1,148 matches
-
sus. Râzând tare și gândindu-se probabil mai mult la scenă decât la cuvinte, unii dintre cei de față solicită repetare. „Cum, bre?“ „«Răsu’ lumii, Râsu’ lumii.» Și ieșea la ei cu o jordie d’asta și mi ți-i altoia. «Ai, bre, tată, tot În mine dai?»“ Vocea a devenit plângăreață și imită și un defect de pronunție. Pare tocmai defectul de pronunție al supraviețuitorului dintre cei doi frați despre care tocmai se povestește. „Ești om Însurat și tu, mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
susținut de un tezaur de credințe folclorice, cu implicații, de fapt, în mai multe direcții - care constituie preocupări ale poetului -, pe care le investighează cu aceeași intensă dorință de a înțelege, de a cunoaște și de a se cunoaște. Dar, altoind pe filonul folcloric românesc credințe, mituri universale, de pildă cel al lui Pygmalion (cioplitorul de statui), poetul poate să sublinieze și alte motive sau teme pe care le aduce în creațiile lui, așa cum e dragostea, cu puterea ei demiurgică, în
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
cuprins de friguri artistice care nu suportau amânare. Drept care am luat o "cuțitoaie", o lamă de cuțit cu mânere laterale la ambele capete, și am răzuit de scoarță toți pomii fructiferi din grădină, pe care tata, pasionat pomicultor, abia îi altoise. Doream să-i fac albi, "mai frumoși". Am lucrat cu spor, până seara, încredințat că voi fi lăudat pentru strădania mea, și am fost sincer mirat când l-am văzut pe tata negru de supărare. Am făcut, aș zice azi
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
vie, de reală, încât îi căutam și acum urmele, nevenindu-mi să cred că fereastra în sine nu putea să aibă memorie. ...Les miroirs feraient bien de réfléchir davantage. Trois fois... Fiona trecuse pe la mine ca să-mi aducă un mic altoi de fuchsia pe care mi-a propus să-l adaug pădurii de vegetație tot mai întinse, acoperind acum aproape toate suprafețele accesibile ale apartamentului. Purta o bluză veche și blugi și n-a vrut să rămână să bea ceva sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
ai dus-o cățelei care de-abia fătase în magazia de mușețel? Ilie dă din cap. Cum să nu-și aducă aminte? N-avea el ce-i drept pe-atunci decât vreo patru sau cinci ani, dar maică-sa îl altoise cu nădejde pentru că-și prăpădise pledul, că altul n-avea, și-acum cu ce avea să se acopere, mă rog? Ca să nu mai vorbim că ieșind din ungherul ei dintre scânduri, albă cu pete cenușii, cu ochii roșii de mânie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
Ești fi... fimei afu...afurisită Zănovie!” După ce spunea - aproape de fiecare dată - aceleași cuvinte, nepoftitul o lua la fugă, pentru că bunica pornea galop spre poartă cu măturoiul în mână. „Iar ai venit, zăludule? Cu tine să mă mărit? Stai că te altoiesc eu, lighioană!” Ieșea chiar pe portiță și alerga după năuc. Aista era prostul satului. Unde mai pui că erau și vecini. Moș Pâcule, eu te-am întrebat ce se întâmpla cu chiticii bunicului - a revenit Alecu Slobodă cu întrebarea. Stai
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
tu că baba mea știe să te puie la treabă. Si să dea dracul să nu faci, că ți-ai găsit nașul. Melesteul îl ține la îndemână... Aha! De asta te plângi tu așa des de durere de șale. Te altoiește baba cu melesteul. Măi da’ bine îți face! Când râsul cărăușilor era în toi, pe neașteptate s-a auzit glasul de comandant al lui moș Dumitru: Ia hai la treabă, că, cum văd eu, la râs nu vă întrece nimeni
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
iasă afară. Ferească-mă Dumnezeu!” „Ce strigoi? Ce ferească Dumnezeu? Ai cheia de la morgă? Ai un ciomag? Ii dau eu lui de cheltuială de n-o să poată duce. Auzi, domnule! Strigoi în spital...în morgă! Dă ciomagul încoace, că îl altoiesc eu de o să mă pomenească!” Cei din crâșmă priveau cu ochii dilatați la Pâcu, care, cu o mutră marțială, gesticula cu luleaua în chip de ciomag... S-a oprit pentru o clipă pentru a-și trage sufletul și a reluat
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
liceu, învățasem că nu Gutenberg a fost inventatorul tiparului, ci un călugăr rus. Totul fusese creat de ruși, de la roată la rachetă. Tributul în astfel de clișee s-a menținut în "lașul", pînă la ultimul număr. Literatura noastră trebuia "fertilizată", altoită miciurinist cu cea sovietică. Numai un "ticălos" putea crede că nu existau capodopere despre viața în colhoz și pe șantier. Toți semnatarii erau extaziați de Gribacev (sau Gribaciov) cu Cîntarea colhozului, de Prevențev, de Carangozov, de Vorovschi, de Vera Vîstoscaia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
tot posibilul pentru a nu le merita. - Hai în casă, ciudatule, nu vreau să răcești, chiar nu am nevoie de văicărelile tale prelungite și de refuzul obsedant de a lua vreun medicament. Hopa sus, nu face figuri cu mine, te altoiesc aici, în curte, ca să vadă vecinii cum te țin sub papuc! Scriitorul pufni în râs și o fixă cu ochi tulburi. - Ma... Ma... gicianul zice că nu exiști. Spune tu, Lucia, nu e un tâmpit i... irecuperabil? Exiști sau nu
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
mine În mine? Te-ai atașat de materie cu rădăcinile tuturor ierburilor și buruienilor Ca un disperat În vârtejul Înecului acuma zbieri ajutor Capul tău Încins de gânduri aprinse a căzut secerat ca de trăsnet Dar limpezimea aceasta nu se altoiește natural În sămânță, Cum de circulă-n mine atâta curent ereditar? Lucrurile ce-mi caută palmele renasc vârtos sub umbra mângâierii Lăudându-se apoi că așa au fost făcute de cel ce le-a numit. Ciudățenii ale formelor ce nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
să îndeplinească condițiile fitosanitare prevăzute în prezența convenție. 6. Schimburile de produse vegetale destinate reprezentanților celor două țări vor trebui să îndeplinească condițiile fitosanitare prevăzute în prezența convenție. Articolul 4 Importul de semințe și al altor materiale de înmulțire (bulbi, altoi, portaltoi, butași, pomi fructiferi, pomi ornamentali, pomi de pădure etc.), precum și de orice produse de origine vegetală, va fi permis numai pe baza unei aprobări scrise emise de o autoritate competența din secțiunea de carantină și protecția plantelor, împuternicita în
EUR-Lex () [Corola-website/Law/127161_a_128490]
-
română, gramatica ei istorică arată (indică) că elementele autohtone (preromane) au existat simultan cu cele latine, cu care alcătuiesc împreună blocul omogen al fondului lexical moștenit. Lingviștii români și străini au întrevăzut clar că limba română este o limbă latină altoită pe fondul etnic și lingvistic indigen, traco-dacic. S-a produs, în secolele II-III, prima încrucișare, în istoria limbii române, între latina populară și graiurile trace ale dacilor, geților și moesilor. Limba latină, ca limbă a stăpânirii și culturii romane, a
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
tîrziu, agresiunea antisovietică a devenit din ce în ce mai reală și, odată cu venirea lui Hitler la putere, ea a creat în partid un curent în favoarea unei acțiuni voluntariste și energice în care scopurile erau mai importante ca mijloacele. Acest spirit stalinist s-a altoit pe un teren politic, dur și aspru, de activitate ilegală și subterană în România, modelînd astfel spiritul în care s-a format și a crescut o întreagă generație de lideri și de activiști comuniști. Prioritatea eficienței în concepția acțiunii politice
by CATHERINE DURANDIN [Corola-publishinghouse/Science/1105_a_2613]
-
alți peste o mie din Rusia și Ucraina. Acestora li se cerea: „să-și însușească rapid doctrina marxist-leninistă și să o transmită elevilor (...) Educați generația în creștere în spiritul patriotismului sovietic, dragostei nemărginite față de Patria noastră, față de poporul nostru. Altoiți copiilor ura față de dușmanii poporului nostru - ocupanții germano-fasciști și acoliții lor, naționaliștii moldo-români. Educați viitorul cetățean al Uniunii Sovietice în spiritul dragostei și stimei față de fratele nostru mai mare - marele popor rus”. După prima ocupare a Basarabiei, constructorii limbii moldovenești
„Poporul moldovenesc” şi „limba moldovenească” * De la anexarea țaristă la aniversarea a „650 de ani de la întemeierea Țării Moldovei” by Iulian Sînzianu () [Corola-publishinghouse/Science/91559_a_92365]
-
pe un păcat ce vrea să fie iar/ șoptește, Limpezimea Ta, pronunță/ acel cuvânt originar!". În poemul "Instanță" este bolnav de cunoaștere și este chemat la judecată în fața absolutului. Simte nevoia unui abis justițiar. Divina comedie este divina aventură "Rai altoit pe iad tânjind spre purgatoriu/ Ce însemnăm în jocul de forțe ce-și bat joc?/ Trăim râzând și naștem, pe dealul iluzoriu,/ diverse lumi de ceară de geniu și noroc." Ideea ne amintește de "Memento mori" al lui Eminescu. Ca
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
pentru viața socială, le găsim limitată libertatea de exprimare în mai toate culturile. Cenzura afectivă exercitată de către social merge mână în mână cu potențarea acelor sentimente utile instituțional: dragostea de patrie, corectitudinea etc., ce se dovedesc, mai toate, creații artificiale altoite pe diferite tensiuni afective. Într-un fel sau altul emoțiile noastre sunt o afacere de stat, cel puțin în ceea ce privește exprimarea lor. Lipsa emoțiilor oficiale, a acelor sentimente prescrise în mod imperios de societate, poate conduce la aplicarea unor pedepse, constituite
„Citeşte-mă pe mine!”. Jurnal de idei by Viorel Rotilă [Corola-publishinghouse/Science/914_a_2422]
-
vesele, ediția cit., p. 4950. Autorul mai scrisese despre același subiect cu un an înainte, într una din „Cronicile [sale] bucureștene”: „A, negreșit, nu mai este în vii străvechea veselie. Bachanalele daco-romane ale străbunilor, din vremurile de belșug, au fost altoite cu posăceala și pragmatismul american, și azi dealurile nu mai sînt și locuri de desfătări voioase, ci numai piețe comerciale”. („Septembrie”,în Viața Romînească, 2, vol.6, 1907, p. 403) „Furtună” 1. Opere, „Note și variante”, p. 539. 2. Revista
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
1995), de un prezent al certitudinii. Marcate de aceleași impulsuri definitorii, Florile de marmură nuanțează hiperbolic convergența celor trei principii poetice fundamentale, anthropos-cosmos-logos: Fața mea: o piramidă învelită/ într-un manuscris./ Ochii mei: două planete/ în derivă./ Mâinile mele: un altoi/ al umbrei/ pe o limbă de clopot./ Capul meu: un templu/ care-și numără/ nesfârșitele altare". Ca întotdeauna, autorul nu își refuză comunicarea poetică pedantă, încărcată de lexeme de o mare densitate simbolică: cuvintele poartă pe creștet "marama încinsă a
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
pe umărul pământului, greu, blestem talisman, pubelă tezaur, la mărul de aur. 4. Expandată secundă, hotar deschis, la mărul de aur din Paradis". Pe parcursul lecturii, devine însă din ce în ce mai vizibil faptul că textele sunt mai mult decât rodul unei trude poietice altoite pe o erudiție de excepție. Raportul antropos-logos-cosmos este tratat adesea cu cerneală postmodernă, ceea ce înseamnă că Apocrife-le... au și un adstrat substanțial de ludic și parodic. De urmărit, spre exemplu, jocul auctorial inteligent, alternanța de registre și roluri din
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
în care durerea despărțirii de nepotul "rătăcit între străini", rupt de matca identității lingvistice și etnice materne, este contrasă într-o artă poetică sensibilizatoare, în special datorită pronunțatei note testimoniale din final: "Robul tău în har îți lasă/ limba cu altoi și spini/ să te-auzi în grai acasă/ rătăcit printre streini.// Milosti-mă-va pământul/ pe când stele nasc in ce/ la-nceput a fost cuvântul/ lerui, Doamne, lerui ler". Cum afirmam însă la început, există câteva linii tematice directoare, asemănătoare unor raze
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
argint sau promoroacă, Frumoși, cinstiți, nevinovați. Se puse-așezământul dintre frați. Dar i-a ieșit cam somnoros și cam Trândav și nărăvaș strămoșul meu/ Adam; Că l-a făcut, cum am aflat, Cu praf și nițeluș scuipat; Ca să încerce dacă un altoi De stea putea să prindă pe noroi, Că, de urât, scuipând în patru zări,/ Stingher, Făcuse și luminile din cer... (Tudor Arghezi, Adam și Eva) 1. Prezintă conținutul de idei al fragmentului de text. 2. Menționează sinonimele cuvintelor: trândav, nărăvaș
LIMBA ?I LITERATURA ROM?N? ?N 100 DE TESTE DE EVALUARE PENTRU LICEUP by Pavel TOMA ,Lorena Teodora TOMA () [Corola-publishinghouse/Science/83870_a_85195]
-
constituit poporul român au fost autohtonii daci și coloniștii Romei", manualul de istorie antică a României explică și influența minimală a slavilor asupra limbii române: Faptul că influențele slave, care se manifestă începând cu secolul al IX-lea e.n., se altoiesc nu pe limba latină, ci pe limba protoromânească este extrem de important. El dovedește că poporul român se formase înainte de manifestarea acestor influențe" (Daicoviciu et al., 1984, p. 87). Nucleul daco-romanic al ființei etnice românești s-a dovedit în istoria milenară
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
metaforic condimentat expresiv cu o epitetică estetizantă, manualul de clasa a IV-a a istoriei românilor face următoarea analogie: "Localnicii, adică dacii, s-ar putea asemăna cu o tulpină viguroasă, adînc înfiptă în pământul strămoșesc, iar coloniștii romani, cu un altoi care face ca roada să fie mai bună și mai frumoasă" (Almaș, 1994, p. 17). Influențele slavice sunt în continuare minimalizate, etnogenia românească fiind considerată finalizată odată cu sinteza daco-romană. Atunci când sunt recunoscute, înrâuririle slavice sunt apreciate ca depuneri superficiale: Faptul
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
17). Influențele slavice sunt în continuare minimalizate, etnogenia românească fiind considerată finalizată odată cu sinteza daco-romană. Atunci când sunt recunoscute, înrâuririle slavice sunt apreciate ca depuneri superficiale: Faptul că influențele slave, care se manifestă începînd cu secolul al IX-lea e.n., se altoiesc nu pe limba latină, ci pe limba protoromânească este extrem de important. El dovedește că poporul român se formase înainte de manifestarea acestor influențe" (Daicoviciu et al., 1992, p. 73). Limita temporală până la care este datată finalizarea etnogeniei românești este stabilită în
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]