6,858 matches
-
am încercat să stăvilesc lacrimile care-mi inundau ochii. 6 Peste o jumătate de oră, mă apropiam de casa lui Iag. La intrare am văzut un birjar încărcat de geamantane. Alături, îmbrăcat de călătorie într-o șubă lungă, îmblănită, se agita Iag cu „spaniola“ lui. Când mă zări, veni în fugă spre mine și mă îmbrățișă. În două cuvinte, i-am spus că acasă la mine s-a întâmplat o nenorocire, că am rămas fără acoperiș, iar Iag, agitat ca orice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
îmblănită, se agita Iag cu „spaniola“ lui. Când mă zări, veni în fugă spre mine și mă îmbrățișă. În două cuvinte, i-am spus că acasă la mine s-a întâmplat o nenorocire, că am rămas fără acoperiș, iar Iag, agitat ca orice om care pleacă în călătorie, exclamă distrat că asta-i minunat și că Dumnezeu însuși a hotărât ca eu să mă mut neîntârziat în camera lui. Apucându-mă strâns de mână, mă târî în casă; pe drum, îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
până în ce loc am mers liniștit și de unde anume am început să înaintez pe furiș. Ajuns în sufragerie, îmi țin respirația și mă fulgeră gândul că ușa de la camera mea părea să fie încuiată; dar de ce mă tem, de ce mă agit eu atâta la gândul că cineva mă poate găsi acolo nu mai sunt în stare să-mi explic. În sufragerie e liniște deplină. Ceasul nu merge. În întuneric, văd doar că pe masă nu e fața de masă și că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
Alaltăieri seară, se juca cu juniorul în camera sa. Împreună cu soția îi făcuseră băița de seară acestuia și acum Ileana îi pregătea masa micuțului. Așezat pe pat, puștiul gângurea vesel, dând din piciorușele dolofane. Cristi îl mângâia pe cap și agita o jucărie albastră în fața acestuia. Granulele minuscule din interiorul sferei din plastic zornăiau, iar copilul încerca s-o prindă. Se distra nevoie mare ori de câte ori reușea s-o apuce cu mânuțele lui mici, chicotind vesel. Taică-său era topit, mai ales
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
după ce stătea de vorbă cu maică-sa. Băiețelul creștea frumos și sănătos. Era un copil normal, de loc bolnăvicios și nu plângea mai mult decât alți copii, ba dimpotrivă. Asta până în urmă cu o săptămână. De atunci începuse să fie agitat. Plângea aproape toată noaptea și nu se liniștea până ce nu-l lua unul dintre ei în brațe. Încep să-i crească dințișorii, le explicase mama Ilenei la telefon, e și normal să fie așa. Îl dor gingiile. O să-i treacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
Nu putea accepta sub nici o formă să nu plătească. Se hotărî la cinci lei, așa încât, își scoase portofelul din buzunar și numără douăzeci de lei. Lăsă bancnotele pe masă și se ridică în picioare. Domnule polițist, nu se poate! se agita Maricel pe lângă el. Luați-vă banii, v-am spus că e din partea casei. Foarte bine, spuse Cristian, dacă e din partea casei, mulțumesc! Ăștia sunt pentru tine, e bacșișul pentru serviciul prompt, zâmbi Toma amintindu-și de peripețiile de la început, când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
afumat, așezat pe pirostrii deasupra focului. Mirosul plăcut al tocanei ce clocotea înăuntru, ajungea până la ei. Lângă mal, un grup de bărbați erau băgați în apă până la genunchi. Stăteau aplecați și țineau în mâini niște talere ciudate pe care le agitau cu mișcări circulare sacadate. Toma și Pohoață erau sus, la nivelul stâncii ce forma barajul natural, ascunși de privirile celor din vale de copaci. De acolo de unde se aflau, Cristi avea impresia că aceștia vântură apa, lucru care i se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
14 Reflexele roșietice ale focului încetaseră de mult să se mai zărească dincolo de peretele de pânză al cortului. Lângă el, Solomeia adormise, doborâtă de oboseala și zbuciumul zilei trecute. Femeia sforăia ușor, cu gura întredeschisă. Gemea în somn răsucindu-se agitată de pe o parte pe cealaltă. Nici Strugurel nu era odihnit, peste zi starostele îl pusese la treabă alături de ceilalți bărbați ai șatrei la spălat nisipul din râu. Zadarnic se tânguise nevastă-sa, smulgându-și hainele și rugându-l să le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
pe Ileana. Aceasta dădu din cap, și începu să scoată aparatul din cutie. Tu ce faci? se arătă ea curioasă. Încerc să răcesc preparatul. Trebuie să cristalizeze înainte de a-l așeza sub obiectiv. După cinci minute, timp în care Cristian agitase lamela în aer, se apropie de microscop și o fixă pe masa de examinare. Privi prin ocular și ajustă distanțele. E sânge! declară el îndepărtându-se de catedră. Poftim, uită-te și tu! o îndemnă el pe Ileana să privească
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
se apleacă peste ei, încercând să-i cuprindă. Deși nu bătea nici o pală de vânt, simțea un suflu înghețat venind dinspre ea. Moș Calistrat îl ținea strâns de braț ridicând toia gul în fața lor. Valuri mai închise la culoare se agitau pe suprafața ei, ca un lichid care fierbe. Toiagul lui Calistrat era ca o barieră de care negura nu putea să treacă. Rămăsese la trei pași în fața lor, curbându-se peste ei. Vălătucii negri ce ieșeau dinspre interior se izbeau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
păzitor în viață! Ușurat, Cristian apucă toiagul. Ca arsă cu un fier roșu, negura se retrase de lângă ei. Se aflau acum într-un fel de bulă de aer curat înglobată într-o mare de pâclă densă. Fuioarele de ceață se agitau pe lângă ei, oprindu-se însă la câțiva pași în jurul lor. Semănau cu limbile unui foc rece sub un ceaun pus pe pirostrii. Stătură așa preț de câteva minute după care atmosfera redeveni curată. Negura trecuse peste ei și acum se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
început credeam că taie pădurea ori că au deschis o exploatare minieră, dar nu, cu altceva se ocupă. Nu se aude zgomot de fierăstraie mecanice și n-am văzut camioane care să care minereul nici utilaje de săpat. Toată lumea se agită, dar nu fac nimic din ce ar trebui să facă pentru a scoate aur din pământ. Până ce venise noaptea, nu mai schimbaseră nici o vorbă pe tema aceasta. După ce toată casa se liniștise și socrii se duseseră la culcare, cei doi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
căruia se afla Vlad Mihailovici. Schema i se părea perfectă și era convins că nimeni nu va putea descâlci ingine ria financiară pe care o pusese la cale. Deși n-ar fi trebuit, fiind o zi de luni, noaptea fusese agitată, pentru prima dată sunase semnalul de alarmă din camera de monito rizare. În jurul mesei numărul trei se adunase o mulțime de lume. Un bărbat trecut de prima tinerețe și pe jumătate beat strânsese în fața sa un morman consistent de jetoane
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
obstacol. Muchiile ascuțite ale pietrelor îi întrau în carne, sfâșiindu-i pielea de pe picioare și spinare. Pe cât putea, căuta să își țină capul sus, ferindu-l de lovituri. Deși ținea ochii strâns închiși, de usturime, lacrimile îi șiroiau pe obraji. Agitându-se atât, consumase și bruma de aer pe care o mai avea în plămâni. Era imposibil să-și mai țină respirația, în urechi pulsul îi bubuia puternic, în timp ce nevoia de a inspira devenea de nestăpânit. Simțea că în câteva clipe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
povesti apoi pe nerăsuflate cele aflate de el de la minerii din zonă. Boris nu se arătase impresionat de cele auzite, dar în entuziasmul ce-l cuprinsese pe șeful său, acesta nu-l băgă în seamă. Înțelegi? spuse Vlad, plimbându-se agitat prin birou. În sfârșit, ne putem ocupa de ceva serios. Din asta putem scoate o avere. Nu știu ce să spun, se arătase Boris circumspect. Să nu uităm că și afacerea din Africa se anunța foarte promițătoare. Nu vreau să răsucesc cuțitul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
o foamete fără precedent a zguduit statele din emisfera nordică. Pe fondul acesteia, în anul 1601, Rusia s-a confruntat cu o criză politică și economică fără precedent. Tot atunci, un călugăr, numit Dimitrie cel Fals, își face apariția și agită poporul, declarând că el este adevăratul fiu al lui Ivan cel Groaznic, succesorul de drept pe tronul Țarilor. Măcinat de probleme și obosit de treburile domniei, Boris Godunov moare pe neașteptate, după numai șapte ani de domnie, cel mai probabil
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
să ne oprim! Tocmai acum, când suntem atât de aproape, tu vrei să ne oprim? Omul meu cel mai apropiat îmi propune să dau cu piciorul unei comori care nu așteaptă decât s-o luăm de acolo? Își reluase plimbarea agitată prin încăpere. Se proțăpi în fața mercenarului, dând să-l apuce de revere. Renunță imediat, își dăduse seama că nici dacă s-ar fi ridicat pe vârfuri, tot n-ar fi ajuns la gâtul lui Boris. Făcu doi pași înapoi, străpungându
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
continuase drumul pe jos, până în dreptul împrejmuirii celor de la Pinforest. Intrase în pădure ceva mai la vale, și se oprise într-un loc de unde putea observa foarte bine ce se întâmpla înăuntru. Dincolo de gard se petrecea ceva, câțiva oameni se agitau în jurul unui camion. De acolo unde se afla, nu îi putea auzi, însă era clar că discutau aprins. De undeva, de după una dintre clădiri, își făcu apariția un altul, care se apropie de grupul lor. Era îmbrăcat în negru, la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
chiar sub tavan, se vedea o gaură îngustă ce continua în adânc. Ridică mâna în dreptul ei. Un curent rece răzbătea de acolo. Atinse apoi ușor stânca cu palmele. Piatra vibra ușor iar el își trase repede mâinile înapoi. Ceva se agita dincolo de stânca dură. Totodată, un vaier surd se rostogoli spre el, ca și cum întreg muntele gemea. O teamă fără margini îl învălui dintr-o dată. Acolo, în măruntaiele muntelui, era ceva care venea spre el, ceva ce nu voia decât să-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
pregătit să fugă în trombă. Ceva îl ținea însă pe loc, nici el nu știa ce, poate curiozitatea ori poate dorința de a răpune dușmanul nevăzut. Ridică arma, pregătit să tragă în orice ar fi ieșit din peșteră. Ceva se agita în întuneric. Dintr-o dată, privirea nu mai putea străbate dincolo de prag. Șinele ruginite se întrerupeau brusc, ca și cum ar fi dispărut în neant, imediat ce treceau de gura peșterii, în interior. Valul acela de ură, pe care de acum îl cunoștea bine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
interior. Valul acela de ură, pe care de acum îl cunoștea bine, năvălea iarăși peste el. O cortină neagră închidea acum intrarea. I se părea că vede un lichid care fierbe, numai că suprafața acestuia era verticală. Valuri întunecate se agitau înăuntru, încercând să iasă în exterior. De îndată însă ce dădeau de lumina soarelui, se retrăgeau înapoi. Se mai liniști puțin, prinzând curaj. Deși tot nu pricepuse ce se petrece în grota aceea, înțelesese că animalul sau orice altceva era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
acum să se afle) Simon numit Făcătorul de Minuni. Numai că el nu mai era acolo, ci doar chinga, Încolăcită precum un șarpe, ca și colbul care se așternea domol, praful ridicat de Simon cînd țopăise ca un cocoș neajutorat, agitînd brațele ca niște aripi ciuntite. Apoi Își ridică ușor privirea În direcția În care mulțimea Își Înălțase capul, și-l zări iarăși pe Simon Magul. Acum silueta i se deslușea clar sub un nor alburiu, aducînd c-un vultur uriaș
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
făceau planuri de cadastru și de cartografiere, lucrau cînd cu mira, cînd cu teodolitul, pe cap aveau pălării de pai, era-n plină vară, soarele dogorea, se cățărau pe deal, strigau, chiuiau, ploile de toamnă Începeau, porcii grohăiau, dobitoacele erau agitate, trebuia dosit teodolitul, care atrăgea tunetul. Spre seară se duceau la Învățătorul satului, Milenković, unde să bea șliboviță și să Învîrtă frigărui, Gherasimov Înjura cînd pe sîrbește, cînd pe rusește, nu se mai știa, rachiul era tare. Săracul Gherasimov va
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
exista În Începutul nostru legea Înrudirii și dacă ne va fi dat să fim o singură făptură; abia atunci, În veacurile ce or să vină, aș putea fi numai cu dumneata, iar moleculele iubitului dumitale descompus ar putea să se agite, să se deștepte, și să caute urma moleculelor dumitale Împrăștiate prin natură! Lăsați-mă să fantazez, doar cu asta mă mai consolez, că mi-aș afla veșnicia În dumneata și cu dumneata...“ CUPRINS TABEL BIOBIBLIOGRAFIC ........................................................ 7 SCURĂ AUTOBIOGRAFIE ............................................................ 9 ENCICLOPEDIA
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
taie focul, arsura, temperatura) și se trece cuțitul prin apă. La descântatul „de speriat” este un scenariu care implică mai multe elemente: o mătură, un șervet, o cană cu apă. Cana cu apă o pui jos, iar mătura, șervetul le agiți ușor peste pacient și ce zice: „Cucoș negru, ponegru cu dinții rânjiți! Cu ochi păienjeniți, cu ițari crușiți, Nu te face, nu te coace, înapoi te-ntoarce, Cu dinții rânjiți, cu ochii beliți, cu ițari crușiți” Vindecarea avea loc nu
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]