5,707 matches
-
GV prezintă un personaj implicat în mai multe scene de luptă fizică, cu săbii și pistoale; grupul GN vede o povestioară cu ursulețul Winnie the Pooh. După vizionare, este evaluat comportamentul fiecărui copil din punct de vedere al nivelului de agresivitate. Rezultatele arată că, la copiii din grupul GV, numărul gesturilor violente a crescut considerabil în cel de-al doilea interval de joacă, ele fiind încă manifeste și două săptămâni mai târziu, când copiii au revenit pentru o a treia rundă
Psihopatologia copilului. Fundamente by Linda Wilmshurst () [Corola-publishinghouse/Science/2347_a_3672]
-
afirma cu tărie că acest studiu ipotetic încalcă principiul etic de binefacere și nevătămare, sau obligația clinicianului de a nu face rău. Cercetătorul a expus copiii din grupul experimental la desene animate violente, ceea ce a determinat comportamente negative de durată (agresivitate) care ar putea avea consecințe pe termen lung (inadaptabilitate). Studiile cvasi-experimentale Adesea, în studiile clinice, este dificil de făcut o împărțire aleatorie în grupuri, iar în unele cazuri nici nu se recomandă. Această problemă poate fi rezolvată folosindu-se un
Psihopatologia copilului. Fundamente by Linda Wilmshurst () [Corola-publishinghouse/Science/2347_a_3672]
-
scos în evidență două dimensiuni comportamentale majore: comportamentele introvertite și cele extrovertite. Din categoria primelor, numite și comportamente supracontrolate, fac parte anxietatea, depresia, izolarea socială, somatizarea și timiditatea. Printre comportamentele de exteriorizare sau subcontrolate se numără manifestările de acting-out, precum agresivitatea, încălcarea regulilor și delincvența. Sistemul Achenbach de Evaluare Empirică (ASEBA) ASEBA este una dintre cele mai populare metode de evaluare folosite în practica clinică și în cercetare pentru identificarea problemelor de comportament la copii și adolescenți. Sistemul include o serie
Psihopatologia copilului. Fundamente by Linda Wilmshurst () [Corola-publishinghouse/Science/2347_a_3672]
-
reușită a copilului pe plan școlar și social. Baza empirică a sistemului de clasificare dimensional Studiile multivariate privind problemele comportamentale și emoționale ale copilului și adolescentului permit identificarea a două mari categorii de probleme: comportamentele extrovertite (disruptive, cum ar fi agresivitatea, delicvența, sau încălcarea regulilor și hiperactivitatea) și comportamentele introvertite (anxietatea, depresia, acuzele somatice, izolarea). Cazurile de extroversiune ajung mai frecvent la specialist decât cele de introversiune și s-a constatat că scorurile copiilor din prima categorie în ceea ce privește inteligența, reușita școlară
Psihopatologia copilului. Fundamente by Linda Wilmshurst () [Corola-publishinghouse/Science/2347_a_3672]
-
competență. Adolescenții care, în trecut, au avut rezultate școlare slabe concomitent cu probleme sociale prezintă un risc sporit de a suferi tulburări de introversiune, cum ar fi anxietatea sau depresia (Biederman, Faraone & Lapey, 1992) și de extroversiune, cum ar fi agresivitatea, sfidarea și diversele forme de comportament delincvent (Barkley, Fischer, Edelbock & Smallish, 1990). Alte probleme sociale și emoționale specifice populațiilor de adolescenți cu ADHD sunt reprezentate de riscul sporit de accidente de circulație cauzate de conducerea imprudentă mașinii și adoptarea mai
Psihopatologia copilului. Fundamente by Linda Wilmshurst () [Corola-publishinghouse/Science/2347_a_3672]
-
1”. Pe scurt 4.1 Comportamente și tulburări ce pot fi evaluate cu ajutorul scalelor ASEBA, CSR-R și BASC ASEBA CSR-R BASC Scale bazate pe DSM Categorii de diagnostic DSM-IV Scale dimensionale Probleme afective ADHD de tip neatent Probleme de extroversiune: agresivitate, hiperactivitate și probleme de conduită Probleme de anxietate ADHD de tip hiperactiv-impulsiv Probleme de introversiune: depresie, anxietate, somatizare Probleme somatice ADHD total (de tip combinat) Probleme școlare: atenție, învățare Probleme de deficit de atenție și hiperactivitate Comportamente adaptative: abilități sociale
Psihopatologia copilului. Fundamente by Linda Wilmshurst () [Corola-publishinghouse/Science/2347_a_3672]
-
negative decât asupra celor pozitive (Silverman & Ginsburg, 1995). Atenție Deși atât copiii anxioși și cei cu tulburare opozițională au aceleași tendințe de a interpreta informațiile ambigue ca fiind negative și amenințătoare, primii reacționează prin tactici de evitare, iar ceilalți prin agresivitate (Barrett, Rappee, Dadds & Ryan, 1996). Stilul educațional al părinților și modelarea comportamentală Studiile au arătat că părinții anxioși pot să accentueze tendința copiilor de a adopta comportamente anxioase și de evitare (Barrett și colab., 1996). Mai mult, acești copii nu
Psihopatologia copilului. Fundamente by Linda Wilmshurst () [Corola-publishinghouse/Science/2347_a_3672]
-
autori sugerează că, atunci când intră pe scena socială, copiii care trăiesc într-un mediu negativ au un nivel de stimă de sine scăzut, abilități interpersonale precare, tendința de a reacționa agresiv (verbal sau fizic) și un stil cognitiv negativ. Atenție Agresivitatea se poate transforma în depresie. Patterson și Capaldi (1990) susțin că acei copii care au tendința de a fi agresivi verbal sau fizic își pecetluiesc singuri soarta, fiindcă cei de aceeași vârstă îi vor respinge din ce în ce mai mult. Unii copii reacționează
Psihopatologia copilului. Fundamente by Linda Wilmshurst () [Corola-publishinghouse/Science/2347_a_3672]
-
prin observație. De asemenea, copiii și adolescenți nu își dau întodeauna seama că ceea ce simt e o depresie sau nu reușesc să își exprime bine sentimentele. La copii, depresia se manifestă de multe ori prin iritabilitate, adică prin reacții de agresivitate verbală și fizică, și, prin urmare, se întâmplă să fie greșit diagnosticată ca și tulburare de comportament. Tratament Medicație Rolul medicației în tratamentul depresiei și avertismentele recente în acest sens au fost deja discutate, așa că nu vom reveni acum asupra
Psihopatologia copilului. Fundamente by Linda Wilmshurst () [Corola-publishinghouse/Science/2347_a_3672]
-
el ar s-ar descurca mai bine la clasă. În acest scenariu, Arthur prezintă multe dintre simptomele tipice tulburării bipolare cu debut în copilărie. De reținut Comportamentul agresiv este o caracteristică frecvent întâlnită a tulburării bipolare. Conform lui Steiner (2000), agresivitatea asociată cu această afecțiune se intensifică, adesea, în timp. Prevalență Prevalența acestei tulburări la copii nu este bine cunoscută, în schimb, la adolescenți, se estimează că s-ar situa în jur de 1%. Etiologie Fondul biologic și genetic Există o
Psihopatologia copilului. Fundamente by Linda Wilmshurst () [Corola-publishinghouse/Science/2347_a_3672]
-
educatorii cer ajutorul specialiștilor pentru a face față acestor comportamente foarte dificile, copilul este, în multe cazuri, și scăpat din frâie și ... cu mâinile pe frâie. Studiile longitudinale (Tremblay și colab., 1999) au demonstrat că, în mod normal, actele de agresivitate explicită ating apogeul în al doilea an de viață și se atenuează cu vârsta, pe măsură ce copilul socializează mai mult. Totuși, nu toți copiii urmează această traiectorie de dezvoltare. La unii, agresivitatea explicită este un tipar comportamental stabil ce durează din
Psihopatologia copilului. Fundamente by Linda Wilmshurst () [Corola-publishinghouse/Science/2347_a_3672]
-
1999) au demonstrat că, în mod normal, actele de agresivitate explicită ating apogeul în al doilea an de viață și se atenuează cu vârsta, pe măsură ce copilul socializează mai mult. Totuși, nu toți copiii urmează această traiectorie de dezvoltare. La unii, agresivitatea explicită este un tipar comportamental stabil ce durează din școala gimnazială până târziu în adolescență. Acest tipar sau traiectorie de dezvoltare ce constă în reacții agresive pronunțate pare să dureze mai mult la cei la care debutul este precoce (Aguilar
Psihopatologia copilului. Fundamente by Linda Wilmshurst () [Corola-publishinghouse/Science/2347_a_3672]
-
îngrijitorului și calitatea îngrijirii. TULBURĂRILE DE COMPORTAMENT DISRUPTIVE DSM-IV-TR include acest gen de afecțiuni în categoria tulburărilor de obicei diagnosticate prima dată în primii ani de viață, copilărie sau adolescență: tulburarea opozițională și tulburarea de conduită. Acestea au în comun agresivitatea și au fost ambele clasificate ca tulburări de extroversiune în studiile factoriale asupra constelațiilor de simptome comportamentale specifice (ASEBA; Achenbach & Rescola, 2001). Tulburarea opozițională și tulburarea de conduită: două afecțiuni sau una singură? Inițial, s-a dezbătut mult pe marginea
Psihopatologia copilului. Fundamente by Linda Wilmshurst () [Corola-publishinghouse/Science/2347_a_3672]
-
și mai problematice comportamente. Până acum, foarte multe studii s-au concentrat asupra modului în care aceasta evoluează în funcție de momentul de debut: precoce (în copilărie) sau tardiv (în adolescență). Evoluția cazurilor cu debut precoce Studiile de tip longitudinal sugerează că agresivitatea explicită ar trebui să înceteze treptat după vârsta de doi ani. Totuși, de multe ori, copiii care au probleme de comportament încă de la o vârstă foarte fragedă continuă să le aibă, ba chiar acestea se agravează în timp și se
Psihopatologia copilului. Fundamente by Linda Wilmshurst () [Corola-publishinghouse/Science/2347_a_3672]
-
COMPORTAMENT DISRUPTIVE După cum s-a menționat anterior, cercetările susțin abordarea tulburării opoziționale și a celei de conduită ca două afecțiuni distincte (Frick și colab., 1993). Totuși, fiind ambele tulburări de comportament disruptive, ele au multe caracteristici comune - atitudinea de sfidare, agresivitatea și comportamentele de încălcare a regulilor - și au, de asemenea, multe în comun în ceea ce privește etiologia, evaluarea și tratamentul. În plus, deși 75% dintre copiii cu tulburare opozițională nu sunt diagnosticați cu tulburare de conduită, 90% dintre cei cu tulburare de
Psihopatologia copilului. Fundamente by Linda Wilmshurst () [Corola-publishinghouse/Science/2347_a_3672]
-
comportamentele agresive și de sfidare ca pe o manifestare a unor sentimente profund înrădăcinate de lipsă a iubirii părintești, a lipsei empatiei și a incapacității de a avea încredere în cineva (Gabbard, 1990). Teoriile comportamentale Din perspectivă comportamentală, neascultarea și agresivitatea par să apară ca reacție la un set prestabilit de principii de învățare. Un clinician cu o abordare behavioristă va încerca să izoleze factorii ambientali responsabili de întărirea și menținerea comportamentului. În contextul familial, teoria coerciției (Patterson și colab., 1991
Psihopatologia copilului. Fundamente by Linda Wilmshurst () [Corola-publishinghouse/Science/2347_a_3672]
-
ostil și defensiv pentru că le atribuie celorlalți intenții dușmănoase sau de neacceptare. Modelele familiale, atașamentul și educația oferită de părinți Clinicianul care privește problema din perspectiva sistemelor familiale s-ar putea să se concentreze asupra relației părinte-copil și să interpreteze agresivitatea acestuia din urmă ca pe o încercare de a schimba raportul de forțe din cauză că părinții sunt inconsecvenți sau prea exigenți în stabilirea frontierelor sau a limitelor. Cât despre teoriile privitoare la atașament și la stilul parental, există dovezi științifice care
Psihopatologia copilului. Fundamente by Linda Wilmshurst () [Corola-publishinghouse/Science/2347_a_3672]
-
despre teoriile privitoare la atașament și la stilul parental, există dovezi științifice care indică existența unei legături între atașamentul insecurizant și comportamentele agresive la preșcolari (Greenberg, 1999). Baumrind (1991) sugerează că un stil autoritar în educație poate pune bazele unei agresivități latente care ajunge să se manifeste în anii adolescenței. Evaluare Pe lângă programele generale de interviuri structurate și semistructurate, scalele de evaluare a comportamentului discutate anterior conțin subscale dedicate problemelor de conduită și oferă, în același timp, informații privind posibilele comorbidități
Psihopatologia copilului. Fundamente by Linda Wilmshurst () [Corola-publishinghouse/Science/2347_a_3672]
-
Self-Report Scale, CASS, 1997) este foarte probabil să indice probleme familiale, de conduită și de controlare a furiei. În cadrul „Sistemului de evaluare comportamentală pentru copii” (BASC, Reynolds & Kamphaus, 1992), scale cu punctaje mari vor fi, foarte probabil, cele referitoare la agresivitate, probleme de conduită și problemele de extroversiune compozite. Tratament Tratamentele validate empiric pentru tulburările de comportament disruptive Una dintre problemele pe care le pune găsirea de tratamente validate empiric pentru tulburarea opozițională sau tulburarea de conduită este faptul că multe
Psihopatologia copilului. Fundamente by Linda Wilmshurst () [Corola-publishinghouse/Science/2347_a_3672]
-
tulburarea opozițională apare de obicei înainte de cea de conduită. Majoritatea copiilor cu tulburare opozițională ajung să sufere și de tulburare de conduită. Printre comportamentele copiilor cu tulburare opozițională se numără sfidarea și furia. Tulburarea de conduită presupune acte grave de agresivitate față de ceilalți. Frick și colaboratorii săi (1991) au stabilit că tulburarea opozițională și tulburarea de conduită pot fi descrise cu ajutorul a patru categorii de comportament. Care dintre următoarele afirmații e falsă? Printre comportamentele ce apar în tulburarea opozițională se numără
Psihopatologia copilului. Fundamente by Linda Wilmshurst () [Corola-publishinghouse/Science/2347_a_3672]
-
și O’Connor (1997) au constatat că, prin comparație cu familiile de anorexici în care se evită confruntarea deschisă, în familiile de bulimici ostilitatea, conflictul părinți-copii și confruntările sunt pe față. Aceste familii tind să manifeste mai multe intenții de agresivitate, prin învinovățirea celorlalți și încercarea de a-i controla. De reținut Familiile de anorexici tind să fie rigide și să controleze, în vreme ce la familiile de bulimici se constată o ostilitate mai manifestă și mai puțină grijă și coeziune. Influența societății
Psihopatologia copilului. Fundamente by Linda Wilmshurst () [Corola-publishinghouse/Science/2347_a_3672]
-
tutun și inhalanți. De reținut Conform regulilor de profilaxie (NIDA, 2003), programele din cadrul școlilor ar trebui să se concentreze asupra comportamentelor corespunzătoare vârstei și să intervină în direcția atenuării factorilor de risc asociați cu comportamentele dezadaptative ulterioare, cum ar fi agresivitatea și autocontrolul (la preșcolari). Pentru elevii de școală primară, printre obiective, ar trebui să se numere sensibilizarea emoțională, rezolvarea problemelor sociale, îmbunătățirea comunicării și sprijinul școlar. Pentru elevii de gimnaziu și liceu, prioritățile sunt îmbunătățirea tehnicilor de învățare, sprijinul școlar
Psihopatologia copilului. Fundamente by Linda Wilmshurst () [Corola-publishinghouse/Science/2347_a_3672]
-
adaptative fiind în rest în limite normale. La alții, în schimb, apar și trăsături agresive și probleme de comportament care le accentuează limitările și le reduc capacitatea de adaptare. Există și caracteristici negative care pot prognostica probleme mai grave: autovătămare, agresivitate, mișcări stereotipe, probleme de comunicare și hiperactivitatea (Aman, Hammer & Rohahn, 1993). În funcție de gradul de severitate, unii indivizi cu retardare mintală ușoară (sindrom Down ușor) se descurcă destul de bine din punct de vedere cognitiv, însă mai încet și cu obiective modificate
Psihopatologia copilului. Fundamente by Linda Wilmshurst () [Corola-publishinghouse/Science/2347_a_3672]
-
de specialitate (Handen, 1998), în prezent existând mai multe tehnici de elaborare a unor astfel de programe pentru o serie întreagă de probleme (chaining comportamental, metoda beneficiilor secundare, tehnici bazate pe folosirea jetoanelor). Programele contextuale pot viza reducerea comportamentelor excesive (agresivitate, neascultare) și accentuarea celor deficitare (ascultare, competențe sociale) la școală și acasă (Wielkiewicz, 1995). De reținut Funcționarea adaptativă poate să difere în funcție de cerințele mediului. DSM-IV-TR recomandă ca informațiile în acest sens să fie colectate din surse diferite (familie și școală
Psihopatologia copilului. Fundamente by Linda Wilmshurst () [Corola-publishinghouse/Science/2347_a_3672]
-
un articol-confesiune, în 1938, în „Vlăstarul”, revista literară a Liceului „Spiru Haret”. Colaborează sporadic, semnând recenzii și articole, la „Preocupări literare” (1940) și la „Preocupări universitare” (1943-1944). Cele câteva poezii apărute în „Vlăstarul” nu anunțau în nici un fel fronda și agresivitatea exclusivistă etalate în Fugind de neant (1946). Placheta care inaugura colecția „Confesiuni lirice” a Editurii Boema, este prefațată de autor, cele 15 poeme incluse aici fiind însoțite de tot atâtea „autocomentarii” bizare. Ideea de la care pleacă B. în considerațiile introductive
BELCIUGAŢEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285678_a_287007]