9,447 matches
-
baza unei serioase bibliografii, pe verticală și pe orizontală, diacronic și sincronic. O temă pasionantă este condiția umană. Deși nu ocolește ipostazele neconvenabile - dimpotrivă! -, închegând din reflecții lucide (vorbind adesea despre moraliști, autorul devine el însuși un moralist) o imagine amară a decadenței omului, Eugen Simion nu se poate abține de la o serie de alte reflecții, care bat spre elogiul omului ca speță, uneori vibrante, cu atât mai credibile însă cu cât acestea vin din partea unui sceptic: Inconvenientul de a te
Editura Timpul lecturii by A. Gh. Olteanu () [Corola-journal/Journalistic/9011_a_10336]
-
al dinților mai precis al caninilor devenind astfel din extremitatea/ călcîielor pînă-n ultimul strat de ozon al creierului ființa poem domnul poezie" (ființa poem domnul poezie măscăriciul încă nenăscutelor generații poetice). Această exultanță supradimensionată, această bonomie urieșească are negreșit substraturi amare. Elocvent, e marcată deseori de o dureroasă ambiguitate: "vis visat de-adevăratelea curgeau mierea și fierea din versurile mele precum apele rebele din munții înzăpeziți" (ibidem). Dualitățile "vis și adevăr", "miere și fiere" califică astfel întregul discurs în discuție. Dăm
Un nou avatar al avangardei by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9029_a_10354]
-
specială, de găsit în puține magazine din lume. Știm în schimb că încurajează inițiativa privată, că nu i-a plăcut niciodată circul, iar pe timpul lui Ceaușescu a stat numai la cozi ce au avut legătură cu arta. Unele pagini sînt amare sau melancolice (despre meseriile care dispar, de exemplu), altele, impregnate de spirit ludic. Bibliotecile și muzeele ocupă un loc privilegiat. Căutarea unui apartament e o aventură stresantă; pagini pe aceeași temă, într-o tonalitate diferită, am întîlnit în jurnalul lui
Cultura și spectacolul vieții by Mircea Lăzăroniu () [Corola-journal/Journalistic/9061_a_10386]
-
și destui alții dezamăgirea: "tristețea de a urmări tipăriturile zilei e întrecută de și mai trista durere de a spune adevărul". Dar, pare-se, mai celebrul demon al teoriei este urmat de un demon al criticii, îmbăiat într-o licoare amară, care-i dă puteri, dincolo de dorința de a-l ucide a celor pe care, o vreme, îi locuiește: "autorii nemulțumiți - și cine ar avea imprudența de a capitula doborât de satisfacție? - pot fi siguri că tristețea criticului e un poem
Tristeți și bucurii de breaslă by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/9066_a_10391]
-
mai încăpățânate în a-i rezista. Inventivitatea lor, de coloratură adeseori penală, are măcar în punctul de pornire un substrat moral. Dacă "toți suntem ai statului", atunci "de pe urma lui trebuie să mâncăm cu toții"; și dacă jigodiile comuniste ne fac viața amară, vom reuși noi, vere și părințele, să ne-o facem mai dulce... Aventurile celor trei eroi, de la Unitatea de Prefabricate și Confecții Metalice a Cooperativei Glina și până la Timișoara, în casa unui fantomatic Pepino care o să-i ducă peste graniță
Orașul subteran by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9028_a_10353]
-
și mă întorc la spitalul avicenne/ ... numele lui iisus scris în franțuzește jesu(i)s... (povestea șoricelului supărat pe sat/ care s-a întors în locul de unde a plecat) Deși nu poate scăpa de humusul livresc, Gheorghe Mocuța transformă, prin experiența amară pe care o trăiește ("asta nu e viață, asta e karma,/ mă încurajează lucian"), aluziile la Apollinaire, Verlaine, Celan, Villon, Balzac etc. într-o medicamentație armonizantă: "pe podul mirabeau e pustiu/ doar doi disperați care își închipuie că scriu/ sub
"Ciocnirea civilizațiilor" și poezia by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/9083_a_10408]
-
română moare sigur în 50 de ani, pentru că limba română va dispărea, după toate probabilitățile globalismului devorator (e cel mai teribil coșmar al lui Alex Ștefănescu). Se scrie din ce în ce mai prost, mizerabilismul, sexismul și decepționismul înving, iar lectura criticului e din ce în ce mai amară, mai lipsită de satisfacții (al doilea coșmar). Scriitorii înșiși sunt din ce în ce mai agresivi față de critică, dacă nu scrii laudativ despre ei (al treilea coșmar). Viața literară nu e deloc idilică. Meseria de critic are un grad de risc foarte ridicat. Alex
Aaa! Alex! by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9101_a_10426]
-
ticluiește o diplomă falsă, regimurile totalitare se folosesc de imaginile unui trecut contrafăcut. Și din acest motiv ele se cuvine aduse nu doar în fața moralei, ci și în fața legii", nu cuibărește la ultimul cat al unui turn de fildeș. Din Amarul Târg, în care viețuiește ca un exilat, el se pronunță. Iată-l pe Ion Iliescu, "un conservator crispat, mânuind un surâs mecanic, tot mai desemnificat", pe Adrian Păunescu, trecut pe sub arcurile de triumf ale tuturor compromisurilor, pe cutare autor de
În laboratorul alchimistulu by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/9134_a_10459]
-
nedeschizîndu-ne prin aceasta rezerva lor de frumusețe inanalizabilă". La fel de circumspect rămîne exegetul față de critica psihologică, prea laxă, a cărei cutumă a devenit folosirea unor mărci aplicabile în devălmășie unor autori ce altminteri se deosebesc mult: "sensibilitate rănită", "melancolie profundă", "pesimism amar" ș.a.m.d. S-au ivit chiar studii care, înfăptuite cu "gravitate academică", nu ne descoperă altceva decît, să zicem, apartenența lui Eminescu la romantism! Așa încît cercetarea personalității artistului, "de unde pare pe bună dreptate că va constrînge misterul constitutiv
Despre "stilul critic" by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9229_a_10554]
-
de spații (deși s-au dezafectat atâtea unități militare, spre exemplu), ca să ne întoarcem iar la natură și să ne scriem mai târziu istoria pe frunze de copaci - "foae verde de dașițnai" - ca pe timpul vechilor greci (timeo danaos, ca să zâmbim amar până la capăt). Cercetările istorice ale lui Hasdeu și-au dovedit utilitatea și pentru diplomația română. în 1873 el publicase Istoria critică a românilor din ambele Dacie în secolul XIV, Tomu I, Volumul I, Pământul }errei Românesci în secolul XIV. întinderea
Hasdeu la o sută de ani de la moarte by Octavian Onea () [Corola-journal/Journalistic/9235_a_10560]
-
p. 221). S-a comportat mult peste atitudinea unui activist obișnuit al partidului comunist, deși - trebuie să o recunoaștem pentru a nu-i exagera meritele - George Macovescu nu a fost altceva decât un comunist luminat și onest, a cărui luciditate amară a fost trezită de propriile înfrângeri și umilințe. George Macovescu evocă în 21 iulie 1982 vorbele lui Valter Roman, ce ar fi putut deveni celebre în epocă: la început, militanții clamau "Oameni, fiți comuniști!"; îndemnul trebuia schimbat în anii celei
Un comunist onest by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9273_a_10598]
-
pentru a-și dovedi credibilitatea" (p. 449). Dan Stanca este unul dintre prozatorii foarte importanți apăruți în literatura română după căderea comunismului. Excelent scris, de mare densitate ideatică, Noaptea lui Iuda este, ca toate romanele sale, o meditație gravă și amară asupra specificității și perspectivelor lumii contemporane. O carte care dă de gândit și invită la dialog.
Farmecul și banalitatea răului by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9310_a_10635]
-
egali Dostoievski, era, uneori scîrbos și neîndurător cu slugile. O explicație ar fi că la un moment dat viața sa a depins de slugile îmbrăcate în uniformă ale țarului. Iar în perioada deportării sale, aceleași slugi i-au făcut viața amară și și-au bătut joc de demnitatea sa. Însă un om care scapă din fața plutonului de execuție are toate șansele să-și închipuie, după aceea, că are o relație specială cu norocul, pe care îl poate ambala în voința Celui
Marele câștig by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/9320_a_10645]
-
fapt Luminița; și, neștiind, pot evalua cartea ca un produs literar. Miza autorului aceasta a și fost: ca, scotocind prin propriile rufe murdare, să realizeze nu un document, un proces-verbal al divorțului sufletesc și legal, ci o poveste înveninată și amară. El aspiră, într-un mod vizibil sau, oricum, ușor detectabil la o anumită condiție de generalitate: istoria trăită e astfel scrisă încât să aibă o morală implicită. Lăsând deoparte, deocamdată, detaliile scabroase, să recunoaștem că paginile finale respiră o imensă
Rufe murdare by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9307_a_10632]
-
speranța că, musulmanii apreciindu-le îngăduința, își vor potoli încrîncenarea, nu face decît să le întețească și mai mult agresivitatea. Cam acesta e mesajul cărții lui Enzensberger, un mesaj cîntărind cît un avertisment și în același timp cît o constatare amară, și anume aceea că europenii, cu toată rațiunea lor luminată, sunt mult mai orbi decît iraționalii de musulmani, și asta fiindcă se încăpățînează să creadă că, dacă se vor înconjura cu un cordon de protecție teoretică, explicațiile le vor servi
Perdantul învingător by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9303_a_10628]
-
se va fi simțit junele brăilean, mutatis mutandis, un emul al celebrului francez? Oare n-am putea interpreta agitația sa mondenă cu măgulitoare inserții în high-life drept un reflex, fie și impalidat, redus, pe meridianul valah, prin accentele unor dezamăgiri amare, al diligențelor autorului lui Swann care nu se da în lături a adresa aristocraților scrisori de-o neverosimilă redundanță protocolară, din dorința de-a pătrunde în lumea lor? Ceea ce ar fi putut forma o simplă speculație se preface în certitudine
Sebastian ca personaj (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9308_a_10633]
-
comme pentru voce și pian) imortalizează clipa, condensul sonor, vizând revelarea imploziei ca fenomen imanent trăirii poetice; Adrian Rațiu (Hommage a Erik Satie pentru soprană și pian) adună ca într-un buchet de armonii și rezonanțe când dulci, impresioniste, când amare, expresioniste, uneori previzibile, alteori imprevizibile, sugestiile perlate ale celor zece cântece închinate de Tristan Tzara compozitorului francez, teoretician al "Grupului celor șase"; Cornel }ăranu (Tu reviendras I, Cloches sans raison, Cheminées, Partie sans fin și Tu reviendras II pentru voce
Muzici pentru Tristan Tzara by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/9340_a_10665]
-
versul de final pune în paranteză întreaga poezie de până atunci, continuând titlul. Așa se întâmplă în Femeia îndrăgostită, care se termină astfel: "femeia mea/ îndrăgostită dar nu de mine" (p. 13). Tonalitatea poemelor din Tags e, fără excepție, una amară. Din versurile lui Dinu Flămând răzbat gânduri despre izolare, depresie, dragoste ratată, moarte. Un pericol la care se expune e dat de marea concentrare de sintagme abstracte. Construcții ca "fuga de umbre", "timpul cu ochi de leșie", "lumina de nisip
Poeme-graffiti by Tiberiu Stamate () [Corola-journal/Journalistic/9354_a_10679]
-
bunica venea și ne scula din somn cu tablaua cu chiselele de dulceață. Nu numai din cireșe albe, care era cea mai importantă. Așa spunea bunica: când ai cel mai important oaspete, îl tratezi cu cireșe albe. Dulceață de cireșe amare, mai pui, dar pe cea de cireșe albe o pui la loc de cinste. Și ea, bunica, făcea dulcețuri de coarne, de coacăze, ce astăzi nu se mai fac. Erau niște lucruri minunate. Și bucătăria... Îmi plăcea bucătăria bunicii, era
Zoe Dumitrescu-Bușulenga:"Aveam o grădină splendidă în spatele casei. Acolo am trăit până la 29 de ani." by Teodora Stanciu () [Corola-journal/Journalistic/9313_a_10638]
-
memoriei/ și acolo să vezi arena de zinc în care/ fericit te scăldai când erai copil" (Despre fericire). Delicii livrești, muzica omului și a naturii, creația poetică, reflecția pe marginea ei și - fericirea supremă - alunecarea în copilăria paradiziacă. De obicei amar și trist de unul singur, personajul are asemenea momente luminoase, fixate în memorie și pe coala albă a zilei. Autoironic, constată că "partitura suflețelului" i-a invadat poezia, unde nu ar avea ce căuta. Dar, în pofida formulei sale melancolic-reflexive (dacă
Omul deteriorat by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9350_a_10675]
-
o devenire. Regizorul reușește deplin în fragmentele despre copilărie, apropiindu-se de valoarea unor regizori precum Majid Majdi sau Bahman Ghobadi, care lucrează cu subiecte similare, precum cel al populațiilor dislocate în zonele de conflict, înfățișînd lumea copilăriei sub amprenta amară a traumelor pe care le suportă o întreagă seminție.
Trăiește și dă mai departe! by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9365_a_10690]
-
Iov este întors pe dos. În locul unei detașări metafizice și a celebrei fraze "Domnul a dat, Domnul a luat, fie numele Domnului binecuvântat!" însoțite de un zâmbet cald, Iov-ul lui Liviu Cangeopol schițează doar o grimasa a neputinței, grimasa amară pe care, din păcate, o vor afișa și cititorii odată cu închiderea cărții.
Grimasele lui Iov by Răzvan Mihai Năstase () [Corola-journal/Journalistic/9386_a_10711]
-
administrativ pentru schimbarea de cap, o mică piesă perfectă, de sine stătătoare, din mașinăria acestei lumi opresive. Nu știu dacă generațiile care n-au trăit comunismul vor decoda la fel ca noi, cei care l-am trăit, acest mic roman amar. Dar cred că el poate fi citit și de neavizați, așa cum publicul din 1932 citea, să spunem, Brave New World de Huxley. *** În 1955, o tânără româncă de 32 de ani prezintă Editurii Denoël din Paris manuscrisul unei cărți în
Povești pentru adulți by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Journalistic/9404_a_10729]
-
Explicația poate vine de altundeva, din afara teatrului. Publicul Avignon-ului e un public "politic" de stînga și anul acesta, dincolo de gesticulația aniversărilor, el a venit aici marcat de amprenta înfrîngerii: el nu abandona teatrul dar nu se putea disocia de gustul amar al dezintegrării partidelor de stînga. Niciodată nu s-a vorbit mai puțin de politică decît acum, dar niciodată consecințele ei n-au fost mai prezente. Dezabuzare de înfrînți ce se consolează prin artă! Cum să nu interpretezi astfel emoția produsă
Avignon, 60 de ani by George Banu () [Corola-journal/Journalistic/9408_a_10733]
-
să întregească pe alții, cine e nebunul să mai creadă în puterea lecuitoare a acestei dezgustătoare vieți politice de unde pornesc exemplele cele mai rele și pe ai cărei oameni îi mărește doar lentila sufletelor noastre!...ť - scrisese Istrati în acel amar și dezamăgit articol. Pe care nu îl reproduce nici ediția Ťacademicăť de Opere, nici ediția de publicistică în trei volume scoasă de editura Humanitas. Există însă în Caiete critice nr. 3-4/1985.
"Un anarhist al dracului de deștept" by Mircea Iorgulescu () [Corola-journal/Journalistic/9407_a_10732]