221,754 matches
-
mereu cu același birjar, unu' Roadevin, că, pe urmă, după un an, tot cu acel birjar ne plimbam împreună. Și-atunci, prin acel Roadevin, mama mi-a trimis un bilet. Repede, am lăsat fizica și-am alergat acasă. Cînd am ajuns în apropiere, ciudat, mi s-a părut că toată casa era inundată de o lumină... Am alergat pe trepte, am intrat... Înăuntru era el, Panait!... D.T.: - Îl vedeați pentru prima oară! M.P.I.: - Da... nu-l mai văzusem în viața mea
Interviu inedit cu Margareta Istrati - aprilie 1980 by Daniel Tei () [Corola-journal/Journalistic/14198_a_15523]
-
că nimănui nu-i place războiul și că milioanele de cetățeni obișnuiți ai Irakului au toate motivele să nu-l dorească. Dar oare cine poartă răspunderea pentru faptul că una dintre țările cu cea mai veche civilizație de pe glob a ajuns un pericol mortal pentru civilizația actuală de pe planetă? Și cum să-l împiedici pe un dement ca Saddam, comparat, pe bună dreptate, cu Stalin, cu Hitler, cu Ceaușescu, să-și distrugă țara și poporul? Adevărul e că nu americanii duc
voci din public () [Corola-journal/Journalistic/14211_a_15536]
-
identitare (în savuroasele comentarii la registrul bisericesc al concubinilor și la notele din incomparabilul Străjoț): &comp. e o cuceritoare arheologie a memoriei și a textului. Prima apariție a Literaturii între revoluție și reacțiune datează abia din 2000 și iat-o ajunsă la a doua ediție, la aceeași Bibliotecă Apostrof. Subintitulată Problema crizei în literatura română și rusă a secolului XX, cartea Sandei Cordoș se ocupă în esență de perioada ce urmează revoluției bolșevice, în cazul literaturii rusești, și celui de-al
Arheologii literar-critice by Iulia Popovici () [Corola-journal/Journalistic/14193_a_15518]
-
că ați absolvit facultatea de filosofie. E un avantaj pentru un critic de film? - Dacă vrei să știi cu adevărat despre ce este vorba într-un film, trebuie să citești foarte mult, să ai o perspectivă asupra istoriei, eticii... Nu ajunge să știi totul despre partea tehnică, sau despre producție, așa cum se întâmplă astăzi în cele mai multe cazuri. Trebuie să studiezi, de pildă, filosofie medievală. În ceea ce mă privește, sunt fascinat de misticii Evului Mediu. Și dacă merg oriunde, ca de pildă
Interviu cu Ron Holloway by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Journalistic/14206_a_15531]
-
foarte potrivită pentru a înțelege filmele. La 14 ani învățam în școală limba greacă și latina. Am citit astfel multă tragedie greacă. Ceea ce m-a adus către teatru. Și m-am familiarizat apoi și cu operele lui Shakespeare. Când am ajuns în București serile trecute, organizatorii festivalului m-au întrebat ce vreau să fac. Mi s-a propus să mergem la un restaurant... Dar eu văzusem deja că la teatrul din apropiere se joacă o piesă de Cehov. Bine, mi-au
Interviu cu Ron Holloway by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Journalistic/14206_a_15531]
-
Gheorghe Grigurcu Nu i-am putea reproșa lui Nicolae Balotă, așa cum ar fi fost poate de așteptat, o anume monotonie, o reluare amenințată de stereotipii a temei "amurgului zeilor culturii" (și al zeilor în genere), a omului ajuns la un nihil total, la o "apocalipsă nihilistă". E la mijloc un laitmotiv al stării d-sale de spirit pe care izbutește a-l face de cele mai multe ori îndeajuns de interesant datorită meandrelor culturale prin care-l poartă, ca și
Pornind de la literatura franceză(III) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14223_a_15548]
-
volumul său de versuri publicat în 1926 precum și schițele din Nudul lui Gogu (1927), îi dau ocazia lui Pompiliu Constantinescu să remarce "meșteșugul" tînărului autor, dexteritatea netăgăduită în a combina varii rețete literare, "umorul de mecanism orologier", priceperea de a ajunge la "pointă" printr-o gradare metodică de invidiat, dar nu ascunde nici "artificialitatea notorie" ca impresie de fond, o anume "lipsă de observație" și de profunzime ce îl aruncă doar în "prețioase virtualități" la care criticul (și nu numai el
Februarie by Gabriela Ursachi () [Corola-journal/Journalistic/14230_a_15555]
-
îndemână. Cu toate acestea, fenomenul sonor autohton este păstorit haotic, total ireverent, dacă nu chiar cu o sardonică rea-credință. Indivizi de paie ce, culmea, nu pot arde pentru o idee, ageamii care aidoma maimuțelor se cațără cu dexteritate, iar când ajung sus nu le mai vezi decât părțile rușinoase, în loc să construiască o logistică a desfacerii și exportului, demontează orice tentative de debusare a creației muzicale culte. Ce fel de politică muzicală exersează televiziunile? - Una pe cât de străvezie, pe atât de nocivă
Soția prietenului meu by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/14233_a_15558]
-
fiind de mai multe ziare centrale. Acest război din PSD e mult mai limpede și mai pe față decît eternizata dispută dintre premierul Năstase și președintele Iliescu. Acesta din urmă a propus impozitarea salariilor de peste 10.000 de dolari să ajungă la 80%, făcîndu-l pe premier să exclame: "Să ne dea dl președinte o listă cu cei pe care vrea să-i impoziteze astfel". Altfel, pentru a nu părea mai puțin interesat de lupta pentru tot soiul de transparențe decît președintele
REVISTA REVISTELOR by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/14214_a_15539]
-
acolo se află știința fierbinte, care se elaborează sub ochii noștri. Cărțile, monografiile, manualele, tratatele reprezintă spatele frontului, foarte important, dar care se află cu un pas în urmă față de știința în plin proces de elaborare. Din păcate, mulți studenți ajung la sfârșitul studiilor fără să fi văzut măcar cum arată o revistă de specialitate din domeniul lor; ei au fost obișnuiți numai cu notele de curs și cu manualele. Multe rezultate de pionierat, care au deschis drumuri noi în știință
Poate fi monitorizată cultura? by Solomon Marcus () [Corola-journal/Journalistic/14217_a_15542]
-
într-o secvență "magică" din film, vedem semințe aruncate în nisip și palmieri țîșnind vijelios din ele, crescînd în cîteva secunde ("Mai repede nu pot", se scuză magicianul). În mii de ani, nici măcar la atît n-a putut omenirea să ajungă: să crească un palmier în cîteva secunde... P.S. Atenție: ușierul de la banchetul final, cel care îl ține pe Cezar la ușă, e nimeni altul decît Mathieu Kassovitz!
Nasul Monicăi by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/14232_a_15557]
-
armonia politică în scopuri europene, mă gîndeam că șeful PRM-ului o va lăsa mai moale cu vehemența atacurilor la adresa partidului de guvernămînt. Dar vădit îngrijorat de ultimul sondaj de opinie, cel realizat de CURS, în care partidul său a ajuns la 13%, cu tendință scăzătoare, peremistul șef a încins o ceartă în Senat cu reprezentanții partidului de guvernămînt. Pornind de la o pîrdalnică de confuzie și socotindu-se atacat de PSD, CVT i-a făcut cum i-a venit la gură
Ieșirea la atac a lui C.V.Tudor by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/14240_a_15565]
-
scoală, ceas cumplit când proletarii merg la caznă, noi eram cam afumați și, în plus, Treize era sigur drogat, habar n-am cu ce, n-aveam chef să știu. Închideam ochii, nu voiam să-i văd pe-ai lui. Am ajuns în piața Saint-Sulpice venind poate dinspre bulevardul Saint-Germain, dintr-un bistro-tabac destul de împuțit, ce se numea Old Navy și era deschis toată noaptea (mai există și astăzi, cred, dar nu mai vinde țigări și probabil se închide la ora două
Tigru de hârtie(fragment de roman) by Elena-Brândușa Steiciuc () [Corola-journal/Journalistic/14181_a_15506]
-
vedere teoretic sunt Crezul și Internaționala, susțineam eu cățărându-mă ca o maimuță, restul nu-i decât șansonetă. Făceam orice. Ne opream, mai urcam un palier, aprindeam o țigară, zbieram credo in unum Deum și sculați voi oropsiți ai vieții. Ajuns în dreptul capitelurilor cu volute, deasupra galeriei superioare, Treize a remarcat: motor ionic! Nec plus ultra. Am lăsat NASA în urmă. Tehnologia americană nu era decât un tigru de hârtie. Noi doi aveam propulsie ionică. Urma să zburăm ca niște îngeri
Tigru de hârtie(fragment de roman) by Elena-Brândușa Steiciuc () [Corola-journal/Journalistic/14181_a_15506]
-
pânze, eram la Capul Horn. Veneau zorii după o noapte grea, petrecută în manevre. Albatroșii atingeau coama valurilor. Vasul Saint-Sulpice își croia drum, cu pânzele strânse. Cântam: We’ll pull and haul together, we’ll haul to better weather. O să ajungem la Valparaiso. Problema, îmi spunea Treize, e ce facem după aia? Nimeni n-are nevoie de încărcătura de broșuri roșii din cală. Ni s-a băgat pe gât marfă proastă, după el. Și-n afară de asta, nu aveam unde să
Tigru de hârtie(fragment de roman) by Elena-Brândușa Steiciuc () [Corola-journal/Journalistic/14181_a_15506]
-
am avut o bătaie memorabilă, la începerea cursurilor în ’68, dar de data asta cu „revizioniștii", și puțin a lipsit ca Treize să nu-l facă piftie, cu o masă aruncată de la etajul patru, pe un tip ce avea să ajungă director la Huma...[...] Acum suntem foarte sus, am ajuns deasupra frontoanelor circulare, la ultimul nivel al rachetei noastre. Treize inspectează modulul lunar, atinge piatra, se apleacă deasupra puțului. Totul pare OK. Dintr-o dată se răzgândește. Dar Dumnezeu? Asta unde s-
Tigru de hârtie(fragment de roman) by Elena-Brândușa Steiciuc () [Corola-journal/Journalistic/14181_a_15506]
-
68, dar de data asta cu „revizioniștii", și puțin a lipsit ca Treize să nu-l facă piftie, cu o masă aruncată de la etajul patru, pe un tip ce avea să ajungă director la Huma...[...] Acum suntem foarte sus, am ajuns deasupra frontoanelor circulare, la ultimul nivel al rachetei noastre. Treize inspectează modulul lunar, atinge piatra, se apleacă deasupra puțului. Totul pare OK. Dintr-o dată se răzgândește. Dar Dumnezeu? Asta unde s-a dus? N-aveam întâlnire cu el? Nu trebuia
Tigru de hârtie(fragment de roman) by Elena-Brândușa Steiciuc () [Corola-journal/Journalistic/14181_a_15506]
-
tinerii Mircea Eliade, Mihail Sebastian și Eugen Ionescu, a existat vreun mare literat în România anilor 1930-1940 care să nu fi beneficiat de generozitatea regală? Tare mi-e teamă că o bună parte din banii "spoliați" de Carol II au ajuns, discret, în buzunarele culturii române. E imposibil să găsim, în toată istoria noastră, o perioadă comparabilă cu acest deceniu în privința caratelor reale purtate de operele literare apărute atunci. Regele Carol a fost un soț infidel, într-adevăr: dar există mulți
Scrisori portugheze - Carol II by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/14239_a_15564]
-
pe care i-a cunoscut era situată sub semnul admirației și al iubirii (e unul dintre motivele pentru care recomand instructiva lectură a versiunii lor românești) - și mai ales al acelei recunoștințe datorate unor oameni cu care, comunicând profund, au ajuns să facă parte organică din viața sa - itinerariul reconstituit acum nu e mai puțin animat de o similară gratitudine. Căci recunoștința e, în fond, și recunoaștere de sine, în propriile opțiuni, în evenimentele sufletești și intelectuale generate de sutele de
Maurice Nadeau în serviciul literaturii by Ioan Pop () [Corola-journal/Journalistic/14207_a_15532]
-
pe autorul Comediei umane din pură plăcere, nu se poate abține - și bine face - să nu cerceteze, cu o pasiune de arhivar, biografia contradictorie a romancierului atras sau respins de universul celei de a patra puteri în stat, până să ajungă la "adevărul esențial" vizat în ultimă instanță. Tot așa, prefațând în 1969 ediția completă din Operele flaubertiene, criticul declară că nu "susține nici o teză", nefiind "nici filosof, nici estetician, nici psihanalist, nici lingvist". El nu e însă mai puțin vigilent
Maurice Nadeau în serviciul literaturii by Ioan Pop () [Corola-journal/Journalistic/14207_a_15532]
-
expozițiile, să aleagă ce anume le place, să citească lucrările consacrate acelor lucruri. Să înțeleagă că nu întotdeauna vor resimți plăcere estetică la prima vedere, că trebuie răbdare, uneori chiar efort (cuvînt care nu mai e la modă) pentru a ajunge la ea. Personal, le datorez multe momente de fericire pictorilor pe care îi iubesc, lui Poussin, Chardin sau Watteau, dar și multor altora, care îmi plac după anotimp sau dispoziția de moment. Cum să împărtășești această bucurie? Nu cunosc nici o
A ști să vezi by Marina Vazaca () [Corola-journal/Journalistic/14208_a_15533]
-
feministă, structuralistă..., dar personal nu prea am gust pentru nici una dintre ele. Constat în ceea ce mă privește că se comentează din ce în ce mai puțin opera însăși, dar se vorbește din ce în ce mai mult pe marginea operei: se teoretizează din ce în ce mai mult, deși, adeseori, e de ajuns să privești cu atenție. Pentru a lucra, pictorul se slujește de ochi, are o viziune, după cum se spune mai pretențios. Ca și pictorul, istoricul de artă și, desigur, conservatorul, ar trebui să-și folosească în primul rînd ochii. Dacă nu
A ști să vezi by Marina Vazaca () [Corola-journal/Journalistic/14208_a_15533]
-
are nici-o legătură cu tradiția românească: ea este o transpunere la scară mai redusă a structurilor tip universitatea Lomonosov de la Moscova construite în vremea stalinismului. Casa Scânteii este expresia arhitectonică a stăpânirii bolșevice în România. Și dacă același călător va ajunge în Piața Națiunii și va privi în susul largului bulevard recent construit, va vedea cocoțat pe o înălțime un mastodont de dimensiuni mai faraonice decât Casa Scânteii, o clădire care impresionează doar prin masivitate; în rest un prost gust remarcabil, un
Clădiri simbol ale comunismului Casa Scânteii și Casa Poporului by Gheorghe CeauȘescu () [Corola-journal/Journalistic/14244_a_15569]
-
de... respirația asiatică a Oceanului Pacific... Magnitudinea singurătății. De văzut... Ședere la New-York până la șase ianuarie 1979 de Bobotează când pe o iarnă cu nămeți mari vom decola spre Anglia peste Atlantic. Aterizând la Londra, senzație puternică și derutantă că am ajuns la... Timișoara. Diferența uriașă, ca dimensiuni, între Lumea nouă și Europa, îmi dă iluzia aceasta ciudată... Londra, un fel de Timișoară, așadar, obsedat de proporțiile Continentului abia părăsit. Gripă. Febră mare. Noroc cu părintele Gafton, vărul poetului Marcel Gafton care
Note americane (IV) by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/14253_a_15578]
-
că prima sută de pagini manuscrise (din 1500) a fost descifrata de d-nele Rodica Iulian și Oana Orlea încă la începutul anilor ‘80. Cum am avut un amestec (ce e drept, nesemnificativ) în toate acestea, știu bine cum s-a ajuns ca monumentala ediție să fie gata în doar ceva mai mult de un deceniu. Rodica Iulian și Oana Orlea au emigrat în Franța în 1981. Le-am recomandat d-nei Lovinescu, pe care o cunoșteam din 1967. Prozatoare remarcabile (iar Rodica
"Agendele" lui Lovinescu by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/14242_a_15567]