1,290 matches
-
Lipsa unui index unic de apreciere a ischemiei miocardice, necesită utilizarea (interpretarea) mai multor variabile pentru a evalua oportunitatea corectării acesteia. Monitorizarea intraoperatorie se face prin analiza semnalului ECG în 5 derivații (simultan sunt afișate DII și V5 - pentru determinarea alurii ventriculare, a ritmului și a morfologiei ECG), a saturației periferice în oxigen, a presiunii venoase centrale, a tensiunii arteriale invazive și noninvazive, a presiunii din atriul stâng (direct sau indirect, prin măsurarea presiunii în capilarul pulmonar sau prin măsurarea presiunii
Tratat de chirurgie vol. VII () [Corola-publishinghouse/Science/92070_a_92565]
-
același timp un desăvârșit om de lume. Să ai o casă mare cu porți larg deschise, să fii galant, primitor și sociabil sunt în Anglia calități mai prețioase decât posedarea unui larg bagaj științific. Un savant de provincie, cu o alură desuetă, cu punga numai pe jumătate plină nu ar avea, în ciuda întregii sale științe și a tuturor virtuților sale, decît o influență mediocră. Englezul are o veritabilă aversiune pentru oamenii plictisitori, pentru intriganți, pentru nerozi și aroganți. Din contră, îl
by KARL MAX, Prinţ LICHNOWSKYKARL MAX [Corola-publishinghouse/Memoirs/1009_a_2517]
-
simt îngrozitor că te deranjez așa din senin. - Nicidecum. Intra!.. - Dintre toate persoanele de pe lume, tu ești cel care m-ai deranja cel mai puțin. Emil era colegul de bancă al Laurei, un băiat înalt, blond, puțin cam buzat, cu alura de sportiv, deosebit de elegant. Era fiul șefului Securității din oraș, era foarte bine educat și, mai ales, învață foarte bine, fiind în permanență competiție cu Lăură. - Regret numai că nu mi-ai dat măcar un telefon. Ea aștepta o reacție
AGENT SECRET, LAURA by LUMINI?A S?NDULACHE () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83482_a_84807]
-
subiect care nu a avut niciodată nici cea mai mică manifestare neurologică. Obiectivul acestei clasificări este dublu. Primul este folosirea unui limbaj comun, care să permită medicilor și cercetătorilor aflați în fața bolii să se refere la definiții precise, atât în ceea ce privește alura evolutivă a bolii cât și pentru gradul de certitudine a diagnosticului. Al doilea motiv este identificarea unei grupe speciale de SM denumită „SM determinată cu ajutorul examenelor complementare (paraclinice)“. În 112 acest cadru, se găsesc SM în care istoria clinică se
Scleroza multiplă by Petru Mihancea () [Corola-publishinghouse/Science/92062_a_92557]
-
statuie în sala de procesiuni (p. 33). Piesa consacrată sfârșitului tragic al gânditorului se întemeiază pe nedumeririle prezentate în secvența expozitivă. Lucrarea dramatică a autorului modern are la bază câteva din cele mai cunoscute texte antice cu privire la Socrate. Întâmplările cu alură anecdotică sunt extrase în mare parte din capitolul consacrat filosofului de Diogenes Laertios. Ca și în opera doxografului grec, înțeleptul exclamă la vederea tarabelor încărcate ale negustorilor că există pe lume destule lucruri inutile pentru el (IX 25) ; observă ironic
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
adică de la Bran-Poartă până la Fundata, spațiu din care Drumul Carului, ca așezare, ocupă aproape o treime, iar ca noțiune istorică, el este axa centrală a depresiunii, dealul pe care șerpuiește șoseaua. Prezenta scriitură nu are pretenția unui studiu științific de alură academică, nici măcar de ghid turistic, ea este doar o încercare de a oferi mai multe informații cititorului interesat de depresiunea Branului, de drumul de car ca trecătoare peste Carpați, avantajată în comparație cu cele stabilite pe văile croite de ape, ca Valea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1498_a_2796]
-
fumează, ar fi un mare avantaj pentru prestigiul nostru. Asta ar spune tuturor că preoții și călugării sunt în lume, dar nu sunt ai lumii. Cei care împărtășesc aceste idei, trebuie să aibă și curajul să le revendice, dar fără alură de profesor, ci cu sfânta libertate; responsabilii cu educația altora să-și aducă aminte că au renunțat la vanitățile lumii, chiar de la Sfântul Botez. Biserica a biruit destule bătălii de reformă internă și trebuie s-o depășească și pe aceasta
Apostolica vivendi forma. Meditaţii pentru preoţi şi persoane consacrate by Giovanni Calabria () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100984_a_102276]
-
vremurile în care exista o mare tendință pentru aservirea clerului, Biserica trebuia să-și mențină independența canonică, garanție, în orice timp, a celei juridice. Însă, dacă vrem să salvăm sufletele, va trebui să ne detașăm cu orice preț de această alură burgheză de care lumea ne vede înconjurați. Originile adevărate ale unei critici distructive se află în moralitatea creștină a civilizației burgheze, care se dădea drept creștină; de aici se înțelege, ce mult contează ca preoții să nu fie confundați cu
Apostolica vivendi forma. Meditaţii pentru preoţi şi persoane consacrate by Giovanni Calabria () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100984_a_102276]
-
vă mulțumim, domnu' Muca! Cum să vă răsplătim? Cum oare? Cum oare, domnu' Muca? Domnul Muca era un bărbat cam la vreo 40-45 de ani, încă în plină forță fizică, de o înălțime puțin mai mare decât media, avea o alură de sportiv, demnă de dalta sculptorului Miron, cel care a dăruit lumii impresionanta statuie "Discobolul". A luat scara și a proptit-o de zidul din spatele casei, în poziție orizontală. Avea ochii înroșiți de fum și hainele pline de pământ lutos
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
clasa a IX-a, l-am cunoscut pe Alexandru Tacu, pe atunci un foarte tânăr muncitor, care scria versuri și frecventa cenaclul condus de eminenții profesori Harry Zuppermann și Constantin Parfene. El mi-a fost un prim sfătuitor. Mă impresiona alura lui de nonconformist și nu întâmplător, după ce s-a stabilit la Iași, a devenit un disident mai autentic decât alții, fiindu-i interzisă semnătura până la căderea comunismului, când a putut să-și publice cărțile. Apoi, profesorul Parfene însuși mi-a
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
dacă doream să văd și cu ochii ceea ce simțurile-mi sugerau, căci nu știu ce altfel aș mai fi scris acum! La ieșirea din aeroport ne așteptau câțiva sahaja yoghini indieni, zâmbitori - în totală contradicție cu comportamentul glacial al moscoviților - răbdători cu alura noastră de turiști zgomotoși și înfometați de senzații, ce ne-au invitat la mașini și ne-au ușurat de cele mai grele bagaje. Iată că există și oameni minunați, dar atât de... anonimi și de ce, oare, umblăm ca niște orbi
Nevăzutele cărări by FLORIN MEȘCA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91862_a_93220]
-
aruncat hlamida verde de pe umeri / și mă ține pătimaș, mă ține / la ceea ce s-ar putea numi / pieptul său / cu degete mult mai lungi / decât toate cărările... Interesant mi se pare, date fiind condițiile, că frumoasa și apetisanta Concordia, cu alură literară de adevărată revistă, este redactată și realizată într-o curată limbă românească, pentru că, vorba profesoarei de română Maria Herghelegiu, care stând de vorbă cu Simion Gociu, la întrebarea provocatoare explică: ”vorbirea frumoasă, curată și coerentă e de datoria tuturor
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]
-
primejduit printr-o impurificare fără precedent, generată de comunism. Mai exact spus, de o restructurare întru conștiința etică a acestuia, la care a fost silit de un context barbar ce a sfîrșit împrejurarea agravantă în maniera unei infiltrări insidioase, păstrînd alura "principialității" și înălțînd ea însăși, cu impertinență, stindardele idealului uzurpat. Acest estetic etic, de care avem vitală nevoie, a fost și este reprezentat, pe cel mai înalt platou, de către cei doi celebri critici ai noștri exilați la Paris." ("Vatra", 277
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
frunte cu Iliescu, iar P.R.M. cu liderul său, Corneliu Vadim Tudor. Este momentul să mă opresc puțin asupra acestuia din urmă. Corneliu Vadim Tudor — „Vadim“, cum i se zice mai pe scurt — e un personaj de un pitoresc agresiv, cu alură de actor de mâna a doua, fiind de altfel și poet În cel mai bun caz tot de mâna a doua (inclusiv autor de poeme Închinate soților Ceaușescu) și care revarsă Într-un șuvoi interminabil vorbe și injurii. Un fel
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
accentuată. Cum rămâne cu „Micul Paris“? Ca orice mit, și acesta este o Îmbinare de adevăr și iluzie. În bună parte, arhitectura modernă a orașului, cel puțin până la Primul Război Mondial, este de inspirație franceză; unele colțuri bucureștene au o alură pariziană. <endnote id="3"/> Să nu ne lăsăm totuși purtați de imaginație. Ansamblul nu e francez. Este, În toate, o lipsă de regularitate care numai franțuzească nu e. Noile edificii coexistă cu construcții tradiționale, unele de tip aproape rural, chiar
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
contrafăcut, ca ceva ce văzusem în filme - un truc de speriat copiii. Camera de zi putea fi considerată foarte bine un ecran, iar casa un cinematograf. Cobora pe scări, oprindu-se în dreptul unor trepte. Era înaltă și avea o vagă alură umană și, deși scheletală, avea ochi. Fața tatălui meu se aprinse rapid în craniul arătării. Înlocuită apoi de o altă față. A lui Clayton. Înghețasem locului. Respirația mea febrilă nu se auzea din cauza camerelor video și a detectoarelor. Arătarea-schelet se
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
în română două scurte poeme, apoi, o tânără traducătoare, Cristina Hulea, o bursieră locală, citește varianta în portugheză. Încerc să-mi dau seama de calitatea traducerilor după reacția publicului. Se pare că le-a plăcut. (Nicola Lecca, un tip cu alură de copil răsfățat, a „interpretat” un fragment de proză, Concert fără orchestră, dar la intonația și turația lui verbală mi s-a părut că a citit un poem mai lung). După „recital” am fost invitați să ne împărtășim, fiecare, pe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
căutarea unei himere sau, se poate spune, în căutarea fericirii promise. Pentru că, să fim sinceri, tot ceea ce facem - la Paris, Chișinău, Londra sau Tirana - urmărește un scop hedonist, ambalat în fraze altruiste. Javier Galvez, traducătorul nostru din spaniolă, are o alură foarte „elastică”, răsare când în stânga, când în dreapta ta, râde și comentează cu un surâs persiflator în colțul gurii, care nu-i dispare, indiferent de subiectul conversației. Mă izbește asemănarea fizică a lui Javier cu Boris Buracinschi, un jurnalist basarabean stabilit
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
Trautmann, care participase la inaugurarea Podului Europei întins peste Rin. Dar, măcar există o continuitate la nivelul prenumelui: o cheamă tot Catherine, însă... Tasca. Ținută sobră, gesturi studiate, mai feminină decât predecesoarea sa, care mi se păruse destul de băiețoasă în alură. Printre vorbitorii grupați în jurul doamnei ministru se numără Thomas Wohlfahrt, diverși oficiali locali, între care și Jean-Jacques Aillagon, șeful comitetului organizatoric francez al proiectului. Încep să clipească blițurile fotografilor - singurii meseriași care au privilegiul să se miște nestingherit în spațiul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
este vorba chiar de viață și de moarte. VASILE GÂRNEȚ: Secvență în Piața Bastiliei, seara. Un loc unde se adună rockerii, „generația” neformală. Chipuri infatuate pe motociclete Harley Davidson. Mulți tineri de culoare, afro-arabo-francezi, cum le spune scriitorul gruzin cu alură de rugbist, Giorgi Achwlediani. În grupuri mai mici, cei care aleargă pe patine cu rotile, echipați uniform: șorturi negre, tricouri de culoare roșie, cotiere și genunchere din piele neagră. Muzică, accente arabe. Câțiva tineri așezați pe bordură, cu bărbia rezemată
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
nici o casă de schimb valutar. Îi propunem să achităm în dolari câte o bere, dar refuză, ușor iritat. Până la urmă, ne lasă în plata Domnului. Îl urmăresc de la distanță - un tip bronzat, cârlionțat, cercel în ureche, mișcări abile, siguranță neostentativă. Alură latino. Am văzut, de altfel, mulți nemți intens bronzați, mai ales femei, dezinvolte și deloc urâte, în pofida prejudecății care bântuie pe la noi despre nurii fiicelor lui Siegfried. Luni, 19 iunie VASILE GÂRNEȚ: Mesaje de la Ana Druță, colega noastră de la Contrafort
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
pregătite, locurile rezervate, autobuzele închiriate. La fiecare gară am savurat câte un „număr muzical”. Aici, la Riga, avem și concert, și cuvântări oficiale: Ministrul Culturii (o doamnă), primarul orașului și... Thomas, of course. În Est mai ales, escalele noastre capătă alura unui eveniment de proporții, care captează atenția oficialităților, a presei, a opiniei publice. Prezența unei caravane internaționale de scriitori le dă localnicilor reconfortanta senzație că sunt mai puțin excentrici, mai importanți decât s-au văzut vreodată... VASILE GÂRNEȚ: La hotelul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
doi au case memoriale pe strada Albert, artera principală a capitalei letone. Poartă numele unui cruciat german care a cucerit Riga, dar a și construit orașul. Nu toți au însă norocul unor asemenea cotropitori. VITALIE CIOBANU: Riga mă surprinde cu alura ei de metropolă, ceea ce nu pot spune despre celelalte două capitale baltice. E un oraș mare, aerisit, cu un stil de arhitectură mai degrabă central-european decât scandinav. În plus, Daugava, care e mai lată decât Sena, cu podurile sale, îi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
că vor călători tot mai greu spre Basarabia și România din cauza vizelor pe care vor trebui să le obțină contra plată. Victor - amicul lui Tofan - e ras în cap, scund, zâmbește știrb, o ființă aparent inofensivă, se arată sensibil, în ciuda alurei sale de tip „dur”. Vorbește, ca și Tofan, mai bine rusește decât românește. Fetița sa e dansatoare. Tofan conduce o firmă și susține cu bani activitățile Asociației moldo-letone. Înainte se numea Asociația moldo-româno-letonă și era condusă de Maria Macovei. Ulterior
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
criticii literare, dar și în cel al unei bune părți a publicului. Încă de la începutul deceniului șapte, după exilarea lui P. Dumitriu, s-au pus bazele unei „noi literaturi”, ale unei creații reale ce va prinde generații și va lua alură de școală, de școli literare, pregătind eliberarea politică în mentalități și conștiințe. Drama lui Dumitriu, se pare, a fost nu numai că nu a reușit să se afirme printre prozatorii de prim rang ai Franței, unde-și va publica majoritatea
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]