1,907 matches
-
cu o țigară fumată pe drumul dintre casă și școală. Aveam de mers, eu cu Preotu’, cam o jumătate de oră și nu luam autobuzul tocmai ca să „tragem una mică“. Nu conta că aveam de urcat un deal și că, ajunși sus, gîfîiam amîndoi, nu conta dacă era ploaie, viscol sau ger. Noi ne făceam datoria. Ba mai mult, cînd era vreme urîtă ne ridicam gulerul - și atunci eram încă și mai duri. și apoi, ce gust avea țigara pe ger
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
a fost vorba doar de una singură, într-o excursie cu clasa. După ce am dansat cu ea cîteva „bluzuri“ în cadrul programului de discotecă organizat în cantina căminului unde eram cazați, am invitat-o să ieșim puțin să ne plim băm. Ajunși afară, fata a zis, bineînțeles, că-i este frig, ceea ce m-a făcut pe mine s-o iau pe după umeri. Ne-am plimbat ce ne-am plimbat, timp în care eu încercam cu disperare să găsesc momentul să o sărut
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
îndrept spre condică, îmi scriu numele ca și cum literele ar fi strigăte de chemare prin necunoscut; în clasă, chiar în momentul când explic cel mai bine, amintirea ta și imensitatea singurătății mele îmi taie răsuflarea; când mă întorc, nu știu, odată ajunsă acasă, ce a fost pe distanța parcursă; după ora 9, când se culcă cei mici, singurătatea răsună, amplificată de atâtea amintiri, în camera asta pe care am mobilat o pentru tine. N-am deschis încă sertarul biroului tău; poate într-
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
al celorlalte cărți, care, obișnuit, încep de la pagina din dreapta”. Primită foarte bine de critică (au contat enorm recomandarea lui Lucian Raicu și „tonul” elogios dat de cronica lui N. Manolescu), romanul a fost recent premiat, și iată-l pe autor ajuns și pe „micul ecran”: cam „alb”, neputînd să-și stăpînească pe de-a-ntregul emoția, în ciuda efortului vizibil de a părea firesc. Reporterul, Viorel Grecu, l-a întrebat (fără un schepsis anume, din rutină) prin ce se consideră „scriitor militant”. B.
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
floare și fluture la cuplul tandru care se plimbă pe alee. Nevroza îți arată că floarea a și pierdut cîteva petale, că fluturele e un fost vierme care pînă diseară va muri, că femeia și bărbatul din cuplul admirat odată ajunși acasă se vor certa în modul cel mai vulgar. Îndărătnică, mintea refuză să creadă că nimic nu-i statornic, dar nevroza insistă că totul e condamnat la schimbare și la degradare. Din acest dialog de uzură, obosită și umilită iese
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
de presă îl aveam într-o cameră la Intercontinental și, la anunțul deplasării la Ploiești, s-au arătat interesați să mă urmeze cca 50 de ziariști. Deplasarea s-a făcut pe o vreme închisă, în mașini, autobuze, microbuze și, odată ajunși, am fost conduși în sala de ședințe a Județenei de partid. Pe mine m-a invitat un funcționar în biroul primului secretar, unde erau prezente mai multe persoane, printre care și Gheorghe Oprea, viceprim-ministru. Primul secretar m-a întrebat cam
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
de acolo am luat avionul de linie până la Santiago. Aveam pregătite de la ambasadă "atenții lichide" și artizanat pentru cei doi piloți, în mâinile pricepute ale cărora ne pusesem viețile timp de o săptămână, străbătând mii de kilometri, până la "capătul pământului". Ajunși seara la Santiago frânți de osteneală, ne-am simțit aidoma lui Columb, Magellan, Vasco da Gama și alți curajoși călători care au înfruntat necunoscutul, fericiți la "atingerea țărmului"! A doua zi, împreună cu delegații și atașatul comercial, am avut o întrevedere
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
și până am adormit am putut admira prin geamurile autobuzului miliardele de stele, ce păreau atât de apropiate că puteai să le atingi cu mâna. Trăiam o senzație ciudată, străbătând un deșert, doar noi, cei din autobuz, pierduți în noapte! Ajunși dimineață la Santiago, ne-am făcut cruce mulțumind Celui de Sus că ne-am întors "vii" și cu niște amintiri de neuitat! După întoarcerea de la Copiapo, următoarea campanie planificată era pentru salvarea flotei noastre de pescuit. De la sosirea la Santiago
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
mângâiat pe "ăla micu' " pentru care eram un fel de "naș" și am admirat din nou "beizadelele", care după experiența de peste ocean se făcuseră și mai frumoase! Cu Herdan povestea a fost tragi-comică. Aflasem de existența lui, unul din românii "ajunși" ginere de general și decan al Facultății de Arte Plastice de la Universidad de Chile. I-am solicitat secretarei să-mi facă legătura la telefon. Mi-a răspuns pe un ton tăios: "Măi, tu ești noul comunist și securist de la ambasadă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
hrăniți bine-mersi prin pușcăriile și lagărele În care Își făcuseră veacul În perioada „sinistrei dictaturi” antonesciene. Dar, până a ajunge la modul În care s-au Împărțit banii săracilor prin Banca de credit mărunt, ia să vedem cine fuseseră mahării ajunși peste noapte mama, tata și dumnezeul evreilor hușeni, transcriind „Compozița socială a comitetului democratic evreesc”: „Meseriași - 8; comercianți - 7; intelectuali - 9; funcționari - 6; casnice mic-burgheze - 20”. Deci, acum, În vremuri de mare criză a mâncării, aglomerație pe funcțiile de conducere
Momente istorice bârlădene, huşene şi vasluiene by Paul Z ahariuc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1744_a_92269]
-
este și arbitru de fotbal, următoarele: <<Palmaresul cavalerului fluierului este deosebit de bogat... peste 300 de meciuri arbitrate, participant la 3 tabere republicane- două la Mangalia și una la Mediaș (subl. În orig.)>>. Partea subliniată a fost scoasă conform dispozițiilor”. Ajunși aici, credem că merită să analizăm motivul scoaterii informării cu pricina. Adică, taberele republicane În care se pregăteau arbitrii români și În speță, Nicolae Rainea, erau secrete de stat?! Se temeau comuniștii, cumva, că americanii și, În general, occidentalii, și-
Momente istorice bârlădene, huşene şi vasluiene by Paul Z ahariuc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1744_a_92269]
-
adjectiv unic, ales ca termen major într-o paradigmă de trăsături, în care singura aleasă este cea sacralizantă. După tată și mamă, apar în scenă străbunicul și bunicul din partea tatălui, Simeon și Luca, oameni „cunoscuți și bogați”, de neam căzăcesc, ajunși amîndoi protopopi ai Poltavei, iar mai apoi, bunicul după mamă, Grigorii Mandenko, un evreu botezat „împreună cu toată casa lui”. Iată deci, că încă din primele rânduri, familia Velicikovski, așa cum arăta ea la data nașterii lui Petru, ne este prezentată ca
AUTOBIOGRAFIA LUI PAISIE VELICIKOVSKI, O POETICĂ A DEVENIRII by NICOLETA-GINEVRA BACIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/346_a_610]
-
o foaie de hârtie (nu știam ce scrie), apoi, la ora fixată, se pregătea să plece. Nu știu cum, dar la brațul lui... eram și eu! Niciodată nu am putut să-mi explic ce m-a făcut să-l urmez. Iată-ne ajunși. Tata a luat loc pe scaunele dinainte pregătite pentru cei ca el: „cei care căzuseră.” Eu am ales un loc mai retras, undeva la balcon. Mi-am zis: „De aici voi urmări mai bine tot ce se întâmplă!” A început
Rănit de oameni ... vindecat de Dumnezeu! by Ionel TURTURICĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91603_a_93002]
-
Biblia. A râs și mi-a dat dreptate. La întoarcere, pe drum, soțul meu m-a întrebat unde am avut cărțile puse, că el nu le-a văzut. I-am spus că le-am avut în geanta cu bagajul meu. Ajunsă acasă, am mulțumit Domnului că a fost cu mine și m-a ajutat și de data aceasta să arunc câteva semințe de adevăr. El să ude ogorul unde au căzut și să facă să rodească, spre slava Lui. Sabatul următor
Rănit de oameni ... vindecat de Dumnezeu! by Ionel TURTURICĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91603_a_93002]
-
o soartă mai bună. Se afla la intrarea rușilor în țară, la 23 august 1944, inginer silvic la Timișoara. Frontiera cu Iugoslavia se afla la numai cîțiva kilometri. S-a hotărît să fugă cu întreaga familie, soția și doi copii. Ajunși, pe jos, cu mari riscuri, în Iugoslavia, au fost prinși și aruncați într-un lagăr. După cîțiva ani, în 1948, am primit în Argentina o știre indirectă, că se aflau în mare mizerie în lagărul din Iugoslavia și doreau să
by Sergiu Dimitriu [Corola-publishinghouse/Memoirs/1057_a_2565]
-
aceste bogății treceau în mîinile acestor cîțiva "riches Argentins", cunoscuți în toată lumea. Venirea lui Peron la putere a fost marea revoluție, la care această clasă nu se aștepta și nu o credea posibilă. Eva Duarte, cu viață tumultuoasă în trecut, ajunsă Eva Peron, soție de președinte, răscolită de ambiții și dornică de onoruri, se erija, acuma, în prima "damă" a țării. Căpătase "la folie des grandeurs". Societatea dominantă de pînă atunci s-a socotit ultragiată de a avea în fruntea ei
by Sergiu Dimitriu [Corola-publishinghouse/Memoirs/1057_a_2565]
-
des milliers d'hommes au regard de...?" Așadar numărul deportaților nu era un motiv să îngrijoreze pe un bun "Samaritean", cum era le Père Teilhard, socotit un sfînt, nu numai un filosof. Această ușurință sau numai incapacitate din partea unor oameni ajunși mari gînditori de a judeca faptele criminale este teribila primejdie a zilelor noastre. 94 În vara anului 1953, Adlai E. Stevenson, fostul candidat nefericit la președinția Statelor Unite, a socotit util să facă o călătorie în jurul lumii și a trecut și
by Sergiu Dimitriu [Corola-publishinghouse/Memoirs/1057_a_2565]
-
să-mi facă adresa către Direcția Spațiului Locativ, pentru repartizarea unui apartament cu 2 camere În zona Podu Roșu, respectiv Aleea Rozelor nr. 24, etj. 2, apartament 12 la care a renunțat În favoarea mea fam. șef. lucrări dr. Vasile Sasu, ajunsă și ea la facultatea ieșeană după redistribuire. A urmat birocrația românească, inclusiv aprobarea de către Miliție a intrării În noul spațiu, a familiei mele: soția și fiica. În după masa aceleași zile, marți 9 martie 1964 ora 1400, am făcut primii
MĂRTURISIRILE UNUI OCTOGENAR by PAUL IOAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1658_a_3007]
-
Formasem omul care să mă Înlocuiască, pe fostul nostru student Oprean Octavian Zaharie. Am continuat prelegerile la studenți și la terminarea anului universitar cu tema Etiomorfopatologia tuberculozei la animale În prezența Colectivului de Disciplină, a primilor doi studenți din Începuturi, ajunși cadre didactice: conf. dr. Burtan Ioan, decanul facultății și conf. dr. Cotea Corneliu, titularul disciplinei de Histologie, mi am luat rămas bun de la studenți, promițându-le completarea prelegerilor restante sub altă formă. Îmi schițasem și eram În discuție cu editurile
MĂRTURISIRILE UNUI OCTOGENAR by PAUL IOAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1658_a_3007]
-
în sate din Transilvania. Nemulțumirile țăranilor brăneni au fost exprimate, în momentele de vârf, alături de Gheorghe Doja, în 1514; de Horia, Cloșca și Crișan, în 1741. Descendenți de-ai lui Cloșca sunt și astăzi locuitori de seamă ai comunei Moeciu, ajunși chiar până la demnitatea științifică de membru al Academiei și se bucură de stimă, fără ca localnicii să le cunoască mai precis ascendența. În secolul al XIX-lea, în anii zbuciumați 1821, 1848 și mai ales după declararea independenței României, în 1877
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1498_a_2796]
-
vasele comerciale (care se puneau, astfel, la adă postul unui stat neutru sau situat de aceeași parte a baricadei), cât și de cele corsare (care își justificau atacul, ca inamice) constituia o practică frecventă în contextul diverselor întâlniri, pe mare. Ajunși pirați, corsarii nu mai aparțineau unei națiuni și nu mai erau uniți de vreun ideal național, ci, amestecați cu alți voluntari, deveneau parte a unui echipaj multietnic, colorat comportamental, scos de sub autoritatea oricărei legi și mânat doar de dorința de
PIRAŢI ȘI CORĂBII Incursiune într‑un posibil imaginar al mării by Adrian G. Romila () [Corola-publishinghouse/Memoirs/850_a_1578]
-
face debutul ca autor dramatic cu piesa Băcălia ambițioasă, prezentată pe scena Teatrului Național din Iași. Alecu Russo a înțeles importanța teatrului în viața unei națiuni, ca tribună de răspândire a ideilor înaintate și a fost gata să ajute prietenii ajunși în 1840 la direcția Teatrului Național din Iași, adică pe Mihail Kogălniceanu, Vasile Alecsandri și Costache Negruzzi, contribuind prin comedii la îmbogățirea repertoriului încă atât de sărac la vremea aceea. Când a supărat ocârmuirea prin aluzii destul de transparente puse în
PERSONALITĂȚI UNIVERSITARE IEŞENE DIN BASARABIA by VLAD BEJAN IONEL MAFTEI () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91488_a_93522]
-
lui... Așa și cu emisiunile de cultură sau cu filmele de artă de la tele vizor. Promovate cu asiduitate, ele vor atrage până la urmă atenția publicului. Vor căpăta o aură de notorietate, ca banala tigaie de la teleshopping. Și chiar dacă unii telespectatori, ajunși să vadă o producție culturală, vor schimba canalul după cinci minute, neînțelegând nimic, tot va fi un punct câștigat. Data vii toare poate că vor schimba după zece minute. Nu vreau să fiu înțeles greșit: nu am porniri idealist iluministe
UMBRE PE ECRANUL TRANZIŢIEI by CEZAR PAUL-BĂDESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/579_a_1033]
-
ajuns să fie restrâns la doar două ore, nici valoarea jurnalistică a emisiunilor făcute de maestru, nici propaganda lor subtilă, nici calitatea lui de colaborator al Securității. A fost un mare om șiun mare profesionist! Multor jurnaliști din presa scrisă, ajunși astăzi voci cunoscute, lea fost baci Ion Cristoiu (chiar dacă nu până la adânci bătrâneți). Unii vorbesc cu mândrie de „școala Ion Cristoiu“, pe care au absolvito pe baricadele meseriei. Mă întreb ce putea să le predea Cristoiu. Bagajul cu care a
UMBRE PE ECRANUL TRANZIŢIEI by CEZAR PAUL-BĂDESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/579_a_1033]
-
portiță. Spre Jerusalim Poartă Damascului Să intru de acum mai departe la bagaje. Erau trei suporturi care se învârteau pe o bandă care aduceau bagajele noastre din avion. Îmi iau valiză și caut spre ieșire: poartă 6 era ca să ies. Ajunsă afară, las valiză jos, fac cruce și îngenunchez și sărut pământul de 3 ori, dând slavă și mulțumind lui Dumnezeu că a fost cu mine și m-a ajutat. Afară am văzut apoi pe părintele Argatu din Suceava care mergea
Pelerinaj la Sfintele Locuri by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91813_a_92382]