6,798 matches
-
se explică și faptul că un critic literar nu poate decât zâmbi sardonic constatând că până și despre fântână, pe care marii poeți (Lucian Blaga, Tudor Arghezi) au evocat-o în cuvinte simple și tulburătoare, Augustin Popescu scrie bombastic: „Te-agăți de dorul meu ca o tirană. / Îl acostezi și-l strângi până suspină / La pieptul tău. Biet lujer! Se înclină / Pios, pe spata ta rănit,-arcană. Pumnalul vârstei, nemilos, mă-ncearcă, / Mi-aud statura cum mi se prăvale... / Fântâna mea
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
greu cu ea împreună. Deci, dacă murea, nu era bai. Nu. În final, anchetatorii s-au convins că ciupercile au fost culese de babă. Nu erau siguri că Grigore nu știa că-s otrăvitoare și n-au putut să-l agațe. Numai că vecinii judecă altfel. Criminalule! Banditule! Ai luat apartamentul prin crimă! Azi așa, mîine așa, pînă Grigore s-a săturat de viață. L-au găsit spînzurat de o grindă. Dumnezeu nu bate cu parul! comentau vecinii. Așa este, doar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
Avea însă pățanii care, deși cînd le-a trăit au fost groaznice, acum, după ani și ani, îl fac să se amuze. Una din cele mai năstrușnice întîmplări a trăit-o într-un hotel de pe autorută, în Germania. A fost agățat de o prostituată, frumoasă cum numai în vis..., care l-a dirijat spre hotelul cu pricina. Daniel a făcut un duș, Betty la fel, au stins lumina și au făcut dragoste, cum obositul șofer nu mai făcuse. Cei doi truditori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
unele dintre pisici. Nu vreau să intru în amănunte din istoria mîțelor, aduse din Egipt și prigonite în evul mediu. Am să spun doar că Vasile Romașcu a scos din fîntînă o pisică înnecată de ceva timp, pe care o agățase găleata... (mă autocenzurez aici, pentru a proteja pe cei mai sensibili dintre cititori). Vasile era un om foarte grețos, adică nu era grețos pentru alții, ci lui i se făcea greață din te miri ce. Cînd a scos mîța, a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
aș pune un dos mai bun. Aduceți-o la mine, șefu'. Cojocarul n-avea neamuri de nici un fel și i-a lăsat totul lui Laurențiu, adică și meseria și sculele și atelierul. Aveam un cojoc nou nouț și l-am agățat pe cînd trebăluiam în boxa de la subsolul blocului în care locuiam. Se poate face ceva, dom' Laurențiu? Dom' profesor, nici n-o să se cunoască. Cînd să vin după el? Îl fac acum. Pentru dumneavoastră... Mă așez pe taburet. Atmosfera avea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
de-a-ntregul. Își trimitea sufletul să pășească pe celălalt trotuar; la biserică, rămânea dosit sub preșul de la intrare; în grădinile publice, sufletul hodinea pe banca de alături. Umbra, totuna cu stâlpul telegrafului, cu fresca descompusă de pe catapeteasmă, cu cumpăna fântânii agățată într-o o căptușeală de nor. Culoarea cărnii peste culoarea curcubeului, giulgiu peste cămașa de nuntă: Trageți cortină! Este vremea pogorârilor, treaptă cu treaptă, din oase în carne, din carne în inimă, din inimă în sânge, din sânge în cuvânt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
în cale acest sfânt locaș, se vede că ești alesul lui, că te iubește ca pe propriul copil. Puteai să fii abandonat mai în vale sau mai în deal, să te fi aruncat în vreo prăpastie sau să te fi agățat de vreun ulm. Te-ar fi mâncat pustietatea, dar bunul Dumnezeu le-a dat în minte să te lepede aici, lângă casa sa. Ești al douăzeci și doilea aruncat din mașină. Toți au fost aruncați din mașină, toți, aici pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
vrut să aibă de a face cu popii. Și apoi, și-a primit-o în freză de două ori, pizda era înfiptă bine în pula partidului. "Vicii de procedură, domnule procuror! Se mai întâmplă uneori și pești bătrâni să se agațe în undiță, se mai întâmplă!" îl consola jigodia de judecător, așa, mai mut ca să-i pună sare pe rană. Ieremia era cel mai atipic justițiar din Bistrița: apartament, două camere semidecomandat, mașină super nova, mobilă pal nelaminat, Polonia, haine ieftine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
ia dracu’ și plecați odată de-aici! Am plecat. Și am Înțeles că Grosoș voia să mă bată din cauza caligrafiei. Fusesem cel mai bun la această disciplină, ca, de altfel, și la desen. Era paradoxul vederii mele slabe care se agăța cu inconștientă disperare de meșteșugul frumosului vizual. Desenam litere cît mai subțiri și ușor Înclinate spre dreapta, cu rotunduri și ovaluri atent trasate. Ghiță avea cel mai urît scris din clasă, iar doamna Învățătoare m-a dat de exemplu și
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
altul, patrule pe urmele lor, focuri de armă. Fugarii au hotărît să se despartă și să-și joace fiecare cartea. Valeriu l-a văzut ultima oară pe celălalt cățărîndu-se Într un vagon pe fereastra spartă. El a dat să se agațe de o locomotivă care șuiera a plecare, dar a fost Împins jos de fochist cu un vătrai Încins. A simțit atunci o țeavă de pistol În spate. Locomotiva plecase. I s-a ordonat În germană să se miște spre clădirea
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
o privesc și s-o recunosc, eu eram cel dintîi care saluta. Îmi povestea toate astea ștergîndu-și ochii cu dosul palmei și făgăduindu-mi că, dacă va ajunge În Germania, mă va scoate și pe mine de aici. M-am agățat de festonașele ce mărgineau cearceaful, dînd de-nțeles că de acolo nu mă va mai scoate nimeni. Aș fi vrut să pot spune că ea nu va mai pleca nicăieri și că eu Îi voi rămîne alături, acolo, la Rivulus
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
mar ginea trotuarului. — Ce e, bre? Întreabă vecinul. — Păi, ce fel de nuntă e asta cu patru lumînări? Ce, are ăștia două perechi de nași? Păi da, explică amicul, că ăștia-s din Ardeal, de acolo, din nord, unde se agață harta-n cui. Adică de acolo, știu, făcu țiganul lămurit, arătînd cu mîna spre nori. — Da, da, chiar așa, frățioare, sănătate! Prin nori avea să ne poarte a doua zi un avion Rombac spre Orly. Era În ziua de 25
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
sacrifice. Spune textul biblic: „și a luat Abraham toate aceste animale, le-a tăiat în două și a pus bucățile una în fața alteia; iar păsările nu le-a tăiat”. Păsările (turturica și porumbelul) sunt așadar cruțate. De acest amănunt se agață autorul nostru pentru a-și justifica voiajul ceresc descris în paginile următoare. După isprăvirea sacrificiului, îngerul însoțitor, Iaoel, îl așază pe Abraham pe aripa dreaptă a porumbelului, el însuși suindu-se pe aripa stângă a turturelei și astfel zboară până la
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
grăbiți, au ochi, dar nu privesc, au urechi, dar nu aud, au mâini, dar nu mângâie, au grai, dar nu știu să vorbească... Iar când se întâmplă să ia o piatră de acolo, se și grăbesc s-o strice: o agață de urechile lor sau o găuresc, o strâng în metal, și-o pun pe deget sau la gât, iar când se plictisesc o aruncă sau o dăruiesc altcuiva... "Tristă soartă pentru ce-i frumos în lumea asta!" șopti către agatul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
și-și ridicase și glasul: Nu numai cu pâine va trăi omul, ci cu tot cuvântul care iese din gura lui Dumnezeu!" Apoi, a dispărut pentru o clipă, topindu-se în lumina dimineții. Mi s-a făcut teamă, fiindcă rămăsesem agățat în cutele hainei Lui. Când m-am uitat în jos, eram împreună cu El pe aripa templului. Mi s-a tăiat răsuflarea de frumusețe. Iar El era acolo, chiar pe margine, drept ca o coloană de lumină; s-a uitat în stânga
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
sămânță mică, neagră o fi fost chiar bunică-ta. Aș fi vrut să merg mai departe, dar vântul se potolise, așa, deodată... și nu mă mai puteam mișca. Am reușit să mă trag doar oleacă mai deoparte, să nu se agațe de mine unul care tocmai urcase și avea picioarele goale și pline de răni de! muntele nu-i o joacă ! Nu că mi-ar fi păsat prea tare de el, treaba lui ! E om, n-are decât să se gândească
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
-i de preț ceva da' eu știu sigur ce-am văzut și pe Cine am văzut, că doar de asta am cap ! Merg cu El ! Ei, și atunci s-a întâmplat. Cine știe ! M-o fi simțit când m-am agățat... Cred că doar o clipă a stat pe loc, fiindcă distanța față de ceilalți trei, care mergeau pe poteca muntelui, era la fel o clipă, cum îți spun sau un veac ? N-am mai știut nimic, decât că deodată mi-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
pe ramuri, se uitase cât se uitase la globurile care străluceau (le știa pe fiecare, și fiecare avea povestea lui când a fost cumpărat, de cine, sau cine i l-a adus, cum a fost Crăciunul în care l-a agățat pe ram, chiar și ce daruri a primit de fiecare dată) și totuși, parcă-i lipsea mereu ceva. Sigur, și de data asta se îmbrăcase "frumos", așa cum îi plăcea, își făcuse chiar și bucle lungi, cum văzuse demult într-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
joacă, atunci când a leșinat de căldură: toți au fugit care-ncotro. Numai tu ai venit într-un suflet la mine. N-aveai decât vreo patru-cinci ani, nici nu mai puteai vorbi : doar arătai spre umbrarul de pe mal, urlai, strigai, te agățaseși de genunchiul meu și mă trăgeai, mă zgâriai, mă împingeai de eram să cad cât îs de lung ca să merg mai repede. Tot tu îi puseseși o frunză mare pe cap, să-i fie răcoare. Dacă nu erai tu, ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
a fost binele, frate Drâmbă . Hai să ne facem nevăzuți până nu-i târziu! Am sărit din vagon și ne-am aciuat după o stivă de traverse uitate Într-un fundac al triajului. ― Primul tren gata de plecare, cu locomotiva agățată cu fața spre apus, este al nostru. Indiferent de felul trenului. Dacă-i personal, ne urcăm pe vagon - mă sfătuiește Drâmbă. ― Dacă am ajuns până aici și, cum mi se pare, respirăm aer ce seamănă cu cel cunoscut de noi
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
am urcat În el. Era un loc de unde vedeam orice mișcare... ― Uite, colo, se fac manevre pentru Întregirea unei garnituri de marfă. Multe vagoane sunt Încărcate cu cherestea. Întrebarea e, spre Încotro? - a remarcat Drâmbă. ― Să așteptăm până i se agață locomotiva. Și atunci... Târziu, spre miezul nopții, o altă locomotivă s-a așezat În capul dinspre apus al garniturii. ― Aista-i al nostru, Costache - a sărit bucuros Drâmbă. Ne-am furișat până la tren și am urcat În prima cabină de
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
La puțin timp, infirmiera s-a Întors, cu un pachețel sub braț. A deschis ușa cu grijă, să n-o sperie pe fată, și a intrat. Abia acum a fost hipnotizată de chipul și trupul fetei... A rămas cu privirea agățată de obrajii Îmbujorați și ochii arzând ca doi cărbuni care o priveau fără fereală. Sânii zvâcneau În ritmul inimii... ― Ei? Cum-Îi, Stăncuțo? - a Întrebat-o infirmiera, bucuroasă că „Arăpoaica” s-a domolit. ― Bini, doamnî Le... - rușinată s-a oprit la
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
recitând În gând: „Icoana stelei ce-a murit Încet pe cer se suie: Era pe când nu s-a zărit, Azi o vedem, și nu e.” „Câtă profunzime și până unde a putut călători gândul poetului În necuprinsul univers! - s-a agățat Gruia de această meditație, ca de un colac de salvare... Abia a intrat pe strada Muzelor și au apărut primele contururi ale Spiridoniei. Atunci n-a mai putut ține piept „intrușilor”, fiindcă au năvălit ca la pomană. Care de care
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
pentru priceperea ucenicului și îi întinse, drept răsplată, și cealaltă bucată de prescură, muiată într-o oală cu vin, pe care o scoase la iveală dintr-un cotlon al casei. După care, ridicându-se cu un oftat de pe scaun, își agăță cu băgare de seamă scripca strămoșească la loc în perete și-i arătă băiatului patul din colțul odăii, poftindu-l la odihna binemeritată. 2 Culae dormi neîntors și liniștit ca niciodată și avu parte numai de vise frumoase, în care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
locativ se grăbi să încuie și să pună sigiliul. Câteva minute mai târziu Iorgu și ceilalți se văzură în stradă, în fața porții, peste care funcționarul cel negricios, pufăind de zor din țigară, petrecu de câteva ori un lanț, de care agăță un lacăt mare și roșu, pe care îl scoase dintr-un buzunar. Apoi vrură să plece, dar Iorgu îi mai reținu puțin. Spuneți-mi, vă rog, vru el să știe, așa, ca să nu mor neștiutor, ce-o să faceți cu casa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]