu-mi spui cine ești? Se apropie de culcușul meu și se ghemui la mai puțin de un braț de mine. Mă străbătu cu privirea din cap până În picioare. Mă atinse cu palma pe coapsă. Apoi mă adulmecă. Am dat să fac la fel, iar cele două Însoțitoare ale ei se și repeziră spre noi, dar ea le făcu semn să stea pe loc. Îmi apucă părul și Începu să-l frece Între degete și, de data asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
de aproape de pământul nostru. - O să se stingă repede, am spus, dar Enkim dădu din cap și-mi zâmbi șmecherește. Cică din cauza unor rătăciți ca noi, neamul lor nu se stinsese niciodată. - Sunt pricepute să facă tot soiul de lucruri. Uite, adulmecă el mirosul de levănțică, ai mai simțit vreodată așa ceva? - Nu. Vinas, of, of, am șoptit În minte, lucru care Îl făcu pe Enkim să hohotească. - Mai bine te-ai uita la una mai tinerică, măi Krog! Toiagul Tatălui merită ceva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
i-am zis tot. Ce-mi spuseseră Moru al meu și Moru cel uscățiv despre cuvinte, despre Ceața Adâncă, despre Tatăl În care nu prea mai credeam, despre cei ce-mi luaseră urma, despre tot. - Aha, zise ea și mă adulmecă din nou, de parcă nu era sigură că mă putea câștiga la vreun troc. Când ai plecat din munții cei Înalți? Mi-am privit degetele dar, deodată, am schimbat vorba: - Știi cumva niște cuvinte care să spună lucrul ăsta? - i-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
jos. Ne-am afundat și mai mult În pădure, până ce-am ajuns În dreptul unor crengi răsucite și uscate, aduse de ploi, de-a valma, printre copaci. Am ciulit urechile, dar n-auzeam nici cel mai mărunt susur de apă. Am adulmecat, dar nici măcar mirosul apei nu l-am simțit. În schimb, am ghicit mirosul urmăritorilor, Îndepărtat, precum și al unor animale sălbatice pitite prin cine știe ce văgăuni. - Urși, se strâmbă Runa și iarăși am luat-o din loc. La noi În munți, când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
am Început să mergem Încet, ciulind urechile. La cât de tare mirosea a urs, trebuia să-i fi auzit deja cum se joacă, cum clefăie, cum tropotesc, dar când colo, pădurea era liniștită de tot. Ne-am oprit. Runa a adulmecat din nou. Mi-a făcut semn să adulmec și eu. - Ce fel de urși sunt ăștia? am șoptit. Runa puse degetul pe buze. - Sunt urși d’ăia care merg În două picioare. Și dacă ne văd, o să fie urși d
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
cât de tare mirosea a urs, trebuia să-i fi auzit deja cum se joacă, cum clefăie, cum tropotesc, dar când colo, pădurea era liniștită de tot. Ne-am oprit. Runa a adulmecat din nou. Mi-a făcut semn să adulmec și eu. - Ce fel de urși sunt ăștia? am șoptit. Runa puse degetul pe buze. - Sunt urși d’ăia care merg În două picioare. Și dacă ne văd, o să fie urși d’ăia care dau cu sulițe după noi. Am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
din apă și de a porni iarăși la vale. Poate că Tatăl era acolo În Cer, totuși, pentru că am dat peste o albie secată, largă și adâncă, plină cu prundiș cenușiu. Runa se uită Într-o parte și În alta. Adulmecă. Ba, chiar se ghemui și Își trecu limba pe o piatră. Merse Într-o parte și În alta. Apoi se uită spre munte și râse din colțul gurii. - Știu sigur că, odată ajunsă aici, Vinas o s-o ia la vale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
puteam să-l cărăm pe Enkim, dar Runa mă Îndemnă să nu mă opresc. De-acum, nici că-i mai păsa că lăsam urme cu nemiluita, doar spunea: - Hai, hai. Se făcuse beznă când Runa scoase un fel de scâncet. Adulmecă, grăbită și-mi făcu semn să fac la fel. - Apă. Izvor. Râse. - Cumpănă de ape, Îmi zise. Ne-am repezit și, nu după multă vreme, am zărit izvorul pe care-l simțise. Gros cât brațul, țâșnea dintre stânci și cobora
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
mor ca să scot lucrurile după cum doream. Scept, la fel. Dacă n-aș fi fost oaspetele lui Minos, probabil că Scept mi-ar fi aținut calea ca să mă ucidă, iar eu m-aș fi pitit precum un lup, i-aș fi adulmecat urmele și aș fi Încercat să-i pic În spate ca să-l sting eu pe el. Știu că gândurile astea se puneau de-a curmezișul celor dorite de Moru și mai știu că tocmai am spus ceva greu de Înțeles
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
e un brunet cam prea gras din neamul lui Logon. Iar al patrulea e un mărunțel de-al lui N’jamo, ne șopti Barra. Nu vedeam nimic. Mi-am Încordat privirea și, cum vântul bătea spre noi, am Început să adulmec. N-a trecut mult și am simit un miros acrișor de sudoare, amestecat cu mirosul de fum pe care toți mărunțeii lui N’jamo Îl răspândeau după alergătură. Abia apoi am simțit mirosul de piele groasă de bivol, din cei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
-o să fiarbă și să bolborosească. A fost prima zi În care m-a lăsat de capul meu mai multă vreme. S-a dus la ai ei, căci țineau sfat. Se strânseseră În mijlocul ghețarului și se tot uitau la cer, adulmecau văzduhul, Își spuneau ceva unii altora, păreau chiar că nu se Înțeleg și vorbeau mai tare, uitându-se cu ochi scăpărători unii la alții, de a trebuit să meșteșugesc un cuvânt pentru felul acesta de a vorbi - tot Încercând să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
tăcut cu toții mâlc, doar-doar am auzi din nou acele glasuri. De auzit, Însă, nu se mai auzea decât clipocitul apei, amestecat cu pârâitul ghețurilor care se crăpau. Ne-am zgâit În larg, ne-am Încordat privirile și am prins să adulmecăm ori de câte ori prindeam o boare ce adia dinspre Mare. Spre dimineață, unii dintre vânătorii lui Tek ne chemară la ei și ne puseră să adulmecăm un firicel mărunt de vânt care abia se târa pe deasupra gheții. Nu-l simțeai nici dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
care se crăpau. Ne-am zgâit În larg, ne-am Încordat privirile și am prins să adulmecăm ori de câte ori prindeam o boare ce adia dinspre Mare. Spre dimineață, unii dintre vânătorii lui Tek ne chemară la ei și ne puseră să adulmecăm un firicel mărunt de vânt care abia se târa pe deasupra gheții. Nu-l simțeai nici dacă stăteai În picioare și nici dacă stăteai Întins. Ne puserăm În genunchi și traserăm cu nesaț aer În piept, căscând nările, plimbând aerul din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
fi meritat să visez, dar Tatăl, drăguțul, nu m-a lăsat. Dădea să se crape de ziuă când, m-a trezit un zgrepțănit ușor care venea dindărătul casei. Am ciulit urechile. Am auzit același zgrepțănit, dar parcă mai slab. Am adulmecat aerul. Mirosul plin al lui Nunatuk. Mirosul ca de lapte al celor doi prunci. Mirosul uscat al pământului roșu din sat. Și, dincolo de toate astea, mirosul de om care se ascunde. Dupna, mi-am spus. Blestemata de Hadat mi-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]