9,537 matches
-
Acasă > Poeme > Dorințe > CÂND PLÂNGE MAREA Autor: Cristiana Iliuță Publicat în: Ediția nr. 2351 din 08 iunie 2017 Toate Articolele Autorului Vorbește marea,în adâncuri tulburata, Îi strigă cerului să o cuprindă toată, Albastrul să le-nlantuie iubirea, Dar ceru-n depărtări își tremura uimirea. Doar o dezmiardă mândru c-un apus, Iar ea-l cuprinde,tremurând nespus Și-i smulge cerului apusul tot ,din zare Gândind că-i da cu drag o sărutare
CAND PLANGE MAREA de CRISTIANA ILIUȚĂ în ediţia nr. 2351 din 08 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/384828_a_386157]
-
vrea să fie și de dorinți se-ncinge. Ne binecuvântează destinul și ne lasă pădurea verde, deasă, chiar dacă-i doar o oază. Și dragostea cutează, devine curajoasă, se vrea din nou frumoasă și-albastră se visează. Anatol Covali Referință Bibliografică: Albastru / Anatol Covali : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1956, Anul VI, 09 mai 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Anatol Covali : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului. Abonare la articolele
ALBASTRU de ANATOL COVALI în ediţia nr. 1956 din 09 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/384907_a_386236]
-
Visare > MI-AM FRÂNT O ARIPĂ Autor: Florina Emilia Pincotan Publicat în: Ediția nr. 1943 din 26 aprilie 2016 Toate Articolele Autorului Mi-am frânt o aripă, în zbor , Mă doare sângerarea . Mi-o oblojesc cum știu , cum pot , Cu-albastrul pur , din zare . Mi-am frânt și pasul , peste munți , Prea-abrupt a fost urcușul , Prea multe piedici, de trecut , Prea crud , mărăcinișul . Și de-am să mă târăsc pe drum , N-am să renunț la vise ! Olog și ciung ,de-
MI-AM FRANT O ARIPA de FLORINA EMILIA PINCOTAN în ediţia nr. 1943 din 26 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384963_a_386292]
-
fiu un râu, Să-mi duc în lume Cântecul și dorul. Să fiu un mugure Pe-o ramură de măr, Să fiu un vânt, Să-i dau iubirii, zborul. Mi-aș fi dorit Să fiu lumină și cuvânt; Să fiu albastrul zărilor senine. Să fiu risipă de culoare pe pământ, Îmbujorată-roză, respirând iubire. Referință Bibliografică: Mi-aș fi dorit / Florina Emilia Pincotan : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2212, Anul VII, 20 ianuarie 2017. Drepturi de Autor: Copyright © 2017 Florina Emilia
MI-AŞ FI DORIT de FLORINA EMILIA PINCOTAN în ediţia nr. 2212 din 20 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/385209_a_386538]
-
Purtând în brațe, fire De galbene narcise Și palizi ghiocei. Tresaltă-ntreaga viață! Din lut răsare iarba, Iar mugurii pe ramuri Țâșnesc triumfători! Renaștem dimineată, Din neguri și durere! Din pulbere și moarte Pornim biruitori, Spre zări memărginite Pictate cu albastru; Spre bobul de sămânță Bogat și roditor. Ne naștem bucurie, Din clipe de-ntristare! Din lacrimi și păcate Ne îndreptăm spre zori! Referință Bibliografică: Când vine Primăvara / Florina Emilia Pincotan : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2259, Anul VII, 08
CÂND VINE PRIMĂVARA de FLORINA EMILIA PINCOTAN în ediţia nr. 2259 din 08 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/385225_a_386554]
-
Dincolo de zero se mai coace pâinea haosului? Întreb și privesc tunelul spiralat, în care ramificațiile sunt degetele Lui. Pământul se destramă în mii de atomi, molecule.energiile prind tâmplele timpului. Doamne, ce lunecare, ce viteză au degetele prelungite! Prin nuanțele albastrului albul pulsează într-o ordine a acelui ”dincolo de cer”. Am citit și recitit ceea ce mi-ai scris și-n același timp am privit imaginea ADNului uman. S-a născut o imagine, nu vizibilă cu ochiul fizic. M-au fascinat de
FRAGMENT DIN CUIB DE PĂSĂRI SPIN, CUIB DE PĂSĂRI NEJUCATE , CAPITOLUL IV, INIŢIERE ÎN INEFABIL de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 2084 din 14 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384331_a_385660]
-
un cal murg, venea Tharika, doica sa, bombănind nemulțumită de nesăbuința tinerei sale stăpâne care se avânta în calea pericolelor cu ochii închiși. Din alaiul prințesei nu lipsea nici Kalystru, chinocefalul( om cu cap de lup) și Grypho, grifonul său albastru cu aripi de acvilă. Doica protestă scâncind înspăimântată, când văzu cum prințesa își îndemna unicornul, îndreptându-se către poalele muntelui: - Ooh Shokuk beghi, lumina ochilor mei! Vrei oare s-o bagi în mormânt pe sărmana ta doică, de te îndrepți
VIS ALB (POVESTE) de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 2158 din 27 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384298_a_385627]
-
Acasa > Poezie > Credinta > LA MASA TIMPULUI Autor: Lucica Boltasu Publicat în: Ediția nr. 2084 din 14 septembrie 2016 Toate Articolele Autorului Doamne, Cu ochii minții pătrund infinitul albastru... Bucuria mă umple, simt pacea zămislită În rugi fierbinți și dorinți neîmpărtășite, Simt focul iubirii, Mistuind ce a mai rămas neatins, De Cuvintele-Ți sfinte... Mă înfior de atât de multă iubire și... În propria-mi tăcere, aud răspunsuri La
LA MASA TIMPULUI de LUCICA BOLTASU în ediţia nr. 2084 din 14 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384385_a_385714]
-
nalță, plopi ogive verticale, se încalță, se descalță, urmărind aceeași cale. seara în oglinzi atol, în azurul viorelii, lasă cerul parcă gol și e rupt din Boticelli. ca și somnul serii calme, palidul azur se pierde, între cerurile alme de albastru și de verde. pajuri sacre pentru gând, peste stările solemne, se aud încet mergând, tot făcându-ne la semne. luni, 13 iulie 2015 Referință Bibliografică: peisaj / Ion Ionescu Bucovu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1655, Anul V, 13 iulie
PEISAJ de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1655 din 13 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/384474_a_385803]
-
nr. 1646 din 04 iulie 2015 Toate Articolele Autorului Ce de gânduri mă inundă, potopindu-mă cu toamne! Nu mai pot să duc pe umeri nostalgii și lacrimi, Doamne. Limpezește-mi ochii, astăzi, când perdele reci, de ploaie Îmi întunecă albastrul, greutatea lor mă-ndoaie. Este toamnă și în mine, cum e toamnă peste lume; Te-aș chema să-mi ștergi obrazul, însă nu știu niciun nume; Să-mi răspundă-acum, ecoul, ce-a rămas închis în tine, Când te-am smuls
ESTE TOAMNĂ ŞI ÎN MINE de VIOLETTA PETRE în ediţia nr. 1646 din 04 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/384517_a_385846]
-
Mâna divină deșiră gheme de ață Și-n fiecare secundă croșetează o viață, Îi împletește aripile pentru zbor Și îi îndreaptă pașii pe drumul trecător, Îi urzește mintea, gândul și visul Prin care poate atinge paradisul, Îi ridică privirea spre albastrul cerului Spre a vedea norii speranței și ai dorului. Ii dă liberul arbitru să aleagă Lumina sau bezna prin care vrea să meargă . Ca pe un puf de păpădie zburătoare O suflă apoi către lumea cea mare, Să cunoască eternitatea
VIAȚĂ de ȘTEFANIA PETROV în ediţia nr. 1913 din 27 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384659_a_385988]
-
Acasa > Poezie > Oglindire > LA BEAUTÉ DU MAL Autor: Violetta Petre Publicat în: Ediția nr. 1777 din 12 noiembrie 2015 Toate Articolele Autorului Mi-s aripile desfrunzite și țipă ruga în altare Spre cerul plin de-amărăciune, c-albastrul mărilor ne moare; S-au răzvrătit lumini și umbre și ce-i în mine poți vedea, Ca o proiecție divină, furtunile din umbra mea. Golașă-n toamna pustiită, cu-n strai de foc și de cenușă Aș vrea să cern
LA BEAUTÉ DU MAL de VIOLETTA PETRE în ediţia nr. 1777 din 12 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/384691_a_386020]
-
lor, Ce-n vrajă mistică ne-nbată Din nesecatul lor izvor. Sus pe catarg flutură-n zare Mândrul simbol al patriei... Nu-i albul lui Tezeu ce-apare, Ci alb-albastrul Greciei. Egee e numele mării Ce-i de la Egeu moștenit, Și-albastrul său în faptul serii De-a lunii rază-i poleit. În valul ei zăresc pe Minos Și monstrul ce el ocrotea, Pe minotaurul fioros Ce sub palatul său trăia. În țara lui Egeu teroarea Prin moartea el a semănat, Însă
LEGENDA MĂRII EGEE de GABRIELA ZIDARU în ediţia nr. 1777 din 12 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/384692_a_386021]
-
Stancu Publicat în: Ediția nr. 2089 din 19 septembrie 2016 Toate Articolele Autorului Frunze îngălbenite se adunau la colțurile trotuarelor. Se iscase un vânt domol, care doar le amețea de colo colo. Norii se adunau, nehotărâți, pe cerul de un albastru obsedant. Tăcuseră și vrăbiile. Doar zgomotul pașilor grăbiți pe alei mai brăzda fonic liniștea amiezii. Primele fulgere, intense, străbătură plafonul cenușiu ce înainta amenințător. Albastrul seninului cedă, fără luptă, în fața unei astfel de desfășurări de forțe. Se mai grăbi, printre
TOAMNĂ AMEȚITOARE de MIRELA STANCU în ediţia nr. 2089 din 19 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382345_a_383674]
-
care doar le amețea de colo colo. Norii se adunau, nehotărâți, pe cerul de un albastru obsedant. Tăcuseră și vrăbiile. Doar zgomotul pașilor grăbiți pe alei mai brăzda fonic liniștea amiezii. Primele fulgere, intense, străbătură plafonul cenușiu ce înainta amenințător. Albastrul seninului cedă, fără luptă, în fața unei astfel de desfășurări de forțe. Se mai grăbi, printre crengile obosite de atâta vară, câte o pală de vânt, furioasă, culcându-le la pământ. Liniște. Primele lacrimi se prelingeau pe streșinile încinse peste zi
TOAMNĂ AMEȚITOARE de MIRELA STANCU în ediţia nr. 2089 din 19 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382345_a_383674]
-
cu cenușiul zdrențelor murdare pe care le purta. Zgomotul pașilor treziseră din amorțeală făptura ce-și înălță chipul spre neașteptatul călător. Simți cum se fulgerară din priviri. Doamne, cât de mult îi semăna omul acesta, gândise: figura, ochii de un albastru metalic, părul... Își coborîse privirile pe mâinile celui de pe banca: tremurau usor - cum tremurau și ale sale. Degetele, oh, da, erau la fel de lungi și subțiriri ca ale lui, de parcă ar fi fost și el pianist de-o viață. După secunda
GEAMĂNUL de ANGELA DINA în ediţia nr. 1514 din 22 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382411_a_383740]
-
Acasă > Poeme > Meditație > UNDE SĂ UIT TOT CE MI-AI ZIS Autor: Gabriela Rusu Publicat în: Ediția nr. 2081 din 11 septembrie 2016 Toate Articolele Autorului Unde să uit tot ce mi-ai zis Plutind în îmbrățișarea cerului albastru ... Mă sorb tăcerile care le mai am , Cănd traversez deșertul că un astru Cu gândul meu dincolo de geam . Iubirea ascunsă între amintiri a încremenit , Cu legături secrete doar în trecut ne-a zidit ... Că doi străini în timp ne-am
UNDE SA UIT TOT CE MI-AI ZIS de GABRIELA RUSU în ediţia nr. 2081 din 11 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382463_a_383792]
-
Acasă > Poeme > Dorințe > VREAU , CÂND NU TE MAI VREAU Autor: Gabriela Rusu Publicat în: Ediția nr. 2101 din 01 octombrie 2016 Toate Articolele Autorului Vreau , când nu te mai vreau Vreau , când nu te mai vreau... Să fiu încolăcita de albastru senin , Să cuprind cerul cu privirea Când înecata mi-e speranța cu venin... Vreau în vârtejul clipei să amețesc... Să alerg cu gândul și să urlu în ploaie , Iar în pleoapele ce iar clipesc Cerul să nu se scurgă în
VREAU , CAND NU TE MAI VREAU de GABRIELA RUSU în ediţia nr. 2101 din 01 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382491_a_383820]
-
din baliză. În mine-n timpan, în iambi, mi se sparg trupuri mușcate de vipere nude. Tic-tacuri din corduri vibrând în ding-dang, Și-n albe șopârle cu-accente absurde. Nu mă mai prinde la ridul din pleoapă nici tonuri de-albastru, nici tonuri de mov. Doar verdele șarpelui ce pe sub apă, Înoată să-mi vândă ispite-n alcov. Referință Bibliografică: INERȚIE / Marioara Nedea : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2040, Anul VI, 01 august 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Marioara
INERȚIE de MARIOARA NEDEA în ediţia nr. 2040 din 01 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/382504_a_383833]
-
rar. Femeia înoată ca o pisică de mare cu aripi fluide adulmecând languros peștele de distracții avid, acum, dinspre viață spre moarte se-nchide mâncând molfăit capul masculului gravid. Apare un alt pătrat, din altă constelație, în timp ce barbatul râvnește la albastrul de sus căruia ar dori să-i dea o altă inclinație, însă nu poate pentru că-i doar un măgar mus. AL DOILEA COȘMAR AL PRIVITORULUI S-a deschis o poartă spre cerul dinlăuntrul tău prin care focurile vremii se rotesc
POEME (3) de EMIL SAUCIUC în ediţia nr. 2091 din 21 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382484_a_383813]
-
inimi născător, suspendare întru' neființă în patul tămăduitor, aplecare către biruință. Frida Kahlo și-a dăruit sângele lumii de ieri, de azi și de mâine, au plâns inimile nătângele de bucurie, căci pentru suflet au primit apă și pâine. Somn albastru în pat suspendat ca și reperul dinlăuntrul meu, în el îngerul morții a cedat ca să creștem întru' Dumnezeu. CÂINELE MUȘCAT DE OM Câinele mușcat de om bucuros se-ascunse după baloții de paie și iși zise: „Ei! E bine să
POEME (2) de EMIL SAUCIUC în ediţia nr. 2084 din 14 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382483_a_383812]
-
cu fețe vopsite se uită ironic la noi, cu răsuflările oprite și ochi vicleni de vulpoi. VIS PSIHEDELIC Copilul întreabă: „De ce e cerul atât de limpede și luminos?” Tatăl răspunde: „Pentru că s-a scurs pământul din el și acum fluieră albastru, la soare, voios, fiindcă-i curat, e cel mai cel!” Apar ca mieii din furtună norii de un alb imaculat, zâmbind. Ehei, și-au răcorit în tării obrăjorii fredonând tremolat un colind! Vine apoi o sângerie seară peste atelierul-casă crezând
POEME (2) de EMIL SAUCIUC în ediţia nr. 2084 din 14 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382483_a_383812]
-
mai viață, mă simt de parcă aș fi băut cucută Ce lume-i asta, ce zi, ce an, ce anotimp?!" 43. Reperaj: galbenele buze de lună, vopsite cu lumina din soare s-au deschis! Oare vor să apună în verdele din albastrul de mare? 44. Reperaj: copacul orb, care cu spatele sprijină luna obosită, ce stă să cadă, își deschide scorbura să se aerisească și-ntr-una, obsesiv, strigă lumii că nu mai poartă albul baston ca să vadă. 45. Reperaj: cerul amprentă cutremurătoare și-
POEME (4) de EMIL SAUCIUC în ediţia nr. 2101 din 01 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382459_a_383788]
-
Ion Ionescu Bucovu Publicat în: Ediția nr. 1548 din 28 martie 2015 Toate Articolele Autorului primăvară câte lucruri banale trec pe lângă noi, pășim parcă pe un pat cu vise, dincolo și dincoace de timp zboară imagini: verdele se transformă în albastru, munții sunt niște fructe strivite, văile sunt acoperite cu cioburi de azur, plouă dintr-un cer lacrimogen peste trupuri încolțite de țipete, peste pietre și copaci în floare peste umbre și fantasme rătăcite; așa e primăvara, o explozie de viață
PRIMĂVARĂ de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1548 din 28 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382584_a_383913]
-
pre moarte călcând,/ am zămislit/ după chip și-asemănare -/ lut cântător/ și-aripă de-oțel/ în vibrare,/ în dulce sunet de clavir. („În dulce sunet de clavir ”) și, mai ales, „Aleluia!/ De la facerea lumii te-am iubit./ Sub mărul acela albastru,/ florile lui ne-au cuminecat și miruit “. („Rhapsody in blue”). Versurile din acest volum pornesc dinspre lume spre lume, trecând prin sufletul poetei vibrând a rapsodie. Ele comunică, relevă lumea lumii înseși. Vigoarea îi vine din Semnul Crucii, între Verticalitate
MARIANA CRISTESCU SAU VIZUALIZAREA ÎN INTERIORUL CUVÂNTULUI de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1787 din 22 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382593_a_383922]