4,209 matches
-
îndulgența față de sine te-au transferat într-un fiu nepăsător. Când am fost eu nestăpânit? — N-ai făcut un mare tărăboi pentru ceva întâmplat în camera Doamnei Sanjo, până-n zori, acum două nopți? Slujitorii și actorii care beau în camera alăturată se prefăceau a nu auzi rara - sau, mă rog, poate nu chiar atât de rară - ceartă dintre soț și soție. Dar, tocmai în acel moment, Hideyoshi ridică glasul, strigând: — Ei, atențiune! Ce părere are publicul despre spectacolul acestui cuplu? Unul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
și o pivniță de alături cu șaizeci și cinci de lei pe an. Dar îl lasă pe postelnic „Și-și puie...doî poloboci cu vin în pivniță”. Însă nu înainte de 1 august 1779. Făclierul nostru a pus ochii și pe patru dughene alăturate făclieriei, pe care va plăti chirie „cîte triisprăzăci lei”, dar pe una numai „unsprăzăci lei” începând de la aceeași dată. Uite cum își încheie el zapisul: „Toți acești cuprind chiriia o sută șaizăci și cinci de lei, acești bani toți să
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI Vol. II by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/547_a_741]
-
o voce joasă, necunoscută. Plătesc eu. M-am holbat la băiatul care Îi Înmâna lui David banii pentru apa mea. Se așeză apoi pe scaunul de vizavi de mine. ― Ce...? am murmurat bulversată, imediat ce David se Îndepărtă. ― Eram la masa alăturată, am auzit ce-ai pățit și m-am gândit să te salvez, explică el zâmbind. L-am privit atent. Brunet, Înalt, cu ochi mari și verzi. Dacă n-aș fi fost Într-o stare atât de proastă, cu siguranță l-
Ștefana Paraschiv by Dansul regăsirii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/784_a_1490]
-
cinci ridicându-se și deplasându-se într-un respectuos monom indian care ocolea scaunele. După ce au revenit în punctul din care plecaseră și-au strâns mâinile și s-au îmbrățișat emoționați. După alte câteva minute, o fată de la o masă alăturată s-a dus la ei și i-a întrebat ceva. Băiețelul-fetiță a vorbit cu ea, a arătat spre mine și spre Brigit, după care a mai desenat câteva cercuri în aer. La scurt timp după asta, fata s-a întors
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
de meri a părinților mei, nu se împlinea? Mă măritam cu bărbatul la care visasem în urmă cu atâția ani. Mă măritam cu bărbatul perfect. Capitolul optsprezecetc "Capitolul optsprezece" Mireasa conștiincioasătc "Mireasa conștiincioasă" — Tish-Tish! Ieșind ca o furtună din camera alăturată, Lucille a surprins-o pe biata și uimita mea mamă, care abia intrase, alături de mine, în holul de primire din casa lor din Upper East Side. Lucille s-a agățat de mama într-o îmbrățișare de caracatiță, o îmbrățișare atât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
placă? a intervenit Lucille. Claire, rochia arată absolut uluitor pe tine. — Îmi place la nebunie. Am dat din cap, cu toate că inima mi-era grea din cauza nedumeririi. De ce nu eram mai încântată? Eram chiar geloasă pe răsfățata din camera de probă alăturată - ea măcar știa exact ce voia. Înainte să-mi dau seama ce se întâmpla, Lucille chemase croitoreasa și-i dădea ordine: mai multă broderie manuală pe trenă... House of Lesage... să nu se facă nici un fel de economie... o prietenă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
Pieptul micuț al lui Lucille a început să se salte violent, în timp ce ea gâfâia, încercând să tragă aer în plămâni. — Luce, te hiperventilezi, a zis mama cu calm, luând-o pe Lucille de după umeri și călăuzind-o spre o cămăruță alăturată. Încearcă să te liniștești, scumpa mea. O să fie bine. Dar... înseamnă... ghinion! Nu... ar... trebui... să... — știu, Luce, dar încearcă să te calmezi, a murmurat mama. Imediat, Beatrice a abandonat direct pe podea o pungă de hârtie plină cu petale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
pe Henry. El nu aproba deloc cardurile de credit. Dar Eva se distrase mult prea bine ca să-și strice ziua gândindu-se la reacția soțului ei. Părerea mea e că mameloanele sunt foarte-foarte importante, continuă Sally. Două femei de la masa alăturată plătiră și ieșiră din local. — Presupun că trebuie să fie, spuse stânjenită Eva Wilt. Mie nu mi-au fost niciodată de cine știe ce folos. Nu? întrebă Sally. Păi trebuie să facem ceva în privința asta. — Nu știu dacă poate cineva să facă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
Pur și simplu nu-ți poți permite să-i agresezi pe elevi... — Eu să-i agresez pe elevi? în viața mea nu m-am atins de... — Bun, dar oricum ai folosit un limbaj agresiv. Bob Fenwick avea ore în clasa alăturată și te-a auzit cum îi spuneai lui Allison ăla că e un căcăcios mic și împuțit și un cretin cu mintea pervertită. Și-atunci te mai miri că te-a pocnit? Presupun că nu, răspunse Wilt. N-ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
să aflu ce. Chiar dacă nu voia să vorbească de față cu Tom, nădăjduiam că pentru mine va face o excepție. Ocazia mi s-a ivit imediat după ce am comandat desertul, când Tom s-a scuzat și a trecut în compartimentul alăturat al barului ca să fumeze o țigară (cea mai recentă tactică adoptată în campania continuă împotriva kilogramelor). — Bani mulți, i-am spus lui Harry. Sună interesant. — O șansă unică în viață, a zis el. — Ai vreun motiv anume să nu vrei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
Hai. Mișcă ! O, Doamne. Biroul meu e ticsit de tot felul de prostii. Deschid un sertar și arunc la Întâmplare hârtiile În el, după care, ușor panicată, Încep să-mi aranjez pixurile În suportul pentru chestii de scris. La biroul alăturat, Artemis Harrison Își Împrospătează rimelul. — Întâlnirea cu el va fi o adevărată sursă de inspirație, spune admirându-se În oglinjoara de mână. Știi, o groază de oameni sunt de părere că el a schimbat, de unul singur, fața marketingului mondial
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
pe un ton plăcut. — Bună ziua, reușesc cu greu să Îngaim. Domnule Harper. OK, bine, m-a recunoscut. Dar asta nu Înseamnă neapărat și că Își amintește tot ce i-am zis. Câteva comentarii aleatorii aruncate de o persoană de pe scaunul alăturat. Cine stă să-și amintească așa ceva ? Poate că nici măcar nu mă asculta. Și cu ce anume te ocupi ? — Eu, Îhm, ofer asistență celor din departamentul de marketing și Îi ajut la punerea În practică a inițiativelor promoționale, murmur. — Emma a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
lasă iar jos. De ce-oi fi acceptat să fac așa ceva ? De ce ? — Ăă... pentru că e distractiv ? — Distractiv ? Ridică vocea contrariată. Tu crezi că e distractiv ? O, Doamne. Expresia i se schimbă brusc. Tace și se ascunde repede după o ușă alăturată. O clipă mai târziu, o aud vomitând. OK, ceva nu e În regulă aici. Credeam că dansul e bun pentru sănătate. Apare iar În ușă, palidă și tremurândă, și o fixez Îngrijorată. — Lissy, ești bine ? — Nu pot să fac asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
cu... alte persoane. Și n‑am intrat doar ca să cumpăr o ramă! Râd veselă, pentru a‑i demonstra cât de ridicolă e această idee. Voiam, de fapt, și... astea. Înșfac la întâmplare câteva litere mari de lemn dintr‑un coș alăturat și i le dau. Ea surâde și le pune pe hârtia cerată, una câte una. — P... T... R... R. Se oprește și se uită la litere mirată. — Voiați să compuneți numele „Peter“? Of, Dumnezeule mare. Chiar trebuie să existe întodeauna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
experta financiară. Sunt Becky Bloomwood, ratata și ciudata. Sunt Becky Bloomwood, plângăcioasa, țineți batistele la îndemână! Ei bine, pot să‑ți bage undeva batistele. Să‑și ia idioata și nenorocita... idioata.... idioata... nenorocita... — E vreo problemă? zice bărbatul de la masa alăturată și, spre oroarea mea, îmi dau seama că am murmurat cu voce tare. — Nu, nu, zic. Mersi. Îmi las jos paharul și ies de la Lorenzo’s, cu capul sus și bărbia rigidă. Pornesc pe stradă și dau colțul, fără să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
spune Suze, apoi i se luminează fața. Ai un cont de economii de care ai uitat? — Nu! Nu un cont de economii! — Nu înțeleg! se vaită Suze. Bex, despre ce vorbești? Tocmai deschid gura să‑i explic, când în camera alăturată intră robotul și o voce cu puternic accent american începe să vorbească, ceea ce mă face să înțepenesc și să întorc capul. — Alo, Becky? Michael Ellis sunt. Tocmai am ajuns la Londra și mă gândeam: ne putem întâlni cumva să vorbim
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
13. Niculaie Ispas, colonel SIE. 14. Vasile Gherghina, căpitan Direcția l, mutat la SIE. 15. Matei Silviu, locotenent SIE. Partea Întâi Ithaca se apropie Capitolul 1 tc "Capitolul 1" Transfugul TC "FUGARUL" N-auzi că s-a deschis ușa compartimentului alăturat? Un controlor, cine altcineva poate să articuleze cuvintele atât de clar, răspicat: — Gutten Tag, geben Sie mir bitte! Ești Încordat, ești febril, te silești să-ți liniștești respirația precipitată, Îți ții privirea Întoarsă spre geamul lucios, Întunecat, dar nu poți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
să știe, tânărul Iancu fusese la un pas de a da peste cap un aranjament bine pus la punct. Și ar fi fost păcat! oftă ușurat Dante Negro, instalându-se, cu carnetul lui de desen pe genunchi, într-un separeu alăturat, de unde putea auzi și vedea, la nevoie, fără să atragă atenția nimănui. PAGINĂ NOUĂ 7 Ledoulx se plictisea. Stătea pe scaunul de la birou, avea o scufie pe cap, picioarele bine învelite cu o pătură și căsca. Nici în dimineața asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
jos, decapită și celălalt păstrăv tot cu o singură apăsare a lamei cuțitului, apoi îl împinse, până când îl văzu rostogolindu-se în farfurioara pentru resturi și zâmbi, cu totul mulțumit de sine. Terminase și cu Ciciagov. Privi cele două capete alăturate și, pentru prima oară, respiră cu adevărat ușurat. De acum se putea ocupa liniștit de acel lider mărunțel și efeminat, complexat de aceste neajunsuri și dorind să se dea mare și tare atacând nesfârșita întindere de stepe, munți, pustiuri, câmpii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
în sfârșit, prințul fu surprins să descopere în acea privire cicatricea unei suferințe vechi, prea dureroasă pentru a fi mărturisită. Furat de poveștile prințului, Dante Negro rămânea uneori până în zori. Dacă apărea omul de legătură, Manuc se retrăgea în camera alăturată. Harabalele cu mărfuri veneau și plecau întruna. Prin ușa întredeschisă, pictorul îl vedea semnând actele primite, citind și scriind scrisori atent, ușor încruntat. Cămașa îi aluneca. Scotea la iveală umărul rotund, cu pielea deosebit de albă în contrast cu șuvițele negre de păr
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
nu văd josul, acum susat de tot, de tot, de nu mai știam unde se cade să mă uit, ce să mai vorbim de cât a tot pălit-o, Îndesat-o, acolo, Între și, uite: nu șchiopăta, pășea pe picioare alăturate și, deși cam foarte roșie În obraz, nu părea să plângă, oricum, nu plângea c-o durea - după atâta amar de durere de-o Îndurase de la porcul de câine al lui Macarie, el o stricase, sărmana. Dac-ar fi venit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
avut și eu. «Ce ai, de ce șchiopătezi - ți-a intrat un schin?», Întrebam. «Ba-am călcat pe-un șărpe - uite arsura...» - și cel Întrebat Îmi arăta arsura din talpă, o dungă, uneori mai Îngustă, alteori mai lată, cât trei degete alăturate, unde pielea era, Într-adevăr, spuzită. «Te doare tare?», Întrebam. «Mă doare și mă mănâncă...», mi se răspundea. Unii băieți pretindeau că și văzuseră șarpele călcat - din Întâmplare: spuneau minciuni! Dacă vezi șarpele, Înainte de a-l călca, nu te mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
ce-ai luat Ecstasy? Nu e chiar același lucru, nu? Fața i s-a schimonist de frică și Jake a început să plângă, întâi mai încet, apoi în hohote și cu sughițuri atât de zgomotoase încât o femeie din separeul alăturat a scos capul de după perdea ca să vadă ce s-a-ntâmplat. —Fiona, te rog, te implor..., s-a văicărit Jake, prinzând-o strâns de braț. Dacă faci asta pentru mine, îți promit din suflet că n-o să-ți mai fac
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
ăsta. —Așa te vreau! Fiona și-a ciocnit ceașca de cea a lui Alison. În fond, trebuie încercată și asta. Nu poți să produci un copil fără ajutorul lui. —Așa e. Alison a zâmbit cu înțelegere către femeia de la masa alăturată, care se chinuia să-și tempereze bebelușul extrem de activ. Întorcându-se către Fiona, Alison a oftat gânditoare. — Știi, e ceva ce mă uimește. Din multe puncte de vedere, sunt o persoană puternică, încrezătoare în forțele ei. Dar când vine vorba
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
naște copilul, o să se însoare cu Deborah. Mi se pare un tip de treabă, a remarcat Alison cu o expresie melancolică. —De treabă? Tipul e un adevărat sfânt, a exclamat Julia atât de sonor încât o femeie de la o masă alăturată i-a aruncat o privire dezaprobatoare. Mi-a luat-o pe Deborah de pe cap și, pentru asta, o să-i fiu întotdeauna recunoscătoare. —Dar asta n-o s-o oprească pe Deborah să rămână prietenă cu James, nu? a întrebat Fiona. —Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]