1,678 matches
-
ne transmite pe cît se poate o experiență a sa. Sau măcar una similară. Faptul că o comunică indirect, apelînd nu la Întorsături de frază persuasive ci recurgînd la imagini și lucruri reale, este amprenta clară a tipului de structură alegorică specifică haiku-ului. A faptului că autorul a găsit În lucrurile Înseși (netransfigurate În niciun fel) semnificația, emoția, viziunea și are Încredere În puterea lor de a o transmite și altora. În privința prezentării obiectului-emoție În haikuadică, corbul, privighetorile, cîntecul și
Mulcom Picurând by Corneliu Traian Atanasiu () [Corola-publishinghouse/Science/1259_a_2200]
-
evocă lucruri cu un profund impact emoțional. Lucruri viguroase În sine, cărora autorul s-a străduit să nu le altereze impactul, vibrația simbolică, prin banale Înflorituri de stil. Gestul mîinii care strînge un obiect, bătrînul și ceasul conțin suficientă informație alegorică pentru ca textul să nu rămînă la nivelul unei notificări sterpe despre un fapt oarecare și să evolueze simultan, atît pe planul resimțirii unei scene vizuale care ne impresionează prin intenția vădită de a prinde, de a nu scăpa, de a
Mulcom Picurând by Corneliu Traian Atanasiu () [Corola-publishinghouse/Science/1259_a_2200]
-
polen să fi rămas pe verighetă de la vreo floare culeasă. Se poate ca aceste urme să nu fie decît În Închipuirea simbolică a celui ce-și privește verigheta acum, la un apus de soare, care-și adaugă și el semnificația alegorică la trăirea vreunui crepuscul intim. Amploarea asfințitului și frăgezimea polenului. Poate că verigheta este doar Însemnul logodnei ciudate și trainice a celor două. Multe poeme mimează datarea apelînd la sintagme de notorietate care numesc sărbători consacrate sau zile marcate În
Mulcom Picurând by Corneliu Traian Atanasiu () [Corola-publishinghouse/Science/1259_a_2200]
-
a derivat numele mecanismului care măsoară orele. Putem spune că e vorba de un cuvînt care Îngăduie o anume ambiguitate a sensului. Deși, mai curînd este vorba de două citiri, În două contexte diferite, unul al realității primare și unul alegoric: actorii plouați Întîmplător pe afiș sînt În plan secund abătuți dintr-un motiv mult mai important; șomerul se duce poate la slujbă să se roage pentru a-și găsi un serviciu; În orele triste de la Înmormîntarea ceasornicarului se resimte parcă
Mulcom Picurând by Corneliu Traian Atanasiu () [Corola-publishinghouse/Science/1259_a_2200]
-
curînd negativă. Mai reputat pentru această tehnică este poemul lui Șerban Codrin: de ziua muncii - la soare uscându se pielea unui cal În care ziua muncii ca sărbătoare este vehement deconspirată doar prin simpla alăturare a unei imagini care infirmă alegoric și totodată categoric, prin etalarea efectelor ei finale, celebrarea și glorificarea muncii. Cumulate, zilele de muncă au consecința fatală a uscării trupești și sufletești. Tot un substantiv compus, specializat ca nume al altei sărbători, este folosit și În următorul poem
Mulcom Picurând by Corneliu Traian Atanasiu () [Corola-publishinghouse/Science/1259_a_2200]
-
unor nume proprii (asemănător cu numele de sărbători de mai sus) și În sensul figurat: strada Toamnei colț cu Viitoruluiultimul tramvai Corneliu Traian Atanasiu O intersecție de străzi cu nume care spun și altceva face ca ultimul tramvai să Însemne alegoric și faptul că, trecînd de această răscruce, viața nu mai are acces pe strada Speranței. Jocul de cuvinte este și mai abil atunci cînd sintagma uzitată, la figurat, un substantiv compus, este una deja consacrată. cald la Chișinăuînmugurește chiar și
Mulcom Picurând by Corneliu Traian Atanasiu () [Corola-publishinghouse/Science/1259_a_2200]
-
finalității poemului să nu forțeze expresia textului din dorința de a fi remarcat, să păstreze fluența, naturalețea, eleganța textului să facă din jocul de cuvinte pivotul În jurul căruia textul Își schimbă Înțelesul, macazul care deviază sensul primar pe linia celui alegoric. Cuvintele și figurile absenței Singurătatea ca trăire poate fi, printre altele, rezultatul izolării vremelnice, a exilului, a contemplării pustietății sau a asumării ascetice a sihăstriei. Singurătatea poate fi de asemenea o trăire circumstanțială pasageră, o dispoziție sufletească de lungă durată
Mulcom Picurând by Corneliu Traian Atanasiu () [Corola-publishinghouse/Science/1259_a_2200]
-
de amăgire statornică este. Te ispitește. Vrea-n stăpânire s-o iei. Deși e departe de tine ca o poveste." Toată tensiunea și Încrîncenarea poemului este prinsă În tristețea remarcii: doar o monedă, tristețe asemănătoare cu aceea din altă strofă alegorică a poetului amintit: "Aceasta-i tristețea cea mare a spicelor / că nu sunt tăiate de lună, / că numai de fierul pămîntului / li s-a menit să apună." (CÎntecul spicelor) Dar, În haiku-ul românesc există și un alt poem care
Mulcom Picurând by Corneliu Traian Atanasiu () [Corola-publishinghouse/Science/1259_a_2200]
-
Atunci, despre aceste lucruri să fie vorba-n poeme? Și da, și nu. Simțurile noastre au nevoie de aceste oglinzi obiective În care razele poemului să se răsfrîngă pentru a lumina, sporite de concretul lor, un alt orizontsimbolic. În mod alegoric, frunza nu e frunză, galbenul nu e aur, aurul nu e metal strălucitor, cerșetorul nu e milogul, moneda nu e ban. Aurul este Însă bogăție, comoară, "valoare", dar de natură spirituală/estetică. Cerșetorul este doar o atitudine, aceea de a
Mulcom Picurând by Corneliu Traian Atanasiu () [Corola-publishinghouse/Science/1259_a_2200]
-
care o Înghițea nesățios. Acum se putea simți că În sintagma ultimă la care ajunsesem: un puf de nea se-așterne / În vechiul troian, În ciuda posibilei acuze de "pleonasm sezonal", neaua și troianul vorbesc mereu și de timp, Întreținînd aluziile alegorice și menținînd trează atenția pentru planul simbolic. Ultimele două versuri erau o antiteză Între artificiile efemerului și masivitatea unui peren neiertător. M-am gîndit apoi să elimin și verbul Înlocuindu-l cu un substantiv: un puf de nea adaos / În
Mulcom Picurând by Corneliu Traian Atanasiu () [Corola-publishinghouse/Science/1259_a_2200]
-
cortinei, deși ar avea cum să-și exprime vocal Îngrijorarea, reduși Într-un fel la tăcere, tresar la fiecare pocnet de ghindă. Intersecție galbenul toamnei - la răscruce blocată toată suflarea Două lucruri sînt ilustrate extrem de clar În acest poem: structura alegorică a haiku-ului și tehnica ghicitorii folosită În acest caz. Pentru a dezlega șarada și a găsi un prim mod de abordare a Înțelesului este suficient să simțim că trei dintre cuvinte se leagă, Într-o primă structură aluzivă: galbenrăscruce-blocată
Mulcom Picurând by Corneliu Traian Atanasiu () [Corola-publishinghouse/Science/1259_a_2200]
-
a rămas doar ea pentru a trăncăni cu vîntul. Starea de wabi-sabi este perfect Înglobată acestor imagini. Dar haiku-ul n-ar fi complet dacă am rămîne doar la acest nivel și nu am putea decola spre un alt orizontul alegoric. Toate elementele ne pot ajuta să surprindem ceva care se referă și la modul de a fi al omului. Capricios ca și vîntul, el trîntește mereu cîte-o poartă mînios și... definitiv. O poartă pe care, la următoarea rafală, o redeschide
Mulcom Picurând by Corneliu Traian Atanasiu () [Corola-publishinghouse/Science/1259_a_2200]
-
veni mereu binefacerea ploii și a căldurii dar și urgia arșiței și a potopului. Pe gînduri ciocănitoarea contemplă gânditoare lemnul colibei mele Kobayashi Issa Nici vorbă, avem de a face cu o personificare a ciocănitoarei, dar cum lucrurile trebuie văzute alegoric, tocmai ea este cea care face din ciocănitoare rezonerul situației sugerate. Lemnul colibei reprezintă În primă instanță trăinicia. Cine Își durează o colibă, mizează pe durabilitatea lemnului din care și-a făcut un adăpost pentru a și duce traiul. A
Mulcom Picurând by Corneliu Traian Atanasiu () [Corola-publishinghouse/Science/1259_a_2200]
-
durabilă, urme Întipărite poate pe veci. Dar imprimarea pe chimonouri indică un transfer benefic al năpastei și o posibilă degajare a chipurilor, a sufletelor, a spiritului. Două poeme capătul lumiiîn calea unei furnici pământul crăpat Genovel-Florentin Frățilă Dincolo de orice considerent alegoric despre calamitatea care a crăpat pămîntul, poemul are un ton ironic care subminează ideea panicardă de apocalipsă (reiterată zilnic În porții digerabile) la tv. Sigur că există sugestia unei secete severe care a produs crăpăturile solului, dar aceasta este Împinsă
Mulcom Picurând by Corneliu Traian Atanasiu () [Corola-publishinghouse/Science/1259_a_2200]
-
sau măcar absolut veridică. Oricine, copil fiind, a trăit o asemenea Întîmplare sau măcar și-o poate Închipui din imaginarul colectiv la care are acces nestingherit. Dar poemul nu se rezumă la acest lucru pur și simplu. Structura lui este alegorică și elementele simpliste ale scenei dintîi se dovedesc complexe simbolice. Cireșul amar este un fel de pom al vieții care, abia acum, e resimțit În paradoxala sa ofertă - fructele, roadele culese sînt fatalmente dulciamare. Niciun obiect al dorinței nu este
Mulcom Picurând by Corneliu Traian Atanasiu () [Corola-publishinghouse/Science/1259_a_2200]
-
realitate este sursa fundamentală a inspirației scriitorului. Privind evolutiv pe același traseu și dimensiunea polemică, observăm intenția camuflării, a obnubilării sale pe măsură ce alegoria se insinuează în referențialitatea discursului. Atitudinea beligerantă explicită a pamfletarului se estompează în jocul gratuit al limbajului alegoric. 2) Apoi eul poietic este un eu ostil artei pusă în rețetar. Ofensiva sa e îndreptată împotriva ideilor "comode", pentru că "singure ideile incomode sunt generatoare de viață, de luptă și de [...] cultură"5, tot așa cum aceeași ofensivă are drept țintă
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
și critica literară românească, de a circumscrie textul publicistic "într-o paradigmă precisă (mod, gen, specie, structură, tipologie)"85. Călinescu însuși, deși practicant profesionist al gazetăriei polemice, în a sa Istorie a literaturii române..., reduce publicistica argheziană la dimensiunea ei alegorică și, eludând texte de polemică literară, consideră argheziene doar "pamfletele sterilizate, ineficiente practic", intens liricizate, fantasmagorii neversificate, care fie iau forma fiziologiilor în maniera lui La Bruyère, fie capătă rezonanțe swiftiene. Subliniem, de asemenea, grila empatică prin care un creator
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
nevoie "violența interioară", și arghezian materializarea (pre)dispoziției polemice într-un demers ludic gratuit a cărui miză fundamentală e arta99. Distincția criticului este întemeiată, însă insuficient exploatată, de vreme ce decupează doar piesele care, în virtutea unei optici comune, întrunesc condițiile literarității: ficțiunea alegorică și poeticitatea. De altfel, propensiunea lirică apare ca o dominantă a literaturii noastre interbelice, alături de pamflet, fapt semnalat foarte de timpuriu de Lovinescu, el însuși polemist de vocație: "El (lirismul, n.n.) orientează universalitatea genurilor și alcătuiește punctul de vedere unic
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
este un procedeu specific intervențiilor polemice directe, tocmai prin mesajul indirect pe care-l vehiculează, iar aici trimiterea la antisemitismul preopinentului capătă proporțiile unui scenariu absurd, care depășește simplul amuzament în direcția unei deriziuni cu substrat etic. Dacă, în pamfletul alegoric, Arghezi își ia libertatea de a experimenta neîngrădit dimensiunea ficțională, în discursul polemic explicit, polemistul își delimitează teritoriul imaginar probându-și virtuozitatea pe spații restrânse și sub cenzura impusă de rigorile cadrului polemic. În astfel de condiții, litota (procedeu ce
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
acestea, ele nu au nimic în comun cu scrisoarea deschisă, fie că sunt scrise în registrul liric-meditativ (Scrisori către învățători, Scrisoare familială etc.), fie în cel satiric-pamfletar (Scrisori de prinți, Scrisoare politică scurtă etc.). Ele sunt creații fictive sau înscenări alegorice în care dimensiunea polemică, dacă există, este implicită. Atunci când intenția autorului este de a satiriza o întreagă clasă politică, el inventează un personaj-tip al cărui nume Ubibene, sugerând cameleonismul și oportunismul demagogilor care se călăuzesc după adagiul latin, reprezintă
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
care agresivitatea condeiului capătă valențe simbolice, devenind, într-o consacrată viziune hermeneutică, un "act ritualic de magie neagră"182. Așa cum am arătat în paginile destinate exegezei pamfletului arghezian, marca estetică a publicisticii sale rezidă în forța de transfigurare a ficțiunii alegorice, căreia însuși poetul îi subliniază statutul, condiționând literaritatea discursului pamfletar de "invenția personală activă". Vom încerca, în abordarea noastră, să depășim dilema raportului epic liric care a suscitat, din partea criticii, atâtea divergențe, fără a se ajunge la un consens, dat
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
lirismul devine o categorie estetică ce aparține unei recuzite mai ample a artistului pamfletar. Privit dintr-o perspectivă generoasă, lirismul poate fi corelat cu tot ceea ce înseamnă emoție estetică, fie la nivelul expresivității limbajului, fie la nivel global, transformând pamfletul alegoric într-o poezie a cotidianului cu substrat etic. Insistăm asupra acestui aspect pentru că el relevă consubstanțialitatea demersului critic (ca materializare a ethos-ului scriitorului) și a celui artistic (ca asumare subiectivă a realității, deci expresie a pathos-ului), specifică prozei publicistice
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
revolta este exprimată prin observații, reflecții cu caracter general sau când vehemența acuzațiilor atinge cote incendiare, reflectând solitudinea subiectului vorbitor în luptă cu "răul", ori de câte ori adversarul se "topește" în anonimatul unei întregi categorii umane. Pentru că satiristul sondează tipologii, creionează portrete alegorice: "licheaua", "lingăul"196, "năpârca"197 etc., în care sinecdoca polemică (în sensul propus de Marc Angenot, ca substitut cu o accentuată conotație peiorativă) evidențiază transferul negativului sancționabil asupra unei categorii. Agresivitatea lexicală rezidă și în selecția denominărilor peiorative: hoți, nebuni
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
frontal, divulgându-i hidoșenia fizică și morală, fie prin transfer sinecdotic: "Năpârcă ți-e numele colectiv, omule netrebnic, repetat în fețe multe, de la șarpele spân la șarpele flocos, de la vierme la râmă, mușiță, larvă și lindin"204, fie prin injurie alegorică: "Mi-ai împuțit salteaua pe care te-am culcat, mi-ai murdărit apa din care ai băut și cu care te-ai spălat. Picioarele tale se scăldau în Olt, și mirosea până la Calafat, nobilă spurcăciune!"205. Războiul, injust și amoral
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
expresii, toate traducând orgoliul nemăsurat al savantului, grandilocvența ideologului și egocentrismul său în viața publică sau pretențiile literatului: "superomul unanim", "marele nostru Rabbi", "Apostolul neamului", "suveran al creierului românesc", "Dascălul nostru, al tuturora" etc. Pamfletarul, expert în portretistica satirică sau alegorică, în care imaginea hiperbolică e figura de bază, recurge, aici, la tehnici descriptive specifice polemistului, bazate pe ironie subversivă, cum ar fi acumularea: "la domnul Iorga, profesor universitar, om cu tendințe de unitate, cu "metodă", cu "ordine", cu acces la
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]