KorAP: Find »[drukola/base=aluneca & drukola/pos=verb]« with Poliqarp

<1 ...42 43 44 ...319 >

7,971 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244

sclipea stins pe mîna care ținea mânerul de plastic verde al foarfecii de grădină, iar Alan auzea în minte hârșâitul asurzitor și rău-prevestitor pe care îl scotea foarfeca mânuită de femeie. Bull fremăta sub Alan. Iar Alan simți cum penisul alunecă afară din scobitura genunchiului lui Bull cu ușurința dată de lubrifiere. Bull se luptă să se rostogolească pe dușumeaua îngustă și acoperită cu ghemotoace de praf a vestibulului pentru a privi cu ochi sinceri și palizi, ce trădau o înțelegere

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
și romboidale, amplasate în mașină. Semaforul își schimbă culoarea și Alan apăsă pedala de accelerație cu bucuria nebună pe care ți-o dă numai reacția promptă a unui motor puternic. Continuă să se strecoare prin trafic, schimbând benzile, accelerând, frânând, alunecând ca într-un dans fără partener prin defileul de la Marylebone Road, nimerind cinci lumini verzi la rând, până la înălțimile reci ale podului suspendat de pe Westway. Alan era entuziasmat la gândul că mașina cea neagră îl ridică deasupra pielii încrețite a

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
să spună cuvântul, dar Alan își dăduse seama la ce se gândea. În orice caz, odată intrată în grămadă, mingea a căzut fix la picioarele mele. Mi-am proptit gheata ca s-o pot prinde și am simțit cum îmi alunecă bandajul... Bull privise în jos cu o expresie de groază pe chip. Suspensorul suplimentar zăcea în noroi. Scobitura genunchiului îi era cu totul expusă. În mijlocul grămezii îi era efectiv imposibil să se miște. Și totuși, izbutise să vadă fața transfigurată

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776

apoi trestia și paiele, luminând întregul cosmos. Pietrele de toate culorile s-au topit astfel, încetul cu încetul, iar lichidul a tot curs în crăpătura cerului, până la repararea completă a acestuia. Însă cerul era tot înclinat, iar soarele și luna alunecau în acea direcție. În partea sud-estică a pământului se afla o groapă adâncă, unde au curs puhoaiele de apă, formându-se astfel oceanul. În estul Mării Bohai s-a format o prăpastie adâncă fără margini, numită "Guixu". Apa din pământ

[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
spus poporului său: Pentru liniștea și fericirea tuturor oamenilor, voi merge să caut și să găsesc soarele". Zis și făcut! Și-a luat rămas bun și a plecat, alergând ca vântul și ca gândul, în direcția de unde răsărea soarele. Astrul aluneca repede pe cer, iar Kuafu alerga pe pământ, străbătând munți și ape. Sub picioarele lui, pământul se cutremura cu un zgomot asurzitor. După un timp, obosit, Kuafu s-a așezat, s-a descălțat și și-a scuturat nisipul din încălțări

[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2042_a_3367

străinătate sau în investiții mascate, că nu erau tâmpiți să-i depună la vedere. Un director pe nume Stoica, din Ministerul Educației, declară că el are în cont 5 dolari și ceva. Să-l alegem președinte! Eu înțeleg că PSD alunecă accelerat la vale în sondaje, dar asta nu înseamnă să accept băgarea mea ca simplu cetățean într-o casă Big Brother cât România. Și nici nu vreau să fiu transformat eu însumi în Marele Frate. O persoană particulară care nu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2042_a_3367]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307

Nicoleta. Erau impecabili, cu vârful ascuțit, cu toc gros și foarte înalt, cu o baretă transversală prelingându-se dintr-o parte în alta. Ce e drept, nu s-au dovedit prea comozi, parcă umblam pe picioroange, bocăneau cam tare și alunecau la multe din driblinguri sau din cursele pe extremă, la șuturile cu șpițul n-aveau însă egal, mingea pleca cu precizie și lua o viteză aiuritoare, ca și buzele Nicoletei când o conduceai acasă după ore și, fără să aprinzi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
gata să te prigonească cu găleți cu apă rece pentru îndrăzneala de a căuta melci sub fereastra balconului lui. De astfel de miracole care te anunță ceva ce nu poți să eviți. De vise în care o vezi pe mama alunecând cu capul în jos de-a lungul culoarului, pe lângă dulăpioare și uși, venind, și de tovarășe de grădiniță care spun „doarme ca un înger să nu-l trezim“, iar mamele pleacă, noi ne trezim, iar visul se confundă cu realitatea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
și balcoanele fără balustradă, o femeie scutura niște trențe la etajul patru și râdea la glumele unor bărbați de jos, parc-ar fi gâdilat-o (asta s-a întâmplat la al șaptelea nostru drum ori poate la al nouălea), a alunecat apoi la drumul opt sau poate la zece, prea se hăhăia cu ăia și nu era atentă, a țipat groaznic, nici n-a încercat să dea din brațe, cine știe, poate ar fi reușit să zboare, a aterizat foarte aproape de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
fi suit pe-un scaun și i-aș fi dat vânt cu mâna, jucăriile, caietele, cărțile, creioanele tropăiau pe rafturi, pe policioare și pe masă, veioza sălta pe noptieră, chiar și eu, oricât m-aș fi străduit să stau locului, alunecam către marginea patului, dar cel mai cumplit era zgomotul, clănțănitul geamurilor în cercevele, bâțâitul ușilor, niște bufnituri, apoi o bufnitură mare, un vacarm care răzbătea din altă parte, obiectele care se săturaseră să tropăie și cădeau pe podea, djinii ăia

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
zic: mersi nenicule că m-am trezit și eu acuma să fac pe politicosul - domnule Matei Mic..., îi dați voie lu’ Matei Mare să se joace un pic cu dumneavostră?, ieșiți nițel afară?, vă mai uitați la returul Dinamo-Liverpool cum alunecă bou’ de Al. Nicolae și mustăciosu’ de Rush îi dă gol lu’ Moraru, pe urmă râde și aleargă, iar ecranul se împarte în patru la reluare, atât cât să simțiți că-i prea mult, că nu se mai poate, că

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
D-uri), n-a fost un sacrificiu mulțumitor pentru trăinicia zidurilor. A fost nevoie de mai mult. Într-o zi, când mama întindea rufe pe balcon, a trecut hurdupăindu-se un camion, camionul era plin cu panouri, panourile au început să alunece și să zboare, unul a lovit în zbor o femeie, a strivit-o de trotuar și i-a retezat carotida, era tânără, țipa cumplit, a murit înainte să vină Salvarea. De fapt, C37 nu e un bloc obișnuit nici astăzi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
cu mâncărimile de felul ăsta e că niciodată nu se mulțumesc să rămână într-un singur loc. De exemplu, de câteva rânduri încoace, am din ce în ce mai acut sentimentul că drăcia aia (acum e ca un fel de bâzâit) a început să alunece zbârnâind pe gât (s-a oprit puțin și s-a făcut nod), pentru ca, exact în momentul în care scriu, să se fi proțăpit din nou zdravăn și ca lumea (de data asta fumegând) fix în coșul pieptului. Trebuie să mă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
a văzut la video, Migu nu s-a impresionat prea tare, potolește-te, atât i-a zis, văzuse și el filmu’. Să stau să se încalțe. Primu’!, zice Pipiță și o taie în jos pe scări, se aruncă pe balustradă, alunecă, bufnește îngrozitor, se dă iar pe balustradă, cade pe trepte, se ridică, înjură de morți, frac’su râde de se sparge, îl face prost, îi arată el cum te dai ca lumea pe balustradă, pe bune, Migu e artist, alunecă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
alunecă, bufnește îngrozitor, se dă iar pe balustradă, cade pe trepte, se ridică, înjură de morți, frac’su râde de se sparge, îl face prost, îi arată el cum te dai ca lumea pe balustradă, pe bune, Migu e artist, alunecă rapid, mai întâi pe burtă, apoi pe fund, aplauze, ceva?, mare lucru, îl îngână fra’su, oricum el a ajuns primu’. Eu sunt al doilea, al doilea e cel mai bun!, stop, am zis!, nu sunt prost ca toți proștii

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
fi dispărut copilul și, fără să stea prea mult pe gânduri, a curmat acea glorioasă aventură pentru alpinism, groaznică pentru noi, ăștilalți, în modul cel mai logic cu putință. L-a înșfăcat de umeri, l-a tras înainte de-a aluneca în gol și, tremurând, l-a așezat în pătuț. Nenea nu prea era la curent cu toate astea. Venea rar, mă blagoslovea cu un „matenule“ (mă făceam, se pare, pe zi ce trece mai mare) - mai nou, îl căpătuise și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
descoperit camera noului-născut și, într-un moment în care el, pruncul, dormea dus (străbătut de amintiri intrauterine și de proaspete senzații extrauterine), să se fi strecurat pe una din nările lui, să fi fost inhalat ca un abur, să fi alunecat apoi prin vine și vinișoare până la dibuirea sufletului într-un cotlon al trupului mărunțel, unde (precis) s-a culcușit ca o sămânță vrăjită, din care avea să răsară iubirea în stare pură, cristalină, pentru munți. Atâta drum (cam șapte kilometri

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
jet gălbui, lucitor, ca o limonadă. Încet, încet, ascensiune după ascensiune, traseu după traseu, anotimp după anotimp, descoperire după descoperire, m-am obișnuit cu ritualul lui montan și i-am devenit un discipol dăruit. Pe coastele noroioase sau înghețate, unde alunecam și cădeam pe rând, cântam din tot pieptul (Dăăăm cu fuuundul de pămââânt/ Văleeeleuuu/ Văleleu!); pe culmile de unde zarea putea fi pipăită, mângâiată sau strânsă în pumn, el deschidea un duet (Bună ziuaaa, doamnăăă Simaaa/ Te rog să-mi spui

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
preluase funcția asta și pulsa încet de pe coaja copacului, în ritmul globulelor invizibile de tăcere asurzitoare. S-ar fi zis că eram înghițit de un chit străveziu prin care, dacă eram atent, puteam să întrezăresc lumini aprinse, umbre de oameni alunecând ușor prin apartamente sau chiar câte un petec întunecat de cer și că nu-mi rămăsese nimic altceva de făcut, dacă țineam cu tot dinadinsul să evadez, decât să mă rog acestei cruci ca o inimă, în speranța că dihania

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
ușor. Pe urmă, nu știu de ce, uruitul s-a întețit (poate fiindcă așa uruie camioanele care transportă mobilă, mai tare decât celelalte camioane), ne-am mișcat, încet, la coborârea de pe bordură mi-a căzut în cap o pungă cu jucării. Alunecase de pe-un dulap. Prelata din spate a început să fluture, iar când am cotit de pe aleea Băiuț, s-a dat într-o parte, cât să văd că, în extremitatea sudică a lui D 13, pe la prânz, în lumina aia

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301

miracol că am scăpat cu viață din familia mea. Întîmplarea face că am supraviețuit mai mult cu resturi. Chiar și azi, e suficient să mă gîndesc la asta, și simt din nou acea senzație cumplită de alunecare, cînd mamelonul Îmi alunecă din gură, pentru că sînt tras Înapoi de picioarele din spate. Lumea vorbește despre disperare ca despre un sentiment de gol În stomac, o răceală sau o greață, Însă pentru mine va fi Întotdeauna acea senzație că sfîrcul Îmi scapă din

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
care ea o adusese acasă, chestie care ar fi luat foc la cea mai mică scînteie. Și totuși, băutura avea același efect asupra fraților și surorilor mele ca și asupra mamei, și aceștia ațipeau rînd pe rînd, iar mameloanele le alunecau Încet din gurile cu gingișoare rozalii. În acel moment, firește, alcoolul fusese deja absorbit de organismul lui Flo, iar laptele Începea să fie iar limpede. Așa că tot ce aveam de făcut era să mă cațăr peste șirurile de sugari beți

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
plescăială adiacentă, În Încercarea de a scăpa de gustul persistent de clei din gură -, pînă și felul de mîncare cel mai savuros Îți stă pînă la urmă În gît. Mi-e rușine să recunosc, dar, pe măsură ce trecea timpul, farmecul Cărții aluneca ineluctabil către insipid, aceasta Își pierdea tot mai tare gustul, devenea plictis pur, și ajunsese să nu fie un simplu carton ce nu-mi mai spunea nimic. Aveam nevoie de o schimbare de regim. Și, În plus, mă cam săturasem

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-mi intre-n vise și, uneori, m-am visat și eu În cărțile respective. Am ținut-o pe Natasha Rostova de mijlocelul fin, i-am simțit mîna odihnindu-mi-se pe umăr și am dansat, aproape plutind În cercurile valsului, alunecînd de la un capăt al parchetului strălucitor al sălii de bal pînă la celălalt și ajungînd afară, Într-o grădină Împodobită cu torțe de hîrtie, În vreme ce locotenenții cei chipeși ai Gărzii Imperiale Își răsuceau nervoși mustățile. RÎdeți. Aveți dreptate să rîdeți

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
bezmeticul Încoace și-ncolo l-am văzut cu ochii minții pe Jerry Întins grotesc, cît era de lung, și făcut zob, și l-am simțit cum moare, iar și iar și iar. În cele din urmă, copleșit de disperare, am alunecat În jos prin puțul Liftului și m-am rostogolit pînă jos În pivniță, m-am tîrÎt pe sub ușa ce dădea În stradă și am alergat spre cea deasupra căreia scria CAMERE DE ÎNCHIRIAT, fără să-mi pese absolut deloc că

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]