1,497 matches
-
seama Rafael cât de mult, și nici cât de mult îi doare și ce a însemnat pentru el femeia aia... Rafael închidea ochii, sorbind melodia dulce-melancolică-îndurerată a spovedaniei lui Milică și adulmecând totodată promisiunile somnului, deh, cea mai durabili dintre amăgiri. Ești însetat doar cât un vârf de ac și ți se dă aproape tot atât de mult cât ți se promite, adică mult mai mult decât ai îndrăzni să ceri, iar când te trezești, lumea s-a schimbat până într-atât încât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
cum de bună seamă că puseseră la cale. El muri dintr-un atac cerebral la doar treizeci și trei de ani. Elenuța se amăgise, vezi, iar văduvia a fost pentru ea un șoc îndeajuns de puternic pentru a o arunca în altă amăgire: dorul și iubirea de frate, carevasăzică; singurul ei frate și singura ei familie la o adică. Așa se face că ai picat bine, Rafaele, în apartamentul cu trei camere din Vitan, ca să reîntregești familia celor fără de familie ori familia destrămată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
Într-o bună zi, le va veni rândul și ăstora să-i caute și să-i cerceteze. Avea în vedere niște unchi stabiliți eventual în străinătate și fără moștenitori. Rafael se strâmba și se scărpina în cap. Era alergic la amăgirile soră-sii, și când o auzi că nu știi de unde sare iepurele... Averi, moșteniri, tot așa cum se agățase de bărbatu-său, ca să vadă în el mai mult decât era de fapt, și tot așa cum se agăța de el. Rafael o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
mai avantajos, peste prețul zonei, ca să cumperi o casă și să rămâi și cu niște bani. Ceva mai ieftin și, eventual, mai spațios. Ce planuri deștepte, adică mai ieftin și mai spațios poate la periferie, n-ai decât să rumegi amăgirea asta, ca și cum aici ar fi Centrul Civic sau cartierul Primăverii. Păi, mai la periferie decât aici, în fundul Vitanului, poate doar la țară, la câmp și la pădure, cât mai departe, cum ai zis, șase mii de dolari ai zis, în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
mare grabă ca să analizeze și să-și exprime opinia asupra a ceea ce Începea să fie numit de către unii bășcălioși, din aceia care n-au nici un pic de respect, greva morții. Reportera, Încrezătoare, Își făcea de zor treabam, Într-o cruntă amăgire, Întrucât interpretase spusele sursei sale de informație ca Însemnând că muribundul, literalmente, se căise de pasul pe care era gata să-l facă, adică să moară, să răposeze, să dea ortul popii, și prin urmare hotărâse, să dea Înapoi. Ori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
-
necesară. Și În mîna stîngă e preferabil să ai o pernă. Se așeză și se șterse pe față. Își scoase chipiul și-i șterse banda interioară din piele. Apoi se duse să bea o gură de apă. Briciul e o amăgire, spuse. Nu te apărĂ de nimic. Oricine te poate tăia cu un brici. Dacă te-ai apropiat destul cît să-l poți tăia, păi normal că și el te taie pe tine. Te-ai salva dacă ai avea o pernă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
te taie pe tine. Te-ai salva dacă ai avea o pernă În mîna stîngă. Da’ de unde să faci rost de o pernă cînd Îți pui briciul la treabă? Pe cine-ai vrea să tai În pat? Briciul e o amăgire, Jimmy. Armă de negri. Arma tipică a negrului. Da’ acum ai Învățat cum o folosim. Se Îndoaie lama invers, peste pumn, Ăsta-i singuru’ progres pe care l-au făcut negrii. Singuru’ negru care știa să se apere era Jack
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
à la guerre! Cel mai eficace mod de-a rezista tentației, este să-i cedezi? Greșit! Altfel, la ce mai sunt buni prietenii? Excelent, excelent! este de părere și Arhanghelul. Acela a fost Belphegor, demonul cel machiavelic și laș, al amăgirilor și al deșertăciunii. Din acest motiv și pentru că orice lucrare a ispitei trebuie depășită și repudiată individual, în planul strict material, eu nu aș fi avut cum să intervin. Da, da, îl îngână Dan, malițios. Mecanismul alegerii... Înțelegem! Exact! i-
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
facem un releveu precis, mai întâi. Nu mai spuse că sistemul ce se vedea pe ecrane nu semăna nici cu Centaurul, nici cu Sol. Camerele diseminate pe suprafața coșcovită a lui Nostromo oscilară tăcute în vidul cosmic, căutând prin infinit amăgirea azurie a Pământului familiar. Pe cargou, monstruos agregat de forme voluminoase și de carcase metalice, camere secundare intrară în acțiune, multiplicând unghiurile de vedere, scotocind imensitatea. Oamenii din alte vremi s-ar fi mirat tare să afle că Nostromo remorca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
nebunește. Știu că și ea e turburată. (Notă. Nu e adevărat. Maitreyi n-a simțit niciodată patima în timpul acela.) Ne spunem multe prin literatură. Câteodată ghicim amândoi că ne vrem. (Notă. Inexact; Maitreyi era câștigată numai de joc, de voluptatea amăgirii, nu de ispită. Nici nu-și închipuia pe atunci ceea ce poate însemna pasiunea.)" "Cea dintâi seară și noapte (pînă la 11) petrecută singur cu Maitreyi, traducând Vallaka lui Tagore și discutând. Inginerul, întorcîndu-se de la un dineu în oraș, ne-a
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
se urzeau atunci printre lotușii cu frunzele strânse, în apa aceea fără tresărire, în care se oglindeau zborurile boabelor de aur? Mă scuturam mereu, pentru că preajma noastră se prefăcuse în basm, și omul tânăr din mine, omul ceasului aceluia de amăgiri, se lăsa adormit le sfințenia și irealul prezenței noastre în fața acestui eleșteu încremenit. Am stat așa mult timp și n-am cutezat atunci s-o sărut pe Maitreyi. Nu mai doream nimic, nu mai simțeam nevoia vreunui gest. Era o
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
să se gândească o clipă la grozăvia acestui act, fără să fie responsabilă. În acele clipe de gelozie transformată în ură uitam toată experiența mea din ultimele șapte-opt. luni, uitam inocența aproape superstițioasă a Maitreyiei și le consideram pe toate amăgiri. Atunci am înțeles că nimic nu durează în suflet, că cea mai verificată încredere poate fi anulată de un singur gest, că cele mai sincere posesiuni nu dovedesc niciodată nimic, căci și sinceritatea poate fi repetată, cu altul, cu alții
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
Am întrebat: ― De ce mi-ai căzut în brațe atunci? ― Aș fi vrut să mă iubești și pe mine ca pe Maitreyi, mi-a spus, privindu-mă cu ochii ei albaștri, inexpresivi. Am rămas mut. E cu putință atâta sete de amăgire, atâta dor de dragoste? ― Îmi povesteai cum o iubeai pe Maitreyi, și eu mă gândeam la mine, cât de singură și nefericită am fost, și mi-a venit să plâng... Cred că a înțeles că niciodată nu o voi putea
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
pentru un moment? Te rog, dă-mi voie să te văd, dă-mi voie să-ți fiu în preajmă, nu are importanță despre ce vom discuta. — George, spuse John Robert, uitându-se, în sfârșit, la el, suferi de o gravă amăgire. Nu există nici o bază structurală care să justifice limbajul pe care-l folosești, nu există nici un context pentru o conversație între noi. Dacă te-aș încuraja acum, din amabilitate, să vii să mă vezi, ar însemna să te mint. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
mă pot opri din vorbă. Nu pot să dorm. Ți-a fost teamă că am să fug. Acum mi-e teamă mie că dumneata ai să fugi. Erau zorii dimineții de duminică și, așa cum spusese Hattie, noaptea fusese doar o amăgire. O mierlă cânta în mărul din Hare Lane nr 16. John Robert se ridică, aproape înțepenit, și dădu puțin la o parte una dintre perdele, lăsând să se filtreze o suflare de lumină limpede, lividă, în camera cu lămpile aprinse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
primul rând, harul de a încălca orice graniță: Măruntaiele ard, febra / dezmărginește ființa / celui îndrăgostit. Dacă însă, mai presus de plăsmuirile dragostei, eul simte / crede că i se cuvine o fărâmă / de alte taine și că îi trebuie și tărâmul amăgirilor, pentru el dragostea nu e o iluzie cu toate ale ei, ci o taină. De aceea, imprecizia referențială permite ca pronumele tu să se poată identifica și cu ființa dragă, dar și cu sentimentul iubirii sau cu arta, de vreme ce atributele
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
Strânsese o căruță de cuvinte Și arunca acum cu ele-n vânt; Acele seci se vânzolesc fără de ținte, Cele cu miez se-nclină spre pământ. Deci cele seci zburau așa-n neștire Și cine știe unde ajungeau, Se vânturau ca într-o amăgire Și fără rost, în van se-mprăștiau. Dar arătura, caldă, primitoare, În țărna ei sfios le învelea; La primăvară porni-vor către soare Și astfel fiecare destinu-și împlinea. Strânsese o căruță de cuvinte Și arunca acum cu ele-n vânt
Rătăcind pe vechile cărări by Mihai Hăisan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91699_a_92979]
-
ascuțită mă încerca în coșul pieptului. Cred că această durere mă trezise. Încă buimăcit de somn, aveam impresia că tot ce se întîmplase azi-noapte nu fusese decât un vis urât și o clipă mă scăldă o bucurie imensă. Dar frumoasa amăgire nu ținu mai mult de o clipă. Luciditatea îmi reveni și, odată cu ea, conștiința îngrozitoarei realități. Atunci am suferit o sfâșiere îngrozitoare: parcă o mână de fier s-a introdus în coșul pieptului nimicind tot ce se afla acolo. Nu
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
al degustării, ori simplă îngurgitare, în actul (erotic? sacerdotal? ani malic?) al înghițirii! Rămânem fiecare pe gânduri, cu farfuria în față. Reverii eufonice În ultimii ani, știu că i-am debusolat nu o dată pe liceenii în fața cărora mi-am desfășurat amăgirile educative vorbindu-le despre jalea versului alb, mai precis: despre întristătoarea dispariție a prozodiei. Asta paralel cu înlocui rea armoniilor stilului Disney din desenele animate (binecuvântatul purtător de rotunjimi mamifere, moliciuni îmblănite, coregrafii grațioase în peisaje idilice) de către dizgrațioasele japonisme
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
câte ceva demn de adnotat, numai că voi lăsa jurnalului micile provocări, anecdotica, frivolitățile, capriciile șarjante etc. Și-mi voi concentra energiile pe teme cu noimă severă, miză grea, bibliografie densă și bătaie lungă. (Mă rog, ce ne-am face fără amăgiri?) Îmi pregătisem ieșirea cu ludic-nostalgica retrospectivă a părăsirilor redacționale, de la Luceafărul, în 1979-80 (când Mihai Ungheanu mă ispitise cu cronica literară, iar eu m-am speriat de moarte că va trebui să recenzez tot clientelismul partinico-securistic al gazetei), până la Zia
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
după o clipă, din nou. Adevărul e că aici, la mare, totul se simplifică. Dispar miile de lucruri mărunte care-mi îmbîcsesc ziua în București. Dintr-o dată, redescopăr că esențiale sunt doar viața, iubirea și moartea. Restul e spectacol. Alergătură. Amăgire. Și ar avea vreun sens să protestezi? Nimeni nu ne-a făgăduit nimic la naștere. Dumnezeu nu ne datorează nimic, orice reproș ar fi ridicol. Să fiu mai clar, dacă pot. N-aș zice că devin "altul" la mare. Dar
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
gânduri. 27. În măsura în care copilăria e partea noastră de paradis, "Asybaris" e un nume posibil al reversului ei, al părții noastre de infern. Acolo, toate destinele sunt terminate. Nu mai e nimic de sperat decât un deșert (fiindcă într-un deșert amăgirile n-au capăt) și o mare care păstrează amintirea zeilor dispăruți. Un "Asybaris" e ascuns, probabil, ca o fatalitate, ca o pedeapsă, în subconștientul tuturor celor care nu se mulțumesc cu lumea obișnuită sau nu știu să se bucure de
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
urmele. Privirea caută, stăruitor, orizontul, în față, unde, pe nisipul fierbinte, tremură o nălucire care te poate stimula să speri. Un pustiu nu e niciodată fals. El minte doar pentru a te încuraja să mergi mai departe, ceea ce face din amăgire ceva vital. 17. Îmi imaginez că, de la întemeierea orașului, venirea verilor a însemnat mereu, în Asybaris, o așteptare, o speranță. Cei plecați în sud mergeau cât puteau mai departe, pe urmă se întorceau. Își întocmeau raportul, spunând amănunțit pe unde
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
nu se gîndea nici o clipă la Înălțimea sa neobișnuită, nu-i trecea niciodată prin minte că statura lui diferă Întrucîtva de cea a majorității oamenilor pe care-i vedea zilnic pe stradă În preajma lui. De fapt, era victima unei teribile amăgiri: dintr-un motiv pe care nu-l putea defini, avea o anumită credință tainică și nemărturisită - o imagine a propriei sale persoane, care, desigur, nu era rezultatul gîndirii conștiente, ci mai degrabă proiectarea inconștientă a dorințelor sale - aceea că, de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
sora mea ar fi aici, făcându-și datoria... Gosseyn abia auzea. Sumbru, medita. "Așadar, iată ce gândesc. Un stat universal, cu un control central, unificat cu forța." Era un vis vechi al omului și de nenumărate ori destinul iscase o amăgire vremelnică de izbândă. Un mare număr de imperii terestre realizaseră un control virtual al tuturor pământurilor civilizate ale momentului. Timp de câteva generații, aceste vaste domenii își păstrează coeziunea artificială - artificială, pentru că verdictul: istoriei părea mereu să-l aducă la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]