3,081 matches
-
numai că nu L-au vrut, dar L-au urât în egală măsură pe Iisus și învățătura Sa, tăgăduindu-i minunile, faptele și slăvita Înviere. De aceea toate paginile pline de sfâșiere și durere umplu cu nesaț destinul plin de amărăciune și duioșie al istoriei triste și dramatice a acestui popor atât de bulversat și zbuciumat. Mesia așteptat de ei, nu avea nici un interes să-i elibereze, ci continua profetic amenințările lui Iezechil, plângerile lui Ieremia, nesocotind Sabatul, făcând chiar vindecări
PAŞTELE DREPTMĂRITORILOR CREŞTINI de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 855 din 04 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/344587_a_345916]
-
cu blândețea unei tigroaice, îi zise bărbatului care spăla niște vase aruncate alandala în chiuvetă: - Bărbate, domn primar a uitat de noi. Până la vot trecea de două-trei ori pe zi prin fața blocului și ne saluta, întrebându-ne de sănătate și amărăciunile vieții, dar de când a obținut mandatul... - Dacă îți e dor de el, ai să-l revezi peste patru ani când va reveni să cerșească un nou vot! - zâmbi soțul. Dar ce treabă stringentă ai cu dânsul? - Să-mi facă pe
FAC ANTRENAMENT! de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1225 din 09 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/350684_a_352013]
-
a dovedit a fi, ea a recuperat, în spirit și în duh, averea irosită a bunicului. Dar necazurile nu au ocolit nici familia Sinu ... Familia lui nea Mitică Ancorat de amintirile unui timp demult trecut, astăzi, Dumitru Sinu răsfoiește cu amărăciune câteva file din viața familiei sale. Din negura vremurilor, o altă amintire dureroasă prinde contur. Când i-a murit mama, la numai 27 de ani, el avea doar trei ani, sora sa, Ana, avea șase luni, Iosif - șase ani, Nicolae
NEA MITICĂ... de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 504 din 18 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/358842_a_360171]
-
și mult după aceea, s-au scurs sub lumina ochilor săi albaștri . Nu-i plăcea să vorbească despre sine, despre munca sa . Parcă ar fi păstrat permanent un secret desăvârșit asupra tuturor lucrurilor. Uneori, în clipele mele de tristețe și amărăciune deși căutam să nu par a fi tristă, dânsul , imediat recunoștea că am ceva pe suflet ...Se întrista; îi clipocea sângele din inimă...se uita la mine și începea să-mi mângâie sufletul cu atâtea cuvinte smerite de mă făcea
AM ÎNCHIS CULORILE TALE... de CONSTANŢA ABĂLAŞEI DONOSĂ în ediţia nr. 352 din 18 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/358902_a_360231]
-
colindă lumea, căutând o picătură de dragoste”. Cazuri cu care ne confruntăm zi de zi, doar că nu luăm îndeajuns aminte. Cine să aibă timp, disponibilitate, să privească la toți cerșetorii și la toți căutătorii prin gunoaie? Autorul semnalează cu amărăciune astfel de cazuri sociale. Spre trezire. Proze ca: “Laurențiu” ; “Aproapele” ; “Moșul”; “Viață de lux”; au aceeași tematică și emoționează, nu prin darul umil pe care personajul îl oferă unui mic cerșetor, unui bătrân sau unei femei sărmane, ci, prin bucuria
RECENZIE LA VOLUMUL: POVEŞTI MURITOARE DE JIANU LIVIU-FLORIAN (CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 328 din 24 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/358965_a_360294]
-
rug de trandafir Înmiresmat, în sângeriu veșmânt De taine prinse-n trena nopții slute Apoi să-mi iau tainul din cuvânt Îngenunchind în clipele durute Pe lacrimi reci din roua dimineții Cu pumnii strânși dar sufletul deschis Strivind în gând amărăciunea vieții Dar pribegind prin colțul meu de vis... MI-E DOR Mi-e dor de-un colț de țară, liniștit, De tinda-n care m-am simțit copil De floarea de salcâm, de fân cosit Prin care-ades' mă furișam tiptil
POEME DE DOR de GEORGETA RESTEMAN în ediţia nr. 761 din 30 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/359351_a_360680]
-
lăsate la ieșire. S-au urcat nerăbdători în șaua bicicletei și au ieșit pe aceeași poartă pe care intraseră cu câteva clipe mai înainte fără să le pese de general. Din înaltul treptelor mausoleului, generalul Eremia Grigorescu îi privi cu amărăciune. Cizmele văcsuite lună, încă îi mai străluceau în lumina soarelui. Sabia la fel. Enervat de nepăsarea bicicliștilor, generalul aruncă bicicleta și se întoarse spre căpitanul Ignat, care încremenise în poziția de drepți cu sabia ținută pentru în dreptul frunții pentru primirea
GENERALUL ŞI BICLA de GHEORGHE NEAGU în ediţia nr. 2110 din 10 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/359434_a_360763]
-
o zi o să dispară, că, deși mi-am dorit să fac ceva, nu am putut, nu a stat în puterea mea. Să mai sper? Să mai cred în sintagma că “Speranța moare ultima ?” Și, uite-așa, cu gândul înecat în amărăciune, ajung la poarta părintească, unde o idee buclucașă își pusese în cap să-mi alunge mâhnirea din suflet, salvându-mi gândul în ultima clipă. Ce credeți că a făcut draga mea idee? Mi-a șoptit dulce la ureche, spunându-mi
DIN „LUCEAFĂRUL DE BOTOŞANI” LA 7 OCTOMBRIE 2014 de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1378 din 09 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/360207_a_361536]
-
mai bine! „Satul tău bătrân” întrunește toate condițiile unei proze scurte, de calitate. La aceste condiții adaug așezarea armonioasă a ideilor, a descrierilor și a trăirilor sufletești, pe care le redai într-un fel anume, propriu, cu puțină bucurie, sfiiciune, amărăciune, respect. Nu cunosc zona geografică în care este așezat satul tău și, firesc, nici obiceiurile pământului, transmise zeci și sute de ani, de la o generație la alta, dar așa tablouri descrise de tine ai pictat în cuvinte încât, eu atât
DIN „LUCEAFĂRUL DE BOTOŞANI” LA 7 OCTOMBRIE 2014 de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1378 din 09 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/360207_a_361536]
-
umblat la el își revarsă conținutul informațional, în normele amintirilor, bucuriilor, frustrărilor, nemulțumirilor, cu privire la ce a însemnat satul românesc în copilăria părinților noștri, a noastră, și ce este astăzi, grație civilizației și bineînțeles nu puteam a nu ne întreba cu amărăciune, ce va fi satul românesc peste zece-douăzeci de ani sau mergând chiar mai departe cu gândul, oare nu va dispărea definitiv, satul, din organizarea administrativ-teritorială a României ? Trecând peste acest aspect, am mai avut o temere chiar exprimată, la momentul
DIN „LUCEAFĂRUL DE BOTOŞANI” LA 7 OCTOMBRIE 2014 de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1378 din 09 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/360207_a_361536]
-
diamante, perle sau doar praf de nisip din punct de vedere literar, știu doar că sunt fragmente din viața mea, sunt diamante ale sufletului meu pe care vi le dăruiesc pentru a împărți câteva zâmbete alături de mine, dar și puțină amărăciune... poate ne gândim la o soluție pentru a conserva satul românesc, pentru ca generațiile viitoare să poată avea amintiri, la fel de frumoase ca ale noastre. Cu toate cele spuse, poate prea multe, dar ce să fac domnule Malciu, după cum bine subliniați, am
DIN „LUCEAFĂRUL DE BOTOŞANI” LA 7 OCTOMBRIE 2014 de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1378 din 09 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/360207_a_361536]
-
piept. Nici scrisul nu îi mai era atât de rotunjit și de domol. Literele căpătaseră colțuri și pixul îi sălta smucit pe hârtia subțire. Numere de mașini, nume de șoferi, distanțe și trasee. Ce mare lucru? Pentru ea era mare! Amărăciunea o amorțise până în măduva oaselor. Merita toate acestea? Poate că da, poate că ba! - Îți asigurăm casă și masă, dar nu ai decât să te convingi singură ce înseamnă să nu ai facultate! Picase cu brio și nu odată. A
DOMNIŞOARA de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1434 din 04 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/360422_a_361751]
-
intitulat "Spumă De Râs"va avea loc în sală socială a Bisericii Lutherane Crusader, situată la adresa: 1605 Veirs Mill Road, Rockville, MD 20851 Într-un moment în care oamenii au uitat să mai râdă sau afișează doar un zâmbet de amărăciune, Doru Octavin Dumitru revine în forță la Washington D.C. cu un spectacol la fel de spumos că și titlul pe care îl are: "Spumă de râs." Spectacolul este o concepție, producție și prezentare Doru Octavian Dumitru - one mân show. Spumă de râs
“SPUMA DE RÂS” UN SPECTACOL EXTRAORDINAR CU DORU OCTAVIAN DUMITRU de SIMONA BOTEZAN în ediţia nr. 117 din 27 aprilie 2011 [Corola-blog/BlogPost/360612_a_361941]
-
alte boli, nea Petrică, replică sigur pe el Bebe Tâmplarul, după ce îghițise cu nesaț, dintr-o singură sorbitură, aproape jumătate din conținutul paharului. Ne sperie și cu asta, cum au făcut și cu aviara, concluzionă el cu un aer de amărăciune, de parcă iar fi părut rău de faptul că aviara ar fi fost doar o păcăleală. -Mie mi se pare că s-a întețit rău gripa asta porcină, doar prin niște țări aflate în campanie electorală, rosti cu un aer de
1. GRIPA PORCINĂ de LIVIU GOGU în ediţia nr. 237 din 25 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360696_a_362025]
-
ruletă ca un impuls primar. Se aud șoaptele orașului, iar dincolo de șoapte se aude un slab alea jacta est, ca și când ne-am mai hrăni cu niște rădăcini de latinitate într-un mod cu totul obscur. Orașul mic tace, ascuns în amărăciunea șomajului, cu căsuțe scorojite lipite uneori de vile impunătoare sau case de secol XIX. Străzile șerpuiesc senin și se întind să cuprindă teresele de vară, unele chiar moderne, în care oamenii se grăbesc să intre ca la o binevenită relaxare
ORAŞUL PIERDUT de FLORENTINA UDEANU în ediţia nr. 209 din 28 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/360707_a_362036]
-
Poeții Crucii, ca Marii Sacerdoți ai Cuvântului dumnezeiesc și co-liturghisitori ai Suferinței Neamului, au plămădit în sângele, în crezul, în nădejdea, în jertfa și în dragostea lor, toată voința pătimirii, întrupată în: vânzarea, trădarea, prigoana, persecuția, defăimarea, batjocura, umilirea, biciuirea, amărăciunea, întemnițarea, calvarul Răstignirii, dar și în harul Slavei și al Învierii Mântuitorului nostru Iisus Hristos. Maica Teodosia (Zorica) Lațcu a fost fiorul și fascinația “Mișcării gândiriste” și Petala de dor a Marelui Poem al Iubirii, binecuvântate de Marele Duhovnic Părintele
CRUCEA ŞI ÎNVIEREA ÎN POEZIA GOLGOTEI ROMÂNEŞTI de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 117 din 27 aprilie 2011 [Corola-blog/BlogPost/360616_a_361945]
-
ca un acatist al voinței, pe un vălmășag de Doine. Te vindem iar cu sărutări viclene,/ prin nepăsare oarbă și prin lene./ Te biciuim cu vorbe de ocară,/ Te pălmuim cu ură ca de fiară./ Te adăpăm cu suc de-amărăciune,/ din pofte rele și din stricăciune./ Te țintuim pe cruci de nedreptate,/ prin cuiele uciderii de frate./ Iar împletim blestemele de tată,/ să-ncingem, Doamne, fruntea-nsângerată./ Tu iarăși zici, în blânda rugăminte:/ Nu știu ce fac. Îngăduie-i, Părinte”. (Golgota). Gânguritul
CRUCEA ŞI ÎNVIEREA ÎN POEZIA GOLGOTEI ROMÂNEŞTI de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 117 din 27 aprilie 2011 [Corola-blog/BlogPost/360616_a_361945]
-
Mîine vremea. Întrezărirea ultimului capăt de drum devine preocupantă. Poeta privește lucrurile cu împăcare și măreție: „Fiece pas sporind augustul preț/ Al sublimei arte cu care știe frunza/ Toamna să moară” („Academia de aur și purpură”). Dar rămâne și varianta amărăciunii și a părerilor de rău biciuitoare: „Va ploua cu lacrimi peste/ Câmpia de singurătate plesnită de secetă/ Și de chinuitoare răbdare/ Încât nu vor mai rămâne în depozite/ Nicăieri lacrimi neplânse/ Inutile, învechite, bătrâne, pustii” („Ploaia de lacrimi neplânse”). Aici
CARTE DE POEZIE – LUCIA OLARU NENATI: „SENTIMENTUL SPIRALEI” de VICTOR TEIŞANU în ediţia nr. 579 din 01 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/360027_a_361356]
-
zgomot, se dezbrăcă la lumina lunii și intră sub cearșaful care foșnea sub corpul său. Adormi imediat. Ana nu mai putu să închidă ochii până spre ziuă. Era foarte supărată pe fată. Credea că sunt prietene, însă a constatat cu amărăciune că aceasta nu are nici cea mai mică încredere în ea. Începea o nouă zi de concediu și nu o începea în cele mai favorabile momente. Va încerca să limiteze relația cu Cristina doar la colegialitatea împărțirii pentru câteva zile
ANA, FIICA MUNTILOR, ROMAN; CAP. XI de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1121 din 25 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/359902_a_361231]
-
nu dau obișnuință, nu au nici un fel de contraindicații. Și pe deasupra nu costă nimic. Aud câinele lătrând, mă îndrept spre poartă, îmi aduce poștașul o scrisoare, de fapt o carte din partea unui prieten. Mulțumesc, mă întorc și mă umplu de amărăciune, oftând. Plicul avea colțul tăiat și se putea vedea foarte bine ce este înăuntru. Și cu toate astea, curiozitatea împinsese atât de departe pe cineva, că acesta dezlipise pe o porțiune de câțiva centimetri plicul, să vadă și despre ce
NE-AM ÎNTÂLNIT PE INTERNET de ION UNTARU în ediţia nr. 256 din 13 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/359610_a_360939]
-
ne-am întins la cașcaval/ Și-am cam rămas cu mâna-ntinsă.” (Rezultatul „consumismului” la noi, p. 67). Cuvinte mari s-au spus, dar faptele probează mai degrabă stagnarea în mizerie decât mobilitatea, schimbarea, reforma, așa cum notează Sorin Olariu cu amărăciune în Nor vulcanic: „Peste scumpa Românie/ Vine norul, trece norul,/ Noi rămânem pe vecie cu piticul și cu chiorul.” (p. 10). Același pesimism al stagnării în spațiul românesc după integrare îl împărtășește și Daniel Florin Abel în sugestiva epigramă Drumuri
CÂTEVA CONSIDERAŢII PE MARGINEA ANTOLOGIEI DE CATRENE ŞI EPIGRAME DE LA AGONIE LA EXT(H)AZ , EDITURA EDO, BUCUREŞTI, 2012 de SORIN OLARIU în ediţia nr. 385 din 20 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/359681_a_361010]
-
mine alături de cei cărora îi surprindeam scriind poezii ocazionale! Am început într-un cuvânt să compun spontan, la chemarea unui impuls izvorând din suflet, din dorința mea de a-i face pe colegi și pe elevi să treacă mai ușor amărăciunile acelor zile de după 1989. Nu exagerez dacă spun că am simțit o transformare anume, ceva care-mi dădea un suflu nou pe care nu îl simțisem până atunci. Scriam cu ușurință, ba am început să și public, mai ales epigramă
TAINA SCRISULUI (8): ÎNSCRIS ÎN GENE de GENŢIANA GROZA în ediţia nr. 572 din 25 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/359093_a_360422]
-
o mărire de pensie, o subvenție, un kilogram de făină, un litru de ulei, nereușind să vadă pădurea de copaci, fără să înțeleagă simplul fapt că dacă toți furăm unii de la alții, vom fi tot acolo de unde am plecat, în amărăciune și mizerie. Am văzut români care trăiau sub limita subzistenței, dintr-o pensie mizeră, plătind peste jumătate pe medicamente, degradându-se pe zi ce trece. Am văzut cu ochii mei care sunt efectele a 42 de ani de comunism (toate
O fantomă bântuie România și, aparent, nimeni n-o poate învinge () [Corola-blog/BlogPost/338713_a_340042]
-
început de veac XXI nu s-a încheiat, ci, nestingherit, continuă. Și continuă într-un sens defavorabil actului democratic al prezentului, instaurat prin sânge și moarte la finele lui 1989. Libertarul contemporan al lui Marcel Moreau își gustă deja cu amărăciune porția uriașă de sclavie (vârâtă pe gât cu forța, precum se întâmpla în anii '50 ai veacului precedent). Încercarea sa de evadare dintre ițele unei realități zilnic descompuse în organicitatea-i consacrată poate fi una tăcută, dar deloc imposibilă. Metoda
MALADIA FRICII ŞI ZEUL ÎMPĂIAT de MAGDALENA ALBU în ediţia nr. 1334 din 26 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/340361_a_341690]
-
stat tot timpul în casă și s-a plictisit. Nu sunt parcuri în Sighișoara, n-are ce face copilul aici.” Aceste vorbe pe care mi le-a strecurat o veche prietenă vara trecută pe strada copilăriei noastre purtau în ele amărăciunea blasfemiei. E uimitor cu câtă seninătate ne prăduim uneori preajma și la ce forme de penibil predispune îmboicirea noastră. Sighișoara este pentru un copil aflat în vacanță expresia supremă a libertății, forma absolută, inepuizabilă, a maidanului. Din zorii vieții și
Elogiul maidanelor () [Corola-blog/BlogPost/338233_a_339562]