1,512 matches
-
ceva, Cum ar fi otravă, pe ascuns, Jarul fluid de nepătruns Printre cumpărători: Șarpele, Măria Sa. Facă-se deplin voia Ta Iubirea-i rană, nu altceva Țin poarta deschisă, așa Să se mai poată încă fura Doamne, din bogăția Ta - Poate amăgiri, nu altceva Facă-se, matinal, voia Ta Știu că înecatul sunt eu Va veni apa, și mă va lua, Pod. Și-o părere de rău. Îți va șopti: Mai e ceva De vândut: Sufletul tău - Facă-se - Pom al vieții
Poezie by Ion Mărgineanu () [Corola-journal/Imaginative/3267_a_4592]
-
să-l mai repete - Credeai că poți opri din destrămare Ceea ce-i dat să fie-a destrămării, încremenind o lume-n veșnicie, Uitând măsura clipei și secundei, - Și dac-ai vrea în schimb să afli prețul Pe alt cântar al amăgirii tale, Ar fi aceeași mână de cenușă Pe care-ar fi s-o-mprăștii peste toate Ori doar pe urma lor imaginară. Și-acesta încă nu-i decât un gând, Un joc târziu la masa ta de lucru în liniște
Poezie by Ion Horea () [Corola-journal/Imaginative/9049_a_10374]
-
El, și nu fără El. Șarpele, care nu este altceva decât forma deghizată a diavolului, le-a propus protopărinților că vor deveni ca Dumnezeu, adică alți dumnezei, într-un mod independent de Dumnezeu; să fie dumnezei fără Dumnezeu. Adam, cedând amăgirilor demonului, care s-a servit pentru scopul său de șarpe, a consimțit astfel să devină dumnezeu prin el însuși, să se autoîndumnezeiască, și în aceasta constă păcatul său. Nu s-a gândit nici o clipă că prin aceasta își contrazice, de
Editura Altarul Banatului by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/123_a_149]
-
sa. Altfel, răutatea ar fi ineficace dacă nu s-ar colora în nici un bine prin care să atragă spre poftirea ei pe cel amăgit. Deci firea răului este amestecată, având în adânc pierzania, ca pe un vicleșug ascuns, iar în amăgirea de la arătare înfățișând un oarecare chip al binelui. Culoarea frumoasă a argintului pare bună iubitorului de arginți; dar iubirea de arginți devine rădăcina tuturor relelor [...] Așa e cu toate păcatele [...] Nu e nici absolut rău, deoarece se învăluie în floarea
Editura Altarul Banatului by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/123_a_149]
-
în presa vremii, mai ales în acel ziar pe care "lumea bună" nu-l citește, Le Figaro - la fel cum constantă e polemica lui cu intelectualitatea occidentală pătrunsă de ideologia stîngii, respingerea interpretărilor în cheie militantă a propriilor piese, denunțarea amăgirii comuniste (și, din anii ’60, maoiste). Dacă Note și contranote e concentrată asupra experienței dramaturgice și a concepției lui Ionescu despre teatru, Antidoturi e cartea unui Ionescu implicat în demascarea "împăratului gol", a gîndirii colective pe cale să-ngroape individualismul, cartea
LECTURI LA ZI by Iulia Popovici () [Corola-journal/Imaginative/13975_a_15300]
-
ajutat în cucerirea lor de turcaleții de la Ankara! Platonică avea să rămână relația noastră și mai târziu, fiindcă, între altele, soarele dogorea prea tare, deșertându-ne de dorinți, pe când apa ne istovea la rându-i cu văluroasele-i îmbieri și amăgiri. Studenți fiind tustrei, nici la capitolul hrană n-o duceam prea faimos, aceasta contribuind oarecum la abstinența involuntară, ca și supravegherea continuă a plajei de către soldații grăniceri înarmați cu binocluri și lunete puternice pe care le îndreptau mult mai bucuros
Un surâs în plină var by Mihai Cantuniari () [Corola-journal/Imaginative/13874_a_15199]
-
bombardamentele au devenit mai dese și mai intense, ne adăposteam în tezaur. între pereții groși, în subteran, exploziile se auzeau înfundat iar salvele artileriei antiaeriene țăcăneau ca o pușcă-jucărie. Ca și cum totul s-ar fi petrecut undeva, la mare distanță. Primejdioasă amăgire! Ar fi fost deajuns o bombă care să blocheze scara ca să ne trezim prinși ca niște șoareci în cursă. Dar nu la asta mă gândeam. Nu mă interesau nici micile sertare de metal, "safeurile" încastrate în zidărie, semănând cu - ceea ce
Memoria caselor by Paul Diaconescu () [Corola-journal/Imaginative/8000_a_9325]
-
mâțanii pe toțI ne clătește în dansa sufletul ni-l afânează și ne deschide ușa la peșteri Floarea de vișin veni și trecu în zigzag prin copaci norocoși ingenua florentină-i grăbita ghicește în palmă Ca o năluca pierii ca amăgirea unei noi pubertăți După ea flacăra șI umbră după ea aceleași chei pentru alte uși După mine din nou `naintea mea după mine să nu mai deschizi la miezul nopții nimănui. O sosie Ea trebuie să vină tocmai în noiembrie
Poezii by Ovidiu Genaru () [Corola-journal/Imaginative/2451_a_3776]
-
naltu-nchipuirilor castel; Nici așteptarea nu știa să fie, Iarna părea doar un târziu de gând, O depărtare albă și pustie Cu trup de vânt și haine de stafie Spre care fuge vremea tremurând; Doar lângă cer, pe-un nor de amăgire, Se aduna din unde și-ncropiri Un chip al meu de dincolo de fire, Neștiutor din slăvi să se deșire Către pământul umbrelor subțiri Poet timid Sunt un poet timid, îndrăgostit De glasul neștiut al vorbei sfinte, Închis în poezie ca-ntr
Poezie by Ion Stoica () [Corola-journal/Imaginative/4543_a_5868]
-
brumare Din ce în ce mai stinse și mai rare.. Memento Înclinări de răchite și bulboane trecând foarte tulburi trecând asfințiri și ispite Înserări aurite plopii drepți luminând foarte sus luminând licăriri și ispite Din vecii risipite câte-o stea scăpărând foarte rar scăpărând amăgiri și ispite Sălcii curg despletite ramuri lungi atârnând foarte-adânc atârnând pătimiri și ispite De pe Mureș ivite pe sub Râpă chemând foarte tare chemând amintiri și ispite Se întorc pomenite și se sting rând pe rând foarte des rând pe rând depărtări
Poezii by Ion Horea () [Corola-journal/Imaginative/6323_a_7648]
-
imensitate de cuvinte urcând pe creste de timp, pentru că nici cu divinitatea nu stă deloc rău. Din arsenalul profesiei de a trăi sacul acela imens care Îi stă la dispoziție proband capacitatea de a cerne binele de rău, certitudinea de amăgire Poetul a ales să esențializeze sentimentele care Îl leagă de Marea lui cea Neagră, visul și iubirea să eterne. Și nu pot să nu mă Întreb ce simte când mintea se scalda În amintire și vântul de departe Îi aduce
Editura Destine Literare by Elena Dordea () [Corola-journal/Science/76_a_297]
-
Chițescu, Eliodor Constantinescu, Paul Papadopol și Prof. David Popescu, introducere, note și indici de prof. Nicolae Chițescu, în Col. „PSB.”, vol. III, Editura Institutului Biblic și de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, București, 1981, p. 209. footnote>. Păcatul înseamnă o amăgire, o pierdere, un eșec, o cădere din starea de iubire a lui Dumnezeu și a semenilor, un zid întunecat între om și Dumnezeu. Păcatul este izvorul a toate relele și singurul rău veritabil. Sub orice aspect ar fi privit, esența
Editura Teologie și Viaţă by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/136_a_139]
-
am făcut sau de faptele bune pe care nu i-am lăsat pe alții să le facă. Într-una din scrierile sale, Sfântul Maxim Mărturisitorul ne vorbește despre felurile păcătuirii : „Socotesc că în patru feluri păcătuiește omul: prin răpire, prin amăgire, prin neștiință și prin aplicare (dispoziție) sufletească. Primele trei feluri îl aduc pe om ușor la recunoașterea păcatului și la pocăință. Dar cel ce păcătuiește din aplecarea sufletească și nu vine la pocăință nici în urma experienței, nici cu trecerea vremii
Editura Teologie și Viaţă by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/136_a_139]
-
permiteam, iarăși, o pauză fizică acum, ceva mai lungă. Pe urmă abia, țeapăn, politicos, solemn, prezentam pachetul mirific, mîndru de îndemînarea mea pragmatică de profesionist sadea, și-l încredințam eroic solicitantei, solicitantului. Și-atunci emoția amîndurora devenea vizibilă, scutura de-amăgiri irizațiile subțiri, întinse la maximum în stratosfera prăfuită cochet a prăvăliei umile. Perdeaua de ciucuri de cristale informe de la ușă se clătina ușurel, declanșînd muzici îndrăgostite de ron-ronul motanilor aciuați prin colțuri - prietenii mei somnolînd fecund, îmbietori la meditație... Îmi
Reapariția Empampei by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/16279_a_17604]
-
unghiilor ei mov, a cărnii lemnoase, a straielor ce n-au apucat încă să se facă lut), resturi de care și spade, podoabe de argint, pandantive de aur. Muma bătrână nu vrea să știe de nimic, crede că totu-i amăgire, că o ispitește Ciuma ce i-a răpus pe toți nouă feciorii, încât nu deschide decât după ce Voica își scoate inelul din deget și i-l aruncă pe fereastră. Muma bătrână îl recunoaște și-n consecință ,ușa-i descuia, în
Dejun sub iarbă by Ioan Flora () [Corola-journal/Imaginative/12256_a_13581]
-
mai informați oameni. După-amiezele în care consemnează sec "nimeni" reprezintă, desigur, o înfrîngere. Un adevărat roman de dragoste se țese în paginile acestor ultime însemnări și nu unul fericit. Apropierea lui Lovinescu de Popea (sic), Ioana Postelnicu, este plină de amăgiri și dezamăgiri, căci scriitoarea se căsătorește în acești ani și are propriile probleme, conjugale. Cînd, la un moment dat sună insistent un telefon la care nimeni nu răspunde, Lovinescu presupune că ar putea fi soțul gelos. Dacă mențiunile de început
JE EST UN AUTRE - Seninătatea destrămată by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Imaginative/14257_a_15582]
-
cel Scurt 9), poetul cărora, magnific, nu doar în proză (,non prosa modo, sed etiam carmine") este Mateiu: "Sunt seri10, spre toamnă, adânci și strălucite/ Ce, luminându-mi negura-amintirii,/ Trezesc în mine sufle- te-adormite// De mult, încât cad pradă amăgirii/ Când cerul pârguit la zări cuprinde/ Purpura toată și toți trandafirii,// Și-n sânge scaldă para ce-l aprinde/ De vii văpăi..." Or, singurul pandant (,complementara") acestor purpuri bizantine nu poate fi, desigur, decât negrul: al "negurii"... uitării, al nopții
Cromatici mateine by Șerban Foarță () [Corola-journal/Imaginative/10542_a_11867]
-
creste Și te-ntorci cu scrisu-n clasele primare Parcă de-o uimire, parcă de-o poveste Că rămâi de toate nu-i nici de mirare Prea te bat adesea bănuieli funeste Urmărindu-ți umbra singur pe-o cărare Cu ne-nduplecate amăgiri agreste Mai păzești la vie, mai închini pahare Mustul se întoarce din rotiri celeste Să mai fiarbă-n sure șuri imaginare Graurii în pâlcuri cât mai dau de veste Ai cules hotarul, grâul e-n hambare își încing bostanii galbenele
Poezie by Ion Horea () [Corola-journal/Imaginative/11475_a_12800]
-
o femeie, Singur cu luna, Roag-o să steie Clipa, nebuna! Vorbe zevzece! Una, doar una, Vai, cum se trece Viața, nebuna! De la o vreme De la o vreme predic în pustiu când îmi închipui că mai pot să predic străin de amăgiri și de credință. De Dumnezeu n-am pomenit nicicând să-l fi văzut trecându-mi pe la poartă. Și-acum, de câte ori ai vrea să stai privind peste nisipurile-ncinse și tot vorbind, așa, de unul singur de ce-ar mai fi
Poezie by Ion Horea () [Corola-journal/Imaginative/11475_a_12800]
-
lipsa de prevedere de a te apropia peste măsură, doamna Pârvulescu știe să deosebească binele de rău, frumosul de urît, traiul activ și sănătos de cel decăzut și apăsat de trîndăvie, dar fără de voie se lasă atinsă la rîndu-i de amăgirile modernității și pare să-i placă acel spirit vînturat de fostul monah Iosif Theodorescu, care iscălește T. Arghezi și ale cărui elucubrații îmbracă vedenii sumbre și curioase, imagini menite să nu stea niciodată alături, rostogolindu-se în forțate îmbrățișări. De
...și virtuale () [Corola-journal/Imaginative/13822_a_15147]
-
movi - amestec de stele contrarii Toată această divină consolare nu face doi bani în ochii întunecatei Ananké... Fructele soarelui Trăim în oricare zi câte-o moarte Moartea cea mare îngrămădește hoituri pe țărm Un strat gros de zădărnicie stinge repede amăgirile Câinii dorm pe o parte și lepra îi năpădește în lumina vrăjită a soarelui corcodușe comune zac sub fereastra scundă, ca niște sfere împrăștiate în plan închis în butelii mesajul de gheață al morții Consolarea Formelor...
Poezii by Dumitru Mureșan () [Corola-journal/Imaginative/16467_a_17792]
-
a tot ce-i viu/ Și de cen mormânt se-ncuie Dumnezeu?”) Moartea e rea! Viața este bună, iar cel care o iubește curat până În ultima clipă, Împotriva nonsensului care o cotropește, calcă pre moarte cu moartea. Nebunie frustă. Nu amăgire, nu iluzie poetică, nu peisaj edenic consolator, ci iubire de viață, atât cât mai este această viață, atât de cumplită cum este. O astfel de „Înțelegere” nu exclude credința În mântuire și nu anulează rostul smeritcurajoasei rugi: „Pomenește-mă, Doamne
ALECART, nr. 11 by Irina Ciobotaru () [Corola-journal/Science/91729_a_92870]
-
pus la rezon suferințele... mă voi lecui și voi fi din nou pe picioare, câteva zile numai cu cer senin și soare și am să pot crede că am scăpat și de data aceasta cu obrazul curat. În pofida unor asemenea amăgiri, din ce în ce mai bolnav, Bălcescu era un om sfârșit, sleit de putere, ros de boală, vlăguit de speranțe, mistuit de durerile greu de suportat, aceleași, mereu aceleași: țara, familia și neamul. Zi de zi i se întărea convingerea că munca i-a
Nicolae Bălcescu - 150 de ani de la moarte by Pavel Petroman () [Corola-journal/Imaginative/14519_a_15844]
-
Creator, stăpânitor al celor văzute, rege al întregului univers. Astfel, nici focul nu putea ceva împotriva lui, nici apa să-l înece, nici fiara nu-l vătăma, nici otrava nu-și producea efectul asupra lui. Dar, odată ce s-a supus amăgirii, a predat stăpânirea amăgitorului. Din această pricină vrăjitorii și descântătorii se vădesc cu îngăduința lui Dumnezeu, printr-o lucrare potrivnică, făcători de lucruri minunate. Ei stăpânesc otrăvurile și cutează împotriva focului și apelor, cum arată cei din jurul lui Iani și
Editura Altarul Banatului by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/122_a_141]
-
trebuie să-i fie creșterea, sau nu fără Dumnezeu, ci în Dumnezeu și prin Dumnezeu. Părintele Stăniloae menționează în acest sens: nu granița ce i sa pus omului îi închidea propriu-zis sporirea în viață, ci ieșirea din sfera divină, prin amăgirea că se întinde într-un domeniu mai larg. Sensul acestei granițe îl avea porunca de a nu mânca din pomul cunoștinței binelui și al răului, adică de a nu da drumul simțualității, de a nu-i permite să atragă și
Editura Altarul Banatului by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/122_a_141]