KorAP: Find »[drukola/base=alogen & drukola/pos=adjective]« with Poliqarp

<1 ...42 43 44 ...47 >

1,156 matches

Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821

ale Transilvaniei, unde au rămas până spre mijlocul secolului V. Relațiile dintre goți, purtători ai culturii Sântana de Mureș-Cerneahov și populația daco-romană (vezi mai sus) sunt puțin cunoscute. Goții au avut rolul politic dominant asupra populației daco-romane, în schimburile dintre alogeni și autohtoni a existat și o reciprocitate (ceramică, podoabe) și complementa ritate.3 Gepizii-după prăbușirea puterii politice și militare a hunilor, în urma bătăliei de la Nedao (454), s-au extins treptat spre Câmpia Tisei și s-au așezat statornic, spre sfârșitul

[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
deoarece erau puțin numeroși și inferiori ca civilizație. În principiu și analogic este de admis că obștile sătești autohtone, producătoare a bunurilor necesare existenței, se găseau în raporturi de aservire colectivă, nu individuală sau familială, față de noii stăpâni ai Daciei, alogeni de neamuri diferite. Ele erau obligate să le furnizeze tributul anual în produse agricole și animale, anumite prestații în muncă și diverse corvezi oneroase. Spre deosebire de autohtoni și cu excluderea hunilor, instalați între Dunăre și Tisa-stăpânii războinici ai spațiului dacic, goții

[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
arhaică și, în evoluția sa spre românitate, nu a reușit să se ridice la forme superioare de organizare social-politică și, în acest fel, în împrejurările istorice ale trecerii la feudalism a fost nevoită să trăiască sub dominația schimbătoare a triburilor alogene. Dar aceste populații alogene, inferioare ca număr și grad de civilizație, nu au putut schimba structurile social-economice și lingvistice ale autohtonilor, care și-au continuat drumul lor firesc spre rânduielile medievale și desăvârșirea etnogenezei românești. În evoluția romanității nord-dunărene, relațiile

[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
sa spre românitate, nu a reușit să se ridice la forme superioare de organizare social-politică și, în acest fel, în împrejurările istorice ale trecerii la feudalism a fost nevoită să trăiască sub dominația schimbătoare a triburilor alogene. Dar aceste populații alogene, inferioare ca număr și grad de civilizație, nu au putut schimba structurile social-economice și lingvistice ale autohtonilor, care și-au continuat drumul lor firesc spre rânduielile medievale și desăvârșirea etnogenezei românești. În evoluția romanității nord-dunărene, relațiile strânse cu regiunile din

[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
esențial romanice ale populației locale, formele superioare de organizare social-politică, creștinismul de limbă latină și legăturile cu lumea romano-bizantină. În același timp, în cadrul evoluției societății autohtone din perioada menționată, trebuie să se țină seama și de prezența unor populații migratoare (alogene), slavii, avarii, bulgarii, unguri. În secolele VII-VIII, avarii își întăresc puterea militară și trec la reorganizarea teritoriilor intrate sub dominația lor politică. În acest context, o parte a Transilvaniei precum și regiunile aflate la vest de Munții Apuseni au cunoscut o

[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
plugul cu rotile, ce asigurau un randament agricol sporit. S-au aflat și râșnițe pentru măcinatul cerealelor, dar și depozite de cereale, gropi, hambare în pământ. Agricultorii, plugari și păstori, erau autohtoni, români și slavi, supuși, temporar și zonal, puterii alogenilor. În acest context, putem să reamintim porunca unei căpetenii avare, de la sfârșitul secolului al VI-lea, către localnici (autohtoni) carpato-dunăreni: "ieșiți, arați și semănați, noi nu vă luăm decât jumătate din recoltă", cuvinte care rezumă, în general, raporturile dintre autohtoni

[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
acest context, putem să reamintim porunca unei căpetenii avare, de la sfârșitul secolului al VI-lea, către localnici (autohtoni) carpato-dunăreni: "ieșiți, arați și semănați, noi nu vă luăm decât jumătate din recoltă", cuvinte care rezumă, în general, raporturile dintre autohtoni și alogeni (migratori). Alături de cereale (grâu, mei), se mai cultivau pomi fructiferi, viță de vie, legume, plante textile (inul și cânepa) pentru îmbrăcăminte. Uleiurile și vinuri alese erau importate. S-au descoperit unelte de pescuit, undițe, harpoane, greutăți, în așezări din preajma râurilor

[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
a existenței unor ateliere, a unor meșteri ambulanți, care lucrau în obști pentru folosul lor și pentru tributul destinat migratorilor.6 Este important de subliniat că toate aceste activități minerești erau specifice autohtonilor, latini și creștini-românii, nici una din populațiile migratoare (alogene) sau nomade nu s-au ocupat cu mineritul. Numai populația locală, autohtonă, care cunoștea de secole locurile de exploatare a minereurilor și tehnica de prelucrare a metalelor, putea să producă unelte, arme și podoabe. Meșteșugurile erau practicate, în această perioadă

[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
dus la schimbări în sânul obștei. Astfel, funcția de conducere îndeplinită în cadrul obștei devenea tot mai mult, în aceste secole, o funcție socială individualizată. Diferitele atribuții avute în obște, sociale, juridice și militare-inclusiv reglementarea raporturilor dintre comunitate (obște) și migratori (alogeni)-ale funcției respective sunt încredințate acelor "mai mari ai satelor" (seniores villerum), conform documentelor latine ale slavilor apuseni, identificați cu jupanii elemente dominante ale viitoarei societăți medievale. Astfel, în cadrul așezării de la Udești (jud. Suceava), din secolul al VII-lea, o

[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
putea să fie administrativă sau militară în cadrul obștei sau uniunii de obști. La fel, cele patru căpetenii din secolul al VI-lea, cu nume slave, ca rezonanță, menționate de izvoarele scrise, între Carpați și Dunăre. Pe de altă parte, migratorii (alogenii) pătrunși la nord de Dunăre și impactul provocat de aceștia au determinat fenomenul de dependență colectivă a unor comunități sătești (obști) față de autoritatea politică-militară migratoare-precum obștile din Banat aservite puterii hunilor lui Attila, din secolul al V-lea, sau relațiile

[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
proprietății private, a diferențierii sociale, a unor pături suprapuse deținătoare de bunuri făceau necesară organizarea lor pentru reglementarea relațiilor sociale și economice dintre diversele categorii ale obștii, ca și a raporturilor dintre comunitățile autohtone și forța politică-militară dominatoare a migratorilor (alogenilor). Era necesară o "forță publică" alcătuită din oameni de frunte ai obștii, însărcinați cu funcții comunitare de conducere, pentru păstrarea ordinei, strângerea dărilor, înfăptuirea dreptății, așadar atribuții juridice, fiscale și militare.20 În toate obștile existau anumite interese comune a

[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
s-a retras în zonele împădurite sau montane decât după primul val distrugător, apoi revenea la vechile vetre continuându-și ocupațiile tradiționale. După ce autohtonii au fost siliți să intre în raporturi de dependență cu cuceritorii, au plătit tribut noilor dominatori (alogeni), dar și-au continuat modul tradițional de viață.22 În numeroase rânduri, peste așezările mai vechi, din secolele V-VI, s-au suprapus așezări noi din secolele VII-IX, iar peste acestea așezări din sec. X-XI, asigurând o existență neîntreruptă timp

[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
că slavii așezați în Dacia s-au purtat ca niște cuceritori și cotropitori, și au transformat pe autohtoni în robi (i-au supus) ai acestor noi dominatori. De fapt, slavii au fost cuceritori în aceeași măsură ca și alți "migratori" (alogeni), însă, după cucerire, ei nu au distrus populația autohtonă de care aveau nevoie. Deosebirea între slavi și alți alogeni a constat în faptul că slavii au fost colonizatori, ceea ce neamurile germanice (goți, gepizi) și cele turanice (huni, avari) n-au

[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
robi (i-au supus) ai acestor noi dominatori. De fapt, slavii au fost cuceritori în aceeași măsură ca și alți "migratori" (alogeni), însă, după cucerire, ei nu au distrus populația autohtonă de care aveau nevoie. Deosebirea între slavi și alți alogeni a constat în faptul că slavii au fost colonizatori, ceea ce neamurile germanice (goți, gepizi) și cele turanice (huni, avari) n-au fost (n-au vrut să fie). Trebuie să precizăm că nu cucerirea în sine, ci instalarea de colonii sătești

[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
în acest fel, nici germanii, nici slavii sau hunii n-ar fi putut trăi (supraviețui) pe pământurile ocupate fără acei producători care munceau pentru ei. Astăzi, concluzia judicioasă care s-a impus este aceea a unei conviețuiri între dominatorii nomazi (alogeni) și autohtonii romanici. Mai direct spus: acolo unde au fost barbari în Dacia, trebuie să fi fost și autohtoni, căci nefiind vorba despre o colonizare masivă germană sau slavă, mai curând putem vorbi despre o pătură barbară suprapusă, asimilată treptat

[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
retragerii la munte, în Carpați limita înălțimilor locuite este joasă-așezările omenești cele mai numeroase sunt pe văi. În munții noștri, regiunile înalte sunt lipsite de așezări-limita joasă a așezărilor arată că autohtonii au rămas în văi și au cooperat cu alogenii. Năvălirile barbare au provocat "bejenii" și momente de panică, dar nu s-a produs un transfer de populație de la câmpie la munte. În anumite zone românești de la începutul evului mediu existau "cetățile" Cetățuia (84 cu acest nume), Grădiștea (80), locuri

[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
elementului autohton și organizarea lor ca o "pânză" (Panaitescu) de comunități libere ce acoperea întreaga țară românească și care nu era supusă nici unei stăpâniri monarhice sau senioriale feudale. Aceasta avea să ducă la asimilarea slavilor și a altor populații de alogeni din nordul Dunării de către români. Două concluzii se impun: 1. Influența slavă în limba română-fenomen cultural și etnic, se datorește conviețuirii roimâno-slave care a durat mai multe secole (VII-XI) și care a sfârșit prin asimilarea slavilor de către români-colonizarea slavă era

[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
prin calități, fapte de arme, legături de familie, ajungeau într-o situație înaltă, cnezi și voievozi, precum Gelou, în mod cert român. N-avem izvoare și mărturii pentru a arăta mai detaliat, cum s-a produs apropierea între autohtoni și alogeni, precum în Italia, Franța, Anglia -au avut loc asimilări etnice, adică amestecul de straturi de populație diferită, cu drepturi și origine etnică diferite.38 Nașterea limbii române " Acest popor în formare, romanic întâi, românesc pe urmă, este astfel mai ales

[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
regiunea aceasta a rămas în esență slavă, tot așa în nord a rămas predominant latină. Este un fapt aproape universal admis că influența slavă asupra asupra limbii române s-a exercitat la nord de Dunăre, în secolele VII-X, din partea elementului alogen (slav) suprapus populației autohtone, românești (vezi studiile lui E. Petrovici, I. Pătruț, G. Mihăilă, P. Olteanu). În ceea ce privește regiunile de la est de Carpați, Moldova și Basarabia, "am putea fi de acord cu partizanii teoriei imigrației" (Brătianu) asupra faptului că regiunea aceasta

[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
prima jumătate a secolului al XIII-lea, numărul gospodăriilor și al locuitorilor sporește constant până la 1241-în acest an, populația Transilvaniei putea să atingă aproximativ 500.000 locuitori. Sub aspect etnic, populația acestei provincii era alcătuită din români, unguri, secui, sași-populația alogenă nu putea fi prea numeroasă. Astfel, ungurii au rămas, în cea mai mare parte, în Câmpia Panoniei, acolo unde au descălecat, la sfârșitul secolului al IX-lea, dar puțini s-au instalat în teritoriile cucerite în secolele următoare. Economia Ocupație

[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
sedentară fiind legată de agricultură. În felul acesta, agricultura a fost forma de viață prin care au rezistat autohtonii pământurilor de la Dunăre și Carpați. Comunitățile sedentare, statornicite pe pământul lor străvechi, se aflau într-o situație privilegiată față de populațiile migratoare (alogene), care, din cauza nomadismului lor, n-au putut rezista și au dispărut din istorie. În economia societății medievale românești din perioada aceasta, agricultura era o ocupație de importanță vitală. Se cultivau, ca și până atunci, cereale, viță de vie, pomi fructiferi

[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
care treptat ajung să domine membrii de rând ai obștii, impunându-le obligații de muncă și dijmă, în schimbul organizării militare a obștilor și uniunilor de obști; 2. nașterea feudalismului ca urmare a așezării pe teritoriul obștilor sătești a unor stăpânitori alogeni, din rândul populațiilor migratoare (slave). Nu este exclus ca ambele origini ale feudalismului să fi jucat un rol în nașterea clasei feudale românești.11 Existența unei nobilimi autohtone, a unei pături politice și militare, anterioară secolului al X-lea, în

[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
din rândurile acestei nobilimi tribale slave, aflate încă în faza "democrației militare". Ei devin treptat ereditari și obțin de la obștile romanice supuse dijmă în produse și clacă (muncă gratuită). Această nobilime tribală, viitoarea clasă feudală stăpânitoare, aparținea aproape exclusiv populației alogene, slave și turanice. Dintre acești alogeni, cei ce au jucat un rol mai important în aservirea vechilor obști ale autohtonilor (românilor) au fost slavii. Aceștia, stabiliți în nordul Dunării, în a doua jumătate a secolului al VI-lea, au rămas

[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
aflate încă în faza "democrației militare". Ei devin treptat ereditari și obțin de la obștile romanice supuse dijmă în produse și clacă (muncă gratuită). Această nobilime tribală, viitoarea clasă feudală stăpânitoare, aparținea aproape exclusiv populației alogene, slave și turanice. Dintre acești alogeni, cei ce au jucat un rol mai important în aservirea vechilor obști ale autohtonilor (românilor) au fost slavii. Aceștia, stabiliți în nordul Dunării, în a doua jumătate a secolului al VI-lea, au rămas o populație distinctă de români, până în

[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
al VI-lea, au rămas o populație distinctă de români, până în secolul al XI-lea, când procesul de românizare (asimilare) a lor s-a încheiat complet și nu mai aflăm numele lor în izvoarele vremii. Rolul slavilor, alături de alți "barbari" (alogeni), în constituirea clasei feudale românești rezultă din mai multe împrejurări: influența slavă asupra limbii române (marele număr de cuvinte slave în limba română), toponimia slavă răspândită în toate regiunile românești, importanța slavilor în alcătuirea nobilimii locale. Un lucru este cert

[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]