1,931 matches
-
corespunde zonei infernale a divinităților executive, plan evidențiat pentru spectator. Prin urmare, în planul superior se află figurile alegorice ale Jurisprudenței: Adevărul, Dreptatea și Legea, însă ele se sustrag planului în care se exercită aplicarea legii. Klimt alege să redea alegoria sa cu un rafinament stilistic care reifică aceste figuri de fațadă. Ele sunt expuse emblematic, în medalion și extrase concomitent oricărei determinări în plan real, așa cum figurile înscrise simbolic pe fețele monedelor nu participă în niciun fel la tranzacțiile ale
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
o sensibilitate simbolistă, cu toate că pictorul nu asumă direct reprezentarea unui anumit episod literar, preferând vagul unui simbolism difuz. "În încercarea sa de a crea un stil original se află o reminiscență a acelui spirit literar al picturii germane, preocupată de alegoria istorico-filozofică, pictură în care subiectul reprezintă însăși rațiunea de a fi a operei de artă"172. Caracterul simbolist al picturii rezidă, cum am menționat, și în crearea unei atmosfere de o densitate specifică, o atmosferă enigmatică provenită și din tenta
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
artistul privilegiază legenda și basmul, pe care le stilizează, că decorativismul său servește tocmai dimensiunea misterioasă a existenței care ne parvine prin narațiuni exemplare sau figuri emblematice. Se descifrează în proiectele decorative, în operele cu subiecte de basm și în alegorii o înclinare romantică către ideal, către misterios, prezentă de altfel și în peisaje și datorată desigur și unor influențe răzlețe venite din partea lui Gustave Moreau și a lui Böcklin, a căror creație artistul o cunoscuse. (Introducând mitul grec în pictură
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
contemplată, este o anticameră a eternității, unde graba și dramatismul despărțirii nu-și mai au sensul. În Rampa din 14 aprilie 1912 este reprodus un panou decorativ de Verona, Ursitoarele și omul, cu un mic text însoțitor care să dezlege alegoria. În folclorul românesc, Ursitoarele reprezintă echivalentul Parcelor, cele trei țesătoare mitologice care țes firul destinului, "ursita". Femeia din fund reprezintă nașterea, care toarce firul vieței. Alături, la stânga, femeia care descurcă firele, e iubirea care încântă și dă iluzii. Astfel omul
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
maternități vulnerabile, a unui destin dizolvând ființa umană indiferent de vârstă și de raporturile care o definesc. Amplitudinea de val a mișcării care ridică pentru a coborî, reflectă într-un fel derizoriul energiei pusă în slujba ei. Dinamismul personajelor, poate alegorii ale vârstelor, copilăria și maternitatea, deși mai degrabă plutind într-un vag simbolist, nu este prins decât în vederea atingerii unui prag de intensitate accentuată de sensul fatal al acestei mișcări. Regăsim aceeași dinamică distructivă în Prăbușirea. De pe o creastă, un
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
și din recuzita picturii simboliste și tematicii decadente la pictori ca Gustave Moreau sau Arnold Böcklin. În ilustrația pe care Pamphil Polonic o face cărții, transformând-o în exemplar unic, relevantă este tocmai tendința de a scoate basmul din sfera alegoriei și a recuzitei decorative, proiectând poemul în dimensiunea simbolic-onirică, "hiper-eonică" a operei poetului. Cel mai prolific ilustrator al poeziei lui Eminescu, autor de tușuri, creioane, cărbuni, tempera, laviuri etc., Leonard Salmen, nu este însă un simbolist autentic. Importanța sa survine
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
disociindu-l sanitar de Brâncuși 321, dar și a unor critici profesioniști, precum Constantin Prodan, care-l caracteriza cu o scârbă aproape princiară drept un "sculptor mic și gros de statură în contrast cu sentimentele lui de trubadur, care nu visa decât alegorii ușoare, pe care le executa într-un stil dulce"322. Sculptorul termina secția de sculptură a Școlii de Arte Frumoase din București (1887-1890), continuându-și studiile la Paris și la Roma, devenind profesor la Școala Superioară de Arhitectură din București
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
un nud. În cazul monumentului funerar de la cimitirul Bellu, o figură feminină aflată la picioarele unui postament pe care se află un bust al defunctului întinde mâna spre acesta. Chipul feminin poartă expresia durerii, a tristeții irepresibile, posibil și o alegorie a morții sau o definiție simbolistă a ei. În aceeași arie simbolistă se află și alte două sculpturi-nuduri: Pe gânduri (ronde-bosse, 34,5 x 10 x 10 cm, semnat și datat pe postament spate: Fr. Storck 1905, inventar 915186) și
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
o perioadă de confuzii și rătăciri, curentul la modă fiind atunci "secesionismul". Dorind să rupă cu trecutul și să înnoiască arta, promotorii curentului secesionist "secesiune" înseamnă ruptură sau despărțire răsunătoare s-au îndepărtat de realitate, trecând la fel de fel de reverii, alegorii, fantezii idealizante, care s-au dovedit nefaste pentru artă, fiind un semn al decăderii ei. Pornit de la München în 1892 și răspândindu-se în anii umărători la Viena și Berlin și apoi în întreaga Germanie, secesionismul era pe atunci deosebit de
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
a intelectualizării senzualității și informării culturale a erosului, de aici o nouă viziune "domestică" sau, mai precis, domesticită asupra femeii moderne. În perioada în care Octav Băncilă se află sub influența Secession-ului și simbolismului german pictează Crinii, Bachus, Visătorul, "alegorii depărtate de realitate". Între crini, intitulat și Melancolie (între 1895-1897), poartă amprenta simbolismului, expresia femeii se nuanțează prin reverie și prin rama florală, aerul melancolic invită la o stare meditativă. Frumusețea feminină apare dintr-o dată mai complicată, florile care constituie
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
melancolic invită la o stare meditativă. Frumusețea feminină apare dintr-o dată mai complicată, florile care constituie clasica ramă simbolistă din care se ivesc femeile adaugă aici și o fragilitate pusă în relație cu o hipersensibilitate. Melancolia nu este o simplă alegorie, ci pictura unei état d'âme simboliste, pe care C. Săteanu o asociază unei alte figuri misterioase, Gioconda lui Leonardo da Vinci. "Și acel chip diafan, cu ochi umezi, ce răsare dintr-un fond întunecat "Melancolie" [...] tablou fascinant ce are
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
câmpie. Ei sporovăiesc despre sărutări care durează pentru totdeauna, în timp ce pârâul fuge cu lebedele albe, care trec precum anii de fericire. În jurul casei, Orele sau Anotimpurile dansează o horă simbolică, marcând fără îndoială trecerea rapidă a iubirilor. Înțelegem că aceste alegorii sunt reprezentate de o manieră eterată ca figuri ale visului, dar ele ar fi putut, rămânând, diafane, să aibă frumuseți și grații mai bine precizate"422. Expoziția la care face referire Bachelin are loc în noiembrie 1904, la Palatul Ateneului
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
care-l constituie atelierului pictoriței. Pictura admite o lectură narativă bazată nu atât pe o narațiune după care se inspiră, cât pornind de la distribuția diferitelor grupuri din tablou și a relațiilor simbolice care se stabilesc între ele. Pentru Serafina Brukner, alegoria circumscrie întreaga umanitate, criticul conferind o accepție sintetistă întregii fresce atât din punct de vedere al temei, cât și din punct de vedere al tehnicii picturale. Aceasta s-ar traduce prin combinarea mai multor stiluri de la cel bizantin la cel
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
se poate trece cu vederea că utilizarea unor anumite stiluri, spre exemplu, cel bizantin, gotic sau roman, este legată de un anumit hieratism al imaginii, de o mistică în care se regăsește mai bine încadrat mesajul alegorico-simbolic, pentru că trecerea dinspre alegorie spre simbol nu se realizează pe deplin. Serafina Brukner sesizează decantarea compoziției de orice reper istorist, subliniind această îmbinare a fabulei cu alegoria, un ezoterism asumat al compoziției, care ar solicita o lectură simbolică, în afara contextului stilistic. Stilurile oferă coerență
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
al imaginii, de o mistică în care se regăsește mai bine încadrat mesajul alegorico-simbolic, pentru că trecerea dinspre alegorie spre simbol nu se realizează pe deplin. Serafina Brukner sesizează decantarea compoziției de orice reper istorist, subliniind această îmbinare a fabulei cu alegoria, un ezoterism asumat al compoziției, care ar solicita o lectură simbolică, în afara contextului stilistic. Stilurile oferă coerență pe un alt plan, ele nu rămân în afara semnificației pe care Cecilia Cuțescu-Storck dorește s-o confere picturii sale, pentru că sensul spiritual se
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
e.g. Meissonier, Neuville, Detaille), reprezentările vieții contemporane fie ea publică sau privată, pitorescul, rusticul, pictura peisageră (cu excepția celei realizate à la manièrre de Poussin), naturile moarte, marinele etc. În schimb, prin regulament sunt acceptate idealul catolic și misticismul, legenda, mitul, alegoria, visul, lirismul, toate ingrediente care intră și în componența literaturii simbolisto-decadente. Și în ceea ce-i privește pe clasici, regulamentul prevede o serie de excepții: nudul este refuzat, cu excepția nudului sublimat (le nud sublimé) à la Coreggio, capetele de expresie sunt
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
tensiunii dintre contraste. Putem împinge mai departe această situare într-o lectură verticală a tabloului, prin împărțirea sa între cele două volete, urmărind o altă analogie. În iconologia tradițională, la picioarele crucii pe care este răstignit Mântuitorul apare un craniu, alegorie a vechiului om, încarnat în persoana lui Adam, pe care, prin sacrificiul său, Iisus îl eliberează. Inversând ordinea de lectură a voletelor, avem în persoana Sfântului Ioan Botezătorul imaginea martirizării lui Iisus, transpusă în ecuația decadentă, unde agentul răului este
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
îl și conotează morbid. Arta și moartea sunt legate nu printr-o meditație filozofică, inspirațională, cu fervoarea penitenței, spirituală, ci senzualist. Arta devine obiectul unui scenariu al seducției pe care moartea, sub aspectul venust al acestei nimfete, o încoronează. Din alegoriile medievale ale Frumuseții și Morții, sau a motivului miroir de la mort, sau a "craniului oglindit", sensibilitatea decadentă reține și cultivă dimensiunea senzual-morbidă și nu lecția morală pe care o oferă contemplatio morosa. Avem pusă în scenă o fascinație rea a
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
între interiorul acesteia și interioritatea locatarilor. Artiștii de reflex simbolisto-decadent construiesc sau amenajează adesea spațiul interior în măsură să pună în acord laicul intimității cu o formă superioară de locuire, prin delegație sacerdotală, ca oficianți ai cultului artei. Simbolurile, emblemele, alegoriile etc. constituie mărci ale consacrării unui spațiu privilegiat, ele reflectă, în parte, engrama spirituală a artistului, identitatea sa artistică și devoțiunea sa. Pentru casa Storck, centrul de greutate îl constituie camera centrală aflată la parter, atelierul pictoriței (vezi planșa 5
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
omului În cadrul unei ceremonii de Înmormântare. Bradul prezintă mai multe semnificații În cadrul tradiției mitologice de dendrolatrie. Astfel, arborele apare ca simbol sacru al ecosistemului fitogonic românesc, ca metaforă a tinereții perene a munților acoperiți de podoaba lor verde și ca alegorie a forței telurice a pământului românesc În ascensiunea spre cer. Ceea ce reprezintă mătrăguna În rândul plantelor, e reprezentat de către brad În rândul arborilor, căci e numit „arbore al vieții și al morții”. Prin Însăși prezența lui de arbore mereu tânăr
Magie si mantica in credintele populare romanesti by Irina Iosub () [Corola-publishinghouse/Science/1602_a_2911]
-
că nu există un conflict, nici măcar o tensiune, între știința darwiniană și credințele religioase de îndată ce oamenii credincioși nu împărtășesc citirea unor pasaje din Biblie ca un adevăr literal, „ci ca o literatură care luminează, bazată în parte pe metaforă și alegorie (care sunt componente esențiale ale scrierilor bune) și cer interpretarea ei [a Bibliei - n.m., M.F.] pentru o înțelegere adecvată“. Un conflict nu este, de fapt, posibil, după Gould, deoarece nu există acea zonă de suprapunere între ele care ar face
Darwin şi după Darwin: studii de filozofie a biologiei by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1366_a_2708]
-
purifica opera de orice trăsături pe care el le percepe drept filistine sau non-vizionare. De aceea ajunge poetul să conceapă două seturi de figuri feminine, Fiicele Inspirației, care guverneaza artă vizionara, și Fiicele Memoriei, care patronează artă mimetica (fabula sau alegoria)65. Frye sugerează, glisând pe același tipar dialectic deschis de Blake, ca imaginația "este constructivă și comunicabila" (1991, p. 32), în timp ce memoria "este circulară și sterilă" (1991, p. 32). La rândul său, Raine vorbește despre dublul sens al "artei" și
Demiurgul din Londra. Introducere în poetica lui William Blake by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1394_a_2636]
-
lui Denys Turner, pe "metafore ale negativului". De asemenea, el subliniază o restrângere a experienței în ceea ce-i privește pe adepții acestei forme mistice, fapt care pare să augmenteze clivajul dintre viziune, ca imagine și experiență, si misticismul negativ, ca alegorie și respingere a vizualului.103 În această grila, viziunea presupune în primul rând percepție a formei (imagerie), care, la rândul său, reclamă o implicare activă a senzațiilor. Philip C. Almond enumeră cinci caracteristici (pe care el le numește "modele") ale
Demiurgul din Londra. Introducere în poetica lui William Blake by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1394_a_2636]
-
anume polaritate, care devine esențială în procesul de construcție vizionara. În lumea reală (materială), timpul și spațiul nu dobândesc un statut ontologic autonom. După cum remarcă foarte bine Damon, respectivele categorii "nu au o existență absolută" (1988, p. 404). Într-o alegorie extinsă, Blake le tratează că pe un cuplu de îndrăgostiți. Elementele acestei diade se pot comprima sau extinde, în funcție de circumstanțe. Lumea materială, ca manifestare a spațiului degradat, este, de aceea, iluzorie. Creația însăși, în sensul biblic, este pură eroare. Hanke
Demiurgul din Londra. Introducere în poetica lui William Blake by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1394_a_2636]
-
doar începutul; revoluția socială izbucnește în Lumea Nouă, dar flăcările sale vor mistui rapid Europa însăși. A treia secțiune, Europe, care, după Bloom, "este cel mai subtil și mai dificil poem blakean, cu excepția celor trei eposuri" (E: 903), constituie o alegorie socială și cuprinde un vast spectru de fenomene, din sfera istorică până la cea politică. Pe de altă parte, Gallant opinează că deopotrivă America și Europe "sunt poeme de strictă actualitate, încărcate de aluzii politice până într-acolo, încât merită să
Demiurgul din Londra. Introducere în poetica lui William Blake by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1394_a_2636]