12,606 matches
-
colete, din care răzbătea întotdeauna un neplăcut miros încins și sufocant, care ar fi tăiat repejor respirația omului nefamiliarizat cu el. Pereții erau cum nu se poate mai simpli și mai goi, toți patru zugrăviți la fel, pesemne într-un alb imaculat la început, dar aproape cenușii și plini de pete acum. În partea din spate a acestei încăperi, se găsea și o mică ferestruică tot timpul închisă, dar nu din pricină că n-ar fi fost nevoie de a fi deschisă, ci
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
înfiorător și neomenesc. Ajunsese să aibă o înfățișare greu de privit. Era de o paloare cu totul înspăimântătoare, grimasele se succedau pe chipul ei cu o repeziciune nemaipomenită, iar ochii parcă îi înțepeniseră sub pleoape, dându-și la iveală tot albul lor, întocmai ca la morți. La cum arăta ea în acele clipe, ușor ar fi reușit să bage spaima imediat în oricine. De departe, se vedea că duce o luptă aprigă cu aerul; de fapt, ea nu mai respira - horcăia
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
roua florilor abia trezite din vis... când lumina lor se va strecura În primele adevăruri netrunchiate, eu voi fi călătorul pribeag, Într-un gând nenăscut, rămas să contemple iarba crescută pe un mormânt fără umbră și iubiri răsfățându-se... În albul așternut al vremii. ... ia-ți partea de glorie, “seară de jertfă”, și lasă omenirii lumina din muguri... 17 februarie 2014 ... În loc de „vidul” unor expresii... Interviu cu Dumnezeu (de Octavian Paler) „ Ai vrea să-mi iei un interviu, deci... zise Dumnezeu
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
fulgi strălucitori. Ningea ca Într-un vis. Fulgii se roteau Într-un dans alb, fascinant, apoi se așterneau tăcuți pe stratul de zăpadă care depășea 15-20 cm. „Se anunță o zi minunată!” mi-am spus În gând... am inspirat adânc albul pur al fulgilor de nea și, dintr-o dată mi s-a părut cum totul se luminează În jur. Am privit ceasul. Era trecut de ora 9.00. Da! pot suna... pentru a pune la punct unele aspecte legate de lansare
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
albe, roz, roșii, În marea majoritate. Ce frumusețe! După cum se vede, am ajuns În „grădina raiului!”, spune prietenul meu, ușor ironic, dar și Încântat de Întreaga priveliște. Mult mai surprinși am fost de spațiul de cazare. Camera curată, văruită În alb, cele două paturi din lemn, având saltea relaxa și lenjerie albă, impecabilă. Unul din paturi era pregătit, având pilota introdusă În cearceaful plic. Celălalt pat era acoperit cu o husă mătăsoasă, de culoare albastru deschis, având cusute din loc În loc
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
să te atingi de pernă, ca nu cumva să strici acest ornament delicat și discret. Pe peretele de lângă ușă, În partea dreaptă, cum se intră, se afla o icoană , reprezentându-l pe Iisus Cristos, apoi, masa din lemn , vopsită În alb, cu suprafața din furnir maroniu, un scaun cu spătar tapițat În nuanțe de maro Închis, combinat cu maro deschis, până la culoarea cafelei cu lapte. În partea stângă, se afla cuierul. O placă de lemn furniruit, de 1,5 metri lățime
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
la mănăstire pentru a-mi verifica intensitatea suferinței. Era incomensurabilă. Sigur, nu trebuia să invinuim pe nimeni, dar cineva a ieșit mai ușor din jocul de-a viața În doi. În cazul meu, constatam că rănile Înfloresc precum trandafirii; de la alb până la roșu-grena. Desigur, am și râs de micile povestioare improvizate și imaginate, În străfulgerarea unei clipe. Imposibil de adus timpul Înapoi și de făcut să dispară urma fiecărei cicatrici lăsate de colții fiecărei zile trecute. Imposibil! Să revenim la viața
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
la sine pe femeia sa. Și nu a cunoscut-o până ce ea L-a născut pe Fiul ei. Și i-au pus acestuia numele Iisus.” (Matei 1, 24-25) Ea așteptă să termin de citit și îmi zise triumfător: - E scris alb pe negru, clar și înțeles că nu a cunoscut-o PÂNĂ CE ea L-a născut pe Fiul ei, după ce L-a născut, însă, a cunoscut-o. Cum poate fi considerată Pururea Fecioară? După naștere a fost o femeie ca și
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
mă gândesc, cine este mai orb? - Crede cum vrei, îmi zise ea. Fiecare are dreptul să creadă cum vrea. - Eu nu cred cum vreau, eu cred cum este drept și pentru că este scris, cum ai zis și tu mai înainte, alb pe negru, clar și înțeles. Maica lui Dumnezeu să te miluiască și să te ajute să înțelegi Adevărul! îi dorisem eu. Nu mai vorbirăm nimic până la aterizarea avionului. La despărțire, ne-am urat sănătate și drum bun mai departe, plecând
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
căprioară". "Căprioara cum miroase?" Nu știu, ca tine... a pădure, a muguri, a crud". Vară, zăpușeală, un coridor îngust. Țevi groase de canalizare vopsite în roșu. Sub ele, bănci lipite de pereți. Bănci din lemn, ca în parc, vopsite în alb. Sunt aprinse toate becurile, lumina pătrunde de afară doar prin geamurile de la WC. Femei, numai femei, unele grase, altele slabe, încercănate, cu burta la gură, una cu o rochie ce-i plesnește peste burtă, un copil pișat o trage de
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
obiecte totemice, ele îmi amintesc de grupul statuar din Muzeul de la Sighet dedicat închisorilor comuniste. Trec prin expoziția de pictură aborigenă. Desene dense, complicate, fiecare tablou înfățișează o poveste, culori de argilă și de seve naturale, toate nuanțele de bej, alb compact, negru, roșu. Aceste desene îmi aduc aminte de "Evanghelia după Isus Cristos" a lui Jose Saramago. O blasfemie la adresa lui Dumnezeu spun unii, un protest împotriva formelor rafinate de autoritarism spun alții, lumea se prelinge printr-un tunel, e puțină
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
orice clipă mă puteam pomeni cu o săgeată în moalele capului. Am rămas ca o stană de piatră, am lăsat arma jos și nu știam cum să mă mai port pentru a câștiga încrederea copiilor, foarte curioși să vadă un alb pe neașteptate. Mă uitam la copii, copiii la mine și nu știam ce să fac. La un moment dat m-am așezat în poziție de lotus. Copiii au rămas pe loc. După o vreme, a apărut o femeie. Se uita
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
nu pare să fie curios să afle vești din România. "Suferința, adevărata suferință detrachează, descompune", zice undeva Cioran. Când cucerești pe Celălalt e nevoie să ai deschiderea, panica și emoția Poetului în fața hârtiei goale. Acolo se află toate promisiunile în alb. Cucerirea lor echivalează cu crucificarea. Drumul în deșert, postul, revelația, bucuria luării în stăpânire a Corpului, scufundarea în Univers, revenirea între semeni, gelozia, ura, patimile, drumul Crucii, Golgota, Crucificarea. Acesta este prețul mântuirii, ea nu e dată oricui. Este a
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
clintea nicio frunză în copacii de la marginea drumului, ea fugea bezmetică pe ulițe, cineva parcă o trăgea înapoi, dar ea fugea spre inima satului, alerga, alerga... Lângă gardul primăriei sta tatăl ei într-un șir de bărbați, cu părul acela alb înainte de vreme, mai înalt cu un cap decât ceilalți, alerga, alerga simțindu-și inima zvâcnind în colbul uliței, dintr-odată a auzit o bubuitură care a spintecat cerul, trupurile bărbaților au căzut la pământ, doar trupul tatălui ei sta amenințător
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
o tânără cocoțată pe un piedestal, piedestalul este confecționat dintr-o cutie de carton. Stau și mă uit la silueta ei perfectă, este îmbrăcată într-o rochie ponosită, cu crinolină, o rochie de acum un secol, are fața văruită în alb, genele sunt grele de rimel, stă nemișcată lângă unul din stâlpii ce înconjoară golful de lângă Opera House, din inima Sydney-ului. Mă așez în fața ei, o privesc din cap până în picioare, vreau să văd cum reacționează la acest examen, fata rămâne
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
întâmplare, care zădărâră câinii pe noul venit. Norocul lui că ieși, ca din pământ, un flăcăiandru oacheș, cu părul de smoală, cu o față purtătoare de un zâmbet luminat de bunăvoință, pe care străluceau două șiraguri de dinți de un alb fără egal. Flăcăul alergă în calea musafirului fluturându și pletele în vânt, și-l întrebă din mers: - Domnul vrea să comande ceva? Avem cazane de țuică, tingiri pentru fript cârnați, ibrice de aramă spoite pentru cafea, ce zice domnul? - Domnul
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
urmeze cursul vieții sub acoperișul bunilor săi părinți, domnul inginer Alexandru Georgescu și al doamnei Ina Georgescu. Era un fel abil de a câștiga bunăvoința completului de judecată și aprobarea tacită a audienței. Avocatul Diaconescu sconta pe o poliță în alb privind finalizarea acestui proces ale cărui ițe erau încă destul de încâlcite. Urmă avocatul Jan Mocanu, apărătorul familiei Georgescu. Acesta începu calm, îmbrățișând cu o privire caldă întreaga sală, purtând tot timpul pe buze un zâmbet discret, ce putea să însemne
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
final just, hotărârea judecătorească fiind în măsură să ofere părților în litigiu asigurarea respectării legislației în vigoare. Imparțialitatea justiției trebuia să poarte însemnele adevărului și dreptății, dar cum bine se știe, unii avocați au marele merit de a face din alb negru și din negru alb, așa că ajungerea la final se vădi a fi tergiversată în mod voit. Intra și acest proces sub imperiului obișnuitelor practici. Acul, despre care se făcuse atâta tevatură, presupus a fi într-un car cu fân
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
Dacă mai zăbovim câteva ore, s-ar putea să se afișeze rezultatul examenului. - Ai motive să te îndoiești de ceva? - Nu, nicidecum! Președintele comisiei m-a felicitat, la fel și ceilalți membrii din comisie, dar până nu văd negru pe alb... Alte cuvinte nu mai rosti. Atât Ina cât și Alex erau profund emoționați, dar se stăpâneau din răsputeri să nu-i transmită și lui Mihăiță starea lor. Vișinel îl bătu cu palma pe spate ca un gest de încurajare, spunându
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
trasul de frânghie îluptau pentru victorie două echipe numeroase, în funcție de lungimea funiei), cursa în saci îo alergare pe teren, participanții având picioarele și jumătate de corp introduse în sacii împrumutați de la brutărie, astfel că la finalul cursei eram colorați în alb cu făină de grâu), aruncarea mingii de oină, pe categorii de vârstă și sex. Stadionul, pe lângă terenul de fotbal, mai avea câteva atracții: popicăria veche și cea nouă, terenul de volei și terenul bitumat de tenis de câmp, toate dispărute
MEANDRELE DESTINULUI by SORIN-CONSTANTIN COTLARCIUC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962]
-
peste barba mătăsoasă, făcu câțiva pași domoli și Împinse o ușă din apropiere. Vocea țâplită a unei femei uscățive Îl izgoni și de acolo. Aceasta Îi strigă să caște ochii mai bine al’dată, că doar e scris negru pe alb pe ușă că este interzis persoanelor neautorizate accesul Înăuntru. După ce Îl mai privi insistent câteva clipe, doamna dădu mustrător din cap și dispăru. Se simțea aiurea. Hotărî să mai facă o ultimă Încercare și se Îndreptă spre o ușa mai
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
În el și mă Înfiora. Stăteam Încremenit de minute bune, cu capul aplecat În piept, cu mâinile Întinse pe lângă corp și pumnii strânși. Unii sau adunat surprinși În jurul meu („ia uitați-vă, mă, la ăsta ...ce țeapăn stă și ce alb s-a făcut!”), interpretând atitudinea mea ca pe o neînțeleasă curiozitate. Și au rămas cu gurile strâmbe când bruta de Buzat m-a Îmbrâncit cu toată puterea, rânjind samavolnic. Însă rânjetul i-a Înghețat pe gură, căci m-a văzut
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
gri, cu cizmulițe noi, din piele maro, mă Întind pe spate, În neaua strălucitoare, și-mi rotesc brațele În zăpadă, ca să scot de-acolo Îngerii. Îngeri albi, strălucitori, care Împrumutau ceva din murmurul sclipitor al luminii revărsate din soare peste albul stăpânitor. Căutând locuri virgine de zăpada, am ajuns până-n marginea cea mai Îndepărtată a grădinii, departe de casă, unde pătura de omăt părea neatinsă. Era un păr bătrân acolo (avea cele mai gustoase si mai aromate fructe din toată livada
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
nu-l vom mai vedea multă vreme În mijlocul nostru. Dar, la scurt timp după ce se făcuse nevăzut, a apărut de după colțul blocului, cu o privire de Învingător. Era Îmbrăcat Într-un costum de tergal, cu dungi verticale, luminoase, de un alb strălucitor. Poate că părea așa și din cauza luminii de o limpezime nefirească, datorată soarelui ivit de după ploaia generoasă de mai Înainte. Mânecile și poalele hainei Îi erau Într-adevăr cam lungi, iar pantalonii i se Încrețeau bine pe la glezne. Cu
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
de păianjen. Pânza, de un albastru transparent, acoperea un pat masiv, peste a cărui lucire mată o văzu, dintr-o dată, pe ea, Întinsă acolo. Da, era chiar ea, cea pe care o aștepta din totdeauna. Fragilă, aproape străvezie, Înveșmântată În alb, cu pieptul tresăltându-i aproape imperceptibil, Învăluită de o lumină puternică, orbitoare. Un roi de fluturi minusculi zbura pe deasupra, Întruchipând o coroniță de flori vii, ce vibrau discret, unduios, răspândind irizări aprinse În toată odaia. Întinse mâna tremurător, ca un
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]