4,800 matches
-
de a crea un sistem quasi-secular și laicizant, numit pompos „societate civilă”. Cultivând autonomizarea rațiunii, această societate s-a închis în imanența istoriei, fiind, pe drept cuvânt, „rezistentă la evanghelizare” și „antiontologică” . Potrivit pr. prof. dr. Ion Bria, „în timp ce recunoaște ambiguitatea acestei situații, teologia ortodoxă apare de multe ori ca inhibată, ezitantă. Anumite curente din spiritualitatea ortodoxă vorbesc de neîncredere în lumea postmodernă, secularizată, deschizând ușa fundamentalismului ortodox” . Acest semnal de alarmă are, desigur, un rol profilactic, însă trebuie să ținem
DESPRE MISIUNEA BISERICII IN POSTMODERNITATE P. A II A... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 231 din 19 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/364702_a_366031]
-
să înveți așa bine ca Viorel ? Viorel eram eu. Acasă mi se spunea Dan, dar în clasă eram Viorel nu pentru că pe învățătoare o chema Viorica, ci din cauza celuilalt Dan. Grija mare era să ne apelăm pe numele mic fără ambiguități. Țin minte, celor două Rodici li se spunea Rodica Mică și Rodica Mare. După ce făceam diverse năzbâtii, Doamna Viorica ne certa zdravăn. Rar, după câte o boacănă ieșită din comun, ne trăgea câteva la palmă cu o riglă în trei
ŞCOALA DE IERI de DAN NOREA în ediţia nr. 1307 din 30 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349545_a_350874]
-
a-i dărui Celuilalt o „fotografie” care să-l impresioneze. Cu excepția narcisiștilor și histrionicilor, unde nevoia de expunere prelungită este de natură scenică, ființele umane preferă, atunci când pozează unei alte persoane, simularea nonșalanței privirii (fixare, ezitare, deviere) care postulează acea ambiguitate naturală a expresiei printr-un amestec, dificil de cântărit, de inocență și senzualitate versată. De aceea, portretul unei persoane frumoase este ambiguu, urmărindu-ne cu o privire de prăduitor și de pradă când ne plimbăm prin fața lui, impunând relaxarea judecăților
PORTRET ŞI PSIHOLOGIE de DAN CARAGEA în ediţia nr. 957 din 14 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/350389_a_351718]
-
gândirea, lăsându-i pradă plăcerii directe. De aceea, reprezentațiile sau înscenările frumuseții din arta realistă contemporană afirmă un despotism al artistului nu doar în raport cu modelul, ci și cu publicul copleșit de emoționalitate și mediocritate a gustului. În arta adevărată, alături de ambiguitate, descoperim ambivalența încriptată a sentimentelor și ceva lăuntric tinde totdeauna să se afirme, să iasă la suprafață, chiar dacă captarea emoțiilor și mai ales a stărilor sufletești este mai greu de descifrat de privitor. Bunăoară, arta adevărată ne lasă să citim
PORTRET ŞI PSIHOLOGIE de DAN CARAGEA în ediţia nr. 957 din 14 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/350389_a_351718]
-
nimeni nu o va tulbura de la lucru. Dorea să se încadreze în termenii stabiliți de ea pentru prima parte a contractului. Toată noaptea s-a frământat în somn și abia aștepta să rămână singură, să-și lămurească odată pentru totdeauna ambiguitatea, dar mai ales duplicitatea ei. Se culca cu Radu dar se gândea la Giacomo. Cum să nu se gândească dacă tabloul rămăsese întins pe măsuța din living, așa cum l-a lăsat logodnicul ei aseară? Când Radu părăsi camera, ea imediat
ROMAN IN LUCRU, CONTINUARE de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1580 din 29 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/348745_a_350074]
-
și nu am continuat să persist în prostia de a fi aceeași credulă incurabilă în onestitatea oamenilor. Nu știa cum să se simtă, eliberată din nebunia înamorării sale subite de italian, sau să-i pară rău după el? Și situația ambiguității sale în relația cu Radu părea ceva de prost gust. - Săracul, el îmi acordă toată afecțiunea lui și eu umblu după cai verzi pe pereți prin Italia, unde credeam că fug câinii cu covrigii în coadă și toți bărbații italieni
ROMAN IN LUCRU, CONTINUARE de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1580 din 29 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/348745_a_350074]
-
sau tată sau aceste expresii trebuie înțelese altfel? Semnificația semantică a cuvintelor grecești adelphos și adelphé În toate pasajele Noului Testament menționate, cuvântul „frate” este redat de grecescul adelphos, iar cuvântul „soră” de grecescul adelphé. Acești termeni sunt lipsiți de ambiguitate. Combinația dintre alfa copulativ și radicalul delphys (uter) înseamnă etimologic „născut [ă] din același pântece”. Desigur, cuvintele grecești din Evanghelii, ca toate cuvintele din greacă clasică cunosc și un sens metaforic a cuvântului „frate”, similar cu cel de astăzi. Această
CÂTEVA INDICII ŞI REFERINŢE DESPRE COPILĂRIA ŞI “FRAŢII” LUI IISUS HRISTOS… de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 2169 din 08 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/344365_a_345694]
-
în noi nu are nume “- spune Valery nu în sensul că poezia ar fi “dictată “autorului, ci în sensul că polivalența ei semnificativă o îndepărtează de origine, o face să nu-I mai aparțină în exclusivitate. Limbajul devine purtătorul unei ambiguități revelatoare ce transformă poemul într-un act, iar receptarea lui într-o participare. Exegeza v-a descoperi filosofia poemului, nu pe cea a poetului. Nici-un poet modern- nu își transpune concepția despre lume într-un poem, ci ajunge la această
ALIANŢA DISCRETĂ ŞI FECUNDĂ DINTRE POEZIE ŞI FILOSOFIE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 375 din 10 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361909_a_363238]
-
de fum” aureolă fiindu-i „corola de sânge.” Dacă nu greșesc, un volum al uitatului suprarealist C. Nisipeanu se intitula „Femeia de aer”. Și a fost onorabil comentat în revistele vremii. Foarte agreatul personaj „naviga” (liric) între naivitatea simulată și ambiguitatea imobilă. Asociațiile anatomice izolau (stilistic) la marginea plăcerii fizice o muzicală angoasă. Nu știu dacă i-a căzut în mână convulsivul în frumusețe poem, în care descopeream (demult) „ chor du coeur”. Lelia Mossora în „Vrăjitorul cuvintelor” (antologie?) turbură pasional „gusturi
SAU „NUMAI LACĂT/ DE TĂMÂIE” de HORIA ZILIERU în ediţia nr. 482 din 26 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/362050_a_363379]
-
materia, mișcarea ei în spațiu-timp și toate conceptele legate de ea, în primul rând energia și forța). Într-un secol, viața a evoluat mult și fizicienii americani, și-au zis că „De-acuma, zău, nu se mai poate/ De-atâta ambiguitate!” (distihul îmi aparține): physical mai înseamnă „real” sau „fizic” (legat de corpul uman), dar și „examinare medicală”; în plus, se poate face confuzie cu physical education (orele de educație fizică din școală), cu physical therapy (terapie fizică), cu physical jerks
LA CALTECH, CU „NEMATERIA” PRINTRE FIZICIENI de FLORENTIN SMARANDACHE în ediţia nr. 706 din 06 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/365749_a_367078]
-
labirintic, eșuând în lamentabil? După moartea lui tragică, mi-am răspuns la toate aceste întrebări. El s-a identificat cu eroii săi, părăsind scena vieții ca și ei, expus derizoriului. El a văzut ca nimeni altul dincolo de obiecte, stările confuze, ambiguitatea sufletească, crepusculul, vagul, preluate prin filiera simboliștilor. De la el am învățat că dragostea nu-i eternă, biologicul din noi o destramă, că viața este cel mai mare mister al creațiunii pe pământ, ea nu e frumoasă, dar trebuie s-o
CEL MAI IUBIT DINTRE PĂMÂNTENI (LA 34 DE ANI DE LA APARIŢIE) de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1248 din 01 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/365377_a_366706]
-
o criză care ne exasperează, cultura ne dă curaj și simțul creației ne dă insomnia. Epigrama este, se știe, un gen situat între ironia bucuroasă și umorul răutăcios, între caricatură și desenul expresiv, între râsul mușcător și zâmbetul plin de ambiguități. Este un gen al inteligenței și al abilității și, mai ales, este un produs al spiritului comic. Județul nostru a dat mereu excelenți epigramiști, dovadă că în țara imaginară a lui Caragiale, râsul are o conjugalitate trainică și frumoasă cu
2012 de GEORGE ROCA în ediţia nr. 690 din 20 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/364860_a_366189]
-
adoptat ca unitate de măsură la Conferința Generală de Măsuri și Greutăți din anul 1889”. Kilogramul este singura unitate de măsură din Sistemul Internațional definită încă pe baza unui obiect fizic. Într-adevăr, definiția de mai sus este remarcabilă prin... ambiguitate! Ea duce cu gândul total neștiințific că cineva a luat o piatră de pe caldarâm și ar fi hotărât - pe ce bază? - că acela este standardul de evaluare a masei unui corp fizic. Lucrurile nu stau totuși chiar așa. Prototipul a
TRĂIM CONVENŢIONAL ŞI JUDECĂM COMPARATIV de MARIAN PĂTRAȘCU în ediţia nr. 1944 din 27 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/366413_a_367742]
-
postmodernism etc., filtrându-le prin propria-i simțire. El cultivă un stil al paradoxului verbal, al bogăției metafizice, al celor mai neașteptate alternanțe ritmice, al efectelor lingvistice (omonimie, sinonimie, polisemie, etc.), prin care vocea lirică se unicizează. Arta juxtapunerii disparate, ambiguitatea verbală alternează cu aceea a întrupării celor mai abstracte idei. Cu riscul de a mă repeta, Evanghelia cerului - Zodii de poet, carte singulară de lectură și compoziție, concepută într-o manieră inconfundabilă de poetul Theodor Răpan, aduce în peisajul literar
PRIN LABIRINTUL POEZIEI de NICOLETA MILEA în ediţia nr. 201 din 20 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/365553_a_366882]
-
de la 7 ani, lucru care s-a mai întâmplat și la alți debutanți întârziați. Versificația dezinvolta îl fură deseori pe autor care acumulează neologisme încă neasimilate de experiență vorbitorilor și scriitorilor de limbă românească (de exemplu autorul rimează “vieții” cu “ambiguității” ceea ce nu este greșit, dar nu se face recomandabil!). Știind că autorul scrie versuri românești în autoexilul din UȘĂ prima întrebare care ni se impune ar fi: care este diferența creației sale față de poezia care se scrie acum în România
TRADITIA POEZIEI PATRIOTICE REACTIVATE PE PAMANT AMERICAN, DE AURELIU GOCI de VIRGIL CIUCĂ în ediţia nr. 1817 din 22 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/366243_a_367572]
-
Goga din “Cântece fără țară” - revine frecvent, cu aprofundări și nuanțări.Poetul rămâne ancorat în real și angajat în toate bătăliile probabile ale omului fără identitate, dar iubitor de libertate. Pentru că angajamentele sale să fie ferite de orice fel de ambiguitate, autorul pune la finalul volumului Versete dumnezeiești și un ciclu cu titlul explicit “Puțină politică” și un text final de mare claritate ideologică:”Deși secolul 21 a debutat sub semnul sângeros al cruciadelor religioase mai sper că secolul 21 nu
TRADITIA POEZIEI PATRIOTICE REACTIVATE PE PAMANT AMERICAN, DE AURELIU GOCI de VIRGIL CIUCĂ în ediţia nr. 1817 din 22 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/366243_a_367572]
-
labirintic, eșuând în lamentabil? După moartea lui tragică, mi-am răspuns la toate aceste întrebări. El s-a identificat cu eroii săi, părăsind scena vieții ca și ei, expus derizoriului. El a văzut ca nimeni altul dincolo de obiecte, stările confuze, ambiguitatea sufletească, crepusculul, vagul, preluate prin filiera simboliștilor. De la el am învățat că dragostea nu-i eternă, biologicul din noi o destramă, că viața este cel mai mare mister al creațiunii pe pământ, ea nu e frumoasă, dar trebuie s-o
„BĂIETE, ĂŞTIA VOR SĂ MĂ OMOARE!” INTERVIU DESPRE MARIN PREDA CU PROF. ION IONESCU-BUCOVU de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 557 din 10 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351429_a_352758]
-
să deschidă supapa expresiei, în speranța că mărturisirea în versuri îi va aduce eliberarea. Aristotel spunea că “speranța este visul omului treaz”, iar poezia Corinei Lupu depășește limitele iluziei, îmbrățișând într-un mod miraculos o realitate necosmetizată. Nu există monotonie, ambiguitate, lipsă de perspectivă în poemele acesteia. Stihurile sale vorbesc despre semnificația viețuirii într-un univers unic, real, însă în același timp, estetic prin sine însuși. Octavian D. Curpaș Phoenix, Arizona Referință Bibliografică: Atunci când autenticitatea și prospețimea devin o emblema în
ATUNCI CÂND AUTENTICITATEA ŞI PROSPEŢIMEA DEVIN O EMBLEMA ÎN RIME. DESPRE POEZIA CORINEI LUPU de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 346 din 12 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/351517_a_352846]
-
clară și universală, conceptul apărării cetățeanului de abuzurile autorității este eludat. Darămite în cele mai multe cazuri (unul dintre cele mai grave fiind în legislația stimulativă privind locurile de muncă și producția de necesitate prioritară) în care prevederile legale denotă o iresponsabilă ambiguitate!... Acolo, nu numai că nu putem vorbi de vreun organism care, de la sine să ia apărarea și să rezolve drepturile materiale ale cetățeanului, dar nici măcar cale de atac pentru ca el să-și dobândească drepturile prin efort suplimentar și cheltuială proprie
SAU STATUL, CETĂŢEANUL ŞI ABUZUL AUTORITĂŢII (II) de CORNELIU LEU în ediţia nr. 707 din 07 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351681_a_353010]
-
Liviu Ioan Stoiciu - poet al prezentului liric Caracterizate prin oralități ingenioase și deriziuni ale verbozității, cum ar spune Radu G. Țeposu, volumele de versuri, nouă la număr, ale lui Liviu Ioan Stoiciu, aduce în plus în lirica românească, spre deosebire de Sorescu, ambiguitatea dintre expresia "realistă" a discursului poetic și aceea "fictivă", himerică a cotidianului. Prin noul său volum Post-ospicii, Editura " Axa" Botoșani, 1997, Liviu Ioan Stoiciu își păstrează nota personală a exprimării care omogenizează mediul unde eul își trăiește vibrațiile și discursul
LIVIU IOAN STOICIU-POET AL PREZENTULUI LIRIC de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 401 din 05 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346661_a_347990]
-
trăiește vibrațiile și discursul poetic. Îmblânzirea celor două extreme este o manifestare organică a acestei poezii. Cotidianul a fost absorbit de haloul poeziei care dă naștere unei stări lirice metamorfozate în membrana diapazonică a versului. Halucinațiile alienate dau naștere unor ambiguități ce flagelează poemul: "Vine un vuiet mare de viitor, care/ îmi provoacă dureri de cap, halucinații cu copii mici cu capete tăiate,/ Halucinații devenite niște dâre verzi: măi, băiete, îmi/ striga mama, vine mâine părintele cu/ cioana prin sate (că
LIVIU IOAN STOICIU-POET AL PREZENTULUI LIRIC de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 401 din 05 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346661_a_347990]
-
reminiscențele fantomatice ale unei existențe alienate: "... Pe/ când azi, în această epocă de demență... ce se văzuse ea, bătrâna, goală, pe atunci,/ când era fecioară, fecioară de lut crud, dezbrăcată - / pe când purta noroc,/ neștiind ce are de făcut, ca proasta...". Ambiguitatea amenință ca o ghicitoare fără răspuns. Sau dacă îl are, nu este cel așteptat. "Nenorocită gâjâială a ghicitorii. Pentru a construi un obstacol: /împotriva unui fost/ viitor, trecut minut după minut/ Împotriva tuturor neliniștilor și în pofida/ sensibilității sale speciale,/ pustiit
LIVIU IOAN STOICIU-POET AL PREZENTULUI LIRIC de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 401 din 05 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346661_a_347990]
-
propaganda, manifestările și acțiunile subversive ale iredentismul și revizionismul ungurilor. Al doilea, serviciile românești de informații le-au adus la cunoștință rețeaua, conexiunile și centrii iredentismului din România și străinătate, dar au rămas fără reacție, decizie sau au schițat doar ambiguități verbale. Regele Carol al II-lea era obsedat cum să lichideze mișcarea național - creștină legionară și împreună cu lacheii lui au trecut la arestarea și asasinarea conducătorilor și personalităților marcante ale Mișcării Legionare, dar nu l-a preocupat și nu a
LARRY L. WATTS: „FEREŞTE-MĂ, DOAMNE, DE PRIETENI ... ” de CORNELIU FLOREA în ediţia nr. 361 din 27 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/351137_a_352466]
-
și luminoasă întrezăreai cu ușurință „chipul nemuritor al lui Dumnezeu - Iubire” iar din vorba lui filocalică simțeai savoarea „persoanei omului în veșnic dialog cu Dumnezeu”. Gesturile lui calme și niciodată de prisos concordau cu gândirea lui sistematică, lipsită de orice ambiguitate. Scrisul său părea (și de fapt chiar este) un urcuș nemijlocit către înviere și prezenta, cu certitudine, trăirea sa în Dumnezeu și cu Dumnezeu. Din orice expresie a Părintelui, scrisă ori vorbită, se distingea profilul teologului și a filozofului creștin
PĂRINTELE PROFESOR ŞI ACADEMICIAN DUMITRU POPESCU... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 794 din 04 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345540_a_346869]
-
Profesor Ilie Moldovan „desțelenirea acestui teren îi aparține autorului în teologia morală românească, cu o perspectivă sintetică și de largă cuprindere, dacă nu în exclusivitate, într-o manieră care așază o temelie teologică a unei preocupări imperioase privind problematica și ambiguitatea violenței și a „justificării” „războiului drept” contemporan. De o reală valoare sunt și contribuțiile autorului în abordarea unor probleme pe care le ridică mass-media în ansamblul ei. De aceea, meritul deosebit al autorului este de a fi tretat o temă
PĂRINTELE IEROMONAH TEOFAN MADA... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 286 din 13 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356428_a_357757]