3,029 matches
-
vremelnicia de înscrisuri și menirea vieții de a lui poveste. Prin Iarna ce pe troiene stă de veghe, îngheață și amintirile pe alei. Numai pe tine, poet fără pereche te mai așteaptă înghețate flori de tei! Pe ,,Lacul codrilor" au albit nuferii, ducând legendă în vremuri epocale de grijă că, fără ele ai suferii! Iar foșnetul pădurii cântă a jale. Pustiu îți e sufletul, și raza-i rece ca vremurile care din lume te-au dus. Nemuritor vei fi prin timpul
UN ,,GENIU PUSTIU de MARIA FILIPOIU în ediţia nr. 1491 din 30 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374269_a_375598]
-
Iisus Hristos prin dumnezeiescul fapt al Intrării Sale în Ierusalim, iconarul teolog înfățișează hainele așternute în calea Mântuitorului peste care El trebuia să treacă în culoarea albă, simbolul curăției sufletului ("Spăla-mă-vei și mai vârtos decât zăpada mă voi albi", Psalmul 50), chiar și asinul este înfățișat în alb, arătând prin aceasta că și firea nerațională s-a împărtășit de o stare de înnoire, ca o pârgă, o dată cu cea a omului (Romani 8, 21). Prezența copiilor este permanentă în icoana
CÂTEVA ÎNVĂŢĂTURI DESPRE PRAZNICUL INTRĂRII DOMNULUI IISUS IISUS HRISTOS ÎN IERUSALIM – DUMINICA FLORIILOR [Corola-blog/BlogPost/362091_a_363420]
-
prin lume,aleargă nebun, Copita oțelita nu i se mai tocește, El n-are cărare,nu are nici drum, Își deschide aripi ,cănd somnul domnește, Doar glasul inocent îl mai domolește, Zâmbetul pur,îl priponește... Calul sălbatic,ce tâmpla îmi albește! Nu are grajduri,nu are pășune, Nu are izvoare de unde să se adape, Își caută herghelia în propria lui lume, Ne duce destinul pe umbre de ape, Copilării frumoase...iubire ,tristețe,trăire, Simbol peste timpuri,clipe de uimire, Calul ... Citește
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/378791_a_380120]
-
prin lume,aleargă nebun,Copita oțelita nu i se mai tocește,El n-are cărare,nu are nici drum,Își deschide aripi ,cănd somnul domnește,Doar glasul inocent îl mai domolește,Zâmbetul pur,îl priponește...Calul sălbatic,ce tâmpla îmi albește!Nu are grajduri,nu are pășune,Nu are izvoare de unde să se adape,Își caută herghelia în propria lui lume,Ne duce destinul pe umbre de ape,Copilării frumoase...iubire ,tristețe,trăire,Simbol peste timpuri,clipe de uimire,Calul ...
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/378791_a_380120]
-
ai gândit să privești linia cuiva? Soare de iarnă - eu sorbind din apa roz - Vine Martie. Inspiră adânc mirosul merelor verzi - vară proaspătă Uite ce gentil își împletește părul noaptea lacoma! Ce radioasa e față șlefuita a lunei pline! Ceață albește figură austera: trunchi ars de bambus. Gâtul machiat cu roșu mătăsos: un papagal singur. Corbule tânăr, când ai să te oprești, să uiți și să respiri? Valuri înalte aduc miros de alge pelicanilor. Vântul cuprinde în brațele tăioase o mângâiere
HAIKU de CORINA LUCIA COSTEA în ediţia nr. 1890 din 04 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/377724_a_379053]
-
LUNAR TRIMESTRIAL SEMESTRIAL ANUAL JUBILIAR RETROSPECTIVA DE PROZĂ A SĂPTĂMÂNII RETROSPECTIVADE PROZĂA SĂPTĂMÂNII Acasa > Poeme > Meditatie > UMBRELE CAILOR (POEME) Autor: Claudia Bota Publicat în: Ediția nr. 2203 din 11 ianuarie 2017 Toate Articolele Autorului Claudia BOTA: UMBRELE CAILOR (POEME) FLUTURI ALBI Fluturii albi desprinși din neaua iernii Dansând al vieții ultim vals sublim, Primind lumina clară în faptul serii Tu, fiind poeta la care să mă-nclin. Și ne-ai lăsat printre cetăți dezlănțuite Un gol pe pietre ale unor zidurilor
UMBRELE CAILOR (POEME) de CLAUDIA BOTA în ediţia nr. 2203 din 11 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/377690_a_379019]
-
temelia cu amintiri. La această adresă, cândva, în marș nupțial, a poposit dragostea în veșmânt de sărbătoare și brațele pline cu flori. Îngeri cu zâmbetul cât jumătate de cer jucau șotron cu tristețile trecătorilor. În valsul primăverii, flori de cireș albeau strada copilăriei cu petale de lumină. Printre zorele, vrăjiți de bucuria celor ce locuiau acolo, ochi lacomi de viață furau clipe de magie. La acesată adresă, ca și cum nimeni n-ar fi locuit vreodată, liniștea provoacă durere. Vândută ca orice marfă
ANGELINA NĂDEJDE [Corola-blog/BlogPost/377614_a_378943]
-
o datorie Și o clipă de-nchinare. Au purtat-o și străbunii Când plecau la liturghie, Are-n ea gustul țărânii Și-al iubirii de moșie. Au cusut în pânza deasă Greu, cu sufletu-n litanii Și în lacrimă pioasă Au albit aceste danii. Semne magice, discrete, Doruri prinse-n fir de ață Parcă-s tainice versete, Plâns și slavă pentru viață. Erminii prin acul vremii, Cruce, floare, frunză, ram, Tu de-mbraci haina luminii Porți icoana unui neam. Prețuiește-o! Este
ANGELINA NĂDEJDE [Corola-blog/BlogPost/377614_a_378943]
-
onoare. Un altul descopere că nu soarele se-nvîrtește împrejurul pământului, ci pământul împrejurul soarelui, și-și bate capul viața lui întreagă cu asemenea copilării, și răsplata lui? Onoarea. Sânt într-adevăr o seamă de oameni curioși în lume cărora le albește capul de grija altora, de grija poporului, a țării lor ș. a. m. d. Pentru acest soi de nebuni s-au inventat aceste tinichele, nu pentru d-voastră, oameni practici și cuminți, care știți să scoateți din capitalul intelectual al unui
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
au fost anonime, dar, după ce s-a precizat că documentele nesemnate nu sunt luate în evidență, la forurile competente dar nu numai au sosit 683 denunțuri semnate, denunțuri indicând cu precizie identitatea vecinului sub care se ascunde odiosul criminal. Vișinienii albi sunt cunoscuți ca oameni din topor, nepregetând să-și apere onoarea chiar și cu securea, dacă e nevoie. (Probabil că de aceea și sunt cunoscuți drept "oameni din topor".) Așa că nimeni nu prea mai are curajul să iasă pe uliță
[Corola-publishinghouse/Science/1520_a_2818]
-
la trașcă - unul pe butuc, altul sub butuc -, iar rumegușul se scutură sacadat pe trup, pe față, În păr și În ochi. Mirosul de lemn proaspăt te atrage și-ți aduce bucuria unei experiențe noi. Pulberea cade pe tine, te albești, te schimbi la față, devii altcineva... Tatăl - tatăl tău e dulgher! - Își șterge cu sârg sudoarea de pe frunte, strigă la tine: „Pleacă de-aici, nu vezi că te murdărești, ai s-o pățești...”. Ochii te Înțeapă, Îți curg lacrimile, lucrurile
Educația. Iubire, edificare, desăvârșire by Constantin Cucoș () [Corola-publishinghouse/Science/1951_a_3276]
-
lampă subțire / și cu fitilul sângelui scurt / lâng-un perete ard în neștire / suflă peste mine clopotul surd. Tânjesc departe și nu am casă / piatra-nflorește dinspre genunchi / în locul pleoapei vreau o mireasă, / mamă, vestește ceasul la unchi. // În pivniți vinul albit pe frunte / leagănă lumea pentru-un argint, / îmi caut trupul de peste munte - / voalul miresei l-o fi orbind. // Dar pune, mamă, jar în mireasă / plângi de pe-acuma căci am să cânt, / șadă cu toții veseli la masă / eu mai întârzii
DINESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286786_a_288115]
-
sate libere, așa încât alături de satele vechi de tip dacic, intrate în parte în stăpânirea boierilor, s-au întemeiat satele de moșneni medievale, cu pământ cucerit pe seama pădurii. Aceste sate pot fi recunoscute (identificate) după numele lor-plural al unui onomastic (Onești, Albești, Berivoești), numele propriu este al moșului, adică al conducătorului (întemeietorului) genealogic al cetei colonizate (apoi, al boierului). Această denumire denotă că numele se referă la oamenii obștei, nu la pământul stăpânit de ea. Aceste nume sunt răspândite pe întreg pământul
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
CEL MARE ȘI SOLII de Dimitrie Bolintineanu Într-o sală-ntinsă printre căpitani, Stă pe tronu-i Mircea Încărcat de ani. Astfel printre trestii tinere-nverzite Un stejar Întinde brațe vestejite, Astfel dupe dealuri verzi și numai flori, Stă bătrânul munte, albit de ninsori. Curtea este plină, țara În mișcare: Soli trimiși de Poartă vin la adunare. Toți stau jos, mic, mare, tânăr și bătrân... Era nobil omul când era român. Solii dau firmanul. Mircea Îl citește, Apoi, cu mărire, astfel le
Istoria românilor prin legende şi povestiri istorice by Maria Buciumaş, Neculai Buciumaş () [Corola-publishinghouse/Science/1126_a_1952]
-
și cheltuielile războiului. Longin se-nvenină. Cearcă să omoare pe Traian. Plai cu plai se pierde. Se-nvenină cei mari. Decebal s-omoară. {EminescuOpVIII 57} 11 2306 DECEBAL plan ACT I DECEBAL (vesel) 12 2286 Decebal - actul din urmă - a albit așa de tare încît seamănă cu predecesorul său. După ce și-a aruncat coroana-n abis se uită-ntr-o oglindă de metal - "Sînt eu sau nu sânt eu? " - Ideea metempsicozei. Acelaș corp, acelaș suflet, reprezentant al aceloraș idei ca bătrânul
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
-mi zice încă pe nume... cu-a lui iscălitură Sunt Domn. BOGDANA (intră) Azi dar, jupîne... astăzi... SAS (răsărind) Nu-mi mai aduce-aminte. Când eu te văd, Bogdano, îmi pai o vrăjitoare Ce-ncheagă apa-n sânge și soarele-l albește Precum s-ar pune brumă pe discul lui de aur, Precum albește geamul când suflă în fereastră... De zece luni acuma își târâie viața, De zece luni acuma cu tine sunt părtaș L-această fărdelege ce nici nu trebuia Ca
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
intră) Azi dar, jupîne... astăzi... SAS (răsărind) Nu-mi mai aduce-aminte. Când eu te văd, Bogdano, îmi pai o vrăjitoare Ce-ncheagă apa-n sânge și soarele-l albește Precum s-ar pune brumă pe discul lui de aur, Precum albește geamul când suflă în fereastră... De zece luni acuma își târâie viața, De zece luni acuma cu tine sunt părtaș L-această fărdelege ce nici nu trebuia Ca netedă cărarea să-mi fie... BOGDANA Una-i una, Dar două sunt
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
Îmi pare că acum. - Ba până astăzi. De azi înainte sânt cu minte. [SCENA VI] [IRINA, MIHNEA] IRINA Au nu-ți aduci aminte de neagra vrăjitoare Ce-n peștera adâncă din muntele Ceahlău Încheagă apa-n sânge și soarele-l albește Precum albește geamul când sufli în fereastă?... Acolo eu închisă mă preumblam pin peșteri, O goală frumusețe, un chip răpit din ceri. Pe fruntea-mi de copilă purtam coroana numai Și-n peștera mămucăi intrat-ai, Mihnea Sânger, Pe calul
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
că acum. - Ba până astăzi. De azi înainte sânt cu minte. [SCENA VI] [IRINA, MIHNEA] IRINA Au nu-ți aduci aminte de neagra vrăjitoare Ce-n peștera adâncă din muntele Ceahlău Încheagă apa-n sânge și soarele-l albește Precum albește geamul când sufli în fereastă?... Acolo eu închisă mă preumblam pin peșteri, O goală frumusețe, un chip răpit din ceri. Pe fruntea-mi de copilă purtam coroana numai Și-n peștera mămucăi intrat-ai, Mihnea Sânger, Pe calul [tău] cel
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
ceară, se bocea ca cucuveicile dasupra lui - capul nu mai simțea că-i moale poala mamei. Ochii, ca moi boabe de struguri bătute de brumă, căzuse-n creieri și, printre buze ca porumba, dinții părea că se laudă că-s albi. 2254 Storșii ochi ai mortului. Stoarce ochii mortului și miruie fruntea ta. 2258 Luna pe ceriuri - ca cranul îngălbenit a unui mort. luna, gheață galbenă, atârna ca ruptă în nouri, icoana sorții Moldovei; una spăla cu gălbeneală frunțile valurilor mării
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
s-o facă să piară. Toate însă erau în zadar: căci, deși izbutiseră, printr-o mulțime de loțiuni și fricțiuni, a atenua nuanța prea pronunțată a epidermii, totuși nu era decât pentru puțin timp. Un moment pielea părea a se albi de tot când seara se înverzea din nou. Sergentul și cusătorița nu se puteau mângâia de necazurile ce le făcea ăst monstru mic, care din zi în zi se făcea mai încăpățînat, rău și malițios. Melancolia ce-i coprinse îi
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
aventurier în temniță sigură. O măsură atât de aspră avu urmare imediată; toată masa pestriță de nespălați, cari alergaseră sub steagul lui Pseudo-Lachanas se risipi numaidecât spre cîteși patru părțile lumii, fiecare spre casă. De atunci steaua lui Pseudo-Lachanas au albit pentru totdeauna, fără de-a-ncerca să se înflacăre din nou. Certuri de tron în Bulgaria. Sfentislav se ridică biruitor. Nu ar fi fost cu putință și nici ar fi izbutit viteazul Noga de-a se urca la deplina neatârnare și
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
varsă în nori, vremea se „răs-bună” (se face din nou bună) și va fi „vreme bună”. Resortul acestei credințe este, probabil, un alt principiu al gândirii magice - contraria contrariis curantur : laptele alb este un „antidot” al vacii negre (Murga), el „albește” norii negri, înseninând cerul. Poate că tot în această sferă de semnificații își au sorgintea frecventele superstiții populare conform cărora focul provocat de fulger „se poate stinge numai cu lapte dulce de vacă” (9, pp. 91-92 ; 20, p. 79 ; 55
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
inventat pe generalul și că tot astfel îl poate răsturna când va voi. Republica pare a exista mai mult prin adversarii ei, care unul față cu altul sunt neîncrezători. Imperialiștii sunt împărțiți în victoriști și jeromiști; roialiștii în philipiști și albi de Spania. După acești din urmă Don Carlos ar putea fi în același timp rege al Spaniei și al Franței. Dar răul fundamental de care sufere Republica pare a rămânea dorul de "revanche " pe care-l are în inimă. Dorința
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
pe care planeta aceea haină le făcuse sutelor de generații care-l precedaseră. Și atunci din mintea lui începu să iradieze către ceilalți, cu forță infinită, imaginea unei mări în furtună. Viziunea oamenilor începu să se extindă. Talazuri imense își albeau spuma care lucea doar o clipă înainte ca vântul să o spulbere. Înțelegând ce dorește să realizeze Xtyn, războinicii Bratti se alăturară viziunii lui transmițîndu-le animalelor imaginea unui ocean chinuit de furtună. Forța viziunii era atât de mare încît Xtyn
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]