10,591 matches
-
dublată de autohtonele dacice: brânză, zer, zară, urdă, searbăd, dar și cuvinte slave cum sunt: jant (a jintui), jintiță și smântână. Dar și numele principalelor animale din gospodăria românilor sunt preponderent de origine latină; la fel termenii principali din apicultură (albină, miere, ceară, fagure, păstură), dovezi indubitabile despre vechimea practicării agriculturii și creșterii animalelor. Creșterea animalelor și cultura plantelor a fost însoțită permanent de practicarea unor meșteșuguri, de schimbul de produse și de circulația monetară. Pe lângă meșteșuguri casnice, tors, țesut, împletit
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
nepăsarea, neștiința și sărăcia unora. Din satul Slobozia - Filipeni, a fost prinsă de această boală, ieșită din consumul porumbului stricat, unul numit după poreclă Ghimici, care avea mâinile cu crăpături vinete și cu umflături și se trata cu miere de albine amestecată cu hrean. Îmi amintescă bine cazul consăteanului meu, deoarece mi-a povestit ceva ce nu era de povestit atunci, iar în istoria noastră a apărut foarte târziu, că a luat parte, în 1919, la campania militară împotriva Ungariei, cuprinsă
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
mă lua cu el pe dealuri și câmpuri și aprecia „din ochi” cât pământ s-a lucrat. Se simțea liber în mijlocul naturii și acea libertate nu i-o putea lua nimeni. Cât a trăit i-au plăcut florile, stupii cu albine, cărțile și școala. Era fericit să împărtășească și altora din ce șștia el, din ce acumulase prin lecturi și experiență de viață. Foștii lui elevi, plecați prin țară, veneau să-l vadă; oamenii din sat veneau la „Domnu’ ” pentru un
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
frunze de nuc, fân, vâzdei (ghizdei), boz și tot felul de ierburi. Pentru durerile de ficat se folosea ceaiul de pelin, fără zahăr. Pentru bolile de plămâni se folosea floarea de tei, în ceai concentrat și îndulcit cu miere de albine. Mierea de albine amestecată cu hrean rasă se folosea pentru boala de plămâni. Contra bubelor dulci se folosea piatra vânăt arsă în focă și amestecată cu smântână curată. La accidente, luxații, fracturi se foloseau frecții și se puneau atele (scândurele
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
fân, vâzdei (ghizdei), boz și tot felul de ierburi. Pentru durerile de ficat se folosea ceaiul de pelin, fără zahăr. Pentru bolile de plămâni se folosea floarea de tei, în ceai concentrat și îndulcit cu miere de albine. Mierea de albine amestecată cu hrean rasă se folosea pentru boala de plămâni. Contra bubelor dulci se folosea piatra vânăt arsă în focă și amestecată cu smântână curată. La accidente, luxații, fracturi se foloseau frecții și se puneau atele (scândurele subțiri de brad
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
se bea tot anul la crâșmele din sat. Erau multe și nu duceau lipsă de clienți. În cantitate limitată, vinul era aliment, în cantități mari devine drog, îți afectează mintea și sănătatea. Zahărul necesar organismului era luat din mierea de albine, care trăiau în păduri, în stare naturală, și din fructe. Zahărul obținut din sfecla de zahăr este la noi de la sfârșitul secolului al XIX-lea, când s-au construit și primele fabrici (Sascut, Roman, Chitila). În cantități mici era adusă
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
le urmărea cu o plasă de prins fluturi și le ruga Opriți-vă, vă rog, nu vă mișcați, așteptați-mă. Atunci, deodată, cuvintele s-au oprit și s-au adunat, s-au îngrămădit unele peste altele ca un roi de albine în așteptarea unui stup unde să cadă, iar el, cu o exclamație de bucurie, aruncă plasa. Prinsese un ziar. Fusese un vis urât, dar ar fi fost și mai urât dacă albatrosul s-ar fi întors ca să înțepe ochii soției
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
Fracasse făcuse din ele un locșor drăguț, pe care l-am văzut într-o seară sau două când am stat și am vorbit, despre orice și despre nimic, fiecare dintre noi puțin rezervat, un loc ce mirosea a ceară de albine și lipici de cărți, a meditație și celibat. Nimeni nu fusese aici de când Împotrivă își luase în primire slujba, nici după ce îl luaseră infirmierii. Primarul băgă cheia în broască, împinse ușa cu greu, un pic surprins de rezistența întâmpinată, intră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
nu știu ce-a mâncat maică-mea în timpul sarcinii cu mine de am eu mirosul atât de dezvoltat, există o cultură intrauterină a mirosurilor, adulmeci acolo cu năsucul, vin toate în lichidul amniotic, eu învăț mirosul din prima, ca o albină, câte femei cunosc eu numai după miros!!!, ăhă, să fie ele sănătoase, nu e nevoie să le și văd, chiar dacă stau cu spatele, știu cine e, ne-am jucat în facultate cu asta mereu, e incredibil!, izbucneau băieții! Câte nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
dea prin cap să se uite mai bine la silueta ei, deformată, ce‑i drept, dar totuși feminină. Și ce materiale își alege ea, mă rog? Bineînțeles: atrăgătoare și multicolore sau, în fine, ce înțelege ea prin multicolor (cu ciupercuțe, albine, buburuze, flori etc.). Și ce croială‑și alege? Bineînțeles: una care‑i scoate în evidență sânii, șoldurile și fundul, în măsura în care are așa ceva. Tocmai ceea ce nu trebuie scos în evidență. Lucrurile astea sunt pentru tati și pentru nimeni altul. Oi vrea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
Unii morți Alții plugari; Dintr-atîția frați mai mici: Prunci de treabă, Scunzi, peltici, Numai eu, răsad mai rău, Dintr-atîția, prin ce har? Mă brodisem șui, hoinar. Eram mult mai prost pe-atunci... Când Păresimi da prin lunci, Cu pietrișul de albine, Ne părea la toți mai bine: Țânci ursuzi, Desculți și uzi, Fetișcane Cozi plăvane Înfășate-n lungi zăvelci, O porneau în turmă bleagă Să culeagă Ierburi noi, crăițe, melci... Era umed în bordei Și tuleam și eu cu ei. I
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
cort. Da, e rece primăvara și golașe frunzătura, Însă greii bobi ai toamnei nu mai vor să doarmă-nchiși, Stupul sfredelit de soare își deșartă-ncărcătura: Jir și aur cad, în ciur, la buzatul urdiniș. - Împletire somnoroasă de miresme și albine! Prin cămări ascunse parcă s-a vărsat puiac de fragi... Vântul curge... Sub pleoape aburesc vedenii dragi... Latri... luneci... Pe sub fulgii somnului te pierzi de-a bine. Și pe rând, în gămălia ta de minte, prinsă-n vis, Vin să
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
scăpată stăruiește în auz? Silnic, ochi deschizi la soare și-n văzduh zărești buimacă Urâciunea cu aripe prăfuite, de sacâz. Un zigzag mai mult - și tihna însorită ți se curmă Cherlăi scurt, îți clatini capul, laba scarpină mereu: Blestemata de albină solul toamnelor din urmă, Ți-a împuns urechea neagră cu-un cercel de-aramă, greu. SELIM El a venit când, singur și mic, în pragul ușii, Îmi răcoream la vântul de-amurg obrazul-jar; Când - ghindă cafenie - picau jos cărăbușii, Când
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
zboară, ca un puf de păpădie, Subțire, fin, ca borangicul de la ie, De s-ar opri măcar pe-un fir de grâu, Sau pe o piatră, cufundată într-un râu. Și de s-ar cuibări printre petalele de crin, Unde albinele își țin al lor festin, Sau în pădurea-nmiresmată de stejar, Cu fluturașii, ce dorm pe-al florilor altar. De-ar poposi pe valea cu narcise, Să-și ostoiască dorul, pe un tărâm de vise, Sau de-ar culege macii
GÂND PRIBEAG de MARGARETA MERLUȘCĂ în ediţia nr. 2195 din 03 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/364310_a_365639]
-
Au fost primele versuri și primul sentiment revelator, înnălțător, necunoscut mie până în acel moment. * M-am trezit brusc cu o anumită senzație de sufocare, ca și cum o mână nevăzută mă strângea cu putere de gât. Ceaiul de tei cu miere de albine și lămâie mi-a adus o oarecare stare de liniște. În jurul prânzului, am primit un telefon de la el... Inima îmi bătea cu putere ori de câte ori vedeam pe ecranul telefonului acel număr familiar. Doar am trăit o vreme împreună, jurându-ne credință
ULTIMA ÎMBRĂŢIŞARE... de VALENTINA BECART în ediţia nr. 939 din 27 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/364288_a_365617]
-
Toate Articolele Autorului Cele mai frumoase femei din lume sunt mamele și învățătoarele! Toți oamenii le iubesc, cine nu le iubește nu e om! Mamele și învățătoarele rotesc două lumi totdeauna una cu fața la cealaltă: lumea copilăriei și lumea maturității. Numai albinele le seamănă, căci numai albinele duc florile în stup. Întocmai, mamele și învățătoarele duc copiii în umanitate. Unul și același nume s-a întâmplat să identifice o învățătoare și un sat, sub două rânduri de brațe lungi de la pădure la
FILIOARA ROBAN. FRUMOASELE MAME, FRUMOASELE ÎNVĂŢĂTOARE de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1858 din 01 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/364448_a_365777]
-
frumoase femei din lume sunt mamele și învățătoarele! Toți oamenii le iubesc, cine nu le iubește nu e om! Mamele și învățătoarele rotesc două lumi totdeauna una cu fața la cealaltă: lumea copilăriei și lumea maturității. Numai albinele le seamănă, căci numai albinele duc florile în stup. Întocmai, mamele și învățătoarele duc copiii în umanitate. Unul și același nume s-a întâmplat să identifice o învățătoare și un sat, sub două rânduri de brațe lungi de la pădure la cer, și deopotrivă scurte, de la
FILIOARA ROBAN. FRUMOASELE MAME, FRUMOASELE ÎNVĂŢĂTOARE de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1858 din 01 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/364448_a_365777]
-
a lui Gr.H.Grandea. Este prins și adus la tatăl său la Ipotești unde i se hotărăște continuarea studiilor și trimis la Viena. Între anii 1869-1872 este * audient extraordinar *, la Facultatea de filozofie romanică. În 1870 debutează în Convorbiti literare, Albina și Federațiunea din Pesta. În 1871, după toate elogiile aduse lui Eminescu de către Titu Maiorescu, începe o campanie contra poeziei lui , mai ales în revistele bucureștene; Columna lui Traian, Revista Contemporană, Ghimpele și Perdaful. În august 1871, are loc marea
DESPRE, DOMNUL EMINESCU de CONSTANŢA ABĂLAŞEI DONOSĂ în ediţia nr. 378 din 13 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361259_a_362588]
-
în Rai de Românie, Dorul crește, și învie - Tu mi-ești turmă, eu ți-s stână, Tu mi-ești codru, eu, lumină, Tu mi-ești stele, eu, pământ, Tu mi-ești cântec, eu, cuvânt - Tu mi-ești flori, și eu, albină, Tu mi-ești casă, eu, stupină, Tu mi-ești vatră de la Râm, Eu ți-s floare de salcâm - Eu ți-s tei, și tu mi-ești frate, Eu, stejar, tu, libertate, Eu ți-s limbă, tu mi-ești grai, Și-
HORA ROMÂNEASCĂ de JIANU LIVIU în ediţia nr. 382 din 17 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361329_a_362658]
-
vom alege Pe Iisus Hristos, ca Rege! Să îi spunem, cu dreptate, Eu ți-s tei, și Tu, mi-ești frate, Eu Ți-s limbă, Tu mi-ești grai, Și-amândoi, ne suntem Rai! Tu mi-ești flori, și eu, albină, Tu mi-ești casă, eu, stupină, Tu mi-ești vatră de la Râm, Eu Ți-s floare de salcâm - Eu Ți-s turmă, Tu, păstor , Tu mi-ești inimă, eu, dor, Tu mi-ești țară, eu, frăție, Dor de Rai de
HORA ROMÂNEASCĂ de JIANU LIVIU în ediţia nr. 382 din 17 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361329_a_362658]
-
înțelegerea și ne înțelegerea sufletului uman. -Un lucru sigur și ușor demostrat celor care ar putea să aibă îndoieli în privința lui este antipatia naturală criticului față de poet-a celui care nu face nimic față de cel care face-a trântorului împotriva albinei, -a mârțoagei împotriva armăsarului, scria Theophile Gautier,de aceea critica făcută de un creator față de un alt creator este echilibrată,de bun gust și la obiect, față de critica aceluia care nu a creat niciodată o operă de artă,care este
METAFORE CE ŢIN DE MÂNĂ IDEILE SĂ NU RĂTĂPCEASCĂ-6 de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 385 din 20 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361361_a_362690]
-
mele, Emma - provocare după o fotografie) O, vă rog, nu vă mirați! În buchetul cu trei flori, Fost-am patru de cu zori; Chiar insist să...acceptați! Eu, ce-i drept, mai rumenită, De a soarelui lumină, Mai dorită de albină, M-am simțit cam stânjenită... Și subtil, cu dibăcie, M-am desprins ușor din ramă. Fără grijă, fără teamă Pentru ce urma să fie... Iată-mă-s umanizată: Dintr-o floare mi-s fetiță! Nu am încă și rochiță, Dar
DE-ALE...BUNICILOR de GHEORGHE PÂRLEA în ediţia nr. 906 din 24 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/364018_a_365347]
-
frunte doar... podoabe...!»; Janet Nica, 65 - Reduceri de versuri nesimțite: Că guvernu-i gol în pungă, / Ponta face, azi, demersuri / Epigrama să ajungă / Un catren cu... două versuri»; George Zarafu, 80 - Definiție: «Frumoasă-i epigrama ! Că un nufăr ! / Când fluturi și albine-i dau ocol ! / Dar nu uitați ! O scriu fiindcă sufăr / Că poanta-și trage seva din nămol.» s. a.). Caricaturi, portrete „în penița“ / „tus roș-negru“ poartă nume celebre: Al. Clenciu, Gh. Constantinescu, Nicolae Petrescu-Găină s. a.; iar caricaturistul Gabriel Bratu publică sub
ZECE REVISTE DE CULTURĂ/ LITERATURĂ DIN VALAHIME ÎN CRONICA DE VARĂ 2013 de ION PACHIA TATOMIRESCU în ediţia nr. 912 din 30 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363936_a_365265]
-
BRUN Se spune că-ntr-o vară ursul brun Ce se-ndulcise mult prea mult cu miere Se instalase, jinduind plăcere, Pe lâng-un stup de-acolo din cătun. Pe la amiază, când sorbea o bere, Zărise bâzâind pe sub un prun O-albină blondă, nefiind imun, Se-ndrăgostise fără-ntârziere. Cei doi nu au dansat decât o vară Și-apoi, abandonând dorita rondă, S-au despărțit căci viața e ... amară! „Căci știm” - oftează tristă o cochetă - „Că ursul brun, chiar de iubește-o
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/362844_a_364173]
-
monahală și se stabilește aici defintiv. După o perioadă de circa cinci ani petrecuți la Sfântul Mormânt, pornesc în Asia pe urmele comunităților înființate de sfinții Vasile cel Mare și Ioan Gură de Aur. Și mai departe, culegând ca harnicele albine mierea învățăturii dumnezeiești, iau drumul Egiptului, pe urmele marilor pustnici Antonie și Pahomie între care străluceau cuvioșii părinți Moise, Serapion, Teona, Isaac și preotul Pafnutie. În 399 sunt la Constantinopol, capitala imperiului roman de răsărit și Sfântul Ioan Gură de
SFINŢII CASIAN ŞI GHERMAN DIN DOBROGEA de ION UNTARU în ediţia nr. 1155 din 28 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362826_a_364155]