1,286 matches
-
eu, așaaa... ca să vă am de mușterii când îți mai veni la târg. ― Nu știu cum să spun, jupâne, da’ așa ne cam obligi să venim mai des la târg - a apreciat Dumitru spusa hangiului. ― Da’ ce mare afacere ar face un amărât de hangiu - fără mușterii ca domniile voastre - dacă îți veni și mâine și poimâine pe aici? Ia acolo vreo doi gologani și în rest?... Vorbe. ― Și vorbele sunt bune, jupâne. Uite, eu. Eu n-aș putea sta ca huhurezu’ în vârf
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
regulă. Putea să ne convoace prin telefon...Dar uite că nici n-am apucat să verific dacă...” ― Todiriță, vezi dacă telefonul cela mai are viață. După câteva clipe, a venit răspunsul: ― Îi mut, Dumitre! „Asta era”. ― Vedeți, poate capătă glas amărâtul cela de telefon. Mă duc să văd ce ordine sunt. După o alergătură bună, gâfâind, a intrat la comandantul bateriei. ― Să trăiți, domnule căpitan! În adăpost se aflau și ceilalți comandanți de tunuri. Căpitanul, cu chip înnegurat, a vorbit scurt
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
să se uite la mine, iar eu să pot să zâmbesc plină de curaj. Voiam ca toată lumea să se întrebe de ce nu aveam nici un vizitator, să-și dea coate și să se întrebe unii pe ceilalți „Cine e copilul ăla amărât? Dați-i niște ciocolată“. Dar nimeni nu manifesta nici cel mai vag interes în ceea ce mă privea. Neil stătea alături de o femeie banală și două fetițe. S-a uitat la mine și mi-a zâmbit într-un fel minunat, plin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
toți ceilalți. Josephine spusese că furia lui era ceva de așteptat, că nimeni nu voia să fie alcoolic, dar că în curând Neil avea să accepte situația. însă noi nu puteam aștepta. între timp, ne băga pe toți în sperieți. Amărâtul e făcut țăndări din cauza neveste-sii, a urlat Neil în obrazul lui Vincent. Așa că nu-l mai chinui și tu. Scuze, a spus Vincent, care împietrise de spaimă. N-am vrut să-l chinui. A fost numai o glumă... —Ești
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
de seducție?1 —Asta sună ca un mare rahat. Nu, nu în asta. A, gata, mi-am adus aminte! A jucat în filmul ăla cu Daniel Day Lewis... Am simțit cum mi se strânge inima. —... știi tu, cu pictorul ăla amărât... Christy Brown! Piciorul meu stâng, ăsta e filmul! m-a anunțat mama radiind. Cum o cheamă pe femeia care a jucat-o pe mama lui? —Brenda Fricker, am răspuns eu plictisită. 62tc "62" Aveam două variante: să-mi leg o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
la fapt de seară, într-un loc mai neumblat. Acesta, avea un picior împleticit pe după un ditamai ciomagul de corn, și îl târa trudnic după el, cerșind ca și țigăncile, milă și pomană din partea călătorilor. Eram întru-câtva obișnuit cu amărâții lumii, care colindau trenurile așa că nu i-am băgat în seamă. Într-o zi când se apropia ora venirii trenului dinspre Huși, iar eu eram în drum spre ferma partidului, care era cam la un kilometru de gară, am dat
Amintiri din sufragerie by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83874_a_85199]
-
și d-vs încă odată, ca să vă convingeți că, ori este o mare tâmpenie, ori este un fragment (un ciob prețios) dintr-o mare sforărie, hoțească al zilelor noastre căruia îi va cădea pradă, nu banul public, ci însăși bănuțul cel amărât al calicului, care ni-l ia lunar o instituție tip căpușă, care nu prea se știe ce hram poartă, și unii spun că era mai bine înainte de apariția ei. Cine a pariat pe al doilea aspect de mai sus, poate
Amintiri din sufragerie by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83874_a_85199]
-
lingurița), urmează să facă o „afacere” cu o firmă englezească, numită SC Nomura International plc., prin care să se pompeze aiurea, camioane de bani în conturile firmei englezești menționate. Ce motivează CNAS ca motiv pentru această nouă șmenuială pe banii amărâților? Casa Națională de Asigurări de Sănătate, cică are o sumedenie de creanțe către farmacii, pentru medicamentele compensate, eliberate de acestea. Și, pentru că banii pentru creanțe trebuie „transferați în siguranță”, s-a apelat la firma sus amintită, denumită „aranjor principal“ în
Amintiri din sufragerie by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83874_a_85199]
-
scăpat / Dar duci o luptă colosală / Cu prostul care are școală”. Eu mai scriu câte ceva, și de obicei scrisul meu alunecă ușor spre panta glumei, a umorului pamfletar și din această cauză am uneori surpriza, să observ pe câte-un amărât de acesta, care ar trebui să se ascundă undeva, pentru a nu i se observa lipsa lui capitală, el se apucă să facă teoria chibritului, pe locul unde eu doar i-am sugerat că ar fi un eventual chibrit. Dacă
Amintiri din sufragerie by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83874_a_85199]
-
pe Partid și pe conducătorul lui, pe comunism și pe radiațiile de la Cernobâl, proaspăt răspândite în aerul orașului. Da, un lăutar ne lipsește în familie, să ne cânte toata ziua scârța-scârța la vioară, nici nu știu ce-ți trebuie ție amărâtul ăsta. Ca să am eu probleme pe linie de partid din cauza lui“, o dojenea tata. „Vezi tu de mă cheamă la Comisariat, ascultă-mă ce-ți zic, nu mai pupi tu Rodicuța, tată, ieșit din casă. Că de Ionel nu-ți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2262_a_3587]
-
pungi de un leu cu sticle de lapte și, între ele, câte o umbră nemișcată, care le păzește și așteaptă să se deschidă... E totuși duminică! Cine știe, și-or fi luat pescărușii angajamentu’ să facă cincinalu-n trei zile, iar amărâții ăștia au și aflat. Dragoș, care tocmai îmi povestește ce-a văzut la video și hăhăie, se oprește brusc; mă opresc și eu și mă mai uit o dată. Acolo, cu o sacoșă de rafie la picioare, ne zâmbește zgribulit tata
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2262_a_3587]
-
toate acele promisiuni ale sale pe o groază de minciuni sfruntate. „Cred că mi am știrbit din reputație și din încredere, la dracu’! Nu prea mai sunt ceea ce eram mai demult...”, constată el în gând, la un moment dat, puternic amărât, văzând cum toate parcă se întorc de la sine împotriva sa. Într-o duminică, mai pe la orele amiezii, Șerban tocmai începu, încetul cu încetul, să se pregătească pentru liturghia duminicală, la care era neîncetat silit de către Victoria să participe și la
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
că se referă și la fericire), atunci când se află în floarea vârstei (cam așa, ca mine), asta ca să poată să își conducă întreaga viață exact așa cum trebuie, și nicidecum la bătrânețe, atunci când, oricum, nu mai poate decât să își constate amărât greșelile vieții, și atâta tot doar. Și astfel, trecându-mi toate aceste nenumărate gânduri prin mintea mea agitată, mi-am zis în cele din urmă: „Hotărât lucru: eu vreau și trebuie să fac neapărat parte din prima categorie, și numai
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
lumea care jupuiau de vii niște tipi amărâți. (Glasul se făcu sarcastic, apoi turbat.) Și le plăcea. Ei și asta s-a lovit de Discipol, ea știe de ce, și uite-așa, pentru prima oară de secole, unul dintre noi ăștia, amărâții, are norocul să se răzbune o țâră pe această cremă de asasini. Dacă o să profit? Păi, ce crezi?!... Femeia se întinse. Se răsuci, se așeză pe pat și se uită la Gosseyn. - Jurig a uitat să menționeze un lucru, zise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]
-
vasalilor să spună da sau nu. N-avea să le lase timp pentru a se gândi la ofertă, nici să plece fără a le fi auzit răspunsul. Se aflau într-o situație disperată. Cei patru oameni lăsară capetele în piept, amărâți. În cele din urmă, însă, acceptară și semnară grăbiți angajamente scrise. — Vasalii mei beau sake în Camera Salciei, spuse Hideyoshi. Mergeți și stați cu ei. Aș dori să vin și eu, dar merg să mă culc mai devreme, din cauza răcelii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
mai mult decât orice. Nu uita că trebuie să fii controversat. Nu uita chestia asta, Razza. Cu cât superi mai mulți oameni, cu atât e mai bine. Numai că Juniper nu avea de gând să se lase deranjată de un amărât de broker imobiliar din Grays Thurrock, mai ales de unul care ceruse să i se ia interviu într-un restaurant în care se servește friptură, aflat undeva pe Mile End Road. Nu acum, când devenise redactor de divertisment la cea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
domnule Luca, zise el, luându-mă de bietele mele mâini ce tremurau cumplit. Îmi cer scuze pentru ceea ce s-a întâmplat, te rog să accepți scuzele mele pentru perfidia cu care ai fost atacat. Să mergem dar... Eram atât de amărât din pricina acestei ultime întâmplări și atât de speriat în același timp, încât nici măcar n-am mai fost în stare să-i spun că nu are de ce să se scuze. L-am urmat suspinând, aproape uitând de geanta necunoscută care până
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
aici: așa ceva alungă clienții. I-aș fi dat eu o liră, doar să-l țin departe de mine, dar unul din membrii triumviratului acneic care păzea casa de bani, a venit căscând și a trântit o mână grea pe umărul amărâtului, expediindu-l în strada căreia îi aparținea. Afară, bătrâne. De ce? Pentru că așa au hotărât banii. Am luat trei sticle de șampanie franțuzească. La casă mi-au verificat cartea de credit în broșurica în care sunt trecute fraudele bancare și autorii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
lui e, într-adevăr, foarte personal. — La ei nu te gândești, obișnuiește el să spună. Nu te gândești la ei. Te plimbi pe la periferie, dar la ei nu te gândești niciodată - la ceilalți. — La cine? l-am întrebat eu. La amărâții de-alde tine? — Ascultă. Foamea m-a făcut să fur mâncare doar ca să-mi salvez viața. Poți s-o faci timp de o săptămână. După o lună capeți un aer special. Aerul unui om care trebuie să fure mâncare pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
el își dă seama de chestia asta câteodată, de lipiciul ăsta dintre noi. Îl sperii, cu toată vorbăria lui. Da, e deștept, și mi-ar plăcea să mă pot exprima ca el, dar mi-am dat seama că e un amărât chiar din prima clipă. Am rămas în aceeași poziție relaxată, lăsându-mi inima să-și vadă netulburată de galopul ei. M-am uitat în scrumiera din fața mea, un morman răvășit, plin de scrum și de hoiturile strivite ale unei duzini
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
Și asta deoarece cred că în mine sălășluiesc câteva mirosuri câinești interesante. Și mie mi-a plăcut de el. Taticule, câinele ăsta era făcut să trăiască. Habar nu avea ce noroc dăduse peste el. În visele lui, în hoinărelile lui, amărâtul de câine se visează pe Twenty-Third Street, dar n-ar ghici niciodată că viața poate fi așa de dulce într-un apartament dublu pe Bank Street, cu un coș nou, o stăpână scumpă și iubitoare, cu toată mâncarea pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
-l pe slăbuțul prinț Kasimir, și Lorne Guyland într-un smoching robotic cu vampira Thursday la brațul lui de robot. Am văzut și contingentul britanic, Skuse, Blackadder, Micky Obbs și pe copilul minune, Duane Meo, regizorul meu de montaj. Stăteau amărâți într-un colț și, la un moment dat, m-am simțit ca o cloșcă sau un cultivator de orhidee, cu atâtea suflete de îngrijit și alinat. Dar Fielding a preluat comanda, organizând un fel de concurs de măgulire printre portmoneele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
clipă întreaga mea muncă și străduință. De aceea mă oblig să râd, să râd mereu de pretențiile noastre la dăinuire. — Unde e Dumnezeu în piesa ta? — Dumnezeu este cu noi, dar având toată lumea în grijă poate îi mai scapă vreun amărât. — Nu-i chiar așa, i-am replicat, eu cred că... — Dumnezeu ne-a adus pe lume, mă întrerupse Ioana, ne-a dat libertatea de alegere, noi trebuie să ne des curcăm cum putem cu ce-am primit. Oare plătim pe
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_978]
-
filamentului, desfoindu-se exotic și pluriform în cra niul meu. Se formase un cordon ombilical între min țile noastre, ea era mama care mă hrănea cu substanța gelatinoasă a visului, iar eu - care (sau fiindcă) iu beam fiecare fibră din amărâtul ei căpșor de studentă și gâsculiță - creșteam din întrolocarea foițelor em brionare, scrise pe ambele fețe cu vise furate. Și iată-ne acum: eu, autor, colectând glorie și (mult mai mult) dispreț, nemaiîndrăznind să intru nopțile în nici un fel de
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
ca și când sub dis perarea ei circumstanțială încă ar fi subzistat o mare putere întunecată. Imediat, însă, a revenit la tonul plângăreț de mai-nainte: „Ce spui, îmi pui o pilă? Pot să sper ceva?“ I-am explicat că sunt un amărât de funcționar, angajat de două luni acolo, că n-am nici o legătură cu nimeni din conducere. Era purul adevăr. N-a zis nimic. Am mai făcut câțiva pași și ne-am luat la revedere. M-am întors în cămăruța supraîncălzită
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]