3,884 matches
-
Gustavo. — Iar tu Într-un lingușitor. Spune-mi, Daniel, acum că nu ne aude nimeni. De ce nu-i o idee bună să anunțăm poliția despre ce s-a Întîmplat? — Fiindcă știe deja. — Ce vrei să spui? Am dat din cap afirmativ. În ce soi de Încurcături v-ați vîrÎt, dacă pot să te Întreb? Am oftat. — Ceva În care vă pot ajuta? Mi-am ridicat privirea. Barceló Îmi zîmbea fără pic de malițiozitate, cu fațada lui de ironie Într-unul din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
surprins-o fixîndu-mă cu o privire sticloasă, de nepătruns. M-am aplecat s-o sărut, Însă nu și-a desprins buzele. — CÎnd o să ne mai vedem? Am să te sun mîine sau poimîine, zise ea. — Îmi promiți? Dădu din cap afirmativ. Poți să suni acasă sau la librărie. E același număr. Îl ai, nu-i așa? Încuviință din nou. L-am rugat pe șofer să oprească un moment la răscrucea dintre Muntaner și Diputación. M-am oferit să o conduc pînă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
dacă Miquel are să mă Întrebe despre el, n-am să știu ce să-i spun. CÎnd ne-am reîntîlnit, n-a trebuit să-i spun nimic. Miquel m-a privit În ochi și s-a mărginit să clatine din cap afirmativ. Mi s-a părut mai slab decît Înainte de călătoria mea la Paris, cu chipul de o paloare parcă bolnăvicioasă, pe care eu am atribuit-o excesului de muncă cu care se pedepsea. Mi-a mărturisit că trecea prin dificultăți economice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
să le primească niciodată. CÎnd a ieșit din magazinul de pălării Fortuny, o vecină de scară care s-a prezentat ca fiind Viçenteta s-a apropiat de el și l-a Întrebat dacă o căuta pe Sophie. Miquel a răspuns afirmativ. — SÎnt un prieten al lui Julián. Viçenteta l-a informat că Sophie trăia ca vai de capul ei Într-o pensiune situată pe o ulicioară din spatele clădirii Poștei, așteptînd să plece vaporul care să o ducă În America. Miquel s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
un loc și a apărea În altul, instantaneu, sau pentru a se ascunde de sine Însuși. Oliver Îl Întrebă dacă e posbil să folosească femeia-ușă pentru a trece din regnul vegetal În cel bântuit de ființe bipede și profesorul răspunse afirmativ. Oliver stătea liniștit la locul său, ținându-și cele două ramuri pe genunchi cu ochii ațintiți spre bărbuța Înspicată a Înaltei somități, căreia toată asistență i se adresa cu „excelență” și chiar cu „maestre”. „Prin urmare”, Își spuse Oliver, „vreți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
care mâzgălise până atunci. Se retrăsese de-a-ndaratelea Îngăimând o formulă de salut. Când În sfârșit ieșise În curte, colegul care ar fi urmat să intre În audiență Îl Întrebase cu o voce pițigăiată: — Ți-a dat? Grințu dăduse din cap afirmativ și celălalt Îl bătuse cu voioșie pe umăr. Voia probabil să arate că se bucură din tot sufletul de reușita lui Grințu.) Abia după aceste ultime propoziții Ana reuși să-și oprească sughițurile de plâns. Ridică ochii Înroșiți și, privindu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
este ceva prea grav, dar că va trebui să stea așa cel puțin o lună, adică până se încheia situația pe trimestrul al doilea! Toți profesorii îl întrebau pe Simulescu dacă este pregătit, fără să se aștepte la un răspuns afirmativ și dispuși să-l examineze când va voi el. Erau însă cât se poate de impresionați când aflau că bietul băiat, deși bolnav, a pregătit totuși lecțiile, și-l ascultau cu cea mai mare indulgență. Așa că, în scurtă vreme, colegul
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
clădire lungă aflată În cea de-a treia curte interioară și Îi deschise ușa uneia din camere. Era mică și austeră, cu un pat, o masă și o mică statuetă a lui Budha, Într-un colț. Ștefănel dădu din cap afirmativ și ieși la cai. Unul din cei doi cai cu care venise era Încărcat cu lucrurile pe care le adusese din Japonia. Smulse din șa desaga groasă, aproape de mărimea unui om, care, bănuia Liu Huang, era plină cu arme. O
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
Zid. Un călugăr sosi În fugă, se Înclină În fața celor doi și spuse: - Maestrul Shan Bao vă invită la ceremonia ceaiului, În pavilionul din a patra curte. Prezența oaspetelui Oan-san l-ar onora În mod deosebit. Oan-san făcu un semn afirmativ, iar călugărul fugi Înapoi. Seara Întârzia, deși cerul se Întunecase. În munții Songshan nu ninsese de aproape două săptămâni, dar acum iarna părea să revină. Fulgi mici și ușori, abia vizibili, Începură să cadă Încet și un vânt ușor tulbură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
reprezentanții Imperiului Otoman, ceea ce conta mult În raporturile sale cu autoritățile. La plecare, Îi dărui comandantului echipei de inspecție vamală o pungă plină cu taleri genovezi și arătă cu insistență un loc mai Îndepărtat de ancorare. Comandantul dădu din cap afirmativ și se Întoarse În caic Împreună cu Însoțitorii lui. Morovan rămase pe punte, făcând semne amicale, până când mica ambarcațiune se amestecă printre alte zeci de bărci asemănătoare care roiau printre caravelele de comerț. La scurt timp, corabia moldoveană cârmi spre stânga
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
de chei și, cu pânzele umflate de vânt ale singurului catarg, ieși În larg. - Vreau să ies pe punte! Se auzi vocea neliniștită a lui Alexandru. Trebuie să ies pe punte! Deja nu mai are nici o importanță... Gabriel Înclină capul afirmativ. Tânărul urcă repede scările, ieși pe punte și alergă spre pupa. Corabia se depărtase foarte puțin de mal, iar căpitanul Morovan continua să dea ordinele de ieșire În larg. - Mai larg vela superioară! Viraj de treizeci de grade tribord! - Patru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
Tătarul se opri, sesizând o rumoare ușoară În rândurile Apărătorilor. Observă, la mai puțin de douăzeci de pași, un tânăr care scosese pe jumătate spada din teacă și o femeie care dusese mâna la gură. - Stăpânul meu așteaptă un semnal afirmativ sau negativ. - Și de ce, mă rog, așteaptă stăpânul tău un asemenea semnal?! se auzi vocea tânărului, care scosese deja spada și se apropia de mesager. Angelo Întinse brațul spre Alexandru, oprindu-l. Apoi făcu semn mesagerului să continue. - A doua
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
altfel! se corectă Nory. Mini, bucuroasă că nu e nevoie să se strămute, se cuibări mai bine în fotoliu. - E ger, Lino, întocmai ca acum cinci ani când am venit încoace Ții minte? - Da! aprobă Lina, care era un tip afirmativ. - Nu! zise Nory, negativă din principiu. Nu! Lina nu ține minte, dar poți spune înainte. Oamenii când se întîlnesc nu vorbesc nimic care să corespundă. Vorbesc ca să vorbească. De aceea rezultatul conversațiilor e un mare balamuc social. ... Ger, tocmai așa
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
locul lui. - Prepară tu, Doru, ciocolata Elizei, cum știi că-i place! Eliza, care până atunci se silise în toate părțile, se așeză bucuros și ceru naiv șase bucățele de zahăr. - Ce dulce fată e Eliza! declară Lenora, provocând opinia afirmativă a tuturor. Mini deschidea ochii mari de mirare. Ce însemna asta? Ce fel de nebunie nouă? I-o arunca de gât. Lucrul era vădit, deocheat. 100 aproape. Doru, plictisit și fără putința de a se apăra, sta subt focul deschis
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
de sărbătoare, albastră, cu ciorapii roșii, viitoarea doctoriță mă privea stăruitor, scobindu se în nas. Avea capul ca un dovleac fără bărbie. - Cum merg treburile, domnișoară? Mirată, dînsa se uita în sus. - Bine, merg? Pe fața ei trecu o expresie afirmativă. Îmi arătă mîna. - Iote, am ceas. - Ai ceas? Cine ți l-a dat? - Marica. - Cine e Marica? - Fetița care mi l-a dat. - Ți-ar plăcea să ai o surioară? - Surioara mea e băiat. Domnișoara Cristina, nepoata domnului Tomulescu, trecuse
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
un gard. În sfârșit, Inuchiyo îl invită pe Hideyoshi înăuntru. Hideyoshi, însă, se opri privind în jur fără a schița măcar un gest de a-și dezlega sandalele de paie. — Clădirea de-acolo - e bucătăria? întrebă el. Când Inuchiyo răspunse afirmativ, Hideyoshi porni într-acolo: — Vreau să-ți văd soția. E aici? Inuchiyo fu luat complet pe nepregătite. Tocmai se pregătea să-i spună lui Hideyoshi că, dacă voia să-i întâlnească soția, avea s-o cheme imediat, dar nu avea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
simpla sa prezență, să-l convingă pe Sassa să-și schimbe poziția. Între timp, abordă clanul Uesugi cu invitația de a încheia o alianță. Uesugi Kagetasu trimise un vasal ca să-l felicite pe Hideyoshi pentru victorie și să-i răspundă afirmativ la ofertă. Având în vedere relația aparent prietenească dintre Hideyoshi și clanul Uesugi, Sassa Narimasa găsi cu neputință o luptă de rezistență. Prin urmare, își ascunse intențiile și, în cele din urmă, îi jură lui Hideyoshi supunere. Apoi, își căsători
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
gândul întâlnirii. Curând, apăru Ieyasu, împreună cu un paj. Era îmbrăcat în kimono, fără armură, și părea a fi bine dispus. Se așeză pe o pernă, spunând: — Am auzit că Seniorul Nobuo a încheiat pacea cu Hideyoshi. Cei doi soli răspunseră afirmativ, prosternându-se, incapabili măcar să-și ridice capetele. Nobuteru spuse: — Tratativele de pace cu Seniorul Hideyoshi a fost pe cât de neașteptată, pe-atât de copleșitoare pentru clanul nostru, și nu putem decât să apreciem cu respect gândurile pe care pesemne le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
lucreze ca factor poștal în orașul Roman. După doi ani, în zilele de concediu s-a dus la mănăstirea Horaița, iar la întrebarea, dacă ar fi posibil să fie primit în această vatră monahală, răspunsul starețului Teodorit Irimia a fost afirmativ. A dovedit obștii că este gospodar și că, orice ascultare i se încredințează el o îndeplinește cu drag și cu responsabilitate. Din anul 1969 a urmat cursurile seminarului de la Mănăstirea Neamț. A fost hirotonit preot și hirotesit duhovnic de către Mitropolitul
Cetăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă. In: etăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă by Daniel Jitaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/503_a_738]
-
spun că Luke a furat de la Vioara Orbului, un bar de pe Strada 60 Vest, unde lucra el. —Aaaaaa, au răsuflat ei cumva ușurați. De la Vioara Orbului. Scăpasem ca prin urechile acului. S-au întors unii către ceilalți și au dat afirmativ din cap: „De la Vioara Orbului. De la“. După-amiaza mi-o petrecusem cu Celine, în cabinetul asistentelor care era foarte intim. Dar în ciuda atmosferei intime a cabinetului, a prezenței materne și benefice a lui Celine și a cantității impresionante de biscuiți cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
înțeleg, intuind cè ar vrea sè-mi indice toate lucrurile a cèror denumire o cunoaște, asta era! Acesta e lețu, adicè ursulețu! aceasta e tița! deci o lume care se compune din obiecte familiare, cunoscute, obiecte ce sunt denumite prin propoziții afirmative, verificate de realitate și, pe urmè apare cineva, ca mine, care nu intrè în universul lui cunoscut, anulând acest eșafodaj al afirmativului bine structurat, contrariind cu simplă mea prezențè o întreagè lume în care negația nu și-a ocupat încè
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2309_a_3634]
-
e tița! deci o lume care se compune din obiecte familiare, cunoscute, obiecte ce sunt denumite prin propoziții afirmative, verificate de realitate și, pe urmè apare cineva, ca mine, care nu intrè în universul lui cunoscut, anulând acest eșafodaj al afirmativului bine structurat, contrariind cu simplă mea prezențè o întreagè lume în care negația nu și-a ocupat încè locul, nu e tata! Tata! Nu e tata! copilul simțind instinctiv cè acest nu e tata face parte din același registru cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2309_a_3634]
-
laboratorul despre care auzisem vorbindu-se În toate publicațiile de specialitate. De comun acord cu tov. locotenent Matei Silviu, am trimis lui MANU o telegramă, Întrebîndu-l dacă are ceva Împotriva vizitei mele la Neapole. Prin telegramă am primit răspunsul lui afirmativ Încît În ziua de 13 februarie a.c. am avut Întîlnirea. Desigur, pentru a nu fi bănuit că stă de vorbă cu un reprezentant al regimului nostru, MANU TRAIAN a preferat să vorbim În limba italiană, În tot timpul fiind de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
cum se cresc copiii și cum se ține buna rânduială într-o gospodărie. Foră mai adânc, ceea ce nu i se mai întâmplase, și se întrebă dacă toate astea puteau stârni sau menține dragostea unui bărbat ca Manuc. Până acum răspunsese afirmativ. Toată lumea vorbea despre ea ca despre adorata lui soție. Da, se simțea într-adevăr adorată. Deși, uneori... de câteva ori o încercase senzația derutantă că a adora putea fi și o formă rafinată de a ține pe cineva la distanță
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
Se întrerupse iritat, pentru că cineva bătuse la ușă. Aceasta se deschise și un om de serviciu șușoti ceva la urechea secretarului Anuhar-el-Mojkri, ce rămăsese tăcut tot timpul întrunirii și al cărui chip se schimbă în mod vizibil. Făcu un gest afirmativ, închise din nou ușa și spuse: — Iertați-mă Excelență, dar mi s-a comunicat că tocmai a sosit domnul guvernator. — Ben-Koufra? se miră Madani. Viu? — Da, domnule. în stare proastă, dar viu... Așteaptă în biroul său. Ministrul se ridică în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]