1,869 matches
-
planau staționar câteva nave spațiale, gata să intervină la nevoie. Robotancuri și mașini de mare viteză, aflate în misiuni de supraveghere, se încrucișau pe străzile laterale. Toată această masă de vehicule militare se îndrepta în procesiune către celebrul scuar; odată ajunși acolo, oameni și mașini pătrunseră în clădire prin toate părțile de acces. În fața bolții multiple a intrării principale, bogat ornamentată, Thorson îi arătă literele gravate în marmoră. Întunecat la față, Gosseyn se opri și citi antica inscripție: RAȚIONAMENTUL NEGATIV ESTE
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
și de-acolo pe Bulevardul Elisabeta până la stația Cișmigiu. Din stație venea pe jos, pe lângă grădină - vara era o bucurie să vezi rondurile de flori în culori vii și ceasul solar -, apoi cotea la dreapta pe Brezoianu și iată-l ajuns, disperat că n-a găsit nici o întâmplare bună de transformat în articol de prima pagină. Prea mergea totul bine și toți oamenii erau la locul lor și prevenitori, pe drumul lui. Or, abia dezordinile și incidentele, incendiile și hoțiile erau
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
numai un medicament foarte scump îi va salva viața, ori ei erau săraci, de unde atâția bani?. Dar ea știa acum. Așa că luă cufărul pe care-l numi „cutia credințelor magice”, pentru că numai o magie îi putea vindeca mama. Și odată ajunsă acasă se apucă și pictă cele mai frumoase flori pe care mâinile ei mici le puteau picta. Mulțumită de „opera” ei porni spre cabinetul doctorului cu încredere, deja știa că mama ei este salvata. Bărbatul tocmai se pregătea să închidă
Trăieşte viaţa pe care o iubeşti! by Alexandra Lupu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91668_a_93006]
-
piardă. Bietul băiat... Când a împlinit 10 ani, i-ai făcut cadou un cal de lemn. S-a ridicat pe vârful picioarelor și ți-a încolăcit brațele după gît: "Mulțumesc, tanti Melania... " În realitate, ideea domnului Ionescu nu e rea. Ajunși toți în străinătate... Desigur, nu i-ai lăsa de izbeliște. Ar fi contrar principiilor tale." ― Dacă problemele de conștiință îți tulbură somnul, spuse încet Ionescu, nimeni nu te va împiedica să te întorci împreună cu familia. Autoritățile vor înțelege că nu
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
de coline luminoase, în fața unui golf cu un contur desăvârșit. Păcat numai că a fost construit cu spatele la acest golf și că e cu neputință așadar să zărești marea pe care, dacă vrei s-o vezi, trebuie totdeauna s-o cauți. Ajunși aici, va fi lesne să admitem că nimic nu-i putea face pe concetățenii noștri să prevadă incidentele care au avut loc în primăvara anului acela și care au fost, pe urmă am înțeles, cele dintâi semne parcă ale unui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
cerând să fie primit în casă. E refuzat, dar apare și următorul molestând-o cu un corp dur, iar un vecin, întâmplător în apropiere, îi urmărește pe cei doi care dispar în întuneric, în timp ce Monica zace inconștientă, plină de sânge. Ajunsă la spital, refuză internarea semnând o declarație de răspundere proprie și în ziua următoare, la sosirea lui Paul Goma la Paris, face declarațiile zguduitoare în presa zilei pentru a se afla la București despre eșecul atentatului. Rămânând în viață șia
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
lâncezeala de duminică un drept garantat de constituție. Nu și Edward. Probabil că era deja treaz de două ore. Nu era așa când s-au cunoscut: pe când se aflau în Africa, în Congo, pierdea nopțile ca și ea. Dar odată ajunși aici, s-a adaptat destul de repede. Acum era Omul Washingtonului, care iese din casă imediat după ora șase. Deschizând pe jumătate un ochi aproape lipit de pernă, Maggie văzu că era în pantaloni scurți și maiou de alergat, ambele îmbibate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
sunt niște ratați notorii, le dă un anumit merit spiritual în secolul nostru. Nu putem fi siguri dacă nu tocmai ei, aceste epave nenorocite, sunt sfinții epocii noastre: bătrâni negri de o mare frumusețe, cu ochi cafenii, bieți oameni asupriți ajunși aici din deșerturile Texasului și Oklahomei, dijmași ruinați care caută raiul în camerele urbane mobilate, invadate de rozătoare. (Totuși, nădăjduiesc că atunci când mă voi ramoli nu va trebui să recurg la crenvurști pentru supraviețuire. Vânzarea scrierilor mele ar putea să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
a mai suportat să trăiască cu el. Din când În când, se duce la vechea ei casă, ca o străină care știe fiecare detaliu al unui loc dintr-un déjà vu. Pe drum cumpără Întotdeauna caise uscate, preferatele lui. Odată ajunsă acolo, face puțină curățenie, coase câțiva nasturi, gătește câteva feluri de mâncare, Întotdeauna preferatele lui și face ordine prin casă. Nu că ar fi cine știe ce de strâns, fiincă e un bărbat care păstrează curățenia. În timp ce mătușa Banu muncește, el o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
să plece cât mai repede. — Puteți să ne conduceți vă rog În biroul dumneavoastră? Au mers până În partea din spate a casei și au urcat greoi scara În spirală; Hovhannes Stamboulian În față, sergentul și soldații venind În urmă. Odată ajunși sus, În birou, soldații s-au plimbat de jur Împrejur, uitându-se lung la fiecare piesă de mobilier, ca niște bondari ce adună miere Într-un câmp cu flori sălbatice. Au percheziționat dulapurile, sertarele și fiecare raft al bibliotecii care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
minți ar Începe un război Împotriva lor, ei ar fi În stare să facă să sară În aer suprafața planetei. (Ferdinand Ossendowski, Beasts, Men and Gods, 1924, V) Am rămas alături de Lia și când a ieșit din clinică, pentru că, abia ajunsă acasă, În timp ce-i schimba scutecele micuțului, izbucni În plâns și spuse că n-o să se descurce niciodată. Cineva ne-a explicat apoi că era normal: după exaltarea datorată victoriei nașterii survine sentimentul neputinței În fața imensității noilor Îndatoriri. În zilele acelea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
strînse. Reverendul trece deja de la sandale la pantofii de sport. — Am programări de respectat. Te-am strecurat printre ele de dragul prietenei mele. Wakefield Îi mulțumește, Îi plătește cei douăzeci de dolari pe care i-i cere, fără suprataxă pentru reflexoterapie. Ajunși Înapoi la mașină, Zelda Îi dă cîteva indicii despre Reverendul Telluride: a fost adoptată de o familie de evrei din New Jersey, dar la 18 ani a plecat În Haiti, unde a fost inițiată În voodoo de un babalao pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
mult lăudatele, cu glasul ca seninul cu sânge ca aminul. Numai el poate fi: Hristosul păsăresc! Cel ce-n fiecare zi se-nalță o dată, biruitor fără fier, din holdă la cer, și descântă păcatele peste toate satele. [1937] * SATUL MINUNILOR Ajuns-am prin pulberi și miriști unde răzbat fără sfat numai unii. Drumeaguri ades ocolit-am prin liniști după mersul albastru al lunii. Lângă fântânile darului harului pâlpâie boalele, țipă lăstunii. Plin este satul de-aromele zeului ca un cuib de
Poezii by Lucian Blaga [Corola-publishinghouse/Imaginative/295565_a_296894]
-
Înseamnă că ne culcăm devreme? zîmbesc eu cu gura pînă la urechi și, În sfîrșit, cu o scînteie În priviri. Asta depinde de felul În care definești asta, răspunde Dan, făcîndu-mi semn să vin lîngă el pe canapea, unde, odată ajunsă, Își pune un braț În jurul umerilor mei și mă trage aproape. Mă simt În siguranță și iubită. — Atunci, să Înțeleg că Într-adevăr m-ai iertat? Întreb, Întinzîndu-mă să-l sărut. — Aproape că te-am iertat, zice el, zîmbindu-mi În timp ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
și o să ajungi la podul peste râul Fossa. Un alt psalm, și ajungi la canalul de irigație numit Sega, unde o să vezi o răspântie. De-acolo o iei pe drumul de la dreapta ta. Un al treilea psalm, și iată-te ajuns. Nu știu la care psalm se referea bărbatul, dar indicațiile lui s-au dovedit a fi precise. Am mers în liniște de unul singur, la umbra copacilor ce-și întindeau crengile, unindu-le într-un acoperiș verde deasupra drumului, doar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
eu, mi-a poruncit. Nu-mi rămânea decât să mă supun. Goneam amândoi spre marginea așezării. Mi se alătura să vadă cum respir. Dacă dădeam semne de oboseală, încetinea, goana devenind mers. Imediat ce începeam să respir normal, relua alergatul. Odată ajunși, s-a cățărat ca un râs în vârful unui stejar; abia de-am putut să ajung la al doilea rând de crengi. După care ne-am potolit setea la un izvor, chiar sub copac. Rotari m-a supus acestui tratament
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
până la brâu și cu desagii ținuți deasupra, ca să nu se ude. Urmăream linia dată de o seamă de copaci paluștri, de ramurile cărora ne agățam ca să ne smulgem picioarele din mâl. Chinul a durat cel puțin patru ceasuri. - Suntem aproape ajunși, l-am auzit pe neașteptate pe Bovo, care ne arăta ceva mișcându-se în apă. Erau vidre. Apa începea să scadă și să se mai limpezească; în fine, ne-am trezit în mâlul unei poteci care mi s-a părut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
luat pe sus. Din puzderia de minunății despre care voi scrie ulterior, în clipele acelea n-am văzut nimic, căci inima îmi bătea de să-mi spargă pieptul. Noroc cu Calinic că m-a trezit brusc din acea tulburare odată ajunși unde aveam treabă, căci altfel aș fi tot continuat să merg cu capul în pământ și cu răsuflarea tăiată. A bătut cu ciocănelul la o frumoasă poartă din lemn de cedru. Servitorul care a deschis s-a uitat la noi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
de zile și nopți, iar eu simțeam că am aripi din raze de suflet schimbător și vedeam cum același înger presăra ustensile care serveau la aducerea zorilor. Ești la ultima călătorie, acum vei întâlni ultimul fel de îngeri, cei păzitori. Ajunsă acasă, simțeam că am aripi moi de catifea și vedeam cum mama doarme iepurește, iar îngerii păzitori preluau povara mamei când avea libertate, când scăpa de realitate. M-au îndemnat să dorm, să visez la povestea fugarnicelor aripi. Comăniciu Alexandru
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
s-a întors de la piață chiuind și râzând, bucuroasă fiind că a găsit toate bucatele și le va face o surpriză iezilor. Nu știa biata de ea, că cea cuprinsă va fi chiar ea și într-un mod total neașteptat. Ajunsă acasă, a văzut că iezii nu sunt, deși trebuia să ajungă de la școală acum o oră. Merge și-i caută în tot satul, pe la toate porțile și pe la toți tovarășii lor, dar nici urmă de ei. Parcă a venit hăul
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
la locul unde era tânărul. L-am apucat de subsuori cu o forță pe care nu am crezut vreodată că o puteam avea și l-am pus pe placă. Cu mișcări iuți, dar pricepute, am dus-o la mal. Odată ajunși acolo, am privit înapoi. Rechinul nu îndrăznea să se apropie. Am tras placa de surf și am mișcat-o câțiva centimetri, lăsând o dâră mare pe nisip. Era greu. I-am aruncat tânărului o privire. Brațul stâng îi era mușcat
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
atingându-i obrazul cu mâna pe care aveam inelul mamei lui, o să mă gândesc la tine. - Și eu o să mă gândesc la tine, a zis el încet. Dimineața, eu și Benia ne-am îndreptat plini de nerăbdare spre apus. O dată ajunși acasă, am trecut în revistă schimbările. Proaspătul fiul al Kiyei era bine făcut și a învățat repede să gângurească fericit când mama lui mi-l mai lăsa în nopțile în care se ducea să asiste la vreo naștere. Eu mergeam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
zăvorâte cu lacăt nu era sârmă ghimpată, așa că Jancsi a venit cu ideea să sprijinim una dintre biciclete de poartă ca, suindu-ne pe șaua ei, să putem escalada gardul, și într-adevăr n-a fost prea greu, dar abia ajunși, toți patru, dincolo de gard, Zsolt ne-a spus că am fost fraieri, fiindcă ar fi fost mai bine să dăm jos lacătul cu ciocanul și să fi luat și bicicletele cu noi, dar Jancsi a spus că acum e totuna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
ridicată că nu în față e de mers, ci în spate, la magazie, atunci o să iasă la iveală ce dosesc vânzătoarele acolo, nici nu sfârșise bine de vorbit, că unii au și luat-o la picior spre ușa magaziei, abia ajunși acolo, ușa s-a și deschis și a ieșit muncitorul de la uzină, strigând că na, poftim, ia uitați-vă ce dosesc ăștia aici, poftim, căra un sac mare în cârcă, l-a așezat pe asfalt și a strigat că sacul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
mort! Voiai să te Îneci sau ce făceai acolo? - Mor de plăcere cînd Îți faci griji pentru mine, susură el. Prea furioasă ca să-i răspundă, Încerca să escaladeze stîncile. O urmă, trăgînd cu coada ochiului spre ea cu mare plăcere. Ajunsă sus pe faleză, se așeză și, clocotind de mînie, Își scoase cizmulițele pline de apă. Veni să stea lîngă ea. - CÎnd ai ajuns pe faleză, m-ai strigat, nu e așa? Îi aruncă o privire suspicioasă. Dacă aiuritul ăsta se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]