4,765 matches
-
cum vei răspunde. Îmi arată un telefon de pe o masă din apropiere. Doar nu vorbește serios. Ba... se pare că da. — Trebuie să zici: „Bună seara, casa Geiger”, îmi șoptește Eddie. Mă ridic ascultătoare. Traversez sera și ridic receptorul, ignorând amețeala. — Bună seara, spun cu cel mai încântător ton de copil de nota zece. Casa Geiger. Cu ce vă pot fi de folos ? Eddie și Trish arată de parcă toate dorințele de Crăciun li s-ar fi împlinit pe loc. ȘAPTE A
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
de clar ? N-ar fi trebuit să facă publică informația imediat ? De ce naiba ar păstra Arnold secretul asupra unui lucru atât de important ? În afară de cazul în care... Nu. Nu. Nu se poate... Doar nu... Deschid ochii cuprinsă de o ușoară amețeală, de parcă tocmai m-aș fi aruncat de pe o stâncă într-o apă foarte adâncă. Mintea îmi zboară, trecând în revistă diversele scenarii posibile și negându-le pe rând, ca mult prea aberante. Oare Arnold a descoperit ceva ? Oare ascunde ceva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
vlagă. Stau aici de trei ore întregi, fără să beau sau să mănânc ceva. Mă simt epuizată și trasă la față. Dar la simpla lui vedere mă ridic imediat în picioare și mă prind de zid ca să nu cad de amețeală. O clipă, Ketterman pare de-a dreptul șocat. Apoi își reia expresia obișnuită, impenetrabilă. — Samantha. Ce faci aici ? Cum stau așa în fața lui mă întreb dacă o fi auzit că am fost la birou. Probabil că da. Sigur a auzit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
Siloa cum se Însoțea cu un om la fel de frumos precum Kal, numai că era om pe de-a Întregul. Cred că am amețit. Atunci mi-am spus că ochii mi se răsucesc, pentru că Moru nu meșteșugise Încă un cuvânt pentru amețeală. O vedeam pe Siloa cum avea să fie mumă și ochii mi-au curs așa cum curg ei când scâncești, numai că eu nu știam nici măcar să scâncesc. Am dat să privesc În altă parte, dar Moru: - Uite-te bine la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
poarte și mai atent, și mai cu migală, și tocmai în clipele acelea când poate fi văzut numărând măruntul pentru două franzele sau dezbătând cu colega de birou meritele ceaiului de păducel, se simte cel mai primejduit. Îl ia cu amețeală, simte că o să leșine, ceea ce i s-a și întâmplat de vreo două ori, dar la ore de vârf în mijloace de transport în comun, noroc că în îngrămădeală n-ai unde să arunci un ac darămite să cadă ditamai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
cântă, că el nu-i decât o pâlnie făcând să răsune o chemare lui neînțeleasă. Își va fi dând el seama că o putere de sus îl trage la răstimpuri de limbă și-l zgâlțâie până ce-l ia cu o amețeală asurzitoare, dar o pune pe seama inspirației poetice și se socotește îndreptățit să se înfumureze că, dintre toți, tocmai el scoate dangătul cel mai pătrunzător, de se cutremură tot Șerban Vodă. Că glasul îi aparține, nu se poate îndoi, și când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
fine, oftă Goncea mai târziu, strângându-l și mai tare de umeri pe Nisip. Știu ce-nseamnă toate astea cu morții. Îngroapă-i, dezgroapă-i... Jale teribilă nene, neamuri, lacrimi. Și femeile, cu sentimentele lor de regrete. Te ia o amețeală grozavă. De la lingurică. Cu baldiseli, cu gânduri de depresiune. Cunosc și te înțeleg... De pe prichiciul ferestrei, acela ridicat în picioare, aplaudă de câteva ori. Făcu apoi o adâncă reverență și se retrase în sticla negricioasă a geamului. Sărată telemeaua olandeză
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
covor la picioarele ei. Moleșită se prăbuși în fotoliul din dormitor. Așteptă să-i treacă această nemaiîncercată până atunci stare de înflorire. Să se închidă la loc porii care, adineauri, pocniseră bezmetici, să se chirceasă iar în clipa de dinainte de amețeala amăgirii că-și mai simte trupul, să se pogoare din nou în apăsarea nopții trecute, a zilei de ieri, a zilelor de alaltăieri și de din totdeauna parcă, a timpului sec, prăbușit după moartea lui Stelian. Dar miracolul nu venea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
una, ce mi-e alta. Ai văzut tot ce voiai pe aici, pe sus? Îl privii, mușcându-mi buzele. Știi, spusei eu încet, tare aș vrea să mă urc un pic pe unul dintre podurile alea. Pot? — Nu te-apucă amețeala, nu? Numai când sunt filmată. Ce glumeață ești. Da, te rog nu te duce prea departe, că dau de necaz. În mod normal ar trebui să ai un ham, dar băieții nu-și bat capul cu așa ceva de obicei. Cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
puncte de acces în teatru; pe ea mașiniștii urcau până la grilaj, la zece metri înălțime, sau coborau printr-o gaură din galerie, pe lângă cablurile de oțel și până jos, pe scenă. — Hai jos! zise el. Ziceai că nu te-apucă amețeala, nu? Că ești ca peștele în apă. *** Am sărit peste ultimele trepte și am aterizat fix la picioarele scării, un efort care mi-a făcut bine. În fața mea erau Sally și un tânăr de-o vârstă cu mine, cu o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
un gabier pe cinste. Ia mai taci, dinozaur bătrân ce ești. Sunt destul de puternică, zisei eu, neatinsă de jignire. Spre deosebire de tine, Ben, nu-i așa? zise Bez, care ne întărâta când pe unul, când pe celălalt. Să vezi la el amețeală - pe lângă el, Jimmy Stewart 1 e un fel de Sylvester Stallone în Cliffhanger 2. — Am probleme cu scara lui Iacob, mărturisi Ben, rușinându-se ca un copil de școală. Știa cum să se comporte cu Bez, după cum observam, îndeajuns de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
se uită din nou în jos, părul ei negru confundându-se cu tenebrele. Încearcă să luminezi la mijloc, zisei eu. Marie, acum tu de ce nu te întorci? Părea că a rămas locului de groază. Nu putea să fie vorba de amețeală, doar văzusem ce spectacol dăduse pe mobil - lucru care elimina din discuție cea mai neplăcută explicație pentru starea ei de șoc. Bănuiam că Marie știe destul de bine cam ce era acolo jos. Bez îndepărtă lumina lanternei de Marie. Abia dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
haine sport Barbour și cu cizme de cauciuc se așeză în genunchi, cu părul bătut de vântul ușor; vicarul tot planta ceva în straturi. Uitându-mă în sus, la mulțimea de crengi, am simțit cum mi se învârte capul de amețeală, în timp ce lumina soarelui se revărsa prin frunziș. Pentru o clipă, m-am simțit ca în pădurea aceea fermecată, la marginea Atenei, după care, mirosul țigării lui Sophie, fuioare de fum ridicându-se printre crengi și răsucindu-se în lumină, mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
-mi place deloc povestea asta. Făcuse ochii mari și, cu părul strâns în spatele urechilor ei ascuțite, părea un șoricel speriat. — La ce te-ai referit mai înainte? întrebai eu. Când spuneai că ești îngrijorată din cauza ei. Credeam că vorbești de amețeală, dar e clar că nu. — Ah. Acum arăta ca un șoricel amărât. — Vi și bărbații... Nu știu ce să zic, ca un făcut, întotdeauna dă peste tipi care nu o tratează cum trebuie. Oricum, când am încercat să-i desfac eșarfa, am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
Sally, Thierry, Bez și Ben. Ultimul dintre ei tremura în mod vizibil și stătea cât de departe putea de margine, în ciuda înălțimii parapetului. Simplul fapt că știa cât de sus se află era, fără îndoială, suficient pentru a-i da amețeli. Probabil că nu-i venea prea ușor să coboare scara. Aveam toată admirația mea pentru că făcuse acest efort; nimeni nu i-ar fi luat-o în nume de rău dacă nu s-ar fi amestecat. Toată lumea îl privea pe unul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
apropie de ea cât mai repede cu putință. Ce-o să se întâmple? Amanda a bătut din palme, iar ochii i s-au acoperit de o boare umedă. —Dragul meu. Hugo. O să avem... un copil. —Un copil? a repetat Hugo. Toată amețeala cauzată de băutură i se evaporase din corp. Mintea îi căpătase, instantaneu, o claritate de cristal. Acuitatea vizuală friza perfecțiunea. Ar fi putut să piloteze și un avion de vânătoare pe timp de noapte. Hugo se holba la Amanda crucit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
și să țipe. Dar nu putea. Trebuia să se țină în frâu. De dragul lui Theo. Viața copilului putea să depindă de deciziile pe care le lua el acum. Hugo a inspirat profund - atât de profund că l-a luat cu amețeală. După care ideea i s-a năzărit în minte. Alice. Desigur. Putea s-o sune pe Alice. Alice era la etaj când a auzit telefonul sunând. O culca pe Rosa. Jake, care era tot acasă, din pricină că gunoaiele continuau să-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
începu să lovească tastele laptopului, cuprins subit de o isterie literară pe care nu o mai resimțise din zilele sale de așazisă glorie, iar dansul cuvintelor care se chemau unul pe celălalt îi umplu privirea, dându-i o stare de amețeală profundă... * „... după ce se debarasă de geamantanul cu bani, agentul imobiliar ieși val-vârtej pe ușa din spate, deschise poarta și alergă pe mijlocul străzii, prin ploaie, ca un bezmetic, mulțumind cerului și tuturor dumnezeilor că scăpase de coșmar. La un moment
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
ar fi dorit să-l oprească... 13 Ieși din casă și rămase câteva minute pe verandă. Luase și paharul cu el, îl simțea lipit de degete, parte integrantă a trupului său măcinat de îndoieli și gânduri. Trăia o senzație de amețeală continuă, de câteva ore - dar dacă limbile ceasului dau doar senzația că se mișcă atunci de unde știi că este vorba despre ore, domnule? -, însă respectiva stare nu era indusă de cantitatea de alcool îngurgitată până atunci. Era convins de asta
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
de ale sale. Iar eu mă țin de cuvânt, după cum poți observa. Și chiar sper că ai observant. Cum ai dormit? Pardon, cum ai trăit? Înregistră același zâmbet provocator și dădu să se repeadă, cu capul înainte. Îl cuprinse, brusc, amețeala, se clătină și căzu la loc, în patul ale cărui așternuturi păreau a fi fost mototolite în timpului unui somn agitat. - Dacă dorești, îți pot face o cafea. - Ești amabil. Ce urmează după aceea, scaunul electric? - Nu, funia. Cunoști procedura
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
și demonice în formele cele mai variate și impresionante, într-o bătălie fără oprire. La acestea se adaugă intuiții teologice splendide, liturghii cerești, îndemnuri cu un ritm persistent, descrise cu o fantezie fără limite, aproape să provoace un sens de amețeală ușoară. După o primă lectură s-ar putea afirma, împreună cu filosoful Friedrich Nietzsche, că această Carte a Apocalipsului este „cea mai haotică dintre toate invectivele scrise, pe care răzbunarea o are asupra conștiinței” sau cu Krister Stendahl, care califică scenariul
Etica creştină din perspectiva persoanei by Duma Bernadin () [Corola-publishinghouse/Science/100983_a_102275]
-
chiar în fața lui. Cât ai clipi din ochi acesta o luă în brațe, o învârti de câteva ori prin aer, odată cu ghiozdanul pe care Frusina îl ținea în mâna dreaptă, el având ghiozdanul în spate. Până să se dezmeticească din amețeală, se simți sărutată pe gură. S-a retras și i se adresă: - George, ce faci? - Păi, n-o să fii nevasta mea? Tu, învățătoare, eu, profesor și o să avem mulți copii pe care o să-i învățăm carte. Și iar o
Răscrucea destinului by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91692_a_92369]
-
Îndemnul adresat de Mereuță Pârjol, cu privire la ce să facă, atunci când va veni sorocul, cu cenușa sa. Și omul s-a comportat Întocmai. A gătit toate felurile de mâncare. A presărat cenușa tiranului peste borșuri, peste fripturi, peste deserturi și, invocând amețeli de cap, s-a urcat la volanul mașinii proprietate personală, și s-a dus În pădurea, dragă lui, acolo și-a montat hamacul și s-a culcat. Când s-a trezit din somn stelele licureau pe cerul minunat al patriei
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]
-
uneori îmi vine să plâng... - Țușca, nu e bine. - Ce se întâmplă? Ceva la job? - N... nu. Sunt obosit. Parcă eu nu sunt? Dormi mai mult, tot nu ai ce face. - Nu e asta. Mă doare și capul, am uneori amețeli. Nu m-a durut niciodată capul. - Ia Tylenol. - Uit. Nu mă pot concentra. Uneori nu-mi pot focaliză privirea... - Du-te la doctor. Mă duc, la Seattle. Tot îmi plătește firma asigurarea. Asta nu înseamnă că e gratis: plătesc douăzeci
Taraba cu vise by Sava Nick () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91662_a_92378]
-
le ia locul, după Sodoma, cum ar fi zis Antonia. Ce să le spun și ce să-i Întreb pe urmă? Ce calificative să le dau? Thomas aproape că se oprise În drum, Încetinise mult pasul, avea chiar o ușoară amețeală. Nu-i venea să creadă că, dintr odată - așa cum se Întîmplase cu o zi În urmă -, ceva neimportant cîndva putea să izbucnească năucitor. Cine sînt copiii mei? Unde? CÎți? Ce nume poartă? Fusese donator de spermă. Pentru sămînța sa primise
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]